Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La randul lor, procedeele metodei contabilitatii se bazeaza pe anumite principii generale, care
stabilesc legaturile reciproce dintre procedee si structurile esentiale ale obiectului contabilitatii. Pe
aceste principii si norme se fundamenteaza contabilitatea ca stiinta.
Potrivit Dictionarului explicativ, al limbii romane principiul este "element fundamental, idee, lege
de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita
etc."
Principiile contabilitatii sunt enunturi de esenta conceptuala foarte generale si delimitate ca sistem
de referinta pentru construirea informatiei contabile privind situatia patrimoniului, situatia
financiara si rezultatul obtinut. Prin geneza sunt un produs al practicilor de contabilitate, fiind
acceptate prin consensul producatorilor si utilizatorilor de informatii contabile. De aceea, principiile
mai figureaza si sub denumirea de reguli sau conventii contabile.
Principiile contabilitatii au fost enuntate atat pe baza unei abordari conceptuale, a unui demers de
cercetarea stiintifica (abordare deductiva) bazata pe obiectivele si, conceptele fundamentale ale
stiintei contabile, cat si pe baza generalizarii celor mai bune practici contabile "abordare inductiva".
acest principiu are la baza un procedeu specific al metodei contabilitatii, si anume, balanta de
verificare sau balanta conturilor;
legatura reciproca ce exista intre procedeele specifice ale metodei contabilitatii si principiile pe care
le genereaza. Astfel, exista o stransa legatura intre bilant si sistemul conturilor, iar dubla inregistrare
este determinata, in primul rand, de dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilantului. Prin
dubla inregistrare se creeaza relatia dublei centralizari, a carei formula se prezinta astfel:
Centralizarea datelor cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii fiecarei unitati posibilitatea
de a cunoaste volumul modificarilor survenite in structura patrimoniului, atat in luna curenta, cat si
cumulat din lunile precedente, in vederea adoptarii deciziilor ce se impun in conducerea activitatii.
Dupa alte pareri partida dubla este principiul fundamental al contabilitatii. Partida dubla are, dupa
majoritatea autorilor, doua componente, si anume: dubla inregistrare si dubla
reprezentare. Totusi, in acceptiunea unor specialisti dubla reprezentare este completata cu dubla
determinare a rezultatului.
Aceste principii nu sunt nici intangibile, nici imuabile, nici universale. In aceeasi tara, in aceeasi
perioada, diferiti autori nu prezinta exact aceleasi principii; intr-adevar, unele sunt sistematizate in
planuri contabile, altele nu sunt si raman mai mult sau mai putin implicite, mai ales in
reglementarile fiscale.
a) principiul prudentei;
f) principiul necompensarii.
societatea este prezumata a-si continua activitatea; modalitatile de evaluare nu pot fi modificate de
la un exercitiu la altul;
trebuie tinut cont de cheltuielile si veniturile exercitiului la care se refera conturile fara a lua in
considerare data de plata sau de incasare a acestor cheltuieli sau venituri;
principiul sinceritatii;
principiul prudentei;
principiul importantei
principiul noncompensarii.
Din categoria principiilor explicit redactate in Codul de Comert al Frantei fac parte:
continuitate in exploatare;
permanenta metodelor;
prudenta;
noncompensare.
Alte principii sunt aplicate, fara a fi explicit redactate dar raman implicite si uneori controversate:
sinceritatea;
importanta relativa;
principiul suprematiei realitatii asupra aparentei (ceea ce americanii numesc substance over form).
principii de observare:
principii de evaluare:
principiul prudentei;
principiile responsabilitatii:
principiul necompensarii;
Principiile contabile au un caracter de generalitate mai mic decat postulatele. Ele sunt elemente
conceptuale care ghideaza normalizatorul in elaborarea normelor contabile.
Potrivit Ordinului ministrului finantelor publice nr. 94 din 2001 pentru aprobarea Reglementarilor
contabile armonizate cu directiva a IV-a a C.E.E. si cu Standardele Internationale de Contabilitate la
intreprinderile mari se aplica urmatoarele principii contabile:
principiul prudentei;
principiul intangibilitatii;
principiul necompensarii;
principiul prudentei;
principiul intangibilitatii;
principiul necompensarii.
