MEDICAŢIA

ANTIINFECTIOASĂ -
GENERALITĂŢI
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Antibioticele sunt substanţe de origine naturală sau derivaţi semisintetici, capabile să împiedice înmulţirea/creşterea
microorganismelor patogene (efect bacteriostatic) sau să producă moarte celulară (efect bactericid).

Chimioterapicele antibacteriene sunt substanţe de sinteză utilizate pentru prevenirea

şi tratarea infecţiilor.

1. Agenţi antiinfecţioşi cu acţiune

2. Agenţi antiinfecţioşi cu
bactericidă:
acţiune bacteriostatică:
Ø Antibiotice β-lactamice
Ø Tetracicline
Ø Aminoglicozide
Ø Cloramfenicol
Ø Rifampicină
Ø Sulfonamide
Ø Metronidazol
Ø Macrolide
Ø Fluorochinolone
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Efect bacteriostativ vs bactericid
Bacteriostaticele sunt substanţe capabile să împiedice
multiplicarea agenților patogeni. Eficacitatea terapiei apare atunci
când este atinsă CMI (concentrație minimă inhibitorie) → cea mai
mică concentrație de antibiotic capabilă să inhibe ireversibil
creșterea și înmulțirea bacteriilor după 24 de ore de incubare la 37
°C.
Bactericidele sunt substanțe capabile să inducă moartea
celulelor bacteriene. Eficacitatea terapiei apare atunci când este
atinsă CMB (concentrație minimă bactericidă) → cea mai mică
concentraţie de antibiotic care ucide 99,9% din populaţia
bacteriană după o incubare de 24 h la 37 °C ;

! in-vivo trebuie atinsă a concentrație plasmatică/tisulară cât mai apropiată de CMI, respectiv CMB.

CRITERIILE DE SELECȚIE A UNUI AGENT ANTIBACTERIAN

1. Identificarea agentului patogen.
2. Sensibilitatea agentului patogen la un anumit compus (antibiogramă).
3. Localizarea infecției (distribuția antibioticului la locul infecției).
4. Factori care depind de pacient (vârstă, patologii asociate, etc.)
5. Siguranța și eficacitatea agentului antibacterian.
6. Costul terapiei.
! Atunci când starea de sănătate a pacientului o impune se poate iniția un tratament
antibacterian, în lipsa unei antibiograme.
 PRINCIPIILE UNUI TRATAMENT CU ANTIBIOTICE EFICIENT ŞI
CORECT

ΠSPECTRUL ANTIMICROBIAN
 PRINCIPIILE UNUI TRATAMENT CU ANTIBIOTICE
EFICIENT ŞI CORECT

 LOCALIZAREA INFECŢIEI
 PRINCIPIILE UNUI TRATAMENT CU ANTIBIOTICE
EFICIENT ŞI CORECT

1 • Alergiile şi idiosincraziile

Ž PATOLOGIA INDIVIDUALĂ 2 • Insuficienţa hepatică şi/sau renală

3 •Interacţiunile medicamentoase

STAREA FIZIOLOGICĂ
 PARTICULARĂ
 Câteva date de reţinut.....
• 1908 – ”magic bullet” salvarsanul (arsfenoxamina) – P. Ehrlich
• 1939 – prontozilul roşu (sulfamidele antimicrobiene – G. Domagk)

• protosilul roşu suferă o reacţie de

azoreducere la nivel hepatic cu formare
de sulfanilamidă
G. Domagk
premiul NOBEL (1939)
pentru descoperirea şi
iniţierea chimioterapiei

1929 – descoperirea penicilinei (A. Fleming); 1945 – A.Fleming, E.B. Chain,

H.V. Florey – premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE REZISTENȚA LA ANTIBIOTICE

Rezistența microbiană = capacitatea microorganismelor patogene de a se menține în stare activă

și de a se multiplica în prezența antibioticului sau chimioterapicului.

Rezistența poate fi:

• naturală
• dobândită (de natură genetică sau negenetică).

Rezistența dobândită genetic:

1. Prin transfer cromozomial – apar mutații cromozomiale spontan sau lent, în timp, care se transmit mai departe.
2. Prin transfer extracromozomial – transmiterea rezistenței se realizează prin intermediul plasmidelor (molecule de ADN
bacterian autonom, libere, în citoplasmă).
 Mecanismul instalării rezistenţei
STRATEGII BACTERIENE
antibacteriene

“BRUIAJ”

“BLINDAJ”
STRATEGII UMANE “CAMUFLAJ”
“ESCHIVĂ”
• descoperirea de noi entităţi chimice cu acţiune antibacteriană;
• descoperirea de noi ţinte moleculare.
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE REZISTENȚA LA ANTIBIOTICE
Apariția pompelor de eflux – pompele de Modificarea permeabilităţii peretelui
eflux vor scoate antibioticul din celula microorganismului (BLINDAJ)
bacteriană. (antibioticul pătrunde prin pori = porine)

Mecanism biochimic (BRUIAJ) - sinteza de

enzime ce inactivează antibioticul, inainte de
pătrunderea în celulă:
- ex. beta-lactamazele (penicilinazele) care
inactivează antibioticele beta-lactamice,
- acetiltransferaze care inactivează
cloramfenicolul și aminoglicozidele;
- esteraze care inactivează macrolidele (ciclul
lactonic).
Modificarea configuraţiei
Dezvoltarea unei căi metabolice care receptorului sau modificarea
ocoleşte calea inhibată de afinităţii agentului antimicrobian
medicament (ESCHIVĂ) - dezvoltarea pentru sediile specifice de fixare
unei enzime active pentru (CAMUFLAJ)
metabolismul bacteriei, dar mai puţin
sensibilă la medicament.
 Criterii de alegere a unui
antibiotic Consideraţii generale
x Criteriul de risc
u Criteriul bacteriologic
• identificarea agentului • reacţii adverse/efecte
secundare:
patogen pe baze probabilistice w Criteriul individual • ð la eficacitate
(pe baza unor criterii clinice, a
germenilor cel mai frecvent egală va fi preferat
• stări fiziologice particulare: antibioticul mai
întâlniţi şi a susceptibilităţii • sarcină, alăptare;
acestora la antibiotice). puţin toxic;
• stări patologice: • ð risc ecologic ð
• insuficienţă hepatică; se preferă
• boala cronică renală (IRC);
v Criteriul farmacocinetic • intoleranţa dobândită
antibioticul cu
spectrul cel mai
• localizarea infecţiei: (alergia) restrâns pentru a
• zone greu accesibile (os, • consecinţe: limita apariţia
menige, encefal); • ð contraindicaţii; rezistenţei.
• distribuţia antibioticului ; • ð adaptarea posologiei
• căile de eliminare ale
antibioticului (urinară, biliară). y Criteriul economic
• . ð la eficacitate egală va fi
preferat antibioticul cel mai
ieftin;
u ANTIBIOTICE concentraţie-dependente Activitatea antibacteriană a
antibioticelor

• activitatea antibacteriană este în funcţie de concentraţie;

• ajustarea posologiei (de pildă în boala cronică renală) se face de obicei
prim modificarea intervalului între doze, pentru a nu modifica valoarea
picului plasmatic;
• exemple: aminoglicozidele

Consideraţii generale (III)

v ANTIBIOTICE timp-dependente

• activitatea antibacteriană este în funcţie de timpul de contact al bacteriei cu antibioticul ;

• creşterea concentraţiei plasmatice peste valoarea CMB nu îmbunătăţeşte acţiunea
antibioticului
• ajustarea posologiei (de pildă în boala cronică renală) se face de obicei prin modificarea
dozei şi/sau aintervalului între doze;
• exemple: antibioticele b-lactamice, macrolidele, fluorochinolonele
 Clasificarea principalelor antibiotice
ANTIBIOTICE şi chimioterapice antimicrobiene
• BETALACTAMINE:
• peniciline,
• cefalosporine,
• monobactami, CHIOTERAPICE
• carbapeneme
• AMINOGLICOZIDE: ANTIBACTERIENE
• streptomicina, • Sulfamine (sulfonamide):
• kanamicina, – de uz sistemic,
• gentamicina,
• tobramicina, – de uz local
• paromomicina, • Diaminopirimidine:
• amikacina; – trimetoprim;
• MACROLIDE ŞI AZALIDE:
• eritromicina, • Chinolone şi fluorochinolone:
• trioleandomicina, • Nitroimidazoli
• LINCOSAMIDE – metronidazol,
• lincomicina
• clindamicina – tinidazol
• Antibiotice cu spectru larg: – ornidazol
• tetracicline şi • Antiseptice intestinale
• cloramfenicolul.
• Polipeptide: – furazolidona
• polimixine, – clorchinaldol
• bacitracina; – cliochinol
• Glicopeptide
• vancomicina • Antiseptice urinare
• teicoplanina – metenamina,
• Alte clase – nitrofurantoina
§ linezolid
 Asocierea raţională a antibioticelor şi
chimioterapicelor antibacteriene
BACTERICIDE
DA
DA A Penicilina G
D Penicilina V
I Oxacilină
Ţ Ampicilină BACTERIOSTATICE
BACTERICIDE I Carbenicilină
E Cefalosporine Sulfamide
Streptomicină DA
Kanamicină
NU Gentamicină NU BACTERIOSTATICE
Adiţie de Neomicină
efecte adverse
Polimixină B Trimetroprim
Colimicină
BACTERIOSTATICE

Tetracicline
NU Cloramfenicol
DA DA
NU Macrolide
Lincosamide
 ASOCIEREA ANTIBIOTICELOR şi
CHIMIOTERAPICELOR ANTIMICROBIENE
AB bactericide
1 degenerative + AB SINERGISM DE • EX: beta-lactamine +
POTENŢARE aminoglicozide;
bactericide absolute

AB bactericide
2 degenerative + AB • EX: beta-lactamine +
ANTAGONISM
tetracicline;
bacteriostatice

AB bactericide • EX: aminoglicozide +

3 absolute + AB ADIŢIE
tetracicline (macrolide);
bacteriostatice
• EX: cloramfenicol +
ANTAGONISM macrolide;
AB bacteriostatice + • EX: macrolide +
4
AB bacteriostatice ADIŢIE tetracicline;

SINERGISM DE • EX: sulfamide +

POTENŢARE trimetoprim;
 ANTIBIOTICE –
inhibitoare ale
sintezei peretelui
celular
1. ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR

În cazul bacteriilor, peretele celular conține molecule de glican legate

prin legături traspeptidice (→ lanț peptidoglicanic).

