INTESTIN GROS – OCLUZIE

 ocluzia intestinului gros este o afecţiune gravă care necesită identificare precoce + un diagnostic adecvat
 este important de diferenţiat  ocluzia mecanică de o pseudo-ocluzie / de ileus - deoarece tratamentul diferă foarte mult
 la adult – ocluzia colonului este cel mai frecvent determinată de
 cancerul de colon
 cancerul de rect
 boala diverticulară
 volvulus de colon
 ocluzia determinată de volvulus de colon  rezultatul torsiunii unui segment de colon în jurul axului său mezenteric
 ocluzia prin bride - frecvent întâlnită la nivelul intestinului subţire  este extrem de rară la nivelul colonului
 un element important în tabloul clinic al ocluziei intestinului gros este reprezentat de competenţa valvei ileo-cecale
 dacă valvula ileo-cecală este incompetentă  semnele & simptomele sunt practic identice cu cele ale ocluziei intestinului subţire
 dacă valvula ileo-cecală este competentă – situaţie întâlnită ≈ 75% dintre pacienţi  se formează o ansă închisă între valvula ileo-cecală & locul de obstrucţie distal - de la nivelul
colonului / al rectului & astfel apare adesea o distensie colonică masivă
VOLVULUS DE COLON SIGMOID
EVALUARE

 oricare ar fi etiologia ocluziei colonului - semnele & simptomele includ

o absenţa tranzitului intestinal pentru gaze
o constipaţie severă
o distensie abdominală

n
o ocazional – greaţă + vărsături
 simptomele care ar putea fi relevante pentru diagnostic includ

O
 debut brusc al simptomatologiei (sugerând un eveniment obstructiv acut)
 modificări în calibrul scaunului (ridicând suspiciunea de carcinom)
 un istoric de dureri episodice în cadranul inferior stâng abdominal (sugestive pentru

zi
diverticulită / strictură diverticulară)
 este esenţial să se diferenţieze ocluzia completă a colonului de cea parțială
 pacienţii cu ocluzie completă de colon  prezintă constipaţie severă + lipsa tranzitului intestinal pentru gaze / materii fecale timp de mai multe ore

Re
 examenul clinic  ar trebui să se concentreze în special pe examenul abdomenului & pe tuşeul rectal
 inspecţia + auscultaţia + percuţia + palparea abdomenului
 evaluarea zgomotelor intestinale + a sensibilităţii abdominale + a apărării / contracturii musculare + a oricărei formaţiuni / distensii + al oricărui semn care ar indica o hernie
  la tuşeul rectal  se evaluează conţinutul ampulei rectale (prezenţa de gaze / materii fecale / colabarea recttului) + consistenţa scaunului + prezenţa de formaţiuni tumorale /
alte leziuni
 o anamneză detaliată + un examen clinic riguros  vor ghida medicul în alegerea celor mai potrivite metode imagistice de diagnostic
 prezenţa de aer liber subdiafragmatic evidenţiată pe radiografia de torace  indică perforaţia
 radiografiile abdominale în clino- / în ortostatism  pot diferenţia constipaţia de blocajul din ocluzia intestinală
 radiografia simplă  poate fi utilă în stabilirea sediului ocluziei (intestin subţire vs gros)
 radiologic - volvulusul sigmoidian poate avea un aspect de boabă de cafea / de tub îndoit interior
 aerul din interiorul peretelui intestinal (pneumatoză) evidenţiat pe RX  reprezintă un semn de gravitate & sugerează ischemia colonului
 clisma cu substanţă de contrast hidrosolubilă  poate confirma diagnosticul de ocluzie a intestinului gros & poate localiza cu exactitate obstacolul
 clisma cu substantă de contrast hidrosolubilă (ex - gastrografin) care evidenţiază o coloană de contrast cu capătul în formă de cioc de pasăre  este sugestivă pentru volvulusul
colonic (bariul nu trebuie niciodată administrat dacă există suspiciunea de obstrucție / perforaţie a colonului !!!)
 examinarea CT  este deseori explorarea de elecţie dacă există suspiciunea clinică de ocluzie a colonului - poate confirma diagnosticul & poate preciza cauza ocluziei colonului â
 CT cu substanţă de contrast (administrată oral & IV)  favorizează diferenţierea dintre ocluzia parțială & cea completă / ileus / ocluzia intestinului subţire & poate exclude
diagnosticul de obstrucţie a intestinului gros
 dacă se suspectează o ocluzie completă  substanţa de contrast administrată oral & hidrosolubilă trebuie utilizată în mod judicios - din cauza riscului de apariţie a sindromului de
aspiraţie + a pneumoniei

TRATAMENT

 terapia iniţială cuprinde

o resuscitare volemică
o corectarea dezechilibrelor electrolitice
o evaluare chirurgicală

n
 pentru pacienţii cu distensie intestinală semnificativă ± vărsături  se poate monta o sondă nazo-gastrică
 intervenţia chirurgicală este aproape întotdeauna indicată la pacienţii cu ocluzie completă

O
 pacienţii cu ocluzie parțială pot fi deseori trataţi prin decompresie nazo-gastrică + NPO + fluide IV – cu o oarecare ameliorare a ocluziei acute  aceste măsuri permit pregătirea
pacienţilor cu ocluzie parțială a colonului pentru intervenţia chirurgicală & (posibil) evitarea unei colostome
 laparotomia de urgenţă  este efectuată pentru ocluzia intestinală acută cu
 distensie a cecului ce depăşeşte 12 cm

zi
 sensibilitate abdominală ↑
 semne de peritonită / sepsis

Re
 perforaţia cauzată de volvulus + cancerele obstructive + stricturile diverticulare  necesită adesea laparotomie care implică,de obicei rezecţie & colostomie
 pacienţii cu obstrucţie a colonului prin cancer & fără peritonită  pot fi supuşi unei proceduri endoscopice cu montarea unui stent care permite decompresia - fără a fi
nevoie de intervenție chirurgicală de urgenţă & de colostomă