Sunteți pe pagina 1din 29

DEZVOLTAREA CAVITATILOR SEROASE

Dezvolarea si evolutia mezodermului intraembrionar 


In formarea celomului intraembrionar si in dezv mezodermului intraembrionar se petrec o serie de evenimente succesive.
Astfel in zilele 9-12 are loc formarea celomului extraembrionar si aparitia structurilor mezenhimale. In ziua 14 apare
prima schita de polarizare a discului embrionar reprezentata de aparitia placii procordale. In zilele 15-16 la nivelul fetei
dorsale a discului embrionar apar nodulul, foseta si linia primitiva. La nivelul liniei primitive apar o serie de procese de
proliferare de natura ectodermala, celulele derivate de la acest nivel formand mezodermul intraembrionar ce se va 
dispune intre ecto si endoderm => discul embrionar trilaminar ( gastrulatie).

 Mezodermul respecta 2 zone:


-placa procordala ( se form membrana oro-faringiana)
-membrana cloacala.

Mezodermul se va situa lateral de notocord si de tubul neural si va fi impartit in 3 zone:


-mezoderm paraxial=> somitele 
-m. intermediar=> nefrotoamele
-m. lateral=>somato- si splahno-pleura (procese de clivaj). Intre ele => celomul intraembrionar. 

Cavitatea celomului intraembrionar initial ese deschisa, iar in urma processelor de cudare atat longitudinal cat si
transversal, cavitatea celomului se va inchide cu exceptia regiunii ombilicale.( pag 152 11.2.B) !!!

Somatopleura va da nastere foitei parietale a seroasei in timp ce splahnopleura foitei viscerale. 

Mezodermul lateral situat superior de placa procordala va forma mezodermul nesegmentat cefalic la nivelul caruia au loc
procese de angioformare => mezoderm cardiogen => tubul cardiac primitiv. In jurul tubului cardiac primtiv se vor forma
o serie de vezicule ce porta den. de vezicule celomice primitive. Ele vor conflua formand cavitatea pericardica
primitiva. In urma procesului de descensus tubul cardiac primitiv si cavitatea pericardica vor migra din reg. cervicala in
partea anterioara. Cavitatea pericardica astfel formata va comunica initial cu cavitatea pleuro-peritoneala=>cavitate
pericardo-pleuro-peritoneala.

Dezvoltarea caviatilor seroase se face in urmatoarele etape:


1. aparitia santurilor pleuro-peritoneale
Aceste santuri apar lateral de tubul intestinal primitiv in urma procesului de cudare transversala a discului embrionar, la
formarea lor participand splahno si somatopleura. 
2. aparitia canalelor pleuro-peritoneale
In urma inchiderii peretilor trunchiului, dupa definitivarea cudarii transversale, cele doua santuri se vor inchide,
formandu-se astfel canale pleuro-peritoneale. 
3. aparitia cavitatii pericardo-pleuro-peritoneale
Se datoreaza procesului de descensus al cordului in urma cudarii logitudinale a discului embrionar si migrarii cavitatii
pericardice in partea anterioara.
4. dezvoltarea diafragmei 
La dezv. diafragmei participa septul tansevrs, membranele pleuro-peritoneale, mezo-esofagul dorsal si in foarte mica
masura somato-pleura. 

Septul transvers: se dezvolta din mezodermul cardiogen ( din mez. nesegm. cefalic) si va fi situat la limita dintre cavitatea
toracica si cea abdominala. Aceasta pozitionare a lui va fi determinata de urmatorii factori: procesul de descensus al
cordului, procesul de cudare longitudinala a discului embrionar si cresterea mai accentuata a extremitatii posterioare a
discului embrionar. 
La nivelul septului transvers vor migra o serie de mioblasti proveniti din somitele cervicale C3-C5 cu care septul transerv
va pastra legaturi nervoase ( nn frenici). Septul transvers va avea un aspect semilunar si va forma partile laterale ale
diafragmei.
Membranele pleuro-peritoneale: Inferior de mugurii pulmonari se vor forma initial doua plici pleuro-peritoneale. Acestea
vor creste in dimensiuni si vor fi impinse inferior de dezvoltarea mugurilor pulmonari dand nastere celor doua membrale
pleuro-peritoneale care vor forma portiunile postero laterale ale diafragmei.
Mezo-esofagul va participa in mica masura la formarea diafragmei, el fiind strabatut de esofag, aorta desc. abdominala si
VCI. 
Somato-pleura va forma portiunile periferice ale diafragmei.
5. separarea cavitatii pericardice de cavitatile pleurale 
Apare secundar formarii diafragmei. Cele doua cavutati pleurale dreapta si stanga vor comunica atat cu cavitatea
pericardica cat si intre ele. In plan frontal se vor forma doua plici pleuro-pericardice care se vor dispune posterior de
cavitatea pericardica. Initial ceasta va comunica in continuare cu ceel 2 cavitati pleurale printr-un spatiu numit hiatul
pleuro-pericardic. Cele doua plici vor creste in dimensiuni formand membranele pleuro-pericardice ce vor inchide
hiatusul, separand cavitatile pleurale de cav. pericardica. Cele doua membrane vor fi strabatute de nervii frenici si venele
cardinale comune stanga si dreapta. Din v. cardinala comuna stanga=> sinusul venos coronar si din v. cardinala comuna
dreapta=> VCS si VCI.
6. formarea cavitatii vaginale a testicului
 Formarea acestuia se form. in urma proc. de descensus al testicului. Acest proces incepe in luna a3a si se sf in luna a 7a.
In urma acestui proces, peritoneul parietal va fi tractionat de testicul aparand astfel o comunicare numita canal peritoneo
vaginal. In mod normal acest camal se oblifereaza. Persistenta lui post-partum duce la aparitia HIDROCELULUI ce
consta in acumularea de lichid la niv. tunicii vaginale testiculare. 

ROLUL SEROASELOR 
 -Permit alunecarea viscelelor. 
 -asigura in oarecare masura procese de difuziune ( de gaze-pneumotorax si posibil dializei peritoneale)
 - diapedeza ( rol in aparare).
DEZVOLTAREA INTESTINULUI PRIMITIV

Endodermul de la niv. fetei inferioare a discului embrionar va forma un sant longitudinal. In urma curbarii transversale a
discului embrionar si inchiderii peretilor trunchiului, acest sant va deveni tub intestinal primitiv, tub ce va avea directie
cranio-caudala si care initial va fi inchis la cele 2 capete. La niv. extremitatii craniale se va gasi membrana oro-
faringiana, ce-l va separa de stomodeum, membrana ce se resoarbe in sapt 3-4, caudal va fi inchis de membrana
cloacala ce se resoarbe in luna a 3a. 

Tubul intestinal primitiv va avea 3 segmente: 


1.intestinul anterior(proenteron)
2.intestinul mijlociu(mezenteron)
3.intestinul posterior(metenteron)

Cele 3 segmente evolueaza concomitent, cu un usor avans pe care il va capata evolutia proenteronului. 
Tubul intestinal primitiv comunica anterior prin canalul vitelin cu vezicula vitelina.
Datorita evolutiei endodermului si mezodermului, tubul intestinal primitiv va fi legat de peretii anterior si posterior ai
trunchiului prin mezenterul comun ventral respectiv, mezenterul comun dorsal.
Mezenterul com. ventral se intinde pana la jumatatea ansei duodenale, pana sub mugurele hepato-cistic, astfel incat
inferior de el se va realiza o comunicare intre cele 2 canale pleuro-peritoneale. 
Mezenterul com. dorsal se intinde pe toata lungimea TIP. La niv. mez. com. dorsal se vor gasi cele 3 surse arterile coresp.
segmentului intesinului primitiv: trunchiul celiac pt proenteron, a. mezenterica sup. pt mezenteron si a. mezenterica
inf. pt metenteron. 

