Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Contabilitate şi
Informatică de Gestiune
SISTEM INFORMATIC
PRIVIND
CONTABILITATEA
FINANCIARĂ
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
ABSOLVENT:
DRAGOMIR VOICU-DAN
BUCUREŞTI
2006
1
CUPRINSUL LUCRĂRII
Bibliografie 41
2
STADIUL CUNOAŞTERII PRIVIND CONTABILITEA FINANCIARĂ
3
METODA CONTABILITĂŢII
gestiune. În concordanţă cu aceste principii, contabilitatea dezvăluie legături şi raporturi între componentele
În plan metodologic, teoria contabilă elaborează tehnici de lucru pentru realizarea ei ca sistem de
culegere, stocare, transmitere şi analiză a informaţiilor privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute.
Metoda contabilităţii cuprinde totalitatea procedeelor aflate într-o strânsă corelaţie şi intercondiţionare
sociale, atât sub aspectul utilizării bunurilor economice care îl compun, cât şi sub aspectul raporturilor de
b) Dubla înregistrare a operaţiunilor economice şi financiare care este determinată de două aspecte.
În primul rând este determinată de dubla reprezentare a patrimoniului, adică elementele patrimoniale sunt
privite sub dublul lor aspect: destinaţia economică şi modul de dobândire. În al doilea rând, dubla înregistrare a
operaţiuni economice şi financiare de ieşire dintr-o fază şi de intrare în alta, de transformare dintr-o formă în
alta.
Cele două trăsături de bază ale metodei contabilităţii nu se mai întâlnesc şi la alte discipline economice
anume, aceasta trebuie să prezinte o imagine fidelă asupra activelor şi datoriilor, situaţiei financiare şi
rezultatului.
c) Principiile de observare
d) Principiile evaluării
e) Principiile responsabilităţii
4
PRINCIPIILE NORMATIVE ALE METODEI CONTABILITĂŢII (2)
faptul că în registrele de contabilitate evidenţa începe cu starea iniţială şi se termină cu starea finală,
care la rândul său devine stare iniţială pentru următoarea perioadă de gestiune.
♦ principiul uniformităţii înregistrării contabile care impune respectarea unui formalism care să
strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă completate în mod ordonat, încât să permită
patrimoniale în momentul efectuării lor într-un act scris denumit document justificativ care stă la baza
♦ principiul ţinerii contabilităţii aşa cum este prevăzut în Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată,
contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională, iar unităţile patrimoniale au obligaţia să
♦ principiul dublei reprezentări potrivit căruia relaţiile dintre structurile patrimoniale la un moment dat,
precum şi mişcările de valori economice sunt analizate şi evidenţiate ca un raport de echivalenţă între
doi termeni: destinaţia sau utilizarea valorilor, pe de o parte, şi resursa sau provenienţa, pe de altă
parte.
♦ principiul dublului calcul al rezultatului contabil potrivit căruia rezultatul contabil se calculează prin
două relaţii:, prima bazată pe proprietatea deţinută , iar cea de-a doua pe activitatea desfăşurată:
• pe baza proprietăţii deţinute: Rezultatul la „N” = Situaţia netă la „N” – Situaţia netă la „N-1”;
generate de mişcarea patrimoniului sunt înregistrate în contabilitate atât în ordine cronologică, cât şi
într-o formă grupată după un anumit sistem, pe elementele şi structurile componente ale patrimoniului.
individualizarea patrimoniului pe părţile sale componente în scopul cunoaşterii trăsăturilor lor specifice,
iar înregistrarea sintetică presupune gruparea după trăsăturile lor comune şi generale.
5
PRINCIPIILE NORMATIVE ALE METODEI CONTABILITĂŢII (3)
c) Principiile de observare:
Resursele economice şi tranzacţiile privind mişcarea acestora sunt atribuite unei entităţi numai în
♦ principiul continuităţii activităţii presupune că unitatea patrimonială îşi continuă în mod normal
activitatea într-un viitor previzibil, fără a intra în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a
activităţii.
♦ principiul independenţei exerciţiilor potrivit căruia fiecare exerciţiu apare ca un tot independent
separat de exerciţiile anterioare sau de cele viitoare, unde sunt evidenţiate toate veniturile şi
cheltuielile, dar sunt atribuite doar acele venituri şi cheltuieli care îi sunt proprii, indiferent de data
d) Principiile evaluării:
♦ principiul cuantificării monetare conform căruia unitatea monetară este considerată în dublă
ipostază: ca unitate de cont şi ca unitate de răscumpărare. Moneda ca unitate de cont are în vedere
♦ principiul costului istoric potrivit căruia toate activele şi pasivele figurează în contabilitate de la
riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior.
e) Principiile responsabilităţii:
♦ principiul necompensării prin care este interzisă compensarea între posturile de activ şi cele de
stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va determina în prealabil suma
separată sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ sau de pasiv.
poate afecta evaluările şi deciziile. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat
separat în cadrul situaţiilor financiare, iar elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi
Forma de contabilitate reprezintă un sistem de formulare, corelate între ele, care servesc la înregistrarea
şi prelucrarea, după anumite regului, a datelor privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale. În
forma de contabilitate clasică sau jurnal unic se aplică în întreprinderi mici unde volumul
operaţiunilor ce pot fi înregistrate zilnic este mic şi nu este necesară diviziunea muncii
contabile. Se utilizează într-o formă corelată următoarele registre: jurnalul unic pentru
formulare: jurnalele multiple, situaţiile pentru debitul unor conturi şi Cartea-mare. Jurnalele
fiecărui cont ce se regăseşte în diferite jurnale, în funcţie de conturile creditoare cu care are
lunii, pentru rulajul debitor al contului respectiv. Cartea-mare mai serveşte şi la stabilirea
soldurilor pe conturi sintetice la sfârşitul lunii. Pe baza jurnalelor multiple deschise pentru
de bază a acestei forme de contabilitate este cea a dezvoltării pe conturi corespondente atât a
rulajului debitor cât şi a celui creditor al conturilor sintetice. În ceea ce priveşte contabilitatea
analitică, aceasta capătă diverse structuri în raport de metodele folosite pentru evidenţa activelor
şi pasivelor.
