COLON – PSEUDO-OCLUZIE ACUTĂ / POAC

 pseudo-ocluzia acută a colonului (POAC / sindrom Ogilvie)  o afecţiune funcţională - cel mai frecvent întâlnită la pacienţii vârstnici & spitalizaţi / instituţionalizaţi cu
comorbidităţi severe / infecţii / la cei în convalescenţă după intervenţii chirurgicale / traumatisme
 semne tipice – dar nespecifice
 durerea abdominală
 greaţa
 vărsăturile
 distensia abdominală
 dilatarea colonului ascendent & transvers pe radiografiile abdominale
 CT abdominal / clisma cu substanţă de contrast hidrosolubilă  pot distinge
POAC de o obstrucţie mecanică a intestinului gros
 deşi majoritatea pacienţilor cu POAC au un tablou clinic cu debut
insidios - ischemia / perforaţia colonului este raportată în 3-15% dintre cazuri
 febra + leucocitoza semnificativă + diametrul cecului > 12 cm  factori care
pot indica ischemia / perforaţia colonului în POAC
 tratamentul de I linie – POAC fără evidenţierea ischemiei / perforaţiei colonului & cu
un diametru al cecului < 12 cm  este non-invaziv & include
 corectarea dezechilibrelor electrolitice
 resuscitarea volemică
 minimizarea medicatiei narcotice & anticolinergice
 identificarea & tratamentul oricărei infecţii

n
 repausul digestiv

O
 mobilizarea pacientului
 se recomandă montarea sondei nazo-gastrice & a unui tub de gaze  pentru a facilita decomprimarea intestinului
 laxativele orale osmotice & stimulante ale peristalticii intestinale trebuie evitate - deoarece pot accentua dilataţia colonului prin producerea de gaze & propulsia acestuia într-un

zi
intestin deja dilatat
 tratamentul suportiv de linia I - determină o rezoluţie a POAC în 70-90% dintre cazuri
 tratamentul farmacologic cu neostigmină  următoarea alegere pentru POAC care nu răspunde favorabil la tratamentul suportiv
 neostigmina este un medicament anti-acetilcolinesterazic care ↑ tranzitor & reversibil nivelul de acetilcolină de la nivelul receptorilor muscarinici ai sistemului nervos parasimpatic

Re
 la pacienţii cu POAC - studiile cu administrare IV de neostigmină au arătat că acest medicament determină remiterea dilataţiei colonului în ≈ 90% dintre cazuri
 terapia cu neostigmină trebuie administrată într-un cadru care permite
 monitorizarea continuă a FC & a saturaţiei de oxigen
 măsurarea frecventă a TA
 în caz de bronhospasm / bradicardie  trebuie să existe glicopirolat / atropină la dispoziţie pentru utilizarea lor rapidă
 neostigmina nu trebuie utilizată în
 ischemie
 perforaţia de colon
 în contextul sarcinii
 în contextul aritmiilor cardiace necontrolate
 în contextul unui bronhospasm sever activ
 decomprimarea endoscopică a colonului  trebuie luată în considerare la pacienţii cu POAC la care tratamentul cu neostigmină este CI / ineficient
 s-a demonstrat că decomprimarea endoscopică a colonului determină decompresie iniţială în 61-95% dintre cazuri & menţinerea decompresiei în 70-90% dintre cazuri
 pentru a preveni recurenţa dilataţiei colonului  este necesar a se efectua mai mult de o procedură de decompresie endoscopică ± plasare endoscopică de tub de gaze
 colonoscopia în POAC  are o rată de perforaţie de 1-3% - această manevră se efectuează fără pregătirea mecanică a intestinului & cu C02 / minimă insuflaţie de aer & minimă
sedare
 tratamentul chirurgical  este rezervat pentru cazurile POAC complicate cu ischemie a colonului / perforaţie / dilataţie refractară la terapia non-chirurgicală
 dilataţia persistentă a colonului - refractară la măsurile non-chirurgicale  este estimată să apară la ≈ 10% dintre pacienți
 deciziile intraoperatorii în POAC sunt luate în funcţie de starea colonului & a pacientului
 cecostomia / cecostomia dirijată pe tub  este recomandată în caz de colon viabil & dilatat - are o rată de succes la 95-100% dintre pacienţi
 pentru colonul ischemic / perforat  alegerea rezecţiei cu stomă terminală / rezecţia cu anastomoză cu / fără stomă de protecţie trebuie adaptate fiecărui caz în parte

n
O
zi
Re