ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA

ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA REPREZINTĂ ELEMENTELE NECESARE ŞI NESEPARABILE

ALE PROCESULUI DE DEZINFECŢIE

DEZINFECŢIA = TOTALITATEA MIJLOACELOR FIZICE, CHIMICE, BIOLOGICE ŞI

FARMACOLOGICE CARE URMĂRESC ÎNDEPĂRTAREA, INACTIVAREA SAU
DISTRUGEREA GERMENILOR PATOGENI DIN MEDIU, PANA LA MINIM
DEZINFECTIA:
1. PROFILACTICĂ PREVENIREA IZBUCNIRII ŞI RĂSPÂNDIRII BOLILOR CU
PUNCT DE PLECARE CUNOSCUT
2. CURENTĂ = LA PATUL BOLNAVULUI PE TOATĂ PERIOADA DE SPITALIZARE
3. TERMINALĂ = TUTUROR OBIECTELOR FOLOSITE DE BOLNAV,
MOBILIERULUI,
CAMEREI
ASEPSIA ( gr a= fără, sepsis= putrefacţie ) reprezintă ansamblul de măsuri prin
care se împiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie. Deoarece se
previne infecţia, asepsia este o metodă profilactică

ANTISEPSIA ( gr anti= împotriva, sepsis= putrefacţie ) reprezintă totalitatea

mijloacelor prin care se urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă,
pe tegumente sau în mediu. Antisepsia reprezinta o metodă curativă

ASEPSIA şi ANTISEPSIA se completează reciproc şi se folosesc simultan, alcătuind

împreună sterilizarea, care reprezintă forma cea mai completă de dezinfecţie.
 ISTORIC
• Înainte de Hipocrate, cei care practicau medicina recomandau pentru prevenirea
infectării plăgilor, spălarea acestora cu apă caldă şi pansarea lor cu bucăţi de pânză
albă. Se utilizau diferite macerate din plante cu efect antiseptic şi cicatrizant

• În perioada lui Hipocrate, era recomandat spălarea plăgilor cu apă caldă şi vin vechi
iar echipa chirurgicală trebuia să se spele pe mâini înainte de operaţie iar plăgile
erau pansate cu pânză albă

• În perioada evului mediu se descoperă noţiunea de infecţie şi a fenomenului de

contagiune de către Ambroise Paré. Un mare pas în descoperirea şi folosirea
metodelor de combatere a infecţiilor a fost făcut prin inventarea microscopului de
către Van Leeuwenhoek
• Lister ( 1827 – 1912 ) în Anglia este cel care utilizează primele metode de
antisepsie prin folosirea acidului carbolic în tratamentul plăgilor

• Semmelweis este cel care introduce în clinica sa obligativitatea spîlîrii mâinilor

cu apă şi săpun şi apă clorurată înainte de a începe un act chirurgical sau
obstetrical

• Louis Pasteur este considerat părintele asepsiei, fiind primul care descoperă
diverse familii de germeni şi demonstrează relaţia de cauzalitate între aceştia şi
apariţia diverselor boli

• La noi în ţară V. Babeş contribuie la progresul bacteriologiei şi totodată al

asepsiei

• Constantin Severeanu şi apoi Prof. T. Ionescu au fost primii chirurgi care au

aplicat metodele de antisepsie preconizate de Lister
 ASEPSIA

• Foloseşte un ansamblu de metode având ca scop lucrul în mediul steril ( de la

decontaminarea mâinilor chirurgului, decontaminarea câmpului operator,
sterilizarea instrumentarului şi a inventarului moale, până la aplicarea
pansamentului steril pe plagă )

• Toate aceste deziderate se realizează prin sterilizare

• STERILIZAREA= ansamblul de metode prin care germenii se distrug în

totalitate, atât cei patogeni cât şi cei saprofiţi.
STERILIZAREA :
1. MIJLOACE FIZICE
a) mecanice (decontaminare/ pregatirea pentru
sterilizare)
b) căldura ( uscată şi umedă )
c) radiaţiile ( ultraviolete şi ionizante )

2. MIJLOACE CHIMICE
a) formol
b) oxid de etilen
c) glutaraldehidă
1. MIJLOACE FIZICE

a) Mecanice
Utilizate în special pentru pregătirea instrumentarului, a rufăriei şi a
sticlăriei de laborator. Se foloseşte :

- spălarea cu apă şi săpun, detergenţi pentru instrumentar şi

mâinile chirurgului
- curăţirea mecanică pentru instrumentar la care se mai
foloseşte şi amoniac 2%
b) Căldura