• Registrele auxiliare capătă forma fişelor de cont analitic pentru valori materiale, fişelor
de cont pentru operaţiuni diverse şi altor formulare specifice folosite în acest scop.
anului pentru fiecare cont sintetic în parte. Pe baza înregistrărilor din contabilitatea
înregistrează prin articole contabile, în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a
documentelor în unitate.
celei în care numărul de file editate este100, sau anual, dacă numărul filelor editate este
organelor de control. Acest registru poate fi înlocuit cu fişa de cont pentru operaţiuni
diverse. Conform art.23 din Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată persoanele juridice
8
NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CONTURILOR
Clasificarea este acţiunea de împărţire, distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o
anumită ordine a obiectelor sau fenomenelor în funcţie de asemănările şi deosebirile dintre ele. La baza
oricărei clasificări trebuie să stea o caracteristică, un principiu, o idee, un criteriu fundamental în raport cu
care se constituie toate treptele şi diviziunile acesteia. Acest criteriu nu trebuie să se schimbe pe aceeaşi
treaptă a clasificării şi nici să se asocieze cu un criteriu secundar întrucât s-ar îngreuna cunoaşterea
Varietatea mare de conturi utilizate de contabilitatea financiară şi legăturile ce se stabilesc între ele
denumit sistemul conturilor, impune clasificarea lor pentru a crea posibilitatea studierii sistematice a
acestora şi generalizării caracteristicilor comune. În acest scop conturile sunt supuse clasificării fiind
încadrate într-un număr redus de clase, grupe şi subgrupe, realizându-se astfel o ordine în varietatea lor,
La baza clasificării conturilor pot sta mai multe criterii, fiecare dintre acestea caracterizează conturile
deoarece conturile au fost create pentru a reflecta în expresie valorică mijloacele economice,
• Pe lângă criteriul principal de clasificare mai există şi criterii secundare. Funcţia contabilă
a conturilor este un criteriu de acest tip, în raport de care conturile pot fi de activ, de pasiv şi
creditează. Un alt criteriu secundar este sfera de cuprindere prin care conturile realizează
9
PLANUL DE CONTURI GENERAL
formalizată şi standardizată prin Planul de Conturi General. Acesta reprezintă matricea întregului sistem de
conturi în cadrul căruia fiecare cont, de diverse grade de cuprindere a elementelor patrimoniale, este delimitat
printr-o denumire şi printr-un simbol cifric fiind încadrat într-o clasă şi grupă în raport cu un anumit criteriu
de clasificare. Totodată, pentru fiecare cont sintetic sunt definite conţinutul economico-financiar, funcţia
• criteriul bilanţier potrivit căruia conturile sunt clasificate în raport de structurile de pasiv şi
anexele la bilanţ;
• criteriul funcţional sau procesual potrivit căruia clasele, grupele şi conturile sunt create şi
• într-un singur circuit sau integrat în care fiecare clasă şi grupă cuprinde toate conturile
• în două circuite sau diferenţiat în care planul de conturi cuprinde două categorii de conturi:
categorie cuprinde conturile de bilanţ şi de procese, iar cea de-a doua categorie, conturile de
gestiune.
Ele asigură informaţia de reflectare şi control privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor, stocurilor, creanţelor,
disponibilităţilor, capitalurilor şi datoriilor întreprinderii. Prin soldurile lor debitoare şi creditoare, după caz,
furnizează informaţia privind situaţia activelor şi pasivelor înregistrare în bilanţ la un moment dat.
10
ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A DOCUMENTELOR (1)
Documentele contabile ce reflectă operaţiuni economico – financiare trec prin mai multe faze în
– debit sau credit – în care urmează să se înregistreze operaţiunea respectivă, concomitent şi cu aceeaşi
respectiv a elementelor de activ şi de pasiv care se modifică, a sensului modificărilor (creşteri sau
etc.);
• stabilirea, pe baza elementelor din bilanţ modificate, a conturilor corespondente în care urmează
debit sau credit – în care urmează să se înregistreze operaţiunea analizată, adică a formulei
contabile.
Formula contabilă este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţiuni economico – financiare
în conturile corespondente, pe baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate valorică. Ea este compusă din
următoarele părţi: simbolul (denumirea) contului corespondent debitor, simbolul (denumirea) contului
corespondent creditor şi suma corespunzătoare operaţiunii care face obiectul înregistrării. Legatura
dintre conturile corespondente care intervin se face prin semnul egalităţii (=) care arată interdependenţa şi
corelaţia dintre ele, creată de înregistrarea în ambele conturi a aceleiaşi sume stabilind prin aceasta o
egalitate valorică între conturile corespondente. În formula contabilă, contul care se debitează se aşează în
partea stângă a semnului egalităţii, ca urmare a faptului că debitul apare în partea stângă a unui cont, iar
contul care se creditează se aşează în partea dreaptă a semnului egalităţii, întrucât creditul reprezintă partea
dreaptă a contului.
