AFECȚIUNI MALIGNE

 cancerul căilor biliare - numit colangiocarcinom  este responsabil de aproximativ 3% din totalul neoplaziilor GI
 anatomic - colangiocarcinoamele sunt clasificate în
 intrahepatice (dezvoltate proximal de bifurcaţia canalelor hepatice drept & stâng)
 extrahepatice
 colangiocarcinomul extrahepatic  poate fi perihilar (ce include confluenţa canalelor hepatice drept + stâng până la inserţia canalului cistic în CBP) & de segmente distale (de la
inserţia canalului cistic în CBP până la ampula lui Vater)
 colangiocarcinomul extrahepatic este de departe cel mai frecvent - 50% din cazuri având localizare perihilară & 40% din cazuri având localizare de segmente distale
 colangiocarcinomul intrahepatic  reprezintă doar 10% din neoplasmele căilor biliare
 cancerul căilor biliare  apare cu frecvenţă egală la ambele sexe, afectând, de obicei, persoanele cu vârste cuprinse între 50 şi 70 de ani & similar cancerului veziculei biliare, procese
de inflamaţie cronică preced adesea dezvoltarea neoplaziei
 riscul dezvoltării unei neoplazii de cale biliară este semnificativ mai mare la persoanele cu colangită sclerozantă primară (puternic asociată cu colita ulcerativă)
 alţi factori de risc includ
 chisturile de coledoc
 infecţiile cu trematode parazitice ale ficatului Opisthorchis viverrini / Clonorchis sinensis
 expuneri la toxice
 boală hepatică cronică
 obezitate
 afecţiuni genetice (sindromul Lynch & papilomatoza biliară)
 aproximativ 1/3 din persoanele cu carcinom de cale biliară au şi litiază veziculară asociată

n
 la un număr mare de pacienţi cu colangiocarcinom nu se identifică un factor de risc specific
 dpdv histologic  de obicei, leziunile sunt adenocarcinoame ce produc mucină
 în general – neoplaziile de cale biliară sunt tumori local-avansate cu dezvoltare lentă care rar metastează la distanţă

O
 totuşi - din cauza relaţiilor anatomice ale căilor biliare extrahepatice cu ficatul + vena portă + artera hepatică  rezecţia curativă a acestor leziuni este mai mult excepţie decât regulă
 simptomele frecvente sunt asociate dezvoltării locale ce cauzează obstrucţie biliară - astfel, apar icterul + pruritul + urina hipercromă + scaunele acolice
 alte simptome frecvente la prezentare sunt scăderea ponderală + durerile abdominale + febra (angiocolita este rară)

zi
 în contrast cu icterul fluctuant care este adesea prezent la persoanele cu litiază de CBP - icterul asociat cancerelor de cale biliară este progresiv
 la examinarea clinică  poate fi decelată hepatomegalie
 o veziculă biliară palpabilă & nedureroasă - la un pacient icteric (SEMNUL COURVOISIER) indică faptul că locul obstrucţiei tumorale este distal de joncţiunea dintre canalul cistic

Re
& canalul hepatic comun - deşi acest semn nu este specific pentru cancerul de căi biliare
 colangiocarcinoamele distale ce se prezintă în acest fel  imită simptomele cauzate de tumori pancreatice
 analizele de laborator  relevă aspectul tipic de colestază + obstrucţie biliară
 analizele iniţiale trebuie să includă dozarea bilirubinei fracţionate + a FA + a aminotransferazelor serice
 de obicei - ecografia abdominală este cea mai utilă investigaţie imagistică iniţială
 deşi formaţiunea tumorală poate să nu fie vizualizată - dilataţiile de căi biliare în absenţa calculilor sugerează diagnosticul
 examinările CT & IRM  sunt de ajutor în determinarea extensiei extrahepatice a tumorii & oferă informaţii despre rezecabilitate + invazia în structurile adiacente
 PTC & ERCP  sunt de mare ajutor în demonstrarea prezenţei acestor leziuni + în evaluarea extensiei tumorale intraductale + în obţinerea de probe citologice
 PTC facilitează în mod particular evaluarea leziunilor proximale & stabilirea unui acces anterograd pentru stentarea acestor leziuni
 prognosticul pentru colangiocarcinoame este rezervat - cu o supravieţuire la 5 ani de doar 5-10%
 chirurgia este singurul tratament curativ - dar obţinerea marginilor de rezecţie neinvadate tumoral poate fi dificilă & recidiva locală este des întâlnită
 atitudinea chirurgicală depinde de localizarea leziunii
 colangiocarcinoamele intrahepatice  sunt, de obicei, tratate prin rezecţii hepatice - dar marginile negative sunt obţinute la < 30% dintre pacienţi
 dacă rezecţia nu este posibilă  tumora poate fi traversată cu un fir ghid - cu montarea unui stent pentru degajarea obstrucţiei biliare
 tumorile perihilare - tumori Klatskin  sunt cel mai bine tratate prin rezecţii & hepatico-jejunoanastomoză în manieră Roux-en-Y - adesea cu asocierea unei rezecţii hepatice
 rata de supravieţuire la 5 ani după rezecţia leziunilor de 1/3 medie este aproximativ 10%
 dacă rezecţia nu este posibilă - calea biliară poate fi stentată printr-un abord endoscopic / transhepatic
 în cazul tumorilor de CBP distală  procedura indicată este operaţia Whipple - ce presupune rezecţia CBP distale, incluzând tumora + capul pancreasului + duodenul
 3 anastomoze ce conectează pancreasul restant + ductul hepatic + duodenul, consecutiv, la o ansă jejunală mobilizată  trebuie efectuate după rezecţie
 rata de supravieţuire la 5 ani după operaţia Whipple pentru o leziune a 1/3 distale a CBP este de aproximativ 12-25%
 dacă leziunile distale sunt nerezecabile  se practică bypass chirurgical / stent biliar cu scop paliativ

n
O
zi
Re