Ministerul Sănătății Republiсii Moldova Instituția publiсă Universitatea de Stat de Mediсină și

Farmaсie ,,Niсolae Testemițanu’’ Faсultatea Farmaсie Сatedra : Farmaсologie și farmaсie сliniсă

Tema:
Aspecte contemporane
ale fito - și farmacoterapiei
Hepatitei Virale C la adulți
 Definiție
Hepatita cronică virală C este o afecţiune inflamatorie a ficatului, cauzată de
virusul hepatitei C, care persistă mai mult de 6 luni, se însoţeşte de modificări
biochimice şi histologice şi poate determina complicaţii severe precum ciroza
hepatică şi carcinomul hepatocelular.
 Epidemiologie
Hepatita virală C este o problemă de sănătate de
talie mondială.
Prevalența globală este estimată la 3 % (170 –
200 mln.), dintre care dintre care ≈ 83 mln.
locuiesc în Asia, 28 mln. Africa, 17,5 mln.
Europa, 16 mln. Orientul Mijlociu, 11 mln.
America de Sud, 3,2 mln. SUA, 0,8 mln.
Australia și Oceania.
Anual se înregistrează 3 – 4 milioane cazuri noi,
peste 350.000 mii mor în fieсare an.
Distribuția geografică este neuniformă,
deosebindu – se zonele:
• zona de endemie redusă (< 2%):
• zona de endemie medie (2 – 10%):
• zona de endemie înaltă (> 10%):
 Etiologie
Virusul hepatitei C este virus ARN pozitiv, încapsulat, monocatenar ce cuprinde regiunea 5’noncodantă
(NCR), o structură deschisă de citire (ORF) și o regiune scurtă 3’NTR.
Regiuni structurale Regiuni nonstructurale
5’ NCR C E1,E2 E2 – NS2 NS3 NS4A NS4B NS5A NS5B NTR 3’
Proteina Proteine NS1 Protează Protează Replicază Replicază polimerază polimerază
de miez de înveliș Învelîș helicază

ARN polimeraza ARN – dependentă are o

rată mare de eroare, ce determină ca
fiecare ARN – sintetizat să conțină cel
puțin o mutație, acumularea lor şi selecţia
celor adaptate au dus la apariţia mai
multor genotipuri.
Variabilitatea genomică este o modalitate
de supravețuire a VHC, învingând
acțiunea sistemului imun și creând
dificultăți în obținerea vaccinului.
 Patogeneza
Ciclul de replicare a virusului are loc
preponderent în hepatocite.
Proteinele E1 și E2 se leagă de hepatocit.
Prin endocitoză virusul pătrunde în celulă,
are loc decapsidarea și eliberarea lanțul ARN
la nivelul citoplasmei.
ARN – ul genomic este tradus la nivelul
reticolului endoplasmatic rugos, aici are loc
formarea particulelor virale, maturarea
proteinelor E1 și E2 și urmează eliberarea
virusului din hepatocit prin fuziunea
veziculelor de transport.
Noile virusuri produse reintră în circulația
sangvină și se atașează de alte celule
hepatice, astfel are loc răspândirea infecției
în ficat.
 Căile de transmitere
Parenterală  folosirea în comun a seringilor la consumatorii de droguri i –
v, erori de sterilizare a echipamentului medical, pacienți
hemodializați, posttransplant, infecția profesională;
Habituală  infectarea intrafamilială (folosirea comună a aparatelor de
ras, truse de manichiură, periuțe de dinți) și infectarea în
societate (proceduri cosmetologice: manichiură, tatuaje,
piercing – uri);
Verticală
 de la femei însărcinate la făt este foarte rară (10%) și
alaptarea la sân este puțin periculoasă;
 joacă un rol secundar în transmiterea infecției din cauza
Sexuală nivelului scăzut al virusului în spermă și secreții vaginale (5
– 10%).
 Tablou clinic
HCV C este considerată o boală
silenţioasă. Deşi pot fi infectate până la
50% din hepatocite, simptomele sunt
uşoare, nespecifice, şi numai în 10% din
cazuri sunt legate de boala hepatică.
Până la o treime din bolnavi au valori
normale ale aminotransferazelor (ALAT
și ASAT), iar majoritatea au doar creșteri
ușoare.
Progresia HCV C spre ciroză și
carcinom hepatocelular are loc pe
parcursul mai multor ani (20 – 40 ani)
însă este accelerată de coexistența
factorilor de risc ca consumul de alcool
(maxim 50 ml alcool tărie 45 – 50% ),
diabetul zaharat, vârsta înaintată a
pacientului (după 40 – 45 ani), infecția
concomitentă cu alţi viruşi hepatotropi
(B, D, E etc.), HIV, etc.
Oboseală
Depresie
Grețuri
Artralgii, mialgii, icter,
subfebrilitate, dureri în
hipocondru drept,
splenomegalie, hepatomegalie,
steluțe vasculare, eritroză
palmară
Anemie hemolitică autoimună, hipo - și
hipertiroidism, diabet zaharat, vasculită,
glomerulonefrită, neuropatii periferice,
tulburări cognitive, cardiomiopatie
hipertrofică, etc.
 Metode de diagnostic
Diagnosticul infecției se stabilește în baza tabloului clinic, modificărilor biochimice
(ALAT, ASAT, colesterol, fosfataza alcalină, proba cu timol, etc), examenului serologic
(markerii hepatitelor virale prin ELISA), examenul molecular (determinarea ARN –
VHC prin PCR), analiza statutului imunologic celular și umoral: limfocite B și T, CIC,
IgM, IgA, IgG, metode instrumentale și alte metode de diagnostic: USG, RMN,
tomografia computerizată, endoscopia retrogradă, USG Dopller a sistemului portal.
Deşi testele ELISA de generaţia III sunt mai sensibile şi mai specifice decât cele
folosite înainte, sunt posibile rezultate fals – pozitive sau fals – negative și este
necesară confirmarea infecţiei prin determinarea ARN viral în ser prin metoda PCR,
care apare în primele 1 – 2 săptămâni de la infecţie.
Reacția de polimerizare în lanț (PCR) în regim real time poate detecta cantități foarte
mici de ARN – VHC (până la 10 – 20 UI/ml).
 Fibroscan
Până nu demult, în Republica Moldova, persoanele
care sufereau boli hepatice erau nevoite să apeleze la
puncţie pentru a afla gradul de afectare a ficatului,
odată cu apariția metodei neinvazive elastografia
hepatică, efectuată cu utilajul fibroscan, situația s – a
schimbat.
Principiul de funcţionare este simplu: cu ajutorul unui
transductor, aparatul emite unde ultrasonore spre
parenchimul hepatic şi se măsoară viteza cu care se
reflectă acest fascicul de unde spre sonda emiţătoare.
Cu cât ţesutul este mai dur, cu atât unda se propagă
mai repede, cu atât gradul fibrozei este mai ridicat. .
Rezultatul investigaţiei este disponibil imediat, iar
procedura poate fi repetată de câte ori este necesar și
costă aproximativ 850 MDL.