Principiul continuitatii activitatii se bazeaza pe presupunerea ca intr-un viitor previzibil, unitatea isi
continua in mod normal activitatea. Intreprinderea nu are intentia si nici nu va fi obligata sa intre in
stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii intr-o perioada viitoare. Continuitatea
activitatii impune evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii si la inchiderea
exercitiului la valoarea actuala a fiecarui element, in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si
pretul pietei. Cheltuielile si veniturile care privesc perioadele viitoare se stocheaza in bilant, ele
urmand sa afecteze rezultatele exercitiilor viitoare.
In cazul in care situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii
activitatii, aceasta informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatiile privind modul de intocmire
a acestora si motivele care au stat la baza deciziei potrivit careia persoana juridica nu isi mai poate
continua activitatea.
Daca nu este asigurata continuitatea activitatii, atunci se renunta la aplicarea principiilor prudentei,
permanentei metodelor, independentei exercitiului.
Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de lichidare (lichidativa) care difera fata de
valoarea de utilitate. De asemenea, nu se mai stocheaza in bilant cheltuielile de constituire,
cheltuielile inregistrate in avans, veniturile inregistrate in avans.
Este cunoscut faptul ca metode si tehnici contabile diferite conduc la rezultate diferite.
Nerespectarea acestui principiu, respectiv modificarea politicilor si tehnicilor contabile are loc
atunci cand noua metoda este impusa de lege sau de o autoritate cu atributii de normalizare
contabila, precum si in cazul in care se apreciaza ca aceasta schimbare va oferi o prezentare mai
adecvata a evenimentelor si tranzactiilor.
De asemenea, politicile contabile pot fi modificate atunci cand intervine o schimbare semnificativa
in natura activitatii intreprinderii.
- natura;
- motivele;
3) Principiul prudentei
Principiul prudentei consta in aprecierea rezonabila a faptelor astfel incat sa se evite. riscul
transferului asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva patrimoniul si
rezultatele unei unitati economice.
Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului prudentei. Aplicarea
acestui principiu are in vedere urmatoarele aspecte:
b) se contabilizeaza toate obligatiile previzibile si pierderile potentiale, chiar daca acestea apar intre
data inchiderii exercitiului si data intocmirii bilantului si nu se contabilizeaza profiturile probabile;
c) se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, chiar daca rezultatul
exercitiului financiar este profit sau pierdere.
Minusurile constate intre valoarea de inventar (mai mica) si valoarea de intrare sunt contabilizate
prin amortizare, in caz de depreciere ireversibila, sau prin constituirea de provizioane, in caz de
depreciere reversibila. Potrivit acestui principiu, plusurile de valoare de inventar (mai mare), si
valoarea de intrare nu se contabilizeaza, elementele de activ ramanand inregistrate la costul istoric.
La datorii situatia e inversa.
Este recomandabil sa se determine un profit "mai mic" decat un profit "mai mare", prin aceasta
impiedicandu-se distribuirea de dividende fictive, evitandu-se o imagine prea optimista asupra
viitorului care poate sa deruteze utilizatorii informatiilor contabile. Potrivit normelor contabile "nu
este admisa supraevaluarea, elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor
de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de
desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior".
Din aplicarea in practica a acestui principiu decurg cel putin urmatoarele consecinte:
In vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat
valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv.
Prin aplicarea acestui principiu se asigura o informare, corecta a utilizatorilor informatiei contabile.
IAS 8 "Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor
contabile" prevede ca, in situatia in care in perioada curenta se descopera erori fundamentale
produse in perioadele precedente pentru asigurarea comparabilitatii informatiilor din situatiile
financiare este necesar sa se recalculeze informatiile corespunzatoare perioadelor precedente. In
situatia modificarii politicilor contabile, pentru a asigura comparabilitatea informatiilor, ele trebuie
aplicate retroactiv.
Principiul necompensarii
Compensarea elementelor din situatiile financiare poate sa duca la o lipsa de informatii catre
utilizatorii externi sau la denaturarea veniturilor si cheltuielilor, ori a activelor si datoriilor.
In acest paragraf se exemplifica acest principiu cu instrainarea unui activ cu transmiterea dreptului
de proprietate altei parti, intreprinderea bucurandu-se in continuare de beneficii economice viitoare
de pe urma activului respectiv. In astfel de cazuri raportarea vanzarii activului nu ar reprezenta
corect tranzactia efectuata.