Structura peretelui celular

Rezistența bacteriană:
• Scăderea permeabilității membranare (porine);
• Modificări conformaționale ale PBP;
• Sinteza de beta-lactamaze (penicilinaze) – enzime care
descompun ciclul beta-lactamic. PBP = Receptori pt. antibiotice beta-lactamice
ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR

1. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE

Peniciline (penami) Cefalosporine (cefeme)

Monobactami

Carbapeneme
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR

1. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
Mecanism de acțiune
!!!! BACTERICID DEGENERATIV !!!!

Legăturile dintre lanțurile polipeptidice din structura peretelui celular

(peptidoglican) sunt catalizate de către transpeptidaze numite penicilin
binding proteins (PBP).
Un pas cheie în inițierea reacției de transpeptidare o reprezintă
recunoașterea secvenței de aminoacizi D-Ala-D-Ala.
Antibiotic

Datorită analogiei structurale a antibioticelor beta-lactamice cu această secvență de aminoacizi, antibioticul se leagă de
PBP și împiedică reacția de transpeptidare → împiedicarea sintezei lanțului peptidoglicanic → împiedică sinteza
peretelui celular.

Mecanisme adiționale de acțiune: activarea unor enzime litice: autolizine, mureinhidrolaze.

ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
Ø Penicilinele,
Ø Cefalosporinele,
Ø Carbapenemele,
Ø Monobactamii.
Mecanism general de acţiune:
- împiedică sinteza peretelui bacterian în
faza de multiplicare, având acţiune
bactericidă degenerativă.
- se leagă de proteine specifice PBP
(penicilin binding proteins), acestea
funcţionând ca receptori pentru
antibiotic.
Legarea substanţei medicamentoase de
receptor contribuie la:
Ø împiedicarea sintezei peptidoglicanului,
un component esenţial al peretelui
celular bacterien, prin împiedicarea unor
reacţii de transpeptidare,
Ø activarea unor enzime autolitice:
autolizine şi mureinhidrolaze.
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR

1. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
1.1. PENICILINE

1. Naturale:
1. - orale: fenoximetilpenicilina (penicilina V) CLASIFICAREA PENICILINELOR
2. - parenterale: - benzilpenicilina (penicilina G)
- forme retard: procain-benzilpenicilina, benzatin-benzilpenicilina
2. Semisintetice/sintetice
1. Antistafilococice: oxacilină, cloxacilina, dicloxacilina, flucloxacilina, nafcilina, meticilina - retrasă.
2. Cu spectru larg:
1. Aminopeniciline: amoxicilina, ampicilina, pivampicilina
2. Carboxipeniciline: ticarcilina, temocilina
3. Ureidopeniciline: azlocilina, mezlocilina, piperacilina
4. Amidinopeniciline: mecilinam, pivmecilina, temocilina
 PENICILINE - CLASIFICARE
Œ
O
PENICILINE NATURALE Benzilpenicilina (inj)
Fenoximetilpenicilina (oral) R C NH S CH3
Spectru CH3
antimicrobian N O
O
C
-coci Gram +: Streptococcus pyogenes, S. pneumoniae, Streptoccocus sp.(exc. enterococul), OH
Staphylococcus aureus (exc. tulpini secretoare de penicilinază);

- bacili Gram +: Bacillus anthracis, Clostridium sp. (exc. Cl. difficile);

- coci Gram -: Neisseria gonorrheae, N. meningitidis;
- spirochete: Treponema pallidum, Leptospira sp., Borellia sp. Nu sunt active pe
bacili Gram - !
- actinomicete.

 PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE
Oxacilina
Spectru Cloxacilina
antimicrobian Meticilina
Nafcilina (inj.)
Spectrul penicilinelor naturale + unele tulpini de
Staphylococcus aureus secretor de penicilinază (MSSA, sunt
inactive pe MRSA)
 PENICILINE – CLASIFICARE (II)
Ž
PENICILINE CU SPECTRU LARG Grupa Grupa Grupa
aminopenicilinelor: carboxipenicilinelor: ureidopenicilinelor:
AMPICILINA (oral, inj.) CARBENICILINA (inj., PIPERACILINA
Spectru AMOXICILINA (oral) oral sub formă de TICARCILINA
antimicrobian sare indanil sodică) MEZLOCILINA
Spectrul penicilinelor naturale + bacili Gram negativ:
-Grupa aminopenicilinelor – nu este activă pe Pseudomonas aeruginosa, unele tulpini de Nu sunt active pe Staphylococcus
Klebsiella, Enterobacter, Serratia; active pe H. influenzae, E. coli, P. mirabilis; aureus şi bacili Gram – secretori
- Grupa carboxipenicilinelor – activă pe unele tulpini de Pseudomonas aeruginosa de penicilinază!
- Grupa ureidopenicilinelor - activă pe Pseudomonas; spectru larg - ticarcilina

ASOCIERI DE PENICILINE CU SPECTRU LARG


+ INHIBITORI DE b-LACTAMAZĂ

AMPICILINA + SULBACTAM
AMOXICILINA + ACID CLAVULANIC Spectru extins şi la germenii
TICARCILINĂ + TAZOBACTAM producători de penicilinază! (inclusiv
MSSA)
 PENICILINELE
Clase/Subclase Reprezentanţi Spectru antimibrobian
Peniciline naturale
Pentru administrare sistemică
Penicilina G (benzilpenicilina): administrare: i.m., i.v. coci Gram +
Benzatin-benzil-penicilina: caracter retard: 2-4 săptămâni bacili Gram +
(administrare i.m.) coci Gram -
Procain-benzil-penicilina: caracter retard: 12-24 ore (administrare: spirochete
i.m.)
actinomicete
Pentru administrare orală
! nu sunt active pe tulpinile secretoare de beta-
Fenoximetil-penicilina – pentru administrare p.o. lactamaze (penicilinaze)
Peniciline semisintetice/sintetice
Oxacilina, cloxacilina, Spectrul penicilinelor naturale + unele tulpini de
Peniciline antistafilococice
meticilina Staphylococcus aureus secretor de penicilinază

Ampicilina (± sulbactam*) Spectrul penicilinelor naturale + unii bacili G-

Aminopeniciline
Amoxicilină (± acid ! nu este activă pe Pseudomonas aeruginosa, unele
clavulanic*) tulpini de Klebsiella, Enterobacter, Serratia
Peniciline cu
spectru larg Spectru asemănător aminopenicilinelor + unele
Carboxipeniciline Carbenicilina
tulpini de Pseudomonas aeruginosa, Proteus ssp.
Ticarcilina (± tazobactam*) Eficientă în infecţiile cu Pseudomonas aeruginosa,
Ureidopeniciline
! spectrul cel mai larg Klebsiella şi Enterobacteriacee.
Mecilinam, Pivmecilina,
Amidinopeniciline Active pe Enterobacteriacee
Temocilina
 PENICILINE – FARMACOCINETICĂ
Absorbție:
• în funcție de compus, se pot administra parenteral sau per os,
• unele peniciline sunt descompuse la pH-ul acid din stomac (→ se administrează parenteral),
• alimentele pot scădea absorbția gastrică a ampicilinei dar nu influențează absorbția amoxicilinei.

Distribuție:
• toate penicilinele traversează bariera feto-placentară (dar sunt considerate sigure în sarcină),
• deși ajung și în os și LCR, concentrațiile realizare sunt inferioare celor plasmatice iar tratamentul nu este
eficient; totuși, meningele inflamat este mai permeabil la peniciline!
• nu realizează concentrații eficiente terapeutic la nivelul prostatei,
• traversează și bariera sânge-lapte.

Metabolizare: nesemnificativă (exc. nafcilina și oxacilina care se metabolizează hepatic).

Eliminare:
• renal prin secreție tubulară și filtrare glomerulară,
• în insuficiența renală trebuie ajustate dozele! (exc.
nafcilina și oxacilina)
 PENICILINE – INDICAȚII TERAPEUTICE

Benzilpenicilina (penicilina G)
Procain-benzilpenicilina
ü infecţii cu pneumococ: pneumonii, meningite, septicemii;
ü faringite streptococice şi scarlatină;
ü infecţii cu streptococ hemolitic: angine, erizipel, scarlatină, otită,
ü uretrită gonococică necomplicată;
mastoidită, septicemii;
ü sifilis recent.
ü endocardită cu streptococ viridans, endocardită enterococică;
ü infecţii cu meningococ: meningită;
ü actinomicoză; Benzatin-benzilpenicilina
ü gangrenă gazoasă, tetanos, difterie; ü faringită streptococică şi scarlatină;
ü sifilis; ü pentru profilaxia infecţiei streptococice
ü profilactic în reumatismul poliarticular acut, plăgi zdrobite (tetanos, la bolnavii cu reumatism poliarticular
gangrenă gazoasă), pregătire preoperatorie (chirurgie pulmonară, acut;
ORL ). ü prevenirea recidivelor infecţiilor
streptococice- conform programelor
naţionale;
Fenoximetilpenicilina ü Sifilis.
ü infecţii uşoare: faringite, otite, sinuzite mai ales la
copii şi pentru profilaxie.
 PENICILINE – INDICAȚII TERAPEUTICE

Peniciline antistafilococice
ü infecţii stafilococice (MSSA) localizate la nivelul
pielii, aparatului respirator,
ü osteomielită, septicemie.

Ampicilina + sulbactam (= sultamicilina)

Ampicilina (p.o., i.v., i.m.)
Sulbactamul este un inhibitor de beta-lactamază,
ü infecţii ale tractului respirator;
care are eficacitate antibacteriană redusă dacă s-ar
ü infecţii gonococice, avort septic;
utiliza singur.
ü infecţii gastrointestinale;
Asociat cu ampicilina lărgeşte spectrul antimicrobian
ü infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
al acesteia şi asupra germenilor producători de beta-
ü infecţii osteorticulare.
lactamaze.

Amoxicilina (p.o., i.v., i.m.)

ü indicații similare ampicilinei.

Amoxicilina + acid clavulanic (p.o., i.v., i.m.)