11
ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A DOCUMENTELOR (2)
în funcţie de data la care au avut loc, sub formă de articole contabile, poartă denumirea de înregistrare
face gruparea lor pe conturi distincte şi se înregistrează sistematic în registrul Cartea mare care conţine fişe
- formula contabilă simplă este aceea în care corespondenţa se stabileşte între un singur cont
debitor şi un singur cont creditor şi este specifică operaţiunilor economico – financiare care afectează
concomitent numai două elemente patrimoniale din bilanţ, fie ambele de activ, fie ambele de pasiv, fie
- formula contabilă compusă este aceea în care corespondenţa se stabileşte fie între un singur cont
debitor şi două sau mai multe conturi creditoare, fie între un singur cont creditor şi două sau mai
multe conturi debitoare, fie între două sau mai multe conturi debitoare şi două sau mai multe conturi
creditoare. Este specifică operaţiunilor care afectează concomitent mai mult de două elemente
patrimoniale din bilanţ, fie numai de activ, fie numai de pasiv, fie atât de activ cât şi de pasiv.
Formulele contabile compuse sunt de două feluri: formule la care într-o parte a egalităţii există un
singur cont, iar în cealaltă două sau mai multe conturi şi formule la care în ambele părţi ale egalităţii
există mai multe conturi. Legislaţia de specialitate din ţara noastră prevede utilizarea numai a
formulelor contabile compuse cu un singur cont care se debitează şi două sau mai multe conturi care
se creditează şi invers, un singur cont care se creditează şi două sau mai multe conturi care se
debitează.
- formule contabile de stornare prin care se corectează unele erori săvîrşite anterior. După modul de
înscriere a sumei în formulele contabile aceasta poate fi stornare în negru şi stornare în roşu.
Stornarea în negru constă în anularea unei formule contabile efectuate anterior greşit prin inversarea
ei, înscriind suma în negru sau cu semnul plus, după care se întocmeşte formula contabilă corectă.
Stornarea în roşu constă în anularea unei formule contabile dar cu suma înscrisă în roşu sau cu
12
BALANŢA DE VERIFICARE – Noţiune, funcţii şi clasificare
debitul unui cont şi în creditul altui cont, ceea ce face să rezulte o egalitate permanentă între totalul sumelor
debitoare şi al celor creditoare. Tabloul în care se înregistrează această egalitate poartă denumirea de
balanţă. Balanţa de verificare asigură respectarea în contabilitate a echilibrului permanent impus de dubla
sistematică cât şi cu ocazia calculelor aritmetice în formulele contabile pentru stabilirea rulajelor curente, a
sumelor totale şi a soldurilor. Balanţa se prezintă ca un tablou enumerativ al tuturor conturilor care furnizează
informaţii în legătură cu soldurile iniţiale, rulajele dintr-o anumită perioadă de gestiune (lună, trimestru,
♦ Funcţia de realizare a concordaţei dintre conturile analitice şi cele sintetice. Totalul pentru
conturile analitice privind soldurile iniţiale, rulajul şi sumele finale, prin agregare, trebuie să
corespundă cu soldurile iniţiale, rulajul, respectiv sumele finale ale contului sintetic din care fac
fiecare cont în parte şi pe grupe de conturi a datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu
cele de la sfârşitul ei. Astfel se pot stabili schimbările produse în mărimea şi structura elementelor
13
BALANŢA DE VERIFICARE – Balanţe ale conturilor sintetice
Cuprinde în prima serie de egalităţi soldurile iniţiale debitoare şi creditoare, în a doua serie rulajele
perioadei curente, iar în a treia serie de egalităţi cuprinde soldurile finale debitoare, respectiv creditoare ale
Se prezintă într-o singură variantă sub formă tabelară şi a fost impusă de necesitatea comparării
rulajelor de la sfârşitul lunii curente cu sumele de la sfârşitul lunii precedente, în vederea urmăririi în dinamică
a activităţii economice şi a stabilirii schimbărilor ce s-au produs în starea şi în structura proceselor economice.
14
BALANŢA DE VERIFICARE – Aspecte legale
întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin anual, la încheierea exerciţiului financiar, sau la termenele de
Oficial nr.23 bis din 07.01.2005 în Anexa nr.1 la punctul 15 se arată: „Balanţa de verificare este documentul
contabil utilizat pentru verificarea exactităţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre
contabilitatea sintetică şi cea analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situaţiile
financiare anuale.”
Balanţa de verificare cuprinde pentru toate conturile următoarele elemente: simbolul şi denumirea
conturilor, în ordinea din planul de conturi aplicabil, soldurile iniţiale sau totalul sumelor debitoare şi creditoare
ale lunii precedente, după caz, rulajele curente debitoare şi creditoare, totalul sumelor debitoare şi creditoare,
completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie. Balanţa de verificare nu circulă fiind
♦ denumirea unităţii;
♦ soldurile iniţiale debitoare/creditoare sau total sume precedente debitoare/creditoare, după caz;
debitoare/creditoare;
Conform O.M.F.P. nr.1850 / 2004, balanţa de verificare cu 4 egalităţi (cod 14-6-30) are următorul cap
de tabel:
la data de ......
Simbolul Denumirea Total sume precedente Rulajele lunii curente Total sume Solduri finale
conturilor conturilor Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
15
REGISTRUL-JURNAL – Funcţii şi aspecte legale (1)
constă în faptul că este documentul în care se consemnează toate operaţiunile patrimoniale efectuate într-o
obligatoriu alături de celelalte două registre: Registrul-inventar şi Cartea mare. La art.21 se arată că
ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile
efectuate.”