DERIVATELE GENERALE ALE TIP

Mucoasa si glandele mucoase ale tubului intestinal deriva din endoderm. Submucoasa, tunica musculara si adventicea,
deriva din nezodermul splahnopeural.
Plexurile nervoase Meissner si Auerbach precum si celulele sistemului Apud deriva din ectoderm. 

EVOLUTIA PROENTERONULUI
DEZVOLTAREA ESOFAGULUI

Incepe in sapt a 4a inferior de reg. branhiala, la niv. careia se va forma faringele primitiv. Astfel, initial, esofagul va fi
scurt, ocupand o pozitie inalta, cervicala. La limita dintre faringele primitiv si esofag se va forma diverticulul laringo-
traheal, care se va separa si septa ulterior de esofag. 
Esofagul se va alungi din urmatoarele motive:
1. procesul de descesus al cordului.
2. dezvoltarea reg. branhiale. 
3. curbarea post. a discului embrionar si dezv. mai mult a reg. posterioare. 

Mucoasa esofagului incepe sa se dezvolte in sapt a 4a avand initial un aspect unistratificat. Prin procese de proliferare
endodermala, lumenul esofagului primitiv, ca de altfel a intregului TIP, se va obstrua. Ulterior apar in interior o serie de
vacuole ce vor conflua, definitivand in sapt a 7a mucoasa esofagiana de tip pluristratificat. 
Tunica musculara derivata din mezodermul splahnopleural incepe sase formeze in luna a 2a, initial formandu-se fibrele
musc. longitudinale si apoi cele circulare. 
Portiune superioara a esofagului, are tunica musc. derivata din ultimele arcuri branhiale, fiind inervata de n. laringeu
superior. 

MALFORMATII IN DEZV ESOFAGULUI

1. ATREZIE ESOFAGIANA = lipsa retunelizarii lumenului esofagian. Apare Hidramnios, dupa nastere nou-
nascutul vomita imediat dupa masa.
2. STENOZA ESOFAGIANA= lumen incomplet format, lumen neuniform. Repermeabilizare lumenului esofagian
se face incomplet 
3. FISTULE TRAHE-ESOFAGIENE-> nu se septeaza DLT.

DEZVOLTAREA STOMACULUI
Incepe in sapt a 4a, el incepand sa se dezv in apropierea reg. cervicale. Stomacul apare initial ca o dilatatie fusiforma a
TIP, legat de peretii anterior, respectiv posterior ai trunchiului prin mezogastrul ventral, respectiv dorsal. 
Stomacul se va dezvolta initial in plan sagital, portiunea post a acestei dilatatii fusiforme crescand mai mult decat cea
ventrala. Portiunea anterioara va deveni curbura mica, iar cea posterioara curbura mare. La nivelul mezogastrului ventral
si dorsal incep sa se dezvolte mugurele hepato-cistic, mugurele pancreatic dorsal si primordiul splinei. Stomacul,
mezogastrul ventral si dorsal si structurile situate la niv. acestora sufera un proces de rotatie in sensul acelor de ceas,
asezandu-se in plan frontal. Curbura mica fiind orientata spre dreapta iar regiunea piloarica, usor anterior. Astfel posterior
de stomac se va forma un diverticul ce poarta den. de bursa omentala. 
Din mezogastrul ventral vor deriva lig. hepato-esofagian, lig. hepato-gastric si lig. hepato-duodenal, acestea 3
formand omentul mic, lig. coronar si lig. gastro-frenic. 
Din mezogastrul dorsal deriva lig. gasto-lienal, frenico-lienal si reno-lienal. 

In luna a 4a se vor forma glandele mucoasei gastrice care vor incepe in luna a5a secretia clorhidropeptica. Musculatura
stomacului:
-cea lngitudinala->luna a2a
-cea circularasi oblica->luna a7a
MALFORMATII IN DEZV STOMACULUI 

1. STENOZA PILORICA CONGENITALA- orif. piloric este incomplet tunelizat, copilul vomita la o ora dupa
masa. 
2. STENOZA PILORICA HIPERTROFICA CONGENITALA- dezv. exagerata a sfincterului piloric.
3. STOMAC IN CLEPSIDRA (BILOCULAR)- fibrele musc. circulare impart stomacul intr-o portiune superioara si
una inferioara. 
4. STOMAC ECTOPIC- trebuie diferentiat de hernia hiatala congenitala(esofag cu lungime normala), se caract. prin
prezenta stomacului la niv. toracelui, esofagul fiind de dimensiuni reduse! 
5. GASTROSCHIZIS-lipsa formarii peretelui ant. abd, stomacul fiind situat in afara cav. abd. 
INTESTINUL MIJLOCIU SI POSTERIOR

Limita dintre aceste doua va fi reprezentata de ansa duodenala din care se vor dezvolta duodenul, ficatul si caile biliare,
precum si pancreasul.

INTESTINUL MIJLOCIU se dezvolta mai mult, capatand aspectul unei anse, numita ansa ombilicala. Aceasta ansa
prezinta 2 ramuri: una superioara descendenta si una inferioara ascendenta. Cele doua ramuri se unesc la varful ansei de
unde va porni canalul vitelin, canal ce va face legatura in faza initiala cu sacul vitelin. Limitele intestinului mijlociu:
-superior: jumatatea ansei duodenale
-inferior: flexura colica primara
Derivate:
-ramura descendenta: 1/2 inferioara a duodenului, jejunul, si cea mai mare parte a ileonului.
-ramura ascendenta: ultima parte a ileonului, cec cu apendice, colon ascendent si 2\3 drepte ale colonului transvers. 

DEZVOLTAREA DUODENULUI:

Ansa duodenala se dezvolta asemenea stomacului, initial in plan sagital, descriind o curba concava posterior. Ansa va fi
legata de peretii anterior, respectiv posterior prin mezenterul comun ventral, respectiv dorsal. 
La nivelul mezenterului comun ventral se dezvolta mugurele hepato-cistic si mugurele pancreatic-ventral.
La nivelului mezenterului comun dorsal se formeaza mugurele pancreatic dorsal si primordiul splinei.
Datorita procesului de rotatie spre drepata al stomacului si in urma cresterii si dezvoltarii ficatului si splinei, duodenul si
mugurele pancreatic vor suferi de asemenea un proces de rotatie in acelasi sens, asezandu-se pe peretele posterior
abdominal. In urma acestui proces, peritoneul visceral de la nivelul complexului duodeno-pancreatic se va alipi la
peritoneul parietal posterior formandu-se fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica Treitz. Anterior, duodenul si
pancreasul sunt acoperite de o singura foita peritoneala, cea viscerala. 