ü indicații similare asocierii ampicilină + sulbactam.
 PENICILINE – INDICAȚII TERAPEUTICE
Carbenicilina (i.m., i.v.)
ü infecţii cu Pseudomonas: pneumonie, infecţii respiratorii, meningite, abcese cerebrale, arsuri infectate, infecţii cutante, infecţii
urinare,
ü infecţii urinare, genitale cu Entrobacter, E. coli, Proteus indol-pozitiv, Proteus mirabilis.
ü infecții cu Bacterioides fragilis, Clostridium tetani.
Ticarcilina
ü septicemii, infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi produse de Pseudomonas spp.;
ü infecţii urinare cu bacili gram negativ,;
ü infecţii respiratorii, intraabdominale şi pelvine, infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi produse de anaerobi.
! se asociază cu acidul clavulanic pentru lărgirea spectrului şi asupra germenilor secretori de beta-lactamaze.
Piperacilina (i.v. lent)
Indicații asemănătoare carbenicilinei, cu avantajul că este mai activă pe Pseudomonas, Enterococi şi Klepsiella.
Azlocilina (parenteral)
ü infecţii grave cu Pseudomonas: infecţii pulmonare, urinare, septicemii, la bolnavii neutropenici imunodeprimaţi.

Mecilinam (i.m., i.v.)

ü infecţii urinare cu germeni sensibili.
Pivmecilinam (p.o.) - ester al mecilinamului care se
absoarbe din intestin şi prin hidroliză eliberează în
organism mecilinam.
ü infecţii urinare.
 PENICILINE – REACȚII ADVERSE

Reacții alergice
Ø Șoc anafilactic!
Ø reacţii alergice: rash cutanat, urticarie, prurit, dermatită, bronhospasm;
! pacienţii cu hipersensibilitate la peniciline pot prezenta manifestări alergice şi la administrarea altor antibiotice cu
structură beta-lactamică (ex. cefalosporine) fenomen numit alergie încrucişată,

Tromboflebită la locul administrării (pentru cele cu administrare parenterală).

Reacţie Herxheimer (apărută ca urmare a administrării penicilinelor pentru tratamentul infecţiei cu Treponema
pallidum) – o reacţie acută de exacerbare a semnelor şi simptomelor din sifilis (febră, frison, mialgii, artralgii, reactivarea
leziunilor sifilitice) ca urmare a distrucţiei masive a spirochetelor şi a unei eliberări masive de endotoxine.

Diaree – datorită distrugerii florei saprofite.

Neurotoxicitate - administrate intratecal pot provoca convulsii.

Nefrotoxicitate (nefrită interstițială) – administrate în perfuzie, doze mari.

Trombocitopenie (RAR) – după un tratament de mai mult de 2 săptămâni.

ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR
1. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
1.2. CEFALOSPORINE
CLASIFICARE

Ø Generația I : cefalexină, cefadroxil, cefalotină

Ø Generația a II-a: cefaclor, cefuroximă, cefoxitină, cefotetan, cefprozil,
Ø Generația a III-a: cefiximă, ceftriaxonă, cefotaximă, cefoperazonă, ceftazidimă, ceftibuten.
Ø Generația a IV-a: cefepima, cefpirona.
Ø Compuși noi: ceftarolina.
 CEFALOSPORINE - SPECTRU ANTIMICROBIAN
Spectru
Calea de
Generaţii Reprezentanţi Alţi germeni
adm. Germ. G+ Germ. G- Germ. anaerobi
(Pseudomonas, Salmonella)
Gen. I Cefalexină p.o. +++ + ++ - P.
Cefazolină i.m., i.v. DA: MSSA (E. coli, K. (exc. Bacterioides - S.
Cefadroxil p.o. NU: MRSA pneumoniae) fragilis)
Cefalotină i.m.

Cefaclor p.o. ++ ++ (E. coli, K. ++ -P

Cefuroximă p.o., i.m., DA: MSSA pneumoniae, + B. fragilis -S
Gen. i.v. NU: MRSA Proteus, (cefotetan,
a II-a Cefoxitină i.m., i.v. H. influenzae) cefoxitin)
Cefotetan i.m.
Cefprozil p.o.
Gen. Cefiximă p.o. + +++ +++ + P (cefoperazonă, ceftazidină)
a III-a Ceftriaxonă i.m., i.v. DA: MSSA + B. Fragilis + S (cefoperazonă, cefriaxonă)
Cefotaxim i.m., i.v. NU: MRSA (cefoperazon)
Cefoperazonă i.m., i.v.
Ceftazidimă i.m., i.v.
Ceftibuten p.o.
Latamoxef
Gen. Cefepimă i.v. + +++ + +P
a IV-a Cefpiromă i.m., i.v. DA: MSSA - B. fragilis
NU: MRSA
Compuși Ceftarolină i.m., i.v. + +++
noi DA: MRSA
 CEFALOSPORINE - SPECTRU ANTIMICROBIAN

Pentru lărgirea spectrului de activitate pot fi asociate cu inhibitori de beta-lactamază:

Ceftazidină + avibactan
Ceftolozam + tazobactam

CEFALOSPORINE – FARMACOCINETICĂ
Absorbție:
• cu câteva excepții (cefalexină, cefadroxil, cefaclor, cefiximă,
cefprozil, ceftibuten) se absorb slab după administrare per os.
Distribuție:
• deși traversează BHE, concentrațiile realizare sunt
inferioare celor plasmatice iar tratamentul nu este
eficient (exc. cefriaxona, cefotaxima – ajung în
concentrații eficiente în LCR); totuși, meningele inflamat
este mai permeabil la cefalosporine!

Eliminare:
• renal prin secreție tubulară și filtrare
glomerulară,
• Excepție: ceftriaxona se elimină biliar în materiile
fecale.
Cefalosporinele din generaţia I CEFALOSPORINE – INDICAȚII
ü Infecţii cu bacterii G+, rezistente la peniciline - infecţii uşoare şi medii, acute sau
recidivante în sfera ORL, infecţii respiratorii, infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, Cefalosporinele din generaţia a IV-a
infecţii urinare. ü exclusiv în infecţii nosocomiale şi a infecţiilor
ü substanţele administrate parenteral sunt utile pentru profilaxia infecţiilor grave cu bacterii gram pozitive şi bacili gram
chirurgicale (intervenţii chirurgicale, intra-abdominale, ortopedice, inserţia negativ, eventual asociate cu aminoglicozide
materialelor protetice, etc). pentru lărgirea spectrului antimicrobian.
În cazul infecţiilor sistemice cu bacili G- sensibili dacă se asociază cu aminoglicozidele
nefrotoxicitatea creşte. Ceftarolina – infecții cu MRSA.

Cefalosporinele din generaţia a II-a :

Asocieri de cefalosporine cu inhibitori de
ü infecţii cu germeni rezistenţi la peniciline şi cefalosporinele din prima generaţie –
în monoterapie în infecţii ORL, bronhopulmonare, urinare de gravitate uşoară sau beta-lactamază:
medie, Ø Ceftolozan (gen. III) + tazobactam –
ü profilaxia infecţiilor după chirurgia cardiacă, chirurgia plastică, tratamentul administrat numai i.v., activ pe unele ESBL,
infecţiilor stfilococice profunde ale oaselor şi în intervenţii ortopedice. P. aeruginosa, slab activ sau inactiv pe
Se pot asocia cu aminoglicozidele sau fluorochinolonele în infecţii sistemice grave
anaerobi și grampozitiv:
(germeni aerobi sau anaerobi).
Ø Ceftazidimă + avibactam - administrat
Cefalosporinele din generaţia a III-a numai i.v., activ pe unele ESBL, P.
ü au o difuziune foarte bună în LCR, fiind utile în meningite, aeruginosa, slab activ sau inactiv pe
ü cazuri grave: anaerobi și grampozitiv, folosit în ITU și,
ü infecţii nosocomiale cu bacili G- multirezistenţi, respectiv, în combinație cu metronidazol în
ü septicemii cu germeni neidentificaţi la bolnavii imunocompetenţi sau
infectii intraabdominale
imunodeprimaţi, neutropenici (în asociere cu aminoglicozide).
 CEFALOSPORINE
Reacţii adverse:
Ø reacţii de hipersensibilizare manifestate prin: erupţii cutanate, febră, rash cutanat; reacţiile alergice sunt, de obicei,
încrucişate cu penicilinele;
Ø Rar – sindrom Stevens Johnson
Ø sângerări prin tulburări de coagulare ca urmare a scăderii sintezei de vit K la nivel intestinal (prin distrugerea florei
intestinale saprofite),
Ø nefrotoxicitate (de intensitate diferită între compuşi),
Ø hepatotoxicitate: hepatită colestatică (rar),
Ø reacţii adverse gastrointestinale: greţuri, vărsături; în cazul cefalosporinelor din generaţia III şi IV poate să apară colită
pseudomembranoasă cu Clostridium difficile sau suprainfecţie cu Candida albicans,
Ø flebită (la administrare i.v.) şi durere la locul administrării (în cazul compuşilor administraţi i.m.).
Ø Reacție de tip disulfiram cu alcoolul (latamoxef)

Asocieri de cefalosporine cu inhibitori de beta-lactamază:

Ø Ceftolozan (gen. III) + tazobactam – administrat numai i.v., activ pe unele ESBL, P. aeruginosa, slab activ sau inactiv pe
anaerobi și grampozitiv:
Ø Ceftazidimă + avibactam - administrat numai i.v., activ pe unele ESBL, P. aeruginosa, slab activ sau inactiv pe anaerobi și
grampozitiv, folosit în ITU și, respectiv, în combinație cu metronidazol în infectii intraabdominale
 Alte antibiotice beta-lactamice
Œ CARBAPENEME Imipenem +cilastatină (inj)
Meropenem
Ertapenem
Doripenem
Spectru
• Active pe Gr + și Gr- producători de beta-lactamaze (excepție metalo-beta-lactamaze)
antimicrobian
• În practică - antibiotice de rezervă utilizate în infecțiile cu anaerobi, Gr + și Gr- producători de
beta-lcatamaze, (incl. P. aeruginosa, Acinetobacter, enterococ – cu ecepția ertapenemului)

Farmacocinetică:
• Administrare în perfuzie i.v., distribuție bună, inclusiv în LCR;
• Imipenem este hidrolizat de dihidropeptidaza I renală (se asociază cu cilastatină – inhibitor), restul sunt rezistente la
hidroliză:
Reacții adverse:
• Alergie (uneori încrucișată cu alte beta-lactamine)
• Grețuri, vărsături, diaree:
• Neutropenie, eozinofilie
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR

SPECTRU CARBAPENEME
• Coci G+ (excepție MRSA)
• Coci G-
• Bacili G+ Imipenem
• Bacili G- Meropenem /Meropenem + Vaborbactam)
• Germeni anaerobi Doripenem
• Actinomicele Ertapenem
• Nocardia spp.
Imipenem
• Nu se absoarbe după administrare orală.
• După administrare injectabilă este excretat renal, iar în urină este hidrolizat sub influenţa dihidropeptidazei I (DHP-1,
enzimă secretată la nivelul tubului renal proximal) → metabolit inactiv.
• În terapie se foloseşte asocierea imipenem-cilastatină în raport 1:1, deoarece cilastatina blochează enzima DHP-1
protejând antibioticul de degradare.
• INDICAȚII: infecţii nosocomiale cu germeni G- multirezistenţi, infecţii în care sunt suspectate bacterii anaerobe, sau
Pseudomonas spp.
Meropenem
• asemănător imipenemului cu avantajul că este stabil la acţiunea DHP-1, de aceea se poate administra singur.
• INDICAȚII: infecţii bronhopulmonare, infecţii complicate ale tractului urinar, infecţii complicate intra-abdominale,
infecţii intra- şi post-partum, infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi, meningită bacteriană acută.
 Alte antibiotice beta-lactamice
𝟐 MONOBACTAMI AZTREONAM (inj)
TIGEMONAM
CARUMONAM

Spectru • Active pe Gr- (enterobacteriacee, inclusiv P. aeruginosa) și anaerobi

antimicrobian
• Imunogenicitate redusă; risc redus de alergie încrucișată
Aztreonam (i.m., i.v.)
• Este hepatotoxic,
• Poate produce alergii cutanate,
• Produce dureri la locul injecţiei i.m.; flebită la administrare i.v.