În O.M.F.P. nr.1850 / 2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile în Anexa nr.1 la punctul
9 se arată: „Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în
mod cronologic, toate operaţiunile economico-financiare.” Aceste operaţiuni privesc modificarea elementelor
de activ şi/sau de pasiv, indiferent dacă acestea au loc în numerar sau prin conturile deschise la bănci,
neţinîndu-se cont dacă a avut loc plata sau încasarea acestora. Ca şi celelalte registre de contabilitate,
Registrul-jurnal se poate prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz.
Numerotarea paginilor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării
lor.
Operaţiunile de aceeaşi natură realizate în acelaşi loc de activitate pot fi recapitulate într-un document
centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal. Se pot utiliza jurnale
auxiliare pentru operaţiunile de casă şi bancă, decontările cu furnizorii, etc. Unităţile care utilizează jurnale
auxiliare pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.
Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul şi data
documentului justificativ, explicaţii privind operaţiunile respective şi conturile debitoare şi creditoare în care s-
16
REGISTRUL-JURNAL – Funcţii şi aspecte legale (2)
datelor, fiecare operaţiune economico-financiară se va înregistra prin articole contabile, în mod cronologic,
după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate. Registrul-jurnal se editează lunar, iar
paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. Registrul-jurnal va fi şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa
unităţii în luna următoare celei în care numărul de file editate este 100, sau anual, dacă numărul filelor editate
În cazul în care o unitate are subunităţi dispersate teritorial care conduc contabilitatea până la balanţa
subunităţii.
compartimentul financiar-contabil împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.
Conform O.M.F.P. nr.1850 / 2004, Registrul-jurnal (cod 14-1-1) are următorul cap de tabel:
Unitatea ……
REGISTRUL-JURNAL
Nr.pagină ...
Nr. Data Documentul Explicaţii Simbolul conturilor Sume
crt. înreg. (felul, nr., data) Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
1 2 3 4 5 6 7 8
Fişa de cont preia o parte din funcţiile Registrului Cartea mare pentru un cont şi de aceea acest
registru poate fi înlocuit de fişă. Fişa de cont pentru operaţiuni diverse serveşte la ţinerea contabilităţii
analitice a conturilor de clienţi, furnizori, debitori, creditori, etc. De asemenea fişa de cont poate servi şi la
ţinerea contabilităţii sintetice a operaţiunilor economice şi financiare, caz în care vor exista fişe pentru fiecare
cont sintetic de gradul I care nu se desfăşoară pe conturi sintetice de gradul II şi pentru conturile sintetice de
În O.M.F.P. nr.1850 / 2004 fişa de cont pentru operaţiuni diverse are următorul cap de tabel:
Întocmit, 14-6-22
17
PROEICTAREA OBIECTUALĂ A CONTABILITĂŢII FINANCIARE
18
PROCESUL UNIFICAT DE MODELARE
Procesul unificat de modelare este procesul de aplicare a limbajului unificat de modelare (UML) în
dezvoltarea sistemelor informatice. Acest proces este caracterizat prin următoarele patru trăsături cheie:
stadiul iniţial, ele definesc utilizatorii (actorii) şi cerinţele acestora sub forma interacţiunilor cu sistemul. Setul de
teste prin care este verificat sistemul se defineşte pe baza lor, iar posibilitatea de a regăsi permananet legătura
cu cazurile de utilizare în cursul întregului ciclu de dezvoltare răspunde la cerinţa de asigurare a trasabilităţii.
interacţiunii şi amplasării acestora. Existenţa sa este indispensabilă pentru aplicarea dezvoltării iterative.
Riscurile dezvoltării unui produs se grupează în categorii primare de risc (tehnice şi funcţionale) şi
secundare (legate de personal, de clienţi, etc.). Orientarea în funcţie de riscuri a iteraţiilor se realizează astfel
încât riscurile să fie eliminate cât mai devreme în ciclul de dezvoltare, cu costuri cât mai mici.
19
CICLUL DE DEZVOLTARE
Ciclul de dezvoltare este compus din patru faze, fiecare având ca ieşiri anumite elemente ce
reprezintă intrări pentru faza următoare, ceea ce conferă ansamblului un aspect de secvenţialitate. Pentru
fiecare fază, anumite rezultate sunt folosite ca balize de evaluare şi servesc pentru a măsura procesul
înregistrat de proiect.
Rezultatul acestei etape este viziunea sistemului, prin care se formulează succint răspunsuri la
întrebări cum ar fi: ce este sistemul, cine îl va utiliza, de ce va fi utilizat, ce facilităţi şi restricţii va
conţine.
Cerinţele sistemului şi actorii vor fi specificaţi prin intermediul diagramei cazurilor de utilizare,
modele şi implementări.
procesului, în care atenţia este concentrată asupra aspectelor financiare, strategice şi de personal. Aspectele
tehnice sunt legate de conceperea şi realizarea sistemului sunt legate de perspectiva bazată pe activităţi şi
iteraţii.
Activităţile reprezintă o combinare de mai mulţi paşi, adică de mai multe componente elementare ce
prelucrează intrări şi generează ieşiri. Există cinci activităţi de bază: definirea cerinţelor, analiza, proiectarea,
implementarea şi testarea.
