Procesul de epuizare a celulelor hematopoietice nu este uni-

momentan, dar, cel mai probabil, e permanent.

Dacà epuizarea precursorilor hematopoietici constituie feno-

menul esential în evolutia AA, atunci devine explicabil intere-
sul pentru stabilirea cauzelor ce au generat presupusul defect
de tesut hematopoietic. În ultimele decenii, au fost acumulate
o multime de probe care afirmà cà si în cazul cànd AA nuar
fi o afectiune autoimunà, el este totusi cel putin un sindrom
imunodeterminat.

Urmàtorul grup de probe cu pondere pentru patogenia imu-

nomediatà a AA indicà producerea majoratà a citochinelor
imune - IL-2, y-interferonului si a TNF-a la bolnavii cu AA.
Este bine cunoscut, cà ultimele douà citochine posedà pro-
prietatea de inhibare a capacitàtii de formare a coloniilor de
càtre precursori în màduva osoasà, mai mult ca atàt, s-a re-
marcat chiar sinergismul lor în efectele de inhibitie a hema-
topoiezei in vitro.

Totodatà s-a demonstrat, cà y-interferonul si TNF-a induc

expresia receptorului Fas al precursorilor, majorànd astfel
fenomenul apoptozei în clonul de celule stem. În acelasi con-
text, s-a observat si fenomenul majoràrii numàrului de celule
precursorii în procesul mortii programate în màduva osoasà
la bolnavii cu AA — cu càt mai gravà era aplazia, cu atàt mai
multe celule stem se aflau în stare de apoptozà.

Evolutia AA

Schematic, evolutia maladiei poate fi prezentatà în felul ur-

màtor:

® Afectarea celulelor stem hematopoietice de unele prepa-

rate medicamentoase, virusuri, toxine, însotità de expresia
neoantigenilor sau antigenilor virali.

e Activarea celulelor hematopoietice antigen-prezentatoa-

re, interactiunea cu T-limfocitele si cu formarea efectori-
lor antigenspecifici citotoxici.

® Secretia de càùtre efectorii citotoxici a y-interferonului si a

TNF-a, care induc expresia Fas-antigenului pe suprafata
celulelor stem si inhibà proliferarea precursorilor anga-
jati.

e Secretia de càtre efectorii citotoxici a Fas-ligandei si in-

ductia apoptozei în masa de precursori hematopoietici cu
reducerea lor pànà la nivelul cànd ei nu mai sunt în stare
sà mentinà producerea adecvatà de elemente mature ale
sàngelui periferic.

În interpretarea anemiilor aplastice nu este acceptatà eviden-

tierea evolutiei acute, subacute, cronice din considerentul cà
constatarea acestui fenomen nu poartà vreo oarecare semni-
ficatie clinicà sau prognosticà. Esentialul maladiei constà în
gradul de oprimare a hemopoiezei, ceea ce înseamnà de fapt,
metinerea ,redutei” hematopoietice.