Acţionează prin precipitarea proteinelor din membrana bacteriilor,

precipitare care apare după atingerea temperaturii de 50° C . Rezistenţa la
căldură a bacteriilor este diferită, cele bogate în apă fiind mult mai sensibile
decât cele liofilizate sau cele care conţin puţină apă

Căldura uscată

-Flambarea

-Încălzirea la roşu

-Fierul de călcat

-Pupinel ( Etuva cu aer cald )

FLAMBAREA = procedeu vechi şi imperfect de sterilizare. Constă în trecerea prin
flacără a instrumentelor metalice. Astăzi este indicată numai în flambarea gurii
eprubetelor şi a gâtului fiolelor

ÎNCĂLZIREA LA ROŞU realizează o sterilizare rapidă şi relativ sigură, dar

strică instrumentele şi din această cauză se foloseşte numai pentru sterilizarea
ansei bacteriologice.

FIERUL DE CĂLCAT este utilizat în situaţii când nu avem alte mijloace de

sterilizare sau atunci când capacitatea acestora este depăşită. Realizează o
temperatură de 200-300°C asigurând în condiţii improvizate distrugerea
germenilor de pe ţesături. Se foloseşte la sterilizarea lenjeriei nou-
născuţilor sau materialelor pentru pansarea unor plăgi
Pupinelul este alcătuit din :
• Carcasă= o cutie de formă paralelipipedică cu pereţi dubli, între care circulă aerul cald. În interiorul cutiei
există rafturi unde se aşează obiectele.
• Sistemul de ventilaţie= un ventilator care uniformizează temperatura aerului favorizând circulaţia
continuă
• Sistemul de măsurare al temperaturii= un termometru cu mercur al cărui rezervor este plasat în interior
iar scala gradată în exterior
• Sursa de căldură= rezistenţă electrică
• Sistem de reglare şi control
La Pupinel putem steriliza:
-instrumentar chirurgical metalic
-obiecte din sticlă
-obiecte din ceramică

PUPINELUL = Aparatul folosit la sterilizarea cu aer cald. Este o metodă larg utilizată atât în spital cât şi în
unităţi fără paturi.
Durata sterilizarii in Pupinel:
140 grade C- 180 min
150 gr C- 150 min
160 gr. C- 120 min
170 gr C- 60 min
180 gr C- 30-40 min

Durata de mentinere a sterilitatii este de 24 de ore pentru cutiile inchise si 2 luni

pentru materialele ambulate etans, cu conditia mentinerii integritatii ambalajului.
 CĂLDURĂ UMEDĂ

-Fierbere

-Autoclavul (vapori sub presiune )

FIERBEREA= Prima metodă de sterilizare utilizată. Astăzi se utilizează doar în mod

excepţional. Deoarece in momentul fierberii temperatura apei nu depaseste
100°C, o parte din bacterii şi virusuri nu sunt distruse.

Se sterilizau: seringi, tuburi de cauciuc, instrumentar chirurgical. Din

momentul în care apa începea să fiarbă se cronometrează 30-40 minute timp
în care sterilizarea se consideră terminată
AUTOCLAVUL= Aparatul utilizat pentru sterilizarea cu vapori de apă sub presiune.
Este metoda cea mai utilizată astăzi pentru sterilizarea unor materiale şi a
instrumentelor chirurgicale. Practic peste 120°C sunt distruşi toţi germenii,
inclusiv bacteriile sporulate şi virusurile.

Autoclavul este alcătuit din:

- un cazan cu peraţi dubli, cazanul interior fiind în comunicare cu spaţiul dintre
cei 2 pereţi
- Capacul
- Manometru
- Robinet pentru reglarea presiunii
- Supapă de siguranţă
- Sursa de căldură ( arzător cu gaze sau rezistenţă electrică )
Blocurile operatorii pot fi dotate cu propriul nucleu de sterilizare, unde sunt
sterilizate instrumentele şi materialele numai pentru necesităţile blocului
operator.

La autoclav se pot steriliza:

-inventarul moale
-seringi
-tuburile de dren
-mănuşi de cauciuc
-sonde de diverse tipuri
-instrumentar pentru chirurgia clasică şi laparoscopică

Controlul sterilizării se poate face prin mijloace fizice (termometru), chimice (

modificări de culoare a unor substanţe la anumite temperaturi), biologice (
bacili distruşi la anumite temperaturi ).
C) RADIAŢIILE

RAZELE ULTRAVIOLETE

Acţionează direct asupra microorganismelor, realizând coagularea

proteinelor citoplasmatice, acţionând inclusiv asupra germenilor anaerobi şi
a virusurilor. Sursele sunt lămpile cu vapori de mercur sau cadmiu.
RADIAŢII IONIZANTE

Cel mai utilizat tip de radiaţie ionizantă pentru obţinerea sterilizării este radiaţia
gamma (γ); distrugerea microbilor se realizează pe capacitatea de ionizare şi
excitare a atomilor materiei cu care radiaţia vine în contact

Formele vegetative sunt mai sensibile decât formele sporulate iar rezistenţa
virusurilor se apropie de cea a sporilor.

