1.

Introducere
- 75% din afecțiuni sunt cauzate de infecții produse de germeni
- diagnosticul acestor afecțiuni are la bază un diagnostic de laborator, microbiologic
care presupune în prezent nu doar izolarea și identificarea unui germene, ci și a Ag
- Evidențierea se face prin teste rapide virale sau bacteriene pt detectarea acizilor
nucleici. Avantajele sunt rapiditatea de comunicare a rezultatelor, nu necesită
echipament de laborator sofisticat, pregătire deosebită a personalului care realizează
testele, reacțiile de aglutinare, imunocromatografie. Dezavantajele acestor teste ar fi
că nu distingem dacă germenii sunt vii sau morți. Antibiograma nu se face din
produsul patologic. Germenele trebuie izolat.
- Legat de PCR, dezavantajele ar fi costul ridicat, personal instruit, pregătire specială

2. Infecții de tract respirator superior

- Se tratează ușor, nu fac forme grave
- Faringita, rinita și infecții de căi conexe
- Diagnosticul se face folosind produse patologice tip
A. secreție faringiană (cu gura deschisă ștergem peretele posterior al faringelui,
amigdale, puroi, mucus sau secreții),
B. nazofaringiană (se introduce tamponul flexibil prin nară până la peretele posterior
al faringelui, rotim și retragem, ușor, apoi mai introducem și rotim, cu retragere
ulterioară definitivă)
C. nazală (pacientul își suflă nasul, ștergem cu tampon vestibulul și depistăm portajul
de S. auriu)

3. Infecții de tract respirator inferior

- Clasificarea pneumoniilor
I. Comunitară ( Streptococus pneumonie, Haemofilus Influenze)
II. Nosocomială (Bacili gram negativi, Pseudomonas, Acinetobacter, S. auriu)
III. Pneumonia imunosuprimaților (Fungi)
IV. Pneumonia de aspirație
- Produse patologice recoltate
I. Sputa - principală
- prevelarea corectă se face înainte de administrarea antibioticelor, sterilitatea
recipientului, cantitatea, contaminarea cu flora tractului respirator, durata de
transport (dacă nu se poate transporta imediat, se poate conserva, însă prin
refrigerare se distrug Influenzae și apar modificări citologice)
- macroscopic
A. Calitatea produsul constă în spută purulentă, mucopurulentă sau sangvinolentă.
B. Să nu fie salivă
- microscopic
A. Se face frotiu cu triaj și se caută leucocitele și celulele scuamoase Malpighiene
B. Dacă leucocitele sunt mai multe, se prelucrează proba. Dacă celulele
scuamoase/Malpighiene sunt în cantitate mai mare, proba de contaminată și nu se
mai prelucrează
II. Hemocultura - în 30% din cazuri ne dă diagnosticul etiologic. Dacă pacientul a
primit deja antibiotic, recoltarea se face inainte de administrarea următoarei doze,
când pacientul are frisoane. Se fac 2-3 prelevări la interval de 15-30 min din minim 2
locuri diferite. Se utilizează un flacon pt anaerobi și unul pt aerobi. Dacă pacientul a
fost pretratat cu antibiotice, se utilizează inhibitori de antibiotice)
III. Urina detectează Streptococus pneumonie si Legionella

4. Diareea
- Diareea acută este de obicei de etiologie bacteriană
- Clasificare
A. Care apare în comunitate
B. A călătorilor (Shigella, Salmonella, Campylobacter)
C. Nozocomială (la pacienții spitalizați)
- cauza este utilizarea prelungită a antibioticelor
- Clostridium difficile - pt diagnostic se utilizează EIA (teste imunocromatografice)
sau GDH (Glutamat Dehidrogenaza)
- se utilizează scaunele diareice, nu cele normale
- diagnosticul pozitiv constă în dovedirea producerii toxinelor A sau B în scaun diareic
(care se face în cazul în care GDH este pozitiv)
- există cazuri în care GDH este pozitiv, dar toxinele sunt negative și totuși pacientul
are diaree. În aceste cazuri se impune cultivarea bacteriană și din germenele izolat
determinăm toxina)
- vindecarea se face prin lipsa manifestărilor clinice. Nu se verifică prin coprocultură
pt că pacientul poate rămâne pozitiv pt Clostridium și după recuperarea clinică.

5. Infecțiile urinare
- Urocultura se face doar pacienților care au simptome de boală (disurie, micțiuni
frecvente, febră). Dacă are cateter urinar, se face doar dacă prezintă simptome.
- MRSA la Beta-Lactamine, cu excepția Cefalosporinelor de generația a5a.