DEZVOLTAREA ANSEI OMBILICALE

Ansa ombilicala creste in dimensiuni, in special ramura superioara. Concomitent cu aceasta crestere, are loc si cresterea
celorlalte viscere abdominale, in discrepanta cu cresterea in dimensiunii cavitatii abdominale. Din acest motiv, ansele
intestinale vor parasi cavitatea abdominala, asezandu-se pe peretele anterior abdominal=> hernie fiziologica. Cauzele
aparitiei herniei fiziologice:
 
1. Cresterea ficatului 
2. Cresterea mezo-nefrosului
3. Cresterea ansei ombilicale
4. Cresterea insuficienta a cavitatii abdominale. 
In saptamana a 6a, ansele intestinale, in urma scaderii dimensiunilor mezonefrosului vor reintra in cavitatea abdominala.
Reintrarea se face intr-o anumita ordine. In acelasi timp procesul fiind insotit de o rotatie de cca 270 de grade spre stanga.
Ansele jejunale intra primele in cavitatea abdominala avand dispozitie orizontala si asezandu-se la  stanga liniei mediane.
Ansele ileale intra ulterior, vor avea dispozitie verticala asezandu-se la dreapta liniei mediane. Viitorul cadru colic va
emite un diverticul numit diverticul cecal. El va patrunde subhepatic urmand apoi un proces de descensus pana la nivelul
fosei iliace drepte. In acest mod se va forma colonul ascendent. Restul colonului va lua ca punct fix flexura colica stanga
reprezentata initial de flexura colica primara, 2/3 drepte ale colonului transvers derivand  din ramura ascendenta a ansei
ombilicale, 1\3 stanga provenind din intestinul posterior (metenteron). Odata cu reintrarea anselor si rotatia lor va
patrunde in cav. abd. si mezenterul comun dorsal. Prin alipirea sa la peretele posterior abdominal el va acoperi cu cele 2
foite alea sale 1\2 inferioara a duodenului 2si 3 si 1\2 inframezo-colica a capului si corpului pancreasului. aceste 3 foite
peritoneale, cel visceral si cele 2 de la niv. mezenterului comun, formeaza pars tecta duodeni. Prin alipirea peritoneului la
niv. peretelui post. abd. se vor forma fasciile de coalescenta Toldt 1 ( colon ascendent) si Toldt 2 (colon descendent). 

MALFORMATII IN DEZVOLATREA INTESTINULUI MIJLOCIU 

1. STENOZE (atrezii) pot sa apara la orice nivel.


2. DIVERTICULUL MECKEL = rest al canalului vitelin situat la niv. ultimei anse ileale si care dpdv clinic poate
mima o apendicita. 
3. FISTULA OMFALO-ENTERICA= persistenta canalului vitelin care se va descide anterior.
4. OMFALOCELUL= presistenta herniei fiziologice. 
5. EVENTRATIA=persistenta herniei fiziologice asocitata cu lipsa formarii peretelui anterior abdominal. 
6. CEC SITUAT SUB-HEPATIC= lipsa procesului de descensus.

INTESTINUL POSTERIOR

Intestinul posterior se deschide initial impreuna cu canalul alantoidian intr-un receptacul comun numit cloaca. Cloaca va fi
inchisa inferior de membrana cloacala. Mezodermul interpus intre canalul alantidian si intestinul posterior va prolifera in
sens cranio-caudal, septand cloaca, impartind-o astfel in doua diviziuni: anterior: sinusul uro-genital, posterior: sinusul
ano-rectal. Membrana cloacala care se va resorbi in luna a 3a astfel incat tubul intestinal primitv va comunica cu cavitatea
amniotica, in urma procesului de septare a cloacei, se va imparti in doua: membrana uro-genitala si membrana anala.
Locul de contact intre mezoderm si membrana cloacala va forma viitorul centru tendinos al peroneului. Din metenteron
deriva 1/3 stanga a colonului transvers, colonul descendent, colonul sigmoid si ampula rectala. Concomitent se va forma o
invaginare de la nivelul membranei cloacale (portiunea anala), invaginare numita proctodeum, de natura ectodermala. Din
proctodeum se va forma canalul anal. Limita dintre canalul anal si ampula rectala va fi linia pectinala, la nivelul careia se
va face trecerea de la epiteliul cilindric stratificat de tip digestiv la epiteliu pavimentos stratificat. 
MALFORMATII:

1. IMPERFORATIE ANALA cu persistenta membranei anale. 


2. ATREZIE RECTALA mai rar.
3. FISTULE RECTO-VEZICALE, RECTO-VAGINALE. 
4. MODIFICARI DE DIMENSIUNI ALE COLONULUI ( MEGACOLON creste in calibru, DOLICO-COLON
crestere in lungime sau MEGA-DOLICO-COLON) 
5. BOLA HIRSCHPRUNG ce consta in lipsa migrarii materialului provenit din crestele neurale, cu lipsa formarii
plexurilor Meissner si Auerbach.
DEZVOLTAREA FICATULUI SI A SISTEMULUI VENOS PORT

Dezvoltarea ficatului incepe in sapt a 4a de VIU in stadiul embrionar de 16 somite. Ficatul se va dezvolta din endoderm
din intestinul primitiv la limita dintre proenteron si mezenteron. 
La jumatatea ansei duodenale se formeaza, la niv. mezenterului comun ventral, mugurele hepato-cistic. 
Acesta va avea urmatoarele parti:
1. Mugurele hepatic => hepatocitele si caile biliare intrahepatice
2. Mugurele cistic => vezica biliara si canalul cistic
3. Partea comuna a acestora va forma canalul coledoc
4. Mugurele pancreatic ventral situat in apropierea acestei parti comune. 

Formarea ficatului realizata la nivelul mezenterului comun ventral va avea loc deasemenea in grosimea septului transvers.
Astfel daca hepatocitele si caile biliare deriva din endoderm, din mezodermul septului transvers deriva capsula hepatica
Glison, septurile conjunctive interlobulare, intersegmentare, interlobare, capilarele sinusoide si celule hematoformatoare.
Aceste celule, incepandu-si activitatea determina o crestere importanta a ficatului, astfel incat in sapt 8-9 acesta reprezinta
cca 10% din corpul embrionar. Aceste celule isi incheie activitatea in decursul lunii a 7a. In sapt 13-14 incepe secretia
hepatocitelor ceea ce va duce ulterior la colorarea meconiului( embrionul inghite lichid amniotic si elimina meconiu).

La nivelul coarnelor drept si stang ale sinusului venos se deschid 3 perechi de vene: vv. cardinale comune ( v. card.
ventrala si dorsala), vv. viteline si vv. ombilicale. 

dezvoltarea sitemului venos port 

In urma evolutiei mugurelui hepatic si septului transvers, sistemul venos port va parcurge 3 etape succesive: 

1. faza (circulatia) vitelina

In faza initiala, vv viteline aduc putin sange incarcat cu oxigen de la sacul vitein la corpul embrionar. In traiectul lor spre
coarnele sinusului venos, aceste vv vor traversa septul transvers. In acest traiect, datorita cresterii mugurelui hepatic, vv
viteline il vor traversa si pe acesta fiind inglobate in structura lui. Datorita actiunii hepatocitelor venele vor fi
dezorganizate la niv. mugurelui hepatic punandu-se in contact cu capilarele sinusoide, formandu-se astfel un plex venos
vitelin. In urma aceste dezorganizari, vv viteline isi vor pierde entitatea, ele impartindu-se fiecare in 2 segmente: vv
advehente (aferente) -situate intre sacul vitelin si mugurele hepatic- si vv. revehente (eferente) -situate intre mugurele
hepatic si sinusul venos-. Evolutia acestor vene se realizeaza in paralel si in apropierea cu evolutia tubului intestinal
primitiv. Astfel se vor forma la nivelul lor 3 anastomoze: 
 una inferioara preintestinala
 una mijlocie retrointestinala
 una superioara intrahepatica ( labirintul venos vitelin, de asemenea preintestinala). 
Vv advehente si revehente vor avea evolutie diferita:
V. advehenta stanga dispare in totalitate cu exceptia segmentului situat intre anastomoza inferioara si cea mijlocie.
V. advehenta dreapta dispare intre anastomoza inferioara si cea mijlocie, astfel ceea ce ramane vor forma vena advehenta
comuna ce va da nastere v. porte. Extremitatea inferioara a v. advehente comune va forma v. mezenterica superioara. Prin
inmugurire de la niv. v. advehente comune se va forma trunchiul mezenterico-lienal cu vv. splenica si mezenterica
inferioara. 
V. revehenta stanga dispare, in timp de v. revehenta dreapta se va numi vena revehenta comuna, din ea fomandu-se vv.
suprahepatice ce se vor varsa in VCI.