Avantajele constau în puterea mare de penetrabilitate, putând penetra inclusiv

foliile de plastic sau hârtie în care sunt învelite materialele de sterilizat.

Se pot steriliza sonde de cauciuc, mănuşi chirurgicale, câmpuri operatorii,

instrumente chirurgicale, seringi de plastic, materiale de sutură

ULTRASUNETE

Acţionează asupra bacteriilor pe care le fărâmiţează prin ruperea membranei şi

liză celulară. Datorită costurilor are o utilizare limitată.
 2. MIJLOACE CHIMICE
a) Oxidul de etilen
Este un gaz cu mare putere de penetrabilitate. Poate penetra prin: mase
plastice, cauciuc, lemn, hârtie, textile. Sterilizarea se face cu un aparat
special cu funcţionare automată, asigurând temperatura în etuvă de 40°C.

b) Aldehidele
Cea mai folosită este glutaraldehida. Are acţiune bactericidă, fungicidă,
viricidă. Realizează dezinfecţii chir şi în prezenţa unor substanţe organice
cum ar fi: sânge, plasmă, urină.
Se pot steriliza instrumente pentru chirurgia laparoscopică şi materiale din
plastic.

c) Formolul
Se utilizează foarte puţin odată cu introducerea glutaraldehidei. Astăzi se
mai foloseşte doar la dezinfecţia încăperilor.
 ANTISEPSIA
ANTISEPTICELE= Substanţe care distrug microorganismele, dar nu sunt toxice pentru
organismul viu, ele fiind utilizate în aplicaţii pe tegumente şi mucoase şi pentru
spălarea plăgilor

DEZINFECTANTELE= Substanţe bactericide mai puternice, iritante pentru

organismul viu, din această cauză fiind utilizate pentru distrugerea germenilor de
pe obiecte, suprafeţe.
Pentru a putea fi utilizate ca antiseptice, substanţele chimice trebuie :
 Să aibă capacitate bactericidă
 Să fie lipsite de miros neplăcut
 Să aibă proprietăţi antiseptice în orice mediu
 Să fie uşor solubile în apă şi să dea amestecuri stabile
 Să nu acţioneze asupra ţesuturilor
 Să fie ieftine şi uşor transportabile
MECANISMELE DE ACŢIUNE
În acţiunea agenţilor chimici asupra bacteriilor trebuie luaţi în considerare o serie
de factori:
- Factori care ţin de substanţa chimică (concentraţia, solubilitatea, etc. )
- Factori care ţin de germenele microbian (numărul, specia, etc. )
- Factori care ţin de mediu ( temperatura, pH, etc. )

Principalele mecanisme de acţiune sunt:

a) Denaturarea proteinelor- substanţele alterează profund protoplasma prin
precipitarea proteinelor, suprimând activitatea metabolică
b) Blocarea enzimelor celulare- Substanţele blochează grupările proteice chimic active
ale enzimelor ducând la blocarea funcţiei
c) Acţiune tensioactivă- Substanţele solubilizează lipidele din membrana celulară,
provocând dezorganizarea funcţiei de membrană.
PRINCIPALELE GRUPE DE ANTISEPTICE

1. Substanţe pe bază de iod . Acţionează asupra fungilor şi bacteriilor, inclusiv

formele sporulate. Pentru majoritatea sunt bactericide. Iodul pătrunde în
anfractuozităţile tegumentelor şi în porii glandelor, distrugând germenii din
glomerulul acestora. Există în diverse combinaţii:

- Tinctura de iod Soluţie alcoolică 2%+ iodură de sodiu 2%, folosită

curent pentru tegumente

- Soluţie lugol Alcătuită din iod 5% şi iodură de potasiu 10%

dizolvate în apă, cu slabă activitate antiseptică

- Iodoforii Combinaţii ale iodului cu detergenţi,

polivinilpirolidonă, realizând substanţe active în timp, cu activitate antiseptică
puternică, în soluţii slabe putând fi utilizate şi la spălarea plăgilor. Cel mai
cunoscut produs este Betadina.
2. Alcoolii Alcoolul etilic este unul din cele mai folosite antiseptice pentru
tegumente. Concentraţia optimă este de 70-100% . Este bactericid dar nu omoară
sporii. Proteinele îl inactivează.

