1

Ocluziile neonatale
Obstrucţia intestinală a n.n. = urgenţă chirurgicală; cauza poate fi de natură anatomică sau de natură
funcţională. Pentru managementul unei ocluzii trebuie să parcurgem următorii paşi:
 Afirmarea ocluziei;
 Estimarea evoluţiei;
 Depistarea cauzei obstrucţiei.
Sdr. Obstructiv al n.n.
Triada simptomatică de obstrucţie reprezentată de durere, vărsături, sistarea tranzitului, este
dominată la n.n. de 2 simptome cu valoare diagnostică:
 Vărsături bilioase care ridică problema unei obstrucţii intestinale mecanice;
 Absenţa eliminării meconiului sau o eliminare anormală a acestuia –meconiu verde sau alb;
Trebuie monitorizată eliminarea dar şi calitatea meconiului= un meconiu normal are culoare
negricioasă şi se elimină în primele 24 ore.
Examenul clinic
Examinarea clinică trebuie să aibă în vedere greutatea la naştere, prematuritatea şi prezenţa sau
absenţa hidramniosului.
1. Examinarea abdomenului orientează către diagnosticul etiologic:
 Abdomenul plat=obstrucţie înaltă;
 Abdomenul destins=obstacol digestiv pe intestinul subţire sau colon
 Tegumente lucioase si edem periombilical indică revsat peritoneal
2. Examinarea perineului exclude malformaţiile ano –rectale iar palparea orificiilor herniare
exclude hernia strangulată.
3. Examinarea cu cateterul =înlocuieşte tuşeul rectal pentru prevenirea traumei n.n.;
 Rezultatul pozitiv =în urma examinării se elimină gaze şi meconiu şi elimină
obstrucţia.
 Rezultatul negativ=în urma examinării nu se elimină nimic sau fine urme de meconiu
4. Examinarea radiologică se realizează cu n.n. în ortostatism, susţinut şi în decubit dorsal, din
incidenţă AP şi eventual P. Examinarea evidenţiază nivele hidroaerice ,al căror aspect, număr
şi locaţie permanentă ne indică nivelul de obstrucţie intestinală, făcând inutilă o examinare
baritată . mai poate evidenţia un pneumoperitoneu=perforaţie digestivă.
Severitatea obstrucţiei şi evoluţia
Severitatea obstrucţiei se evaluează clinic=greutate, deshidratare, semne de infecţie, febră , semne
ale şocului. Fără un diagnostic precoce şi în lipsa tratamentului , evoluţia poate fi marcată de :
 2

 Vărsături repetate care devin negricioase şi fecaloide

 Apariţia semnelor de peritonită: edem parietal, aspectul flegmonos al regiunii ombilicale,
revărsat vaginal încazul persistenţei canalului peritoneo-vaginal
 Starea generală se agravează prin deshidratare, septicemie cu icter şi tulburări de
coagulare, colaps şi tulburări respiratorii, decesul survenind rapid în urma sdr. de
aspiraţie în timpul unei vărsăturiprin inundare pulmonară sau colaps cardiovascular.
Diagnosticul etiologic
Cele mai frecvente cauze ale ocluziilor n.n. pot fi grupate în 3 categorii:
 Ocluzii intrinseci produse în urma leziunii ansei intestinale:atrezia intestinală şi
reprezintă 50%din ocluziile n.n. puyând fi localizate peste tot la nivelul tubului
digestiv dar mai ales la nivelul intestinului subţire , duodenului şi mai puţin la nivelul
colonului.
 Ocluzii extrinseci obstacolul este extrinsec cum ar fi tulburările de rotaţie şi cele de
acolare, peritonita
 Ocluzii funcţionale reprezentate de tulburările funcţionale intestinalefără un
obstacol anatomic evident: b. Hirschprung, ileusul meconial din mucoviscidoză,
obstrucţia intestinală a prematurului.
Ocluziile cu abdomen plat
Sunt ocluzii înalte fiind rezultatul atreziei duodenale, stenozei duodenalesau vovulusului pe mezenter
comun.
ATREZIA DUODENALĂ
Este localizată frecvent pe D2 , supravaterian, creind un diafragm mucos complet sau incomplet. Este
însoţită de anomalii intestinale şi duce la ocluzii cu abdomen plat acompaniat de vărsături precoce de
aspect bilios.
Examinarea radiologică a abdomenului evidenţiază un aspect de stomac dublu sau 2 nivele
hidroaerice semnificând o distensie gastro-duodenală. Restul abdomenului este opac saueste slab
aerat în cazul obstrucţiei incomplete. Tratamentul constă în scurtcircuitarea obstacolului.
VOLVULUSUL PE MEZENTER COMUN
Aceasta reprezintă torsiunea întregului intestin în jurul axului mezenteric . oprirea rotaţiei la
180°apropie prima şi ultima ansă intestinală şi produc volvulusul total. oprind tranzitul intestinal la
originea duodenală. Diagnosticul este pus pe obstrucţia dodenală cu vărsături bilioase care apar după
un interval liber –ore sau zile-, eliminare de meconiu fiind normală.
 3