2. faza (circulatia) ombilicala 

In urma scaderii in dimensiune a scaului vitelin, sangele oxigentat ajunsla nivelul embrionului, devine insuficient. Odata
cu aparitia circulatiei utero-placentare, oxigenul este adus la coprul embrionar prin cele 2 vv. ombilicale. Astfel, primul
organ perfuzat de acest sange va fi ficatul. Vv ombilicale , in traiectul lor spre sinusul venos vor strabte septul transvers.
Odata cu cresterea si dezv. mugurelui hepatic, ele vor fi inglobate in structura acestuia, formandu-se numeroase
anastomoze intre ele si labirintul venos vitelin.
V. ombilicala dreapta dispare.
V. ombilicala stanga dispare la niv. segmentului dintre mugurele hepatic si sinusul venos. aceasta vena va dezolta o
importanta anastomoza intre ea si vena revehenta comuna, suntand practic circulatia hepatica. Anastomoza ce va forma
canalul venos Arantius. Dupa nastere, in urma ligaturii cordonului ombilical, vena ombilicala stanga se oblifereaza
formand ulterior lig. rotund alficatului. Canalul venos Arantius se va oblifera si el formand lig. venos Arantius. Astfel,
dupa nastere ficatul va fi oxigenat prin intermediul trunchiului celiac, responsabil de vascularizatia proenteronului. 

3. faza (circulatia) portala 


 Odata cu inceperea functionarii tubului digestiv va functiona si circulatia portala ce va duce substante nutritive, absorbite
intestinal, la nivel hepatic.

RELATIA SEPTULUI TRANSVERS CU MUGURELE HEPATIC

In momentul aparitiei circulatiei utero-placentare si inglobarii vv ombilicale la nivel hepatic, mugurele hepatic creste in
dimensiuni si se desprinde de septul tranvers. Evoluand la nivelul mezenterului comun ventral, ficatul va o serie de
formatiuni ligamentare derivate din aceste mezenter comun ventral: 
 omentul mic
 lig. falciform
 lig. coroar 

Legatura intre el si septul transvers “ramane” aria nuda.


MALFORMATII IN DEZVOLTAREA FICATULUI

1. ECTOPIE apare in defectele de formare ale septului transvers-> ficat intratoracic.


2. SITUS INVERSUS 
3. PERSISTENTA FISURILOR LA NIVEL HEPATIC
4. HIPOTROFIE A LOBILOR HEPATICI
5. HIPERTROFIE - lobul stang poate sa aiba raport cu splina.
6. LOBI HEPATICI SUPRANUMERARI - lobulul lui RIEDL. 

MALFORMATII IN DEZVOLTAREA CAILOR BILIARE

Mugurele hepato-cistic si partile lui componente au aspect plin in faza initiala, neprezentand lumen, acesta aparand
ulterior. 

1. ATREZIE DE CALE BILIARA ACCESORIE( VEZICA BILIARA SI CANAL CISTIC)


2. AGENEZIE DE VEZICA BILIARA CU ATREZIE DE CANAL CISTIC. 
3. ATREZIE DE CALE BILIARA PRINCIPALA 
DEZVOLTAREA PANCREASULUI

Incepe in sapt a 4a de VIU el formandu-se din endodermul intestinului primitiv. Incepe la niv.limitei dintre proenteron si
mezenteron, la acest nivel gasindu-se jumatatea ansei duodenale. La acest nivel se vor forma 2 muguri: 
 mugurele hepato-cistic ce prezinta la baza mugurele pancreatic ventral
 mugurele pancreatic dorsal.
 
Mugurele hepato-cistic se dezvolta intre foitele mezogastrului ventral in timp ce mugurele pancreatic dorsal se dezv. intre
foitele mezogastrului dorsal. Tot aici se dezv si primordiul splinei. 

Mug. pancreatic ventral initial are aspect bilobat, cu 2 lobi, drept si stang. Lobul stang dispare. Lobul drept se roteste din 2
motive:
1. Cresterea inegala a ansei duodenale 
2. Rotatia stomacului si a duodenului, acesta din urma alipindu-se la peretele posterior abdominal=> Fascia de
coalescenta Treitz. 
Astfel, mugurele pancreatic ventral va intra in contact cu mugurele pancreatic dorsal. 
Din mugurele pancreatic ventral, se formeaza jumatatea inferioara a capului pancreatic si procesul uncinat.
Din mugurele pancreatic dorsal se va forma jumatatea superioara a capului pancreasului, corpul si coada acestuia.
Fiecare mugure pancreatic va prezenta un canal propriu. Intre cele 2 ducte se va forma o anastomoza oblica. Astfel, din
portiunea distala a ductului mugurelui pancreatic dorsal, anastmoza si ductul mug. pancreatic ventral se formeaza canalul
pancreatic Wirsung. Din portiunea proximala a ductului mug. pacreatic dorsal se va forma canalul pancraetic accesor
Santorini.

In urma evolutiei si rotatiei viitorului complex duodeno-pancreatic, duodenul si pancreasul vor fi lipite la peretele
posterior abdominal prin fascia de coalescenta Treitz, cu exceptia: portiunii initiale a duodenului 1 si cozii pancreasului.
Coada pancreasului, dezvoltandu-se la niv. mezogastrului dorsal,va reprezenta portiunea mobila a organului, fiind situata
intre foitele lig. gastro-lienal.

Daca acinii pancreatici sunt de natura endodermala, insulele Langerhans ( considerate initial de nat. endodermala), vor
avea origine ectodermala. Aceste celule ectodermale ajung la niv. pancreasului in luna a 2a (odata cu incheierea rotatiei
mugurilor pancreatici) incepand in luna a 5a secretia endocrina. 

SISTEMUL VENOS PORT

In 47% din cazuri, vena lienala se uneste cu vena mez inf formand trunchiul mezenterico-lienal care se va uni cu vena
mez sup formand vena porta.
In 53% din cazul vv. mezenterice prin unire formeaza un trunchi comun in care se va varsa ulterior vena lienala. 
Vena porta asigura functia hepatica, transportand produsii absorbiti intestinal, la nivelul ficatului. Suntarea acestui circuit
cu ajungerea acestor produsi direct in circulatia sistemica va determina aparitia encefalopatiei portale. Acest lucru poate
fi datorat unor obstructii ce pot avea urmatoarele localizari: 
1. Subhepatica, fie la niv. pedicului hepatic, fie posterior d ecpul pancresului. Acest tip de obstruct. apare in caz de
adenopatii, tumori primare sau metastazice.
2. Intrahepatica in boli inflamatorii de tip ciroza hepatica, neoplasmul hepatic are tulburari tardive. 
3. Obstructie suprahepatica in afectiuni congenitale cum ar fi stenoza vv. suprahepatice. 
In toate aceste cazuri apare o crestere a presiunii retrograd determinand aparitia hipertensiunii portale. Ca urmare a acestui
fapt: 
 se deschid o serie de anatomoze porto-cave
 creste cant. de transudat peritoneal cu aparitia ascitei. 