20
DEFINIREA CERINŢELOR ÎN CADRUL PROCESULUI DE DEZVOLTARE
Cerinţele funcţionale ale viitorului sistem sunt reprezentate de totalitatea cazurilor de utilizare şi
furnizează imaginea sistemului informatic aşa cum este percepută de utilizatorii săi. Rezultatul acestei
activităţi este un model al cazurilor de utilizare şi al actorilor implicaţi, alături de diagrame ale interfeţelor şi
1. identificarea actorilor
Termenul de actor desemnează în acest context orice element care interacţionează cu sistemul, dar
nu face parte din sistem. Un actor se află în poziţia de a introduce date în sistem şi / sau de a extrage date din
sistem. În toate cazurile, iniţiativa interacţiunii aparţine actorului şi nu sistemului. Actorul identifică un rol sau o
Un caz de utilizare reprezintă un dialog dintre actor şi sistem, prin care primul beneficiază de una
dintre funcţionalităţile asigurate de al doilea. Identificarea cazurilor de utilizare se face în corelaţie cu actorii
3. elemente adiţionale
În completarea celor prezentate, este utilă elaborarea de descrieri ale interfeţelor cu utilizatorii.
Deoarece sunt cunoscute în acest moment atât cazurile de utilizare, cât şi fluxurile de evenimente ale
acestora, se pot elabora diagrame de flux ale interfeţelor, în care să figureze datele ce vor fi comunicate şi
Descrierea trebuie să prezinte când şi cum începe / se termină cazul de utilizare, ce interacţiuni cu
actorul au loc în cursul derulării sale, care sunt datele ce trebuie furnizate către utilizator, care este secvenţa
21
PLANUL CONTABIL – Diagrama cazurilor de utilizare şi corelaţia cu
interfaţa
22
PLANUL CONTABIL – Descrierea cazurilor de utilizare
Caz de utilizare: Adăugare cont
Declanşator: se execută comanda Planul de conturi din meniul principal, urmată de combinaţia de taste
rapide CTRL+A sau clic pe tab-ul Adăugare articol.
Rezultat: contul este adăugat în baza de date.
Curs de bază:
1. Se completează câmpurile Simbol, Denumire şi Tip (funcţie).
2. Se apasă butonul Adaugă cont.
Curs alternativ:
- dacă există deja contul introdus, sistemul afişează mesajul „Contul nu poate fi duplicat!”
O aplicaţie de contabilitate financiară se caracterizează prin uzajul intensiv al unui volum mare de date,
pentru care consultările şi actualizările bazei de date sunt printre cele mai frecvente prelucrări. În consecinţă,
în specificarea cazurilor de utilizare se vor regăsi numeroase referiri la prelucrări de tipul memorează,
modifică, şterge, etc. Acestea vor fi declanşate de utilizator şi sunt accesibile de la nivelul interfeţei. Execuţia
lor se află însă la nivelul de persistenţă, ceea ce presupune o comunicaţie în care mesajele prin care sunt
solicitate tranzitează nivelul domeniului, atât pentru execuţie, cât şi pentru confirmare.
Obiectele domeniului încapsulează, prin urmare, aceste operaţii în raport cu interfaţa. Logica interfeţei
şi maniera în care acestea apelează la serviciile de persistenţă conduce la esenţa fenomenului: respectarea
principiilor de arhitectură structurală impune existenţa operaţiilor specifice persistenţei pe nivelul
obiectelor de gestiune.
Încorporarea în clasele domeniului a instrucţiunilor de program necesare încărcării şi memorării
obiectelor constituie una dintre cele mai comune soluţii folosite în practică. Principalul său dezavantaj constă în
cuplarea strânsă a obiectelor domeniului cu schema bazei de date relaţională. Orice schimbare în structura
acesteia atrage modificarea codului sursă al claselor domeniului, dar şi a prezentării (a câmpurilor de
introdus/modificat), deşi logica problemei nu este afectată.
Dintre avantajele utilizării menţionăm facilitatea şi rapiditatea generării codului, în consens cu
diminuarea riscurilor de reproiectare pentru sistemele de mică anvergură.
Schemă de realizare a soluţiilor legate de persistenţă. Pachetul obiectelor de gestiune (ce conţine
clasa Cont) importă elemente din pachetele System.Data şi System.Data.OleDb, elemente destinate realizării
persistenţei. Pentru un sistem implementat într-o arhitectură distribuită cu două nivele, această implementare
se dovedeşte satisfăcătoare.
Imports System.Data.OleDb
Public Class Cont
End Class
24
PLANUL CONTABIL – Clasa Cont
Anul Proprietate gestiune, preluat din tabelul DateFirmă din baza de date
Microsoft Access.
Returnează True în cazul în care contul are analitice în
AreAnalitice Operaţie Planul de conturi general; nu permite ştergerea unui
sintetic din PCG.
Returnează True în cazul în care contul selectat are
valori nenule în câmpurile: Sold iniţial debit/credit şi
AreValoriIniţiare Operaţie
Rulaj precedent debit/credit, din baza de data MS
Access; nu permite ştergerea unui cont din PCG.
Denumire Proprietate Returnează Denumirea contului salvată în baza de date.
Returnează True dacă un cont instanţiat pe baza
ExistaCont Operaţie
Simbolului său există deja în baza de date.
Operaţie «shared» apelată la lansarea aplicaţiei, care
Încarcă Operaţie lansează comanda DataAdapter.Fill (DataSet) pentru
obiectul DataTable ce conţine Planul de conturi
Proprietate «shared» care setează luna curentă de
Luna Proprietate gestiune, preluată din tabelul DateFirmă din baza de
date Microsoft Access.