INDICAȚII:
- infecţii cu bacili gram negativ: septicemii, infecţii urinare, pelvine, intraabdominale, respiratorii (reprezintă o
alternativă la aminoglicozide sau peniciline);
- infecţii nosocomiale cu bacili gram negativ rezistenţi la alte antibiotice sau chimioterapice.
Reacții adverse:
• Alergie (uneori încrucișată cu alte beta-lactamine)
• Flebită, rash cutanat, creșterea transaminazelor
• Neutropenie, eozinofilie
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR
SPECTRU 2. GLICOPEPTIDE
• Coci G+ (inclusiv MRSA, MRSE – Staphylococcus epidermidis
meticilino-rezistent) Vancomicina
• Bacili G+ : Clostridium difficile
! AEROBI ȘI ANAEROBI. Teicoplanina
MECANISM DE ACȚIUNE: împiedică sinteza peretelui celular (peptidiglicanului) prin legare
directă de secvența de aminoacizi D-Ala-D-Ala → împiedică reacția de transpeptidare și
de consolidare a lanțului peptidoglicanic.

Vancomicina
• se absoarbe limitat din intestin după administrare orală (se administrează p.o. în infecții
intestinale),
• are distribuţie largă în ţesuturi cu realizarea de concentraţii eficace în plămâni, inimă,
rinichi, oase şi lichide biologice (lichis pleural, peritoneal, pericardic şi sinovial).
• difuziunea este redusă în LCR,
• eliminarea după administrare sistemică se face prin urină, în proporţie mare în formă
neschimbată, prin filtrare glomerulară (ATENȚIE: în insuficiența renală).
Reacții adverse:
• nefrotoxic şi ototoxic ireversibil (doar la doze mari),
• la administrare injectabilă rapidă sau în soluţie concentrată poate produce reacţie
anafilactoidă trecătoare caracteristică "red man syndrome" (sindrom om roşu).
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR

SPECTRU
3. ANTIBIOTICE LIPO-GLICO-
• Coci G+ (inclusiv MRSA, MRSE – Staphylococcus epidermidis
meticilino-rezistent) PEPTIDICE
• Bacili G+ : Clostridium difficile
! AEROBI ȘI ANAEROBI. Telavancin(a)
! Inclusiv pe germenii rezistenți la vancomicină Oritavancin(a)
Dalbavancin(a)

MECANISM DE ACȚIUNE: similar vancomicinei.

Utilizare:
ü tratamentul adulţilor cu pneumonie nozocomială, inclusiv pneumonie asociată
aparatelor pentru respiraţie asistată, cunoscută sau suspectată a fi cauzată de
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA).
ü Utilizarea este limitată datorită nefrotoxicității, ototoxicității și prelungirii intervalului
QT pe EKG.
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR
4. ANTIBIOTICE LIPOPEPTIDICE
Daptomicina (i.v.)
SPECTRU
Coci G+: inclusiv MRSA și VRE (enterococ rezistent la vancomicină)

MECANISM DE ACȚIUNE:
1. Daptomicina complexează Ca2+
2. Pătrunde în membrana celulară
3. Suferă un proces de oligomerizare → se formează pori → celula
pierde K+ → moarte celulară

Utilizare LIMITATĂ LA:

ü infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi,
ü pacienți adulți cu endocardită infecţioasă dreaptă datorată Staphylococcus aureus,
ü pacienți adulți, copii și adolescenți (cu vârsta de 1 până la 17 ani) cu bacteriemie cauzată de Staphylococcus
aureus.
Efecte secundare:
• dureri musculare, miopatie, rabdomioliză (↑ CK),
• neuropatie periferică,
• pneumonie eozinofilică,
• hepatotoxicitate (↑ ALT, AST),
• nefrotoxicitate → insuficiență renală.
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PERETELUI CELULAR

5. Derivați de acid fosfonic

SPECTRU Fosfomicina
Bacterii G+ și G-

MECANISM DE ACȚIUNE: inhibă sinteza peptidoglicagului, prin inhibarea UDP-N-acetilglucozamin-3-enolpiruvil-

transferazei.

Farmacocinetică:
- se absoarbe bine după administrare p.o.,
- este distribuită rapid în rinichi, vezica urinară și prostată,
- se elimină în urină ca atare, nemetabolizată (se acumulează urinar, realizând concentrații active pentru câteva zile
→ este suficientă administrearea unei singure doze în 24 h).

Indicații terapeutice: Reacții adverse

- p.o. - tratamentul cistitei acute fără - greață, vomă, diaree,
complicații, - cefalee.
- parenteral – infecții sistemice
Medicația antiinfecțioasă (2)
Antibiotice și chimioterapice antibacteriene
 2. ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA MEMBRANEI CELULARE
POLIMIXINE
Caracteristici • compuşi hidrofili;
comune u Structură chimică • moleculă relativ mare;
• structură polipeptidică • nu sunt activi pe cale orală (decât în infecţii cu
localizare digestivă)
Mecanism de
v acţiune
• acţionează ca detergenţi cationici: datorită caracterului
lor amfipatic penetrează în celula bacteriană şi se inseră
printre fosfolipidele membranare producând tulburări de
permeabilitate care conduc la pierederea unor constituenţi
esenţiali pentru celula bacteriană;
• efect bactericid;
 CLASIFICAREA POLIMIXINELOR
COLISTINA • produsă de Bacillus colistinus
(POLIMIXINA E)
POLIMIXINA B • produsă de Bacillus polymyxa
FARMACOCINETICĂ
• nu se absoarbe după administrare orală (nu apar efecte sistemice), • spectru şi acţiuni similare Polimixinei E;
• după administrare i.m. difuzează bine în ţesuturi, cu excepţia LCR unde • Preparatele de uz topic (soluţii, unguente). Sistemic doar în
realizează concentraţii ineficiente din punct de vedere terapeutic. infecţii grave cu bacili gram negativ sensibili
• eliminarea se face preponderent renal cu risc de cumulare în caz de
insuficienţă renală. COMPUŞI ÎNRUDIŢI
•Spectru: limitat la bacterii Gram-negativ (Enterobacter, E. coli, Kebsiella, STRUCTURAL
Salmonella, Pasteurella, Bordetella, Shigella, unele tulpini de Pseudomonas;
Proteus este rezistent) BACITRACINA • produsă de Bacillus subtilis
• administrare locală :
• preparate otice, oftamice şi cutanate; instilaţii articulare şi oftalmice, • inhibiţia transferului precursorilor peretelui celulei
spălături vezicale, injecţii inraarticulare şi pleurale. bacteriene.
• administrare orală – pentru infecţii cu localizare digestivă;
• administrare parenterală - “antibiotic de disperare” – risc de reacţii
• spectru: coci Gram negativ (Neisseria sp.), bacili Gram negativ
adverse grave (bloc neuromuscular – interferă cu transmisia
(Haemophilus sp.), spirochete (Treponema), actinomicete;
neuromusculară, parestezii, nefrotoxicitate):
enterobacteriaceaele şi candida sunt rezistente
Colistin - flac. inj. • utilizare locală (la nivel oftalmic, cutanat); oral (comprimate
1000000 U.I, de supt)
500 000 U.I;
Compr. 2 500 000
U.i.
 3. ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PROTEICĂ LA
NIVEL RIBOZOMAL

3.1 MACROLIDE / KETOLIDE

/COMPUȘI MACROCICLICI

3.2 AMINOGLICOZIDE

3.3 ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

(TETRACICLINE, AMFENICOLI)/
GLICIL-CICLINE

3.4 LINCOSAMIDE

3.5 OXAZOLIDINDIONE

3.6 STREPTOGRAMINE
 2. ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PROTEICĂ
MACROLIDELE și KETOLIDE
LA NIVEL RIBOZOMAL
Mecanism de acţiune:
- inhibarea sintezei proteice la nivel ribozomal prin legare de subunitatea ribozomală 50S (împiedică translocația ribozomului pe
catena de ARN), active pe: coci grampozitiv aerobi, anaerobi, spirochete
- Active pe Hemophylus, Chlamidii, Ricketsii, Helicobacter (gen. II – claritromicina, azitromicina, roxitromicina, diritromicina)
- Au acţiune bacteriostatică la doze mici şi bactericidă la doze mari.
Reprezentant T1/2 Absorbţie p.o. Spectru antimicrobian Alte proprietăţi

Macrolide /Azalide
- Inactive asupra Eritromicina 6 Incompletă coci G+ inhibitor enzimatic (CYP3A4)
micobacteriilor, protozoarelor (p.o., i.v.) ore (influenţată de coci G- - Se excretă biliar
alimente) bacili G+ (aerobi, anaerobi) nemodificată
(T. gondi, E. histolytica, P. - capsule infrabacterii intracelulare
falciparum), Campylobacter, gastrorezistente spirochete

Helicobacter (generaţia I) Claritromicina 12 Completă Spectrul eritromicinei + Mycobacterium inhibitor enzimatic (CYP3A4)
(p.o.) ore avium, Helicobacter pylori - Se elim urinar ca atare și
sub formă de metaboliți
Azitromicina 24 Completă Spectrul eritromicinei + unii bacili G- - Se excretă biliar
(p.o., i.v.) ore nemodificată