ANASTAMOZE PORTO-CAVE

-in mod normal nu sunt “reale” in sensul ca ele se vor descide doar in cazul HTPortale.
-sunt de 2 tipuri: viscerale si parietale.

1. Anastomoze viscerale sunt esofagiene (varice esofagiene) si rectale (hemoroizi)


2. Anastomoze  parietale :
 spleno-renala: se realiz., pe de o parte, intre o serie de vene mici situate peri-splenic si pe de alta parte in
grasimea peri-renala. Cele situate peri-splenic dreneaza in v. lienala. cele peri-renala dreneaza in v. renala stanga. 
 colo-parietale: se realiz intre o serie de vv din peretele posterior, al colonului ascendent, respectiv descendent, si
o serie de vv situate in peretele posterior abdominal. De la niv peretelui colonului, drenajul se face in vv. Mz sup
si inf. vv.de la niv peretelui dreneaza astfel: vv. lombare dreneaza in VCI iar vv. lombare ascendente in v.
azygos. 
 peri-ombilicale: vv. din regiunea peri-ombilicala pot drena astfel: din partea para-ombilicala pot drena para-
ligamentar (de-a lungul lig. rotund), sangele ajungand astfel in portiunea ombilicala a v. porte. Sangele d ela niv.
peretelui abd este drenat prin: 
 v. epigastrica inferioara-> v. iliaca externa-> v. iliaca comuna-> VCI
 v. epigastrica superioara->v. toracica interina -> v. subclavie-> v. brahiocefalica -> VCS

VV. PORTE ACCESORII:


-sunt vv de calibru mic ce dreneaza in v. porta: vv. de la niv. lig. falciform ce aduna sange de la peretele abdominal, vv. de
la niv lig. coronar si ligg. triunghiulare si vv. de la niv. mezocistului (reflectarea peritoneului intre vez. biliara si fata
viscerala a ficalului). 
SPATIUL RETROPERITONEAL

Reprezinta spatiul situat intre cele 2 diafragme si cuprins intre peritoneul parietal posterior si peretele abdominal.
Structurile situate la niv. acestui spatiu sunt inglobate intr-o masa de tesut conjuctiv adipos mult mai bine reprezentata la
niv. renal unde se vor forma grasimea peri- si para-renala.

AORTA ABDOMINALA 

Limite:
-sup: hiatusul aortic al diafragmei T11-12, delimitat anterior de lig. arcuat median.
-inf: flancul stang L4-5. 

Traiect:
-descendent aproape vertical. In portiunea initiala fiind situata medial, pt ca in portiunea inferioara sa fie situata
paramedian stanga. 

Dimensiuni:
-lungime: cca 18cm 
-diametru: portiunea superioara 15-18 mm. 
In portiunea inferioara scade la 12-13mm, diametrul aortei scazand brusc dupa emergenta celor 2 aa. renale. 

Raporturi: 

 posterior: corpurile vertebrale si discurile intervertebrale corespunzatoare, superior de L2 se gaseste canalul


toracic, vv. lombare, gg. limfatici retro-aortici. 
 lateral dreapta: VCI. Superior de L1, Cava se indeparteaza de aorta, intre ele delimitandu-se trigonul
interaorticocav la niv caruia se gasesc: lobul caudat al ficatului, gg. simpatic celiac semilunar drept si ggi.
simpatici interaorticocavi.
 lateral stanga: rinichiul, suprarenala si ureterul stangi. 
 anterior: 
a. In plan retroperitoneal: v. renala stanga, plexul celiac si plexurile lombo-aortice. 
b. In plan intraperitoneal: aorta va fi impartita de complexul duodeno-pancreatic in 3 segmente: supraduodeno-
pancreatic, retro-duodeo-pancreatic subduodeno-pancreatic, fiecare segment fiind centrat de una din cele 3 ramuri
aortice: tr. celiac, a. mezeterica sup. si inf.
 Segm. supraduodeno-pancreatic se intide intre lig. arcuat median sau hiatusul aortic sal diafragmei si marginea
superioara a corpului pancreasului. Acest segment corespunde regiunii celiace Lushka. 
 Segm. retroduodeno-pancreatic: situat intre marginea superioara a corpului pancreatic si marginea lui D3.
Raporturi cu fata post a corpului pancreatic si cu D3. 
 Segm. subduodeno-pancreatic intre marg inf a lui D3 si bifurcatia aortei. Raporturi anterioare cu ansele jejuno-
ileale.

RAMURILE AORTEI:

a. RR. COLATERALE - care se impart in parietale si viscerale.

Rr. viscerale se impart in 2 categorii:


 cele desprinse de pe fata ant. a aortei: tr. celiac, a. mez. sup. si inf. 
 cele desprinse de pe partile laterale ale aortei: aa. suprarenale mijlocii, aa. renale, aa. genitale. 

Rr. parietale: aa. frenica stanga si dreapta si 5 perechi de aa. lombare, primele 4 desprinse din aorta, ultima desprinsa din
a. sacrala medie.  
 aa. frenice: a. frenica dreapta trece retro-cav iar cea stanga retro-esofagian, fiecare se imparte in 2 rr: o r. lat ce
continua traiectul a. frenice indreptandu-se lateral si anterior si o r. ce se anastomozeaza cu cea contralaterala
anterior de esofag. 
 aa. lombare: traciect lateral, intercostiform, cele drepte trecand retro-cav. Fiecare se impart in 2 ramuri: o ramura
post. ce patrunde in masa sacro-spinala din care se desprind ramuri spinale ce patrund in canalul rahidian si o ram.
anterioara.

b. Rr. terminale - iliace comune dreapta si stanga si a. sacrala medie.

VENA CAVA INFERIOARA:

Limite:
-inf: flancul drept a lui L5.
-sup: atriul drept

VCI are 3 segmente:


 subdiafragmatic
 diafragmatic
 supradiafragmatic
Dimensiuni: 
-lungime 23cm
-diametru: inferior 1cm, superior 3cm.
Calibrul VCI creste imediat dupa varsarea celor 2 vv. renale.

Raporturi:

 lateral dreapta: rinichiul drept si ureterul drept


 lateral stanga: aorta si trigonul interaorticocav. (vezi aorta)
 posterior: procesele costiforme, originile m. psoas mare, aa. lombare drepte, a. frenica inferioara dreapta, a.
suprarenala mijlocie drepata, lantul simpatic drept, gl. suprarenala dreapta. !!! procesele patologice de la niv.
suprarenalei pot invada peretele posterior VCI. 
 anterior: 
a. in plan retro-peritoneal se gasesc rad. mezenterului si a. genitala dreapta.
b. in plan intra-peritoneal este impartita in mai multe segmente de catre complexul duodeno-pancreatic si ficat: 
-segm. sub-duodeno-pancreatic in care are raporturi cu ansele intestinale.
-segm. retro-duodeno-pancreatic in care are rap cu D3, cap pancreas, formarea v. porte, D1.
-segm. coresp. orif. epiploic Winslow a carui limita superioara o realizeaza. 
-segm. hepatic la niv. caruia determina santul VCI pe fata viscerala a ficatului. 
-segm. supraheptic in care primeste ca afluenti cele 3 vv. hepatice sau suprahepatice. 