3. Substanţe pe bază de clor Elementul activ al acestor substanţe este clorul. Acesta
este pus în libertate sub formă de clor activ şi îşi exercită acţiunea bactericidă.

- Hipocloritul de sodiu Este o soluţie apoasă de clor tamponată cu bicarbonat de

calciu; produce dizolvarea ţesuturilor necrozate şi dezodorizează plăgile. Precauţie
în plăgile sângerânde deoarece dizolvă cheagurile

- Cloramina B Sub formă de pulbere sau comprimate de 500 mg. Are acţiune
bactericidă în special asupra bacililor gram-negativi. Se pot folosi soluţii 0,2-2 %

- Clorhexidina Compus al clorului cu acidul acetic. Are o bună toleranţă locală.

Soluţia 0,05% se utilizează pentru plăgile şi suprafeţele arse.
4. Substanţe care degajă oxigen. Oxigenul acţionează în special asupra germenilor
anaerobi. Se utilizează în tratamentul plăgilor infectate cu anaerobi sau
delabrante. Cele mai utilizate sunt:
- Apa oxigenată Soluţie apoasă 3% peroxid de hidrogen. Are acţiune bactericidă
dar şi mecanică datorită efervescenţei produsă în ţesuturi. De asemenea are şi
acţiune uşor hemostatică.
- Acidul boric Sub formă de soluţii 2-3 % pentru spălarea plăgilor
- Permanganatul de potasiu Se utilizează sub formă de soluţii 1-3 %0 pentru
spălături vaginale, uretrale şi spălarea plăgilor

5. Mercurul Se foloseşte sub forma sărurilor de mercur, care au în special acţiune

bacteriostatică. Cele mai folosite sunt:
- Mercurocromul cu acţiune puternic bactericidă în special asupra stafilococului.
Se folosesc soluţii apoase şi hidro alcoolice 2-4%
- Fenosept este o soluţie apoasa de borat fenil mercuric 0,2%. Are acţiune
bacteriostatică şi fungistatică.
6. Coloranţii Sunt bazici şi acizi. Cei acizi sunt mai puţin eficienţi. Acţiunea
antibacteriană este echivalentă cu mecanismul coloraţiei, formându-se săruri cu
protoplasma celulară. (violetul de gentiana si rivanolul)

7. Detergenţii Posedă înalte calităţi bactericide şi bacteriostatice. Aceştia

emulsionează grăsimile şi uleiurile, dezorganizează membrana, inactivează
enzimele, etc. Cei mai utilizaţi sunt:

- Bromocetul Soluţie hidroalcoolică de bromură de cetilpirinum 0,1% utilizată în

plăgi

- TEGO 103G Soluţie 0,1 % utilizată pentru dezinfecţia lenjeriei şi a tegumentelor

- Deconex Produşi cu acţiune puternică inclusiv asupra HIV şi VHB

- Surfanios Soluţie 2%

- Hexanios Soluţie diluată 0,5%

 PREGĂTIREA CHIRURGULUI PENTRU OPERAŢIE

Înaintea oricărui act operator, chirurgul:

- nu pansează plăgi septice
- nu efectuează TR sau TV
Mâna trebuie să fie îngrijită, să aibă unghiile tăiate scurt şi să nu aibă plăgi.
La blocul operator, în compartimentul de filtru, chirurgul îşi schimbă
echipamentulde sectie cu unul nesteril special pentru blocul operator şi cu
încălţăminte ce va fi utilizată numai în blocul operator.
Antiseptizarea mâinilor chirurgului se face prin spălare cu apă sterilă, săpun şi
lufe timp de 15 minute. În ultimii ani, odată cu perfecţionarea antisepticelor,
acestea au început să fie din ce în ce mai utilizate, având avantajul de a asigura o
bună sterilizare a tegumentelor într+un timp foarte scurt ( 1-2 minute ).
PREGĂTIREA CÂMPULUI OPERATOR

Locul unde se va efectua viitoarea incizie va fi ras şi pregătit mecanic printr-o baie
generală în preziua operaţiei
Bolnavul va fi îmbrăcat într-un halat steril. În sală tegumentul se va antiseptiza apoi
peste regiunea viitoarei incizii se aplică un câmp ce conţine în centru o fereastră
acoperită cu o folie de plastic transparentă, folie ce aderă la tegumente.