Examinarea radiologică confirmă obstacolul duodenal, sub aspect de nivel dublu, nu atât de clară ca
în atrezia duodenală . Confirmarea dg. este realizată prin examenul baritat, care evidenţiază
duodenul dilatat şi infiltrarea s. de contrast în intestinul torsionat.
Riscul luptei intestinale demonstrează că această afecţiune reprezintă o urgenţă chirurgicală care
constă în detorsiunea intestinului şi punerea în poziţie anatomică a mezenterului . Situaţia ectopică a
apendicelui justifică apendicectomia.
Ocluzii cu abdomen destins
Distensia abdominală relevă un obstacol pe intestinul subţire sau pe colon şi câteodată
peritonita.Examinarea radiologică şi proba cu sonda vor căuta etiologia obstrucţiei.
 Testul cu sonda +, ne sugerează un megacolon cong. Hirschprung care este
urmare a aganglionozei segmentului colic respectiv şi care se manifestă prin
vărsături tardive,eliminarea tardivă a meconiului şi distensie abdominală marcată
 Sdr. de dop meconial reprezintă o obstrucţie colică produsă de un dop meconial
care poate fi îndepărtat cu ajutorul undei sonde plasate în rect.
Exceptând mucoviscidoza sau agagnglionoza acesta evidenţiază o imaturitate
funcţională tranzitoriea intestinului.
 Testul cu sonda -,dacă după testul cu sonda n.n. nu elimină meconiu, ne vom
orienta dg. către o atrezie intestinală sau mai rar una colică, ileus meconial
sau alte cauze.
ATREZIA INTESTINALĂ
Este secundară unei ischemii necrozante aseptice ce are loc în în timpul sarcinii. Este cea mai tipică
dintre toate ocluziile însoţită de abdomen destins ; vărsăturile precoce se transformă în vărsături
fecaloide. Inspecţia n.n.evidaenţiază un abdomen destins acoperit cu tegumente în tensiune şi
lucioase. Testul cu sonda este negativ iar rdg. abdominală simplă arată nivele hidro-aaerice mai mult
late decât înalte!!!din cauza volumului lor putând fi confundate cu colonul!!! Tratamentul constă în
îndepărtarea segmentului atretic urmată de restabilirea continuităţii intestinale prin efectuarea unei
anastomoze.
ILEUSUL MECONIAL DIN MUCOVISCIDOZĂ
Ileusul este reprezentarea neonatală a mucoviscidozei, afecţiune genetică ce interesează glandele
mucoase rezultatul fiind o secreţie anormală de mucus şi prin urmare meconiul devine uscat şi
aderent la ultimele anse ileale determinând astfel o obstrucţie permanentă a intestinului termianl.
Aspectul este asemănător atreziei intestinale şi numai câteva elemente de
sugerează mucoviscidoza:
 Antecedente familiale de mucoviscidoză;
 4

 Greutate mare la naştere;

 Prezenţa fecalomului sub forma unei formaţiuni pseudotumorale la
nivelul fosei iliace drepte .
 Dg. se pune pe testul sudoric
OCLUZIA PRIN PERITONITĂ
Peritonita neo-natală se manifestă prin sidromul ocluziv carereprezintă regula astfel încât semnele de
peritonită se află pe locul al doi-lea: edemul parietal, revărsatul peritonealsau nivelele hidroaerice.
Peritonitele n.n. pot fi clasificate în :
1. Peritonite prenatale=aseptice
2. Peritonite postnatale=septice
Cauze rare de ocluzie a căror diagnostic este dificil şi de obicei se pune intraoperator:
duplicaţia intestinală, invaginaţia intestinală neo-natală, volvulusul intestinal, sindromul de intestin
primitiv nefuncţional.
De reţinut!!!
Complexitatea cauzelor care produc ocluziile neo-natale nu trebuie să conducă la nerecunoaşterea
semnelor clare de depistare: vărsăturile bilioase, absenţa eliminării meconiului. Aspectul
abdomenului,radiografia abdominală şi proba cu sonda ne vor conduce la dg. etiologic. Odată dg. pus
, n.n. trebuie transferat într-un serviciu de chirurgie pediatrică astfel încât tratamentul şi terapia
intensivă să fie adaptate fiecărui caz.