PLEXURI VEGETATIVE ABDOMINALE 

1. PLEXUL CELIAC - este cel mai mare plex vegetativ avand forma 4-latera, masurand cca 3cm. El corespunde
regiunii celiace Lushka pana la emergenta aa. renale. 
Limite: 
-sup: lig arcuat median, 
-inf. emergenta aa. renale
-dreapta. VCI
-stanga: stalpul diagfragmatic stang
 prezinta gg vegetativi simpatici si fibre vegetative S si PS. Ganglionii sunt: 
gg celiaci sunt cei mai mari, au forma semilunara, gasindu-se de o parte si de alta a tr. celiac. 
gg mezenterici sup sunt ai mici , su aspect semilunari si se gasesc la niv. emergentei a. mez. superioare
gg aortico-renali sunt cei mai mici si se gasesc la emergenta aa renale
Toti acesti gg sunt gg Simpatici. Plexul celiac prezinta aferente si eferente.
Aferente:
 simpatice: 
-n. splanhnic mare T6-T9 se termina in gg celiaci.
-n. splanhnic mic T10-T11 se termina in toate ceele 3 grupe gg.
-n. splanhnic inf. se termina in gg aortico-renali
Toate aceste fibre sunt pregg. facand sinapsa in majoritatea lor cu cele postgg in aceste grupe de gg.

 parasimpatice pregg vagale:


 -ele apartin Tr. vagale ant. si post. Aceste fibre vor face sinapsa cu cele postgg. la niv. plexurilor intramurale Meisner si
Auerbach precum si la niv parenchimului organelor abdominale. 

Eferente:

Directe: sunt repr. de fibre simpatice pregg. ce trec fara sinapsa prin plex, inervand MSR si pancreasul.
Indirecte: fibre S postgg si PS pregg ce formeaza plexuri peri-arteriale inervand: stomac, duoden, jejun, ileon, cec,
apendice, colon asc. si 2/3 drepte colon transvers, ficat, cai biliare.

2. LANTURILE SIMPATICE LOMBARE 


sunt 2 lanturi de gg simpatci formate din 4-5 gg uniti intre ei prin fibre ganglionare. Se intinde de la niv. diafragmului
pana la promotoriu.
Asezare - au dispozitie paravertebrala in partea superioara si se apropie progrsiv de linia mediana, devenind prevertebrali
in partea inferioara. In raport cu vasele mari ale retroperitoneului, lantul simpatic stang este asezat latero-aortic iar lantul
simpatic drept, retro-cav.

Eferente:
-eferente osoase si musculare pt elem de vecinatate.
-ef. vasculare de-a lungul vaselor lombare
-el. viscerale-> de 2 feluri: din primii 2 gg pornesc fibre care participa la  formarea plexului lombo-aortic. Din ultimii 2 gg
pornesc fibre care se unesc cu cele de partea opusa si formeaza plexul hipogastric superior. 

3. PLEXUL HIPOGASTRIC SUPERIOR


-este format din fibre carre provin din ultimii 2 gg ai lanturilor simpatice lombare. 
Traiect-descendent, trecand anterior de promotoriu si de sacru, iar in dreptul S2-3, se imparte in 2 nervi hipogastrici
superiori drept si stang care reprezinta aferente pt plexurile hipogastrice inferioare. 
4. PLEXUL LOMBO-AORTIC SAU AORTIC-ABDOMINAL
Se prezinta sunt forma unei lame nervoase formata din fibre si gg vegetativi, pe fata anterioara a aortei abdominale. Se
intinde intre marginea inferioara a D3 si orizontala care trece prin bifurcatia aortei. 
 Aferente:
-descendente de la plexul celiac (numai fibre simpatice)
-de la lanturile simpatice lombare, de la primii 2 gg lombari. 

In raport cu originea a. mez. inf., plexul lombo-aortic prezinta mai multe segmente:
-segm. intermezenteric, intre cele 2 aa. mezenterice
-segm. mezenteric inferior centrat de originea a. mezenterice inferioare 
-segm. submezenteric care se intinde pana la planul care trece prin bifurcatia aortei. 

Majoritatea eferentelor plexului lombo-aortic pornesc din segm. mezenteric inferior si insotesc a. mezenterica inf. si rr.
sale, ajungand pe care acestora (plexuri peri-arteriale) sa inerveze organele tinta: 1/3 stanga a colonului trnsvers, flexura
colica stanga, colon descendent, colon sigmoid, ampula rectala.

5. LANTURILE SIMPATICE SACRALE

Sunt 2 lanturi formate din 4-5 gg uniti prin fibre interganglionare. Continua inferior traiectul lanturilor simpatice lombare
si au o directie descendenta si catre linia mediana. In partea inferioara, cele 2 lanturi converg si se unesc sau formeaza o
aglomerare de fibre intergg. 
Ele sunt acoperite anterior de peritoneul parietal posterior al escavatiei pelvine, si prin intermediul acestuia vin in raport
cu ampula rectala. 
Posterior vin in raport direct cu sacrul. 
Medial se gasesc oasele sacrale medii, plexul hipogastric superior si vasele rectale superioare. 
Lateral se gasesc gaurile sacrale anterioare si ramurile anterioare ale nn. spinali sacrali.  

Eferente: 
-ef. osoase si musculare 
-ef. vasculare 
-ef. viscerale pornesc din primii 2-3 gg si se indreapta catre plexurile hipogastrice inferioare.

6. PLEXURILE HIPOGASTRICE INFERIOARE

Reprezinta 2 lame nervoase cu directie sagitala, situate lateral de viscerele pelvine intre fata anterioara a sacrului si fundul
vezicii urinare. Fiecare din cele 2 plexuri are dimensiuni de aprox. 3/4 cm si prezinta 4 margini(ant. post. sup si inf) si 2
fete (lat si mediala).
Marg. sup. -coresp. peritoneului escavatiei pelvine 
Marg. inf. -coresp. diafragmei pelvine
Marg. ant. -coresp fundului vezicii urinare
Marg. post -coresp fetei ant. a sacrului
Fata laterala-raport cu peretele lateral al escavatiei pelvine, adica m. ridicator anal. 
Fata mediala -raport cu viscerele pelvine subperiotoneale(la femei: ampula rectala, colul uterin, vagin, vezica urinara, iar
la barbati cu ampula rectala, veziculele seminale, prostata si vezica urinara). 

-> sunt cuprinse in grosimea unor condensari ale tesutului conjunctiv pelvis-subperitoneal ce poarta numele de lame
sacro-recto-genito-pubiene.

Aferente:
-af. simaptice lombare care provin de la ultimii 2 gg simpatici lombari pe calea plexului hipogastric superior si a nervilor
hipogastrici superiori drept si stang. 
-af. simpatice sacrale provin de la primii 2-3 gg simpatici sacrali
-af. para-simpatice sacrale cu originea in maduva sacrala segmentele S2-4 unde gasim nucleul parasimpatic pelvin. Aceste
fibre trec pe langa gg simpatici si se alatura fibrelor acestora formand apoi nervii erectori sau erigenti. 