Ketolide
Telitromicina Completă Similar azitromicinei. Inhibitor enzimatic (CYP3A4)
(p.o.) AVANTAJ: modificarea structurală împiedică Prelungește QT,
(nu este înregistrată în hepatotoxică
România) dezvoltarea rezistenței bacteriene.
 2. ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA
PROTEICĂ LA NIVEL RIBOZOMAL

MACROLIDELE /KETOLIDELE /AZALIDELE

Reacții adverse
• afectarea motilității gastrice (doze mari de eritromicină contractă musculatura gastro-intestinală → ileus),
• disgeuzie,
• ototoxicitate: hipoacuzie reversibilă (eritromicină) sau ireversibilă (azitromicină, în doze mari),
• prelungirea intervalului QT (cel mai intens la ketolide),
• sunt inhibitori enzimatici pe CYP3A4 (excepție azitromicina)

COMPUȘI MACROCICLICI

Fidaxomicina

Mecanism de acțiune: inhibă sinteza de ARN prin legare de ARN-polimerază → are efect bactericid.
Spectru antimicrobian: bacterii G+ aerobe și anaerobe.
Farmacocinetică:
După administrare p.o. Se absoarbe foarte puțin → efect local la nivelul intestinului.
Utilizări: colită pseudomembranoasă cu Clostridium difficile.
 2. ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA PROTEICĂ LA NIVEL
RIBOZOMAL
2.2 AMINOGLICOZIDE

Ø generaţia I: streptomicina, kanamicina, Mecanism de acţiune:

neomicina,
Ø generaţia a II-a: gentamicina, tobramicina,
Ø generaţia a III-a: amikacina, netilmicina.
- împiedică sinteza proteică la nivel ribozomal prin legare de
subunitatea ribozomală 30S (contribuie la citirea greşită a
codului genetic cu sinteza unor proteine nefuncţionale şi
alterarea membranei celulare) având acţiune bactericidă
absolută.

Sunt antibiotice concentrație - dependente.

Prezintă efect postantibiotic – acţiunea antibacteriană se menţine chiar şi atunci când concentraţia plasmatică scade sub
CMI (concentraţia minimă inhibitorie).

Spectru antimicrobian (doar pe germeni aerobi):

Ø deşi prezintă a acţiune şi pe germeni G+ aerobi, aceasta este slabă, aminoglicozidele
având acţiune bactericidă pe bacilii G-,
Ø pentru lărgirea spectrului antimicrobian se asociază frecvent cu peniciline sau
cefalosporine.
 AMINOGLICOZIDE
Caracteristici
comune u Structură chimică
• compuşi bazici;
• caracter hidrofil;
• 2 sau mai multe unităţi de aminohexoze legate glicozidic de o • moleculă voluminoasă;
structură de tip aminociclitol (streptidină sau 2-dezoxistreptamină) • traversare dificilă a membranelor biologice

Caracteristici • absorbţie digestivă absentă (<2%);

v farmacocinetice
• nu traversează BHE;
• traversează placenta (concentraţii de cca. ½ din
concentraţia maternă);
• legare redusă de proteine;
• distribuţie de tip extracelular;
• eliminare predominant renală (în prop. de 90%
netransformate).

• inhibarea sintezei proteice (legare de subunitatea ribozomală

30 S); mecanisme complementare;
• efect bactericid doză-dependent, manifestat şi în faza de
repaus;
Mecanism de • efect postantibiotic.
acţiune w
 AMINOGLICOZIDE
• acţiune marcată pe bacili Gram-negativ (Enterobacter, E.
Spectru de
Caracteristici comune x activitate
coli, Klebsiella, Proteus sp.); active pe Serrratia , P. aeruginosa
(cu excepţia streptomicinei şi kanamicinei, cu acţiune slabă);
• acţiune slabă sau moderată pe germeni Gram-pozitiv
(Staphylococcus aureus, enterococ) – sinergism cu b-
Reacţii adverse lactaminele;
y specifice • acţiune pe Mycobacterium tuberculosis (streptomicina,
kanamicina)

• OTOTOXICITATE (toxicitate cohleară şi vestibulară);

• NEFROTOXICITATE (frecvenţă mare – 8-26% -
insuficienţă renală funcţională reversibilă; se evită
asocierea cu alte medicamente nefrotoxice!);
z Mecanismul instalării
rezistenţei bacteriene
• BLOC NEUROMUSCULAR (efect pseudocurarizant);
• NEUROTOXICITATE - afectarea nervului cranian VIII ce
inervează aparatul cohlear şi vestibular.
• inactivarea enzimatică a antibioticului (diverse
• alte efecte: parestezii, colită pseudomembranoasă enzime – fosforilarea, adenilarea sau acetilarea
(foarte rar), reacţii alergice (rar); grupelor –NH2 sau –OH) - transfer de plasmide sau
• traversează bariera feto-placentară (apar reacții conjugare;
adverse la făt);
• traversează bariera sânge-lapte (sunt compatibile cu
alăptarea!).
 CLASIFICAREA AMINOGLICOZIDELOR
Gen. I
STREPTOMICINA KANAMICINA

• indicaţii: • toxicitate mare ® tinde să fie utilizată mai mult local;

• endocardită bacteriană - cu enterococ, streptococ viridans (în • infecţii grave cu stafilococ (bronhopneumonie, abces
asociere cu b-lactamine); pulmonar, endocardită, septicemie),
• tularemie , bruceloză, pestă (de elecţie); • oral este utilizată pentru pregătirea intervenţiilor pe colon,
• tuberculoză (în diverse scheme terapeutice) • local pentru profilaxia şi tratamentul infecţiilor oculare.
• alte indicaţii:
Strevital -
flac. inj. 1g, • tuberculoză (în diverse scheme terapeutice);
5 g; • profilaxia encefalopatiei hepatice (4-6 g/zi p.o)

Kanamicina -
flac. inj. 1g;

NEOMICINA

• utilizată numai topic sau p.o.!;

• topic se asociază cu bacitracina sau polimixina E;
• oral - pentru pregătirea intervenţiilor chirurgicale pe tubul digestiv,
encefalopatie hepatică;
• reacţii adverse: alergii (topic), malaborbţie, diare, steatoree, suprainfecţie (oral)
 Gen. II GENTAMICINA
CLASIFICAREA AMINOGLICOZIDELOR
• administrare parenterală, locală (oftalmic, topic); TOBRAMICINA
• indicaţii:
• infecţii cu P. aeruginosa, Klebsiella, Serratia
(în asociere cu b-lactamine) – ITU, • proprietăţi şi indicaţii similare cu ale gentamicinei;
osteomielită, infecţii la arşi, pneumonie, efecte mai marcate asupra P. aeruginosa;
peritonită, otită, menigită (intratecal), sepsis; • Inhalator - tratamentul de lungă durată al infecţiilor
Gentamicin • alte infecţii (când alte antibiotice mai puţin pulmonare cronice produse de Pseudomonas
- sol. inj. 40 aeruginosa în fibroza chistică,
mg/ml, 2 ml toxice nu sunt active) – E. coli, Salmonella,
Shigella, stafilococ • Cremă, colir – infecții oculare.
Brulamicin,
Nebcin- fiole inj.
AMIKACINA • derivat semisintetic al kanamicinei - cel mai larg Gen. III 40 mg/ml;
spectru; tratamentul de scurtă durată al infecţiilor NETILMICINA
severe cauzate de tulpini sensibile ale bacteriilor • proprietăţi similare amikacinei;
Gram-negativ, inclusiv specii de Pseudomonas, • toxicitate mai redusă
Escherichia coli, Proteus indol-pozitiv şi indol- • tratamentul topic al infecţiilor externe ale globului ocular şi
ale anexelor.
negativ, Providencia, Klebsiella-Enterobacter- Netromycin -
Serratia şi Acinetobacter. ALŢI fiole inj. 25;
• rezistenţă la cele mai multe enzime inactivatoare COMPUŞI 100 mg/ml;
Pierami - SPECTINOMICINA
sol. inj. 50 ale aminoglicozidelor; • folosită exclusiv în tratamentul gonoreei; nu e o
mg/ml, 125 • se utilizează în infecţii rezistente la gentamicină aminoglicozidă, dar este înrudită structural
mg/ml sau tobramicină (infecţii nosocomiale) • Kirin – flac. inj. 2 g;
 ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG - TETRACICLINE
Caracteristici
comune
u Structură chimică • compuşi lipofili, coloraţi;
• absorbţie orală bună;
• derivaţi tetraciclici (derivaţi de • formează chelaţi neabsorbabili cu ionii de
naftacencarboxamidă) Ca, Fe, Mg (inclusiv produse lactate)

• inhibarea sintezei proteice (legare de subunitatea ribozomală 30

Mecanism de
v acţiune
S) - împiedică legarea tARN de subunitatea 30S).;
• intrarea în celula bacteriană se face astfel:
• prin porine (transport activ, consumator de energie)
• efect bacteriostatic.

w Mecanismul instalării
rezistenţei bacteriene

• împiedicarea accesului antibioticului la

ţintă;
 TETRACICLINE
Caracteristici Spectru de • SPECTRU LARG (rezistenţa dobândită este însă frecventă!)
comune x activitate • bacterii aerobe şi anaerobe Gram-pozitive şi Gram-
negative;
• spirochete;
Reacţii adverse • ricketsii, micoplasme, chlamidii;
y specifice • micobacterii atipice;
• actinomicete
• unele protozoare și helminți

• la nivel gastro-intestinal – arsuri epigastrice, greaţă, vomă,

diaree, colită pseudomembranoasă, candidoză;
• fotosensibilizare;
• hepatotoxicitate ;
z Mecanismul instalării
rezistenţei bacteriene
• nefrotoxicitate – sindrom Fanconi dobândit, diabet insipid
nefrogen (foarte rar);
• reacție Herxheimer (la iniţierea tratamentului în febra tifoidă).
• colorarea smaltului dentar, afectarea osteogenezei • împiedicarea accesului
(contraindicaţie la gravide şi copii sub 7 ani!); antibioticului la ţintă;
• creşterea presiunii intracraniene -pseudo tumorcerebri (în
special în combinaţie cu vit. A; vertij, tinitus - în special la
minociclină deoarece se acumulează în endolimfă),
• reacţii alergice.
• indicaţii:
• de elecţie: ricketsioze, infecţii cu Mycoplasma, Chlamydia (inclusiv trahom), bruceloză,
tularemie, holeră;
INDICAŢII
• medicaţie de alternativă la bolnavii alergici la penicilină (sifilis, actinomicoză); TERAPEUTICE
• acnee (inhibă creşterea Propionibacterium acnes);
• local (cutanat, ocular)