Returnează un obiect DataView corespunzător obiectului
PlanCont Proprietate
DataTable ce conţine Planul de conturi.
Returnează o variabilă Decimal reprezentând rulajul pe
RulajCurent Operaţie
luna curentă.
Operaţie «shared» pentru salvarea modificărilor în baza
Salvează Operaţie
de date.
Simbol Proprietate Returnează Simbolul contului completat la instanţiere.
Returnează o variabilă Decimal reprezentând soldul la o
SoldLaData Operaţie
anumită dată în cursul lunii curente.
25
PLANUL CONTABIL – Preluarea unui cont în cadrul formulei contabile
Curs de bază:
1. se apelează tasta funcţională F2 în contextul introducerii unei înregistrări contabile;
2. sistemul afişează formularul Sold la data;
3. se introduce simbolul contului în caseta text rezervată;
4. se introduce ziua din lună până la care se va calcula soldul contului;
5. se apasă tasta ENTER în cadrul casetei text Ziua;
6. sistemul afişează soldul contului şi poziţia acestuia (debit/credit)
7. se apasă tasta ESC şi se revine la formularul anterior – Adăugare / Editare articole contabile;
8. sistemul informatic a completat casetele text corespunzătoare câmpurilor Debit / Credit.
Curs alternativ:
- dacă simbolul contului introdus nu există în Planul de conturi, este afişat mesajul „Contul este inexistent”.
- dacă contul selectat are analitice, va fi afişat mesajul „Contul are analitice”; cursul de bază este proiectat
pentru aflarea soldului unui cont analitic de ultim nivel, întrucât preluarea valorii obţinute presupune
introducerea acesteia ca rulaj curent pentru acelaşi cont; rulajele nu se pot actualiza decât pentru conturile
analitice de ultim nivel;
- dacă TextBox-ul aferent zilei este necompletat, sistemul presupune că este vorba despre ultima zi din lună,
şi calculează soldul pornind de la această premisă.
27
MODELAREA INTRĂRILOR - Diagrama cazurilor de utilizare
Cazurile de utilizare prezentate mai sus se pot grupa în trei zone de interes:
Activitatea curentă, ce se axează pe actualizarea articolelor contabile, cu două ramuri esenţiale:
adăugarea şi modificarea acestora. Filtrarea articolelor contabile, enumerate după principiul
cronologic al Registrului Jurnal, este o activitate complementară celei de actualizare.
Consultarea articolelor din arhivă (aparţinând perioadelor anterioare) este o specializare a filtrării
articolelor.
Activitatea de închidere a unei perioade (lună / an), include mai multe operaţiuni: închiderea
veniturilor şi cheltuielilor printr-o notă contabilă (caz particular de adăugare a unui articol contabil),
trecerea articolelor curente în arhivă şi transformarea rulajelor curente în rulaje precedente şi
actualizarea Planului de conturi – aceste aspecte vor fi discutate în Capitolul 5.
Activitatea conexă actualizării articolelor contabile este linia de demarcaţie dintre cazurile de
utilizare specifice articolelor contabile şi cele proprii planului de conturi. Se includ aici cazurile de
utilizare: Preluare sold la data şi Preluare cont, descrise în detaliu în Capitolul 2.2.
28
MODELAREA INTRĂRILOR - Descrierea cazurilor de utilizare (1)
Curs alternativ:
- dacă nu a fost completat câmpul Cod document, sistemul afişează mesajul: „Codul documentului este
obligatoriu!”;
- dacă nu a fost specificată ziua, sistemul afişează mesajul: „Data documentului este obligatorie!”;
- dacă nu a fost introdus simbolul contului nici pe Debit, nici pe Credit, sistemul afişează mesajul:
„Simbolul unui cont trebuie introdus!”;
- în cazul în care contul introdus în câmpul Debit sau Credit are analitice sau nu există, sistemul
semnalează această situaţie în zona rezervată Informaţii cont şi partea inferioară a formularului; nu se
poate trece la câmpul următor dacă contul nu corespunde criteriilor de validitate.
Curs de bază:
1. sistemul afişează formularul Articole contabile – adăugare, pe tab-ul Articol nou;
2. Actualizare articole contabile (caz de utilizare);
3. se face clic pe butonul Adăugare articol şi se răspunde cu Da la mesajul de confirmare (ce conţine
opţiunile Da / Nu / Anulare);
4. sistemul salvează articolul nou în baza de date;
5. sistemul afişează formularul în starea iniţială.
Curs alternativ:
- dacă se răspunde cu Nu la mesajul de confirmare, utilizatorul are posibilitatea să editeze toate
câmpurile din cadrul formularului, inclusiv formula contabilă; editarea formulei contabile se realizează
în ciclu, parcurgându-se fiecare înregistrare a acesteia, dacă formula este compusă;
- dacă se răspunde cu Anulare la mesajul de confirmare, sistemul anulează operaţiunea de salvare şi
iniţializează valorile tuturor câmpurilor din formular.
29
MODELAREA INTRĂRILOR - Descrierea cazurilor de utilizare (2)
Schemă de realizare a soluţiilor legate de persistenţă. Pachetul obiectelor de gestiune (ce conţine clasele
Articol, Formula, Înregistrare) importă elemente din pachetele System.Data şi System.Data.OleDb, elemente
destinate realizării persistenţei. Pentru un sistem implementat într-o arhitectură distribuită cu două nivele,
această implementare se dovedeşte satisfăcătoare, întrucât menţine facilitatea şi rapiditatea generării codului,
în consens cu diminuarea riscurilor de reproiectare pentru sistemele de mică anvergură.