Eferente:
-insotesc sursele arteriale ale organelor tinta si pe calea plexurilor nervoase peri-arteriale ajung sa formeze plexul rectal,
uterin, vezical, prostatic.
Fibrele PS cu originea in nucleul parasimpatic pelvin destinate colonului stang ajung pe calea a. rectale superioare si apoi
a. mezenterice inf. catre teritoriul de inervatie. 

AA ILIACE COMUNE 
=rr terminale ale aortei abd
-> se intind de la bifurcatia aortei flancul stang L4-5 pana la niv. art. sacro-iliace, nivel L5-S1
Au traiect oblic catre lateral, usor diferit datorita originii pe flancul stang al coloanei vertebrale. 
A. iliaca com. dr. este mai lunga (aprox 7 cm) si are un traiect mai orizontal decat cea stanga care este mai verticala si mai
scurta aprox. 5cm. 
La niv. art. sacro-iliace, a. iliaca com. se imparte in 2 rr terminale: aa. iliace externa si interna. 

Raporturi:

A. ILIACA COMUNA STANGA:


-ant: peritoneul parietal post., rad. mezosigmoidului, anse jejuno-ileale si cu col. sigmoid. In plan retroperiotoneal este
incrucisata de ureterul stang cam la 1cm superior de bifrucatie. 
post: lantul S lombar stang, a 5a pereche de vase lombare,  procesul costiform al vert L5
-lateral: m. psoas mare, n genitofemural si vv genitale stangi
-medial: vena onomina, lantul simpatic sacral, vasele sacrale medii, plexul hipgastric superior.

A. ILIACA COMUNA DREPTA:


-ant. prin intermediul peritoneului parietal post. cu anse ileale 
-post. vena omonima, lantul simpatic lombo sacral
-lateral ca in stanga plus ureteurul drept pt ca ureterul drept incruciseaza vasele iliace externe la 1cm inferior de
bifurcatie. 
-medial-> ca in stanga cu exceptia venei omonime care este situata posterior sau postero-lateral. 
DEZVOLTAREA APARATULUI URO-GENITAL

Dezvoltarea aparatului genital si urinar se realiz concomitent avand in vedere originiea lor comuna mezodermala precum
si o serie de componente comune ex: uretra.  In dezvoltarea mezodermului se identifica 2 faze:
-presomitica
-somitica

Inca din etapa presomitica, mezodermul se dispune in axul longitudinal embrionar in 3 parti:
-mezoderm para-axial
-mezoderm intermedial
-mezoderm lateral (splahnopleural si somatopleural)
Aparatul uro-genital se va forma din mezodermul intermediar. Mez. interm. in portiunea superioara a are aspect
fragmentat, fiind impartit in 7 segmente, numite nefrotoame. In portiunea toracala superioara, aceasta fragmentare
diminua, ulterior, spre portiunile inferioare, mezodermul avand un aspect continuu, formand cordonul nefrogen. In
dezvoltarea ulterioara a aparatului uro-genital se vor intalni 3 etape: 
1. Pronefros, cu aspect rudimentar nefunctional la om 
2. Mezonefros, cu aspect rudimentar, el formand la amfibieni si la pesti sistemul excretor 
3. Metanefros, portiunea caudala a mezonefrosului din care se vor forma rinichiul si o parte din caile urnare la
mamifere si la om. 
Cele 3 etape coexista in timp si spatiu la niv.corpului embrionar, ele neitalnindu-se concomitent in stadiile definitive de
dezvoltare.

Rinichiul are aspect general de glanda tubulo-acinoasa, avand 2 componente:


-o componenta secretorie (viitori nefroni)
-o componenta colectoare si evacuatoare (caile urinare) 

Indiferent de etapa, si de aspectul fragmentat sau continuu se poate vorbi de o dezvoltare generala comuna. Astfel,
celulele ce intra in alcatuirea pro, mezo si metanefrosului se vor organiza in gramezi initial pline. Acestea se vor vacuoliza
formandu-se vezicule nefrogene. Aceste vezicule se vor alungi ulterior, capatand aspectul unor tubi urinari(nefroni
primitivi). 
 Extremitatea distala a tubilor urinari, prin laminare, se va alungi unindu-se cu cele supra si subiacente formandu-
se initial un tub colector. Acest tub va avea o portiune pronefrotica si una mezonefrotica, aceasta din urma
deschizandu-se in diviziunea anterioara din cloaca, sinusul uro-genital. 
 Portiunea proximala capata aspectul unei cupe formandu-se capsula Bowman in care va patrunde un capilar
arterial aferent, provenit din aorta dorsala. 

Pronefrosul este vizibil in ziua 22, el disparand in zilele 24-25. Pronefrosul corespunde somitelor C5-T1. El cunoaste o
dezvoltare generala comuna, avand initial aspectul a 7a gramezi celulare( nefrotoame). El va involua, singurul rol pe care
il avea fiind cel inductor asupra mezonefrosului. Sectionarea pronefrosului in stadiile lui de dezvoltare duce la lipsa
evolutiei mezonefrosului.

Mezonefrosul corespunde somitelor T1-T12. La nivelul sau se gaseste cordonul nefrogen. Evolutia mezonefrosului va
respecta evolutia generala comuna. Regiunile mijlocie si inferioara ale mezonefrosului vor cunoaste o dezvoltare  mai
accentuata decat regiunea superioara. In partea sup, gramezile celulare vor prezenta fiecare cate o singura vezicula, in
restul mezonefrosului aceste gramezi vor prezenta mai multe vezicule, pana la 9. In portiunile mijlocie si inf. ale
mezonefrosului, la niv. peretelui post al corpului embrionar se va forma o proeminenta numita creasta uro-
genitala. Aceasta creasta uro-genitala va fi impartita de un sant vertical in 2 portiuni:
a. o portiune mediala ce va forma creasta genitala si care in urma popularii cu celule germinale primordiale va
forma gonada primitiva. 
b. o portiune laterala ce va fi reprezentata de mezonefrosul mijlociu si inferior. 
Creasta uro-genitala va prezenta un mezou uro-genital. 
In portiunea antero-laterala a mezonefrosului se va forma prin invaginare ductulul mezonefrotic Wolf. In portiunea
postero-laterala se va forma ductul para-mezonefrotic Muller. Din mezonefros si ductele mezonefrotic si para-
mezonefrotic se vor forma o serie de elem. ce apartin aparatului genital.

Metanefrosul corespunde somitelr L1-S2 si va avea 2 componente.


1. Blastemul metanefrogen (portiunea inferioara a cordonului nefrogen)
2. Mugurele ureteral aparut sub forma unei proeminente la niv. peretelui posterior al ductului mezonefrotic, acolo
unde acesta formeaza un unghi indreptandu-se spre sinusul uro-genital. 
Din blastemul metanefrogen se vor forma structurile secretorii iar din mugurele ureteral, caile de colectare si de eliminare.
Cele 2 componente vor avea o evolutie independenta, influentandu-se insa una pe cealalta, nefiind in contact direct in
perioada initiala. Mugurele ureteral se va alungi, latindu-se in portiunea distala unde va da nastere bazinetului sau
pelvisului renal. Aceasta portiune distala se va divide in 2-3 formatiuni (viitoarele calice mari). Aceste diviziuni initiale
vor continua sa se divida in “T” pana la generatia 12-14. Diviziunile pana la generatia a 4a vor forma calicele renale mici,
restul diviziunilor de la 4 pana la ultimul grad vor forma tubii colectori Bellini. In capatul ramificatiilor finale, blastemul
metanefrogen se va fragmenta si el intr-o serie de gramezi celulare, gramezi ce vor da nastere nefronilor. 
In luna 6 VIU cele 2 componente( cele derivate din blastmul metanefrogen si cele derivate din mugurele ureteral) se vor
pune in contact, rinichiul devenind functional. Lipsa contactului acestuia duce la aparitia rinichiului polichistic. In faza
initiala rinichiul se dezvolta in portiunea inferioara a corpului embrional, el ajungand ulterior in regiunea toraco-lombara
datorita alungirii mugurelui ureteral si alungirii coprului embrionar. 