Un alt exemplu concludent il reprezinta leasingul financiar in care locatarii recunosc bunurile care
fac obiectul contractului in activul bilantier, concomitent cu recunoasterea datoriei aferente, chiar
daca nu au drept de proprietate asupra acestora.
Aparitia contractelor de leasing financiar a generat dezvoltarea principiului "prevalentei
economicului asupra juridicului", ca principal pilon conceptual in contabilitatea anglo-saxona,
preluat apoi si de Standardele Internationale de Contabilitate.
Potrivit acestui principiu "Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct
in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu
functii similare trebuie insumate, nefiind necesara prezentarea separata".
Informatiile sunt semnificative daca o omisiune sau declarare eronata a lor poate influenta deciziile
economice ale utilizatorilor. Cu ocazia intocmire situatiilor financiare trebuie evitate doua extreme:
sa nu fie prea condensate sau agregate deoarece ingreuneaza utilizarea lor, duc la decizii eronate si
fac dificil controlul;
Informatiile furnizate de contabilitate trebuie sa fie relevante, costul acestora trebuie sa fie mai mic
decat avantajele pe care acestea le produc la utilizatori.
Alte priincipii
Pe langa aceste principii prevazute in mod explicit in legislatia romaneasca, in practica sunt aplicate
si alte principii. Printre acestea amintim:
c) principiul entitatii.
Legea contabilitatii nr. 82/1991 precizeaza la articolul 3: Contabilitatea se tine in limba romana si in
moneda nationala.
Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta,
potrivit reglementarilor elaborate in acest sens.
Ca unitate de cont moneda este folosita pentru masurarea si inregistrarea fluxurilor si a structurilor
patrimoniale. In obiectul de studiu al contabilitatii sunt incluse numai operatiuni care afecteaza
patrimoniul si rezultatele si care pot fi exprimate sub forma monetara (valorica). Prin aceasta se
restrange sfera de cuprindere a obiectului contabilitatii fiind excluse unele elemente cum ar fi:
competenta managerilor, calitatea mediului inconjurator, pregatirea profesionala a salariatilor,
climatul social etc. Pentru extinderea sferei de cuprindere a obiectului contabilitatii s-au elaborat
modele de evaluare si pentru aceste elemente.
Etalonul monetar are un caracter instabil determinat de variatia puterii de cumparare a monedei si a
preturilor. Din acest motiv s-a convenit ca unitatea monetara este constanta. Utilizarea acestei
conventii in perioadele de inflatie cand cantitatea de moneda necesara evaluarii bunurilor creste nu
din cauza modificari valorii bunurilor ci din cauza schimbarii semnificatiei etalonului banesc,
creeaza o serie de dificultati in realizarea imaginii fidele.
Datoriile sunt inregistrate la valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite
imprejurari la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau in echivalente ale numerarului
pentru a stinge datoriile.
Costul istoric este mai mult un procedeu de evaluare, motiv, pentru care legislatia noastra nu-l
include in categoria principiilor contabile.
Valoarea unui bun se determina in doua moduri, avand in vedere criteriul cost sau criteriul castig:
valoarea bunului este data de consumurile de resurse ocazionate de intrarea bunului in unitate
(criteriul cost).
valoarea bunului este data de veniturile obtinute prin vanzarea acestuia in prezent sau in viitor
(criteriul castig).
Valoarea unui bun se determina utilizand mai multe categorii de costuri cum ar fi:
costul istoric de intrare, Ia in considerare costurile suportate in trecut achizitionarea sau
producerea bunului respectiv;
costul curent (costul de inlocuire). Se determina in functie de consumurile sau platile ce ar trebui
efectuate in prezent pentru intrarea in unitate a unui bun echivalent;
Baza de evaluare cel mai frecvent adoptata de intreprinderi in elaborarea situatiilor financiare este
costul istoric. La inchiderea exercitiului aceste evaluari se ajusteaza in functie de indicele de
inflatie.
c) Principiul entitatii
Acest principiu nu este enuntat in mod explicit in textele contabile romanesti. El exista in mod
implicit.
In Franta principiul entitatii nu este acreditat in textele legale in timp ce in Statele Unite entitatea
constituie primul din cele patru axiome care fixeaza cadrul exercitarii contabilitatii.