Gen. I TETRACICLINA
OXITETRACICLINA
T1/2 SCURT CLORTETRACICLINA
administrare
la 6 h - 500 • Tetraciclină – cp. 500 mg;
mg • Reverin – pulv. Sol. inj.
CLASIFICAREA
Gen. II TETRACICLINELOR
T1/2 mediu
administrare
METACICLINA
la 12 h MINOCICLINA

T1/2 lung • cca. 70% din cantitatea filtrată glomerular este reabsorbită
administrare DOXICICLINA tubular );
la 24h • poate fi folosită la bolnavi cu IR pentru infecţii extrarenale;
• Doxiciclina, Vibramicin – cp. • nu interferă cu produsele lactate.
100 mg
 GLICILCICLINE
Tigeciclina ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

Ø derivat de minociclină,
Mecanism de acțiune: are efect bacteriostatic prin legare de subunitatea 30S ribozomală.
Spectru antimicrobian: larg, inclusiv pe MRSA, VRE, bacterii secretoare de beta-lactamaze, bacterii
anaerobe.
Farmacocinetică:
• se administrează în perfuzie i.v.,
• are Vd mare,
• se elimină biliar.
Indicații terapeutice:
Reacții adverse:
ü infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi (cu
• greață, vomă,
excepţia infecţiilor piciorului diabetic);
• hepatotoxicitate, ü infecţii complicate intra-abdominale.
• pancreatită acută,
+ efectele secundare ale tetraciclinelor.
 ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG - AMFENICOLI
Caracteristici
comune u Structură chimică • compuşi extrem de lipofili;
• absorbţie orală bună;
• compuşi cu structură relativ simplă
(derivaţi de nitrobenzen, respectiv analogi) • distributie largă, traversează semnificativ
BHE

Mecanism de
v acţiune
• inhibarea sintezei proteice
(legare de subunitatea Mecanismul instalării
ribozomală 50 S); w rezistenţei bacteriene
• intrarea în celula bacteriană
se face prin difuziune facilitată;
• efect bacteriostatic sau
bactericid (în funcţie de doză şi
de sensibilitatea bacteriană..

• inactivarea enzimatică a
antibioticului (enzima –
acetiltransferază) - transfer de
plasmide;
 • produs de Streptomyces venezuelae (astăzi obţinut prin
CLORAMFENICOL sinteză)

• SPECTRU LARG (însă utilizare limitată!) FARMACOCINETICĂ

• bacterii aerobe şi anaerobe Gram-pozitive şi Gram-
negative; • absorbţie rapidă şi cvasi-integrală;
• spirochete; • distributie largă, traversează semnificativ BHE (cca. 60% din
• ricketsii, micoplasme, chlamidii; valoarea concentraţiei plasmatice);
• acumulare în bilă, lapte, fluid placentar;
INDICAŢII: • metabolizare prin glucurono-conjugare;
• eliminare renală,
• STRICT LIMITATE:
• salmoneloze sistemice, inclusiv febră tifoidă; REACŢII ADVERSE
• meningite şi infecţii ale SNC cauzate de bacili
Gram-negativ; • toxicitate hematologică (anemie, leucopenie,
• infecţii grave cu anaerobi (Bacteroides fragilis); agranulocitoză, pancitopenie);
• ricketsioze; •Alergii (rash cutanat, febră, angioedem);
• bruceloză (alternativă la tetracicline);â • reacţie Herxheimer;
•Local: colir, picături otice • greaţă, vomă;
• sindrom cenuşiu la sugar şi nou născut (contraindicaţie
• Cloramfenicol– cp. 125; 250 mg; strictă în ultimul trimestru de sarcină şi la sugar)
• flac. inj . 1 g (hemisuccinat)
• colir, picături otice
TIAMFENICOL
 ALTE ANTIBIOTICE

2.4. LINCOSAMIDE Reprezentanţi:

clindamicina,
lincomicina.
Clindamicina inhibă sinteza proteică la nivel ribozomal prin legare de subunitatea 50S având acţiune bacteriostatică.
Spectru:
• coci G+,
• bacterii anaerobe (în special Bacterioides fragilis),
• protozoare.
Avantaj: se distribuie în toate ţesuturile, inclusiv la nivelul osului.

Efecte secundare:
• suprainfecţie cu Clostridium difficile ceea ce determină apariţia colitei pseudomembranoase (scaune diareice cu sânge şi mucus,
colici abdominale şi febră).
• În caz de apariţie a colitei pseudomembranoase tratamentul se face cu vancomicină (antibiotic glicopeptidic) administrată oral
sau cu metronidazol.
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA
PROTEICĂ LA NIVEL RIBOZOMAL
2.5 OXAZOLIDINDIONE
Linezolid
Mecanism de acţiune: bacteriostatic Tetizolid
• interferă cu sinteza proteică la nivel ribozomal
ca urmare a legării de subunitatea ribozomală Spectrul antimicrobian (larg):
50S și împiedicarea procesului de translocație. • coci G+ (inclusiv MRSA, VRE),
• bacili G+
Farmacocinetică • Slab pe Mycobacterium tubercilosis
• se absorb bine după administrare p.o.,
• se administrează și parenteral,
• se metabolizează hepatic, se elimină prin bilă și partțial prin urină.

Reacții adverse Indicații

• greață, vomă, diaree, cefalee, • pneumonii,
• trombocitopenie (la tratament de durată – peste 10 zile), • infecții ale tegumentelor și ale
• neuropatie periferică (la tratament de durată – peste 20 zile), țesuturilor moi.
• inhibă neselectiv MAO!!!!
 ANTIBIOTICE CARE INTERFERĂ CU SINTEZA
PROTEICĂ LA NIVEL RIBOZOMAL
2.6 STREPTOGRAMINE

Quinupristină/dalfopristină
Quinupristină/dalfopristină
(amestec de streptogramine în raport 30:70 – adm. i.v.)

Mecanism de acțiune: fiecare compus al combinației se leagă de un alt situs la nivelul subunității
50S ribozomale → împiedicată sinteza proteică.

Spectru antimicrobian: coci G+

Reacții adverse:
• iritație la locul administrării,
• hiperbilirubinemie,
• artralgii, mialgii
• inhibă CYP3A4

Indicații terapeutice: infecții cu VRE

• SPECTRU : Derivaţi de imidazol
• protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, T. FARMACOCINETICĂ
Intestinalis, Entamoeba histolytica; METRONIDAZOL
• coci Gram pozitiv anaerobi: Peptostreptococcus,
clostridii • absorbţie rapidă şi cvasi-integrală;
• bacili Gram negativi anaerobi: Bacteroides fragilis, • legare redusă de proteine (cca. 20%), T ½ cca. 8 h
helicobacter pylori • distributie largă, traversează semnificativ BHE;
• Mecanism: iprin acceptarea unui electron de la ferodoxine • metabolizare prin glucurono-conjugare;
trece într-un anion nitro foarte reactiv (care inactivează • eliminare renală, sub formă de metaboliţi
ADN)
INDICAŢII:
• SISTEMIC:
• dizenterie amebiană, amebiază hepatică;
• tricomoniază uro-genitală; REACŢII ADVERSE
• lambliază;
• infecţii grave cu anaerobi (Bacteroides fragilis), coci • toxicitate neurologică (nevrite periferice, ataxie,
Gram pozitiv anaerobi: Peptostreptococcus, vertij, convulsii);
Clostridium spp. • toxicitate hematologică (neutropenie);
• eradicarea H. pylori; • toxicitate hepatică;
•Local: intravaginal • Metronidazol – cpr. 500 mg;
• greaţă, vomă, disgeuzie; • sol. perf. 0,5%; ovule
Mecanism de acţiune : este activat intracelular (este pro- • alergii, erupţii cutanate • uzual 1-2 g în 4 prize; doză
drug) printr-un proces de reducere ezimatică propriu unică 2 g (giardoză)
microorganismelor patogene anaerobe (protozoare, bacterii • sindrom de tip disulfiram la consum de alcool
anaerobe).
Prin acceptarea unui electron de la ferodoxine trece într-un TINIDAZOL ORNIDAZOL
anion nitro foarte reactiv care lezează lanţul de ADN
acţionând ca o nuclează. • Fasigyn– cpr. 500 mg • Tiberal– cpr. 500 mg
Medicația antiinfecțioasă (3)
Antibiotice și chimioterapice antibacteriene
 MEDICAŢIA ANTITUBERCULOASĂ

Tratament •TSS (până la înlăturarea contagiozităţii);

combinat • de primă intenţie: RIFAMPICINĂ + IZONIAZIDĂ + ETAMBUTOL ±
STREPTOMICINĂ

Antituberculoase
u majore v Antituberculoase
MINORE

RIFAMPICINA
IZONIAZIDA FLUOROCHINOLONE (moxifloxacină, gatifloxacină)
ETAMBUTOLUL ETIONAMIDĂ
STREPTOMICINĂ ACID p-AMINOSALICILIC
PIRAZINAMIDĂ CICLOSERINĂ
KANAMICINĂ

RIFAMPICINA
MEDICAŢIA ANTILEPROASĂ DAPSONA
CLOFAZIMINA
 RIFAMPICINA
Mecanism de • inhibarea ARN-polimerazei bacteriene
• SPECTRU (însă utilizare limitată, pentru a împiedica acţiune (efect bactericid)
dezvoltarea rezistenţei bacilului Koch!)
• micobacterii (bacilul Koch, Hansen, micobacterii
atipice); FARMACOCINETICĂ
• coci Gram-negativ: N. gonorrheae;
• bacili Gram-negativ: Haemophilus, Pseudomonas, • absorbţie rapidă şi cvasi-integrală;
Proteus, Legionella; • distributie largă, eliminare prin bilă, circuit entero-hepatic;
• coci Gram-pozitiv: stafilococ (inclusiv MRSA) ; • metabolit activ: dezacetil-rifampicina; eliminare urinară (cca. 30%);
• virusul varicelo-zosterian • potent inductor enzimatic; T1/2 = 1,5-5 h.,

INDICAŢII: REACŢII ADVERSE

• tuberculoză;
• lepră;
• meningită cu H. Influenzae;
• infecţii stafilococice (MRSA)
septicemii);
• gonoree (nerecomandat!)
• sindrom pseudogripal (“flu syndrome”) – la
administrare intermitentă;
grave (osteomielite, • hepatotoxicitate;
• colorarea secreţiilor;

• Sinerdol– cp. 150 mg;