31
MODELAREA INTRĂRILOR – Formularul de ad[ugare articole
Interfaţa de adăugare a unei note de închidere venituri / cheltuieli păstrează caracterul unitar al
dispunerii grafice a interfeţelor pentru cazul de utilizare Actualizare articole contabile.
Operaţia de închidere venituri / cheltuieli este o parte integrantă a rutinei de închidere a unei perioade
(o lună calendaristică), având ca rezultat soldarea conturilor din clasele 6 şi 7 şi apariţia rulajelor curente
debitoare şi creditoare ale contului 121 „Profit şi pierdere”. Această operaţie generează două note contabile de
închidere pentru venituri, respectiv cheltuieli, ce se înregistrează în Registru Jurnal în ultima zi a lunii.
Cazul de utilizare Adăugare notă închidere venituri / cheltuieli este o specializare a cazului Adăugare
33
MODELAREA INTRĂRILOR – Filtrare articole
Cazul de utilizare Filtrare articole este realizat prin intermediul unui formular dedicat, Editare
articole cu tab-ul Filtrare articole. Acest caz de utilizare permite regăsirea şi consultarea acelor înregistrări
din Registrului Jurnal care corespund unor criterii de căutare impuse de utilizatorul sistemului.
34
PROCESUL DE RAPORTARE – Diagrama şi descrierea cazurilor de utilizare
Descrierea cazurilor de utilizare vizează doar cazul cel mai general, întrucât celelalte cazuri de
utilizare nu diferă prin comportament, ci prin opţiunea utilizatorului în legătură cu raportul dorit.
Diagrama de flux a interfeţei pentru cazul de utilizare Generare rapoarte contabile surprinde modul în
care utilizatorul interacţionează cu controalele oferite de mediul de dezvoltare .NET, în speţă Print Preview
Dialog şi Print Dialog, controale familiare, regăsite frecvent în cadrul aplicaţiilor ce rulează pe sistemele
Microsoft Windows.
Cazul de utilizare Generare rapoarte contabile este realizat prin intermediul claselor de obiecte din
pachetul Rapoarte perioada curentă, care accesează (prin moştenire) clasele din pachetul
Drawing.Printing (ca de exemplu PrintDocument, PrintPageEventArgs, PrintController, PrinterSettings
etc.). Componentele din cadrul pachetului Windows.Forms (ex.: PrintPreviewDialog, PrintDialog,
PageSetupDialog, PrintPreviewControl) deservesc obiectele de gestiune circumscrise procesului de printare.
Importul pachetului System.Data.OleDB este necesar pentru utilizarea obiectelor de gestiune specifice,
descrise în capitolele anterioare (ex.: OleDbConnection, OleDbDataAdapter, OleDbCommand, DataSet,
DataTable, DataView etc.)
36
PROCESUL DE RAPORTARE – Generare balanţe
Cazul de utilizare abstract Generare Balanţe este realizat prin intermediul clasei abstracte Balanţa, a
cărei operaţie GenereazăBalanţa() – descrisă în diagrama de activităţi de mai jos – este răspunzătoare pentru
completarea tabelului balanţier cu patru egalităţi. Succesiunea de activităţi se desfăşoară pe două culoare:
(a) prelucrările în cadrul aplicaţiei de gestiune şi (b) executarea interogărilor în cadrul bazei de date Microsoft
Access.
37
PROCESUL DE RAPORTARE – Generare fişa de cont
38
SECURITATEA DATELOR – Înregistrarea unei noi societăţi
Curs alternativ:
- dacă se selectează o bază de date cu o societate deja înregistrată, se intră în cursul normal al gestiunii;
- dacă parola pentru „Contabil” este eronată, aplicaţia se închide.
39
SECURITATEA DATELOR – Protejarea accesului prin parolă
Relaţia de specializare dintre actorii Utilizator şi Contabil are la bază principiul conform căruia
elementul specializat moşteneşte toate rolurile şi relaţiile către cazurile de utilizare ale superiorului său.
Cazul de utilizare specializat Introducere parolă Utilizator moşteneşte toate atributele, operaţiile şi
secvenţele comportamentale ale cazului mai general, adăugând în acelaşi timp elemente noi. În situaţia de
faţă, specializarea conduce la o lărgire a interacţiunii dintre actorul Contabil şi sistemul informatic, prin
participarea acestuia la anumite cazuri de utilizare ce îi erau restricţionate actorului Utilizator.
Curs alternativ:
- cazul de utilizare Introducere parola Contabil.
Curs alternativ:
- cazul de utilizare Introducere parola Utilizator.
40
BIBLIOGRAFIE
♦ Ministerul Finanţelor - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.306 / 2002, pentru aprobarea
Oficial nr.279/25.04.2002
♦ Ministerul Finanţelor - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1850 / 2004 privind registrele si
♦ Ristea, Mihai / Oprea, Călin– Bazele contabilităţii, Ed, Genicod, Buc., 2002
♦ Jamsa, Kris– Visual Basic .NET Sfaturi şi tehnici, Editura All (McGraw Hill/Osborne), Bucureşti, 2003
♦ Jones, Phil – Visual Basic .NET – A Complete Object-Oriented Programming Course, Continuum,
London 2003
♦ Năstase Pavel, Covrig Liana, Cosăcescu Luana – Tehnologia bazelor de date Access 2000, Ed.