 IZONIAZIDA
Mecanism de • sub acţiunea peroxidazei micobacteriene
acţiune inhibă sinteza acidului micolic
• SPECTRU limitat la bacilul Koch
• acţiune bactericidă pe germenii în diviziune;
• acţiune bacteriostatică pe germenii”dormanţi”

INDICAŢII: FARMACOCINETICĂ

• tuberculoză; • absorbţie rapidă şi cvasi-integrală;

• distributie largă, inclusiv în lichidul pleural şi LCR;
• metabolizare dependentă de polimorfismul
REACŢII ADVERSE genetic;
• eliminare renală

• hepatotoxicitate, icter;
• parestezii, nevrite periferice (prin deficit de piridoxină);
• toxicitate hematologică;
• reacţii idiosincrazice;
• sindrom reumatoid • Izoniazid– cp. 100 mg; 300 mg;
 ETAMBUTOL • incomplet elucidat
• prodrug - sub acţiunea peroxidazei
Mecanism de micobacteriene inhibă sinteza acidului micolic
• SPECTRU limitat la bacilul Koch acţiune (similar izoniazidei);
• bacteriostatic; • inhibarea arabinosil transferazei, o enzimă care
• rezistenţa se dezvoltă rapid” polimerizează arabinoza în arabinan și apoi
arabinogalactan, un constituent al peretelui
celular micobacterian.
INDICAŢII: FARMACOCINETICĂ

• tuberculoză; • absorbţie digestivă cca. 80%;

• distributie largă, cu excepţia SNC;
• Etambutol - cpr. 250 mg;
• eliminare renală
REACŢII ADVERSE

ALTE TUBERCULOSTATICE
• nevrită optică retrobulbară;
• anorexie, greaţă, vomă, hiperuricemie PAS • analog al PABA;
• toxicitate hepatică;
• discromatopsie; Cicloserina • inhibă sinteza precursorilor
• depresie, astenie. peretelui celular;

Etionamida • hepatotoxicitate;
Pirazinamida
ANTISEPTICE URINARE

METENAMINA
NITROFURANTOINA
FOSFOMICINA

ACID NALIDIXIC
NORFLOXACINĂ
 1. ANTISEPTICE URINARE
METENAMINA

Mecanism de acțiune: în urină, la pH ≤ 5,5, este

hidrolizată la formaldehidă și ioni NH4+; pH ≤ 5,5
formaldehida rezultată denaturează proteinele
bacteriene și acizii nucleici → moarte celulară.

Farmacocinetică: Denaturarea proteinelor bacteriene și a acizilor nucleici

- se absoarbe p.o., este inactivată de
sucul gastric în proporție 30% (→ se Spectru antimicrobian: germeni G+, G- (inclusiv:
preferă utilizarea sub formă de Escherichia coli, Enterococcus spp., slab pe
preparare enterosolubile); Proteus spp și Pseudomonas aeruginosa), fungi
- se elimină urinar prin filtrare ! Pentru a fi activă pH-ul urinar trebuie să fie acid
glomerulară și secreție tubulară; (se poate administra acid asorbic pentru
acidifierea urinei).
Indicații terapeutice:
- adjuvant în tratamentul infecţiilor tractului urinar,
Efecte secundare/Reacții adverse
după un tratament eficace cu antibiotice,
- disconfort gastric,
- profilaxia reinfectării unei urine sterile la pacienţii,
- rar (la doze mari): albuminurie,
- spasme ale tractului urinar,
- ! Nu se asociază cu alte substanțe care
- adjuvant în inflamaţii precum cistite, prostatite,
au risc de cristalurie (ex. sulfonamide
uretrite şi uretro-cistite,
antibacteriene).
- adjuvant în litiază urinară cu acid uric,
hiperuricemie.
 1. ANTISEPTICE URINARE
NITROFURANTOINA

Mecanism de acțiune: intracelular este redusă de către flavoproteinele bacteriene cu formarea unui
radical cu reactivitate mare, care inhibă ciclul citratului, sinteza de ADN și ARN bacterian.

Farmacocinetică: Spectru antimicrobian: Escherichia coli,

- se absoarbe p.o., prezența alimentelor Streptococcus faecalis, Staphylococcus
în stomac îi crește absorbția, saprophiticus, Staphylococccus epidermidis.
- este metabolizată hepatic (60-70%), Germeni inconstant sensibili (sensibilitatea este
- restul se elimină urinar, neransformată, imprevizibilă în absenţa antibiogramei): Proteus
prin filtrare glomerulară și secreție mirabilis, Klebsiella, Enterobacter.
tubulară.

Indicații terapeutice: Efecte secundare/Reacții adverse

- tratamentul infecţiilor urinare acute necomplicate - disconfort gastric, greață, diaree,
(cistite, pielonefrite), - rar (accentuate de insuficiența
- pentru profilaxia de durată a infecţiilor urinare renală): fibroză pulmonară,
recurente produse de germeni sensibili. neuropatii, hepatită autoimună.
 1. ANTISEPTICE URINARE

FOSFOMICINA

Mecanism de acțiune: inhibă sinteza peptidoglicagului, componentă a peretelui

celular bacterian, prin inhibarea UDP-N-acetilglucozamin-3-enolpiruvil-transferazei.

Farmacocinetică:
- se absoarbe bine după administrare p.o.,
- este distribuită rapid în rinichi, vezica urinară și prostată,
- se elimină în urină ca atare, nemetabolizată (se acumulează urinar, realizând concentrații active
pentru câteva zile → este suficientă administrearea unei singure doze în 24 h).

Spectru antimicrobian: germeni G+ și G-

Indicații terapeutice: Efecte secundare/Reacții adverse

- p.o. - tratamentul cistitei acute fără complicații, - greață, vomă, diaree,
- parenteral – infecții sistemice - cefalee.
ANTISEPTICE INTESTINALE

FURAZOLIDON(Ă)
NIFUROXAZID
CLORCHINALDOL
CLIOCHINOL
FIDAXOMICINA
RIFAXIMINA
 2. ANTISEPTICE INTESTINALE
FURAZOLIDON(Ă)

Mecanism de acțiune:
- derivat de nitrofuran
- împiedică transcripția și replicare ADN-ului prin formarea unor legături intercatenare.
Farmacocinetică:
- se absoarbe p.o., Spectru antimicrobian:
- metabolizare hepatică, Bacili G-: Escherichia coli, Salmonella spp, Shigella spp, Proteus spp,
- Eliminare urinară și prin fecale. Coci G+: Streptococcus spp.
Protozoare: Trichomonas, Giardia, Entamoeba

Indicații terapeutice:
- enterite, enterocolite infecţioase, Efecte secundare/Reacții adverse
- toxiinfecţii alimentare produse de germeni sensibili - disconfort gastric, greață,
la furazolidonă, - Rar: reacții alergice: erupții cutanate,
- dizenterii bacilare, - colorarea urinei în galben-brun
- lambliază.
În timpul tratamentului şi 4 zile după oprirea acestuia
Interacțiuni:
nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice (risc
- inhibitori de monoaminooxidază (IMAO);
de reacţii de tip disulfiram) şi de alimente care conţin
- simpatomimetice;
tiamină (risc de hipertensiune arterială).
- antidepresive triciclice;
- neuroleptice.
 2. ANTISEPTICE INTESTINALE

NIFUROXAZID

Mecanism de acțiune: intracelular este redusă de către flavoproteinele bacteriene cu formarea unui
radical cu reactivitate mare, care inhibă ciclul citratului, sinteza de ADN și ARN bacterian (mecanism
similar nitrofurantoinei).

Farmacocinetică: Spectru antimicrobian: Escherichia coli,

- nu se absoarbe după administrare p.o., Salmonella spp, Shigella spp, Proteus spp,
- se elimină netransformată prin fecale. Enterococcus spp.

Indicații terapeutice:
- diaree acută de cauză bacilară.
 2. ANTISEPTICE INTESTINALE
CLORCHINALDOL

Mecanism de acțiune:
Incomplet elucidat → are capacitatea de a chelata
diferiți ioni care funcționează drept cofactori
enzimatici.
Farmacocinetică:
- absorbție redusă după administrare p.o.,
- realizează concentrații mari în intestin. Efecte secundare/Reacții adverse
- disconfort gastric, greață, diaree,
Indicații terapeutice: - rar: fenomene de iodism (creșterea în
- dizenterie bacilară, enterite, enterocolite acute, volum a tiroidei),
- diaree estivală, - foarte rar: neuropatie mielooptică
- forme uşoare de dizenterie amoebiană, chisturi subacută (tulburări neurologice,
amoebiene, psihice, de vedere).
- giardioză,
- disbacterioze intestinale induse iatrogen (după
utilizarea pe termen lung de antibiotice),
Extern: plăgi infectate, plăgi de decubit, micoze
cutanate.
 2. ANTISEPTICE INTESTINALE
RIFAXIMINA-α
Mecanism de acțiune: inhibă sinteza de ARN bacterian prin
inhibarea ARN-polimerazei ADN-dependente. Indicaţii terapeutice:
Spectru: larg - bacterii G+ și G-, aerobe și anaerobe. • infecţii intestinale acute şi cronice produse de bacterii G+ şi G-,
• sindrom diareic,
• diaree cauzată de alterarea echilibrului florei intestinale (diaree
estivală, diareea călătorilor, enterocolită),
Farmacocinetică: • profilaxia preoperatorie şi postoperatorie a complicaţiilor
• în forma sa polimorfică α, absorbţia sa infecţioase în chirurgia gastrointestinală,
este neglijabilă din tractul • adjuvant în tratamentul hiperamoniemiei
gastrointestinal (BD < 1%),
• este un agent cu acţiune locală.

FLIDAXOMICINA
Mecanism de acțiune: inhibă sinteza de ARN prin legare de ARN-polimerază.
Spectru antimicrobian: bacterii G+ aerobe și anaerobe.
Farmacocinetică:
După administrare p.o. Se absoarbe foarte puțin → efect local la nivelul intestinului.
Utilizări: colită pseudomembranoasă cu Clostridium difficile.
CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE
1. SULFONAMIDE ANTIBACTERIENE
2. CHINOLONE ȘI FLUOROCHINOLONE
 1. SULFONAMIDE ANTIBACTERIENE
Sulfonamidele sunt printre primele antiinfecţioase utilizate la specia umană.
Acestea se utilizează singure sau în asociere cu trimetoprim.

Spectru antimicrobian:
• germeni gram-pozitivi,
• germeni gram-negativi,
• protozoare (inclusiv Toxoplasma gondii),
• Nocardia sp.