♦ Reynolds-Haertle, Robin A.– OOP with Microsoft Visual Basic .NET and Visual C# .NET Step by
♦ Riordan, Rebecca M. - Microsoft ADO .NET Step by Step, Microsoft Press, 2002
♦ Rumbaugh, James / Jacobson, Ivar / Booch, Grady – The Unified Modeling Language Reference
♦ Templeman, Julian / Vitter, David - Visual Studio .NET—The .NET Framework Black Book, 2002
♦ Zaharie, Dorin / Roşca, Ioan – Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice, Dual Tech, 2002
41
ANEXE
42
Criterii minimale privind programele informatice (1)
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1850 / 2004 privind registrele si formularele financiar-
pe economie privind activitatea financiară şi contabilă”, punctul G conţine „Criteriile minimale privind
Sistemul informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei unităţi trebuie să asigure
• stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor de intrare, intermediare sau de ieşire;
astfel încât acestea să fie efectuate în concordanţă strictă cu prevederile actelor normative care le
reglementează;
Conform Art. 41 Secţiunea G din Normele metodologice, sistemele de prelucrare automată a datelor
43
Criterii minimale privind programele informatice (2)
care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicîndu-se inserări, intercalări, precum şi orice
• să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile art.25 din Legea
contabilităţii nr.82/1991;
datelor arhivate;
- datarea listărilor;
- paginarea cronologică;
44
Criterii minimale privind programele informatice (3)
verificării. Toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei liste de înregistrări şi al unui sold
anterior al acelui cont. Fiecare înregistrare trebuie să aibă la bază elemente de identificare a datelor
supuse prelucrării;
• să nu permită:
- modificarea numărului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acel cont;
- suprimarea unui cont în cursul exerciţiului curent sau aferent exerciţiului precedent, dacă
- editarea a două sau a mai multor documente de acelaşi tip, cu acelaşi număr şi conţinut
diferit de informaţii;
• să permită suprimarea unui cont care nu are înregistrări pe parcursul a cel puţin doi ani (exerciţii
prelucrare:
- reţea de calculatoare;
a acestora;
prelucrare.
45
Criterii minimale privind programele informatice (4)
pe economie privind activitatea financiară şi contabilă”, punctul H conţine „Condiţiile în care se pot întocmi,
Art. 46 prevede că din punctul de vedere al bazei de date trebuie să existe posibilitatea reconstituirii
arhivează pe suport WORM (Write Once Read Many), să fie semnate de persoana care le întocmeşte, în
În art. 48 se cere să existe un plan de securitate al sistemului informatic, cuprinzând măsurile tehnice
imprevizibile, prin arhivarea datelor utilizând tehnologia WORM şi prin înregistrarea datelor din
organelor de control.
document scris, la care să poată avea acces atât beneficiarii, cât şi organele de control.
46
DIAGRAMA GENERALĂ A CAZURILOR DE UTILIZARE
47
DIAGRAMA GENERALĂ DE FLUX A INTERFEŢEI
48
Cazul de utilizare ADĂUGARE CONT
Else
Dim drNew As DataRow
Dim drv As DataRowView = dv.AddNew
drv("Simbol") = txtNewSimbol.Text
drv("Denumire") = txtNewDen.Text
drv("Tip") = txtNewTip.Text
drv("SIDebit") = 0
drv("SICredit") = 0
drv("RPDebit") = 0
drv("RPCredit") = 0
drv.EndEdit()
Cont.Salveaza()
End If
End Sub
49
Cazul de utilizare EDITARE CONTURI
După filtrarea unui cont pentru editare, prin apăsarea tabului Editare, obiectul CurrencyManager
completează proprietatea Text a controalelor legate cu datele primei înregistrări (Position = 0) din obiectul
DataView reprezentând Planul de Conturi. După modificarea valorilor afişate în aceste controale, tot prin
intermediul CurrencyManager, tabelul sursă este actualizat cu noile valori, prin apelarea metodei
EndCurrentEdit(). Înregistrarea din lista DataView iese din starea de editare, iar metoda Salvează a clasei
Cont operează actualizările în baza de date Microsoft Access.
50
Cazul de utilizare ŞTERGERE CONTURI
End Sub
Evenimentul ListChanged al obiectului DataView conţine cod pentru activarea butonului Delete.
End Sub
Me.BindingContext(dv.Table).Position = 0
End Sub
51
FORMULARUL PlanCont – Preluarea unui cont din exterior
Me.txtFilterSim.Text = IFiltru
End If
Me.TabControlPC.SelectedTab = Me.tabFilter
Me.txtFilterDen.SelectionStart = Me.txtFilterSim.Text.Length
End Sub
Private Sub frmIPlanCont_Closing(ByVal sender As Object, ByVal e As
System.ComponentModel.CancelEventArgs) Handles MyBase.Closing
53
ARTICOLE CONTABILE - DIAGRAMA DE FLUX A INTERFEŢEI
54
ADĂUGARE NOTĂ DE ÎNCHIDERE VENITURI / CHELTUIELI
55
GENERARE BALANŢĂ DE VERIFICARE
56
GENERARE REGISTRU JURNAL – Diagrama de activităţi a întregului proces
57
GENERARE FIŞA DE CONT Diagrama de activităţi pentru cazul de
utilizare Generare Fişa de cont, surprinde suita de
prelucrări necesare completării tabloului operaţiu-
nilor pentru un anumit cont. Fişa de cont se
completează pentru toate înregistrările de la
începulul anului până în prezent, incluzând linii de
subtotal Rulaje pentru fiecare lună şi soldul curent
pentru fiecare înregistrare.
58