Mecanism de acţiune
Sulfonamidele - datorită analogiei structurale cu acidul
para-amino-benzoic (din structura acidului folic) intră în
competiție cu acesta și inhibă dihidropteroat sintaza →
inhibă sinteza bacteriană de acid folic. Sinteza
Trimetoprimul - inhibă dihidrofolat-reductaza, ADN-ului
împiedicând transformarea acidului dihidro-folic în acid
tetrahidro-folic.
 1. SULFONAMIDE ANTIBACTERIENE Clasificarea sulfonamidelor
Tipuri de sulfonamide Compus Durata acţiunii
Cu acţiune locală sulfacetamida, mafenid, sulfadiazina -
argentică
Cu acţiune sistemică sulfafurazol, sulfatiazol, sulfapiridina, Scurtă (4-8 ore)
sulfadimidina
sulfametoxazol, sulfafenazol Intermediară (8-12 ore)
sulfametoxidiazina, sulfadimetoxina, Lungă (>7 zile)
sulfametoxipiridazina
Cu acţiune locală şi sistemică salazosulfapiridina, ftalilsulfatiazol -
Indicații:
• infecții locale/sistemice cu germeni sensibili,
sulfafurazolul – pielite, pielonefrite, cistite produse de E.coli,
sulfametoxazol, sulfametoxidiazina – infecții respiratorii, ORL, aparat excretor, aparat biliar,
sulfacetamida (colir) – conjunctivite, infecții oculare superficiale.
sulfadiazina argentică (cremă 1%) – profilaxia și tratamentul infecției plăgilor.
mafenid (colir, cremă) – profilaxie locală (nu se folosește sistemic de obicei datorită riscului
de a produce acidoză sistemică datorită inhibării anhidrazei carbonice)
• sulfasalazina – este descompusă în intestin la sulfapiridină și acid 5-aminosalicilic (cu efect
antiinflamator local – util în boli inflamatorii intestinale sau efect antiinflamator sistemic –
poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoetică).

Pentru tratamentul toxoplasmozei:

Sulfadiazina + pirimetamina (inhibitor de dihidrofolat-reductază)
 1. SULFONAMIDE ANTIBACTERIENE
Trimetoprimul
• compus cu structură diferită de cea a sulfonamidelor (diaminopirimidină),
• durată de acțiune: intermediară (10-12 h),
• spectru de activitate similar cu al sulfonamidelor,
• potența superioară sulfonamidelor (20-50x)
• efecte secundare specifice: hiperpotasemie.

Co-trimoxazol (sulfametoxazol + trimetoprim)

Avantajele combinației:
• combinația are efect bactericid (spre deosebire de efect bacteriostatic dacă se administrează
separat cei doi compuși),
• rezistența bacteriană este mai rar întâlnită în cazul combinației,

Indicații:
• infecții respiratorii: pneumonia cu Pneumocystis jirovecii (carinii) – de elecție la pacienții imunocompromiși,
Haemophilus influenzae, Legionella pneumophila (de alternativă),
• infecții ale pielii și țesuturilor moi produse de MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent),
• septicemie, meningită cauzată de Listeria monocytogenes,
• infecții cu localizare la nivelul prostatei și căilor urinare (trimetoprimul se concentrează în prostată),
• infecții gastro-intestinale – salmoneloze, dizenterie bacilară,
• nocardioză.
 1. SULFONAMIDE ANTIBACTERIENE
Farmacocinetică:
• compuşii utilizaţi sistemic sunt bine absorbiţi de la nivel intestinal (excepție sulfazalazina) şi distribuiţi în aproape toate
ţesuturile (traversează inclusiv BHE și bariera feto-placentară);
• în sânge circulă legate, în proporţie mare, de proteinele plasmatice;
• metabolizarea se realizează la nivel hepatic, prin acetilare și mai apoi conjugare, cu formare de compuși inactivi;
• se elimină urinar în formă netransformată și sub formă de metaboliți inactivi.

Efecte secundare/reacţii adverse:

Cristalurie (nefrotoxicitate): metaboliţii acetilaţi sunt puţin solubili la pH-ul urinar şi pot precipita la
nivel renal sub formă de cristale, ceea ce contribuie la apariţia cristaluriei.
Acest efect secundar poate fi evitat printr-un consum crescut de lichide și alcalinizare urinii pe
parcursul tratamntului!
Alergii manifestate prin rash cutanat, prurit, dermativă exfoliantă, sindrom Stevens–Johnson.
Discrazii sangvine:
- la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6P-DH) poate să apară anemie
hemolitică,
- granulocitopenie, trombocitopenie,
- Rar: agranulocitoză, anemie aplastică.
Icter nuclear/Kernicterus (leziune cerebrală cauzată de hiperbilirubinemie): la nou-născuți,
sulfamidele ocupă locul bilirubinei neconjugate pe proteinele plasmatice → bilirubina și sulfamida întră
în competiție pentru sistemele de conjugare (datorită funcției hepatice incomplet maturate) →
bilibubina nu este conjugată → traversează BHE și apar leziuni neuronale.
 1. SULFONAMIDE ANTIBACTERIENE

Interacțiuni medicamentoase:
• sulfamidele sunt inhibitoare enzimatice (inhibitoare CYP2C9) → cresc concentrația plasmatică a
medicamentelor metabolizate pe această cale (warfarină, fenitoină);
• datorită afinității crescute pentru proteinele plasmatice pot apărea interacțiuni de deplasare între
sulfamide și anticoagulante cumarinice (acenocumarol, warfarină) sau metotrexat.

Contraindicaţii:
• primul trimestru de sarcină, datorită carenţei de acid folic → teratogenitate;
• ultimul trimestru de sarcină → icter neonatal;
• nou-născut (vârstă sub 2 luni) → icter neonatal;
• în cazul pacienților sub tratament cu metenamină (sau alte substanțe care acidifiază urina) este
favorizată cristaluria; în cazul metenaminei, formaldehida rezultată din metabolizarea acesteia
acidifiază urina și favorizează precipitarea cristalelor.
2. CHINOLONE ȘI FLUOROCHINOLONE Mecanism de acţiune:

Acțiune bactercidă absolută:

• acţiunea pe germenii gram-negativi se datorează inhibării ADN-girazei bacteriene (topoizomeraza
II), enzimă implicată în supraspiralizarea catenei de ADN şi esenţială pentru replicarea ADN-ului
bacterian (sinteza de ADN),
• împiedică sinteza ADN şi în cazul bacteriilor gram-pozitive prin inhibarea topoizomerazei IV,
enzimă ce împiedică separarea celor două catene noi de ADN formate în urma replicării.
2. CHINOLONE ȘI FLUOROCHINOLONE
Reprezentanţi:
* Înregistrate în România
Generația I (chinolone): acid nalidixic*.
Generația a II-a - Fluorochinolone (conțin F în moleculă): norfloxacina* (face trecerea între
generații), ciprofloxacina*, ofloxacina*, lomefloxacina*, pefloxacina*, fleroxacina, nadifloxacina,
rufloxacina, enoxacina,
Generația a III-a: levofloxacina*, balofloxacina, grepafloxacina, sparfloxacina, temafloxacina,
Generația a IV-a: moxifloxacina*, gemifloxacina, delafloxacina, clinafloxacina, gatifloxacina,
sitafloxacina, prulifloxacina, besifloxacina, elafloxacina.
Spectru:
Generația I: bacili G- anaerobi (în special Enterobanteriacee)
Generația a II-a (ciprofloxacina):
• Coci G-: Neisseria spp.
• Bacili G- (Enterobacteriacee + Pseudomonas aeruginosa, Haemophilus influenzae, Legionella spp.)
• infrabacterii intracelulare (Clamydia spp.).
Generația a III-a (levofloxacina): spectrul gen. II + coci G+: Streptococcus spp., MSSA (stafilococ auriu
meticilino-sensibil) + Mycobacterium spp.
Generația a IV-a (moxifloxacina, gemifloxacina, delafloxacina): spectrul gen. III + spectru mai larg pe
coci G+ (delafloxacina inclusiv pe MRSA și Enterococcus faecalis) + germeni anaerobi (Prevotella spp.,
Bacterioides fragilis).
- delafloxacina – inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa.
 2. CHINOLONE ȘI FLUOROCHINOLONE Farmacocinetică:

Absorbție
Ø se absorb după administrare
per os (moxifloxacina și Eliminare
levofloxacina au BD > 90%); Ø se elimină renal (este necesară ajustarea fozelor
Ø absorbția este scăzută prin în insuficiență renală – excepție moxifloxacina).
administrarea concomitentă
de cationi bivalenți.

Distribuție
Ø în sânge, circulă legate de proteinele plasmatice (20-80%);
Ø realizează concentrații tisulare mari (superioare concentrației plasmatice) în os, urină (exc.
moxifloxacina), țesut prostatic (! Nu și în lichidul prostatic) și plămâni; exc. norfloxacina.
Ø traversează BHE;
Ø se acumulează în macrofage, polimorfonucleare → eficiente și în infecții cu germeni
intracelulari (Listeria spp, Chlamidia spp, Mycobacterium spp); exc. norfloxacina.
 2. CHINOLONE ȘI FLUOROCHINOLONE
Indicaţiile fluorochinolonelor:
Ø infecţii ale tractului urinar inferior, acute sau cronice, prostatite, uretrită gonococică şi non-gonococică,
Ø infecţii osteoarticulare,
Ø infecţii respiratorii,
Ø infecţii ORL,
Ø infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
Ø infecţii gastrointestinale, septicemie,
Ø prevenirea infecţiilor cu bacterii gram-negativ la pacienţii imunodeprimaţi.

Efecte secundare/reacţii adverse:

Ø greață, vomă, vertij,
Ø reacţii alergice, cu manifestări cutanate,
Ø afectarea cartilajelor de creştere (contraindicate în sarcină, alăptare, la copii),
Ø afectarea tendoanelor: tendinite, rupturi de tendon (contraindicate la sportivii de performanţă),
Ø neuropatie periferică,
Ø anxietate, insomnie, halucinații, convulsii (împiedică legarea GABA de Rp. + activează Rp. NMDA),
Ø fotosensibilitate,
Ø prelungirea intervalului QT pe EKG - cel mai evident la moxifloxacină(contraindicte la pacienții cu
aritmii cardiace sau în asociere cu alte medicamente care prelungest intervalul QT),
Ø unele au acţiune inhibitoare enzimatică (ciprofloxacina CYP1A2, CYP3A4), putând influenţa
metabolizarea substanţelor administrate concomitent.