MALFORMATII ALE RINICHIULUI


DEZVOLTAREA CAILOR URINARE
MALFORMATII IN DEZV. CAILOR URINARE
DEZVOLTAREA APARATULUI GENITAL

Structurile aparataului genital deriva din mezoderm, cu unele exceptii, celulele germinale primordiale care vor avea
origine in peretele sacului vitelin din apropierea alantoidei, ele dezvoltandu-se in sapt 3-4. 
Caile genitale masculine se vor forma din mezonefros si ductul mezonefrotic iar cele feminine din ductul
paramezonefrotic. Organele genitale se dezvolta din portiunile pelvina si perineala ale sinusului urogenital. Desi sexul
genetic este stabilit inca de la inceput, diferentierea organelor genitale apare dupa sapt 7. Pana in acest moment se poate
vorbi despre o etapa indiferenta, diferentierea realizandu-se ulterior.

ETAPA INDIFERENTA
 
1. IN DEZVOLTAREA GONADELOR

In sapt a 5a prin proliferarea epiteliului celomic, se formeaza la niv. mezonefrosului creasta genitala care va reprezenta
portiunea mediala a crestei uro-genitale, prevazuta cu mezoul uro-genital. Indiferent de sexul genetic pana in sapt 6-7
creasta genitala va avea aceeasi structura. Epiteliu celomic la exterior si mezenchim la interior. In sapt a 7a are loc
invadearea crestei genitale cu celule germinale primordiale. Aceste celule au reactie crescuta fata de fosfataza alcalina,
ceea ce le diferentiaza de celalalte. Avand de asemenea efect inductor asupra crestei genitale. In lipsa lor, aceasa creasta
genitala nu va evolua catre gonada primitiva.
In urma acestui proces, creasta genitala va forma 2 zone: corticala la exterior si medulara la interior. In prezenta
cromozomului Y, corticala involueaza, iar medulara devine gonada primitiva masculina. In lipsa 
cromozomului Y, medulara involueaza, iar corticala va forma gonada primitiva feminina. 

2. IN DEZVOLTAREA CAILOR GENITALE

In sapt a 6a, ductul mezonefrotic Wolf se deschide la nivelul sinusului uro-genital (diviziunea anterioara din cloaca). In
sapt a 5a, lateal de ductul mezonefrotic, apare o invaginare, ce progreseaza in sens cranio-caudal, formand un sant ce se va
inchide ulterior de asemenea in sens cranio-caudal, formandu-se astfel ductul paramezonefrotic Muller. In portiunea
craniala, acesta va comunica cu cavitatea celomului intraembrionar, iar in portiunea caudala va intersecta anterior ductul
mezonefrotic, unindu-se apoi cu cel de parte opusa, formand canalul utero-vaginal. Locul in care canalul utero-vaginal
se deschide in sinusul uro-genital va forma tuberculul uro-genital Muller. De o parte si de alta a acestui tubercul se
deschid cele 2 ducte MN Wolf. Tuberculul sinusal va froma la sexul masc. foliculul va forma foliculul seminal situat pe
perete posterior al uretrei prostatice. La sexul fem., tuberculul sinusal va reprezenta locul de insertie al membranei
himenale. 
ETAPA DE DIFERENTIERE

1. GONADELOR
 TESTICULUL

DIFERENTIEREA TESTICULUI incepe in sapt 7. IN prezenta cromozomului Y si asa numitului factor de determinare
testiculara. La nivelul gonadei primitive, prin proliferarea epiteliului celomic se formeaza o serie de cordoane celulare,
numite si cordoane celulare primare. Acestea se dispun radial cu o extremitate spre albuginee si o extremitate spre viitorul
epididim ( spre ductul MN). Extremitatea situata spre albuginee se va ramifica in 2-3 cordoane pline, aceste ramificatii
vor da nastere tubilor seminiferi contorti in timp ce extremitatea opusa va forma tubii drepti. In cazul ambilor tubi,
structura plina se pastreaza pana in jurul varstei e 7-8 ani. Ulterior, la nivelul acestora incepe un proces de tunelizare, ce se
va definitiva la pubertate. Aceste cordoane celulare contin 2 tipuri de celule, cel. germinale primordiale (de nat.
ectodermala) si celule de sustinere Sertoli. Prin proliferare mezenhimala se va forma viitoare retea testiculara ce se va
pune in contact pe de o parte cu viitori tubi drepti si pe de alta parte cu tubii mezonefrotici epigenitali. Tot prin proliferare
mezenhimala, in prezenta cromozomului Y, se vor diferentia printre viitori tubi seminiferi, celule interstitiale Leydig care
vor incepe secretia de testosteron. Avand in vedere dezvoltarea gonadei masculine in sapt 9-15, respectiv a
hipotalamusului in sapt 15-18, secretia de testosteron are efect de masculinizare aspura sistemului nervos, deficitul
acestuia putand fi responsabil de aparitia orientarilor homosexuale. Celule Sertoli for secreta un factor anti-Mullerian ce
va determina involutia ductului parameznefrotic.

 OVARULUI
DIFERENTIEREA OVARULUI incepe mai tarziu, in sapt 16, in absenta cromozomului Y. Prin proloferarea ep. celomic
se formeaza cordoane genitale pline. Mezenhimul va fragmenta aceste cordoane solide care vor fi de asemenea invadate
de celule germinale primordiale. Ulterior, fragmentarea acestora va continua, formandu-se mai multe generatii, din care
vor lua nastere viitori foliculi primordiali, alcatuiti din celule mezenhimale si care contine ovocitul I. La nivelul ovarului
NU se diferentiaza albuginee.

2. CAILOR GENITALE INTERNE 


 MASCULINE

Se face n prezenta cromozomului Y si a testosteronului, ele deriva din mezonefros si ductul MN. Astfel, tubii
mezonefrotici epigenitali se pun in contact cu ductului mezonefrotic, formand viitoarele canale eferente. Ductul MN va
forma canalul epididimar, canalul deferent si canalul ejaculator. Ductul paramezonefrotic involueaza. Resturi embrionare:
-Apendicele epidimar (hidatida pediculara)-> deriva din extremitatate craniala a ductului mezonefrotic  situata superior de
tubii MN epigenitali.
-paradidim-> din tubii MN situati inf de tubii MN epigenitali. 
-apendice testicular(hidatida sesila)-> deriva din extremitatea craniala a ductului Paramezonefrotic. 
-utriculul prostatic 
 FEMININE

Se face in absenta crz Y din ductul ParaMN si canalul utero-vaginal. Ductul paraMN are 3 segente:
-un segment vertical, paralel cu ductul MN
-un segment orizontal ce intersecteaza ductul MN
-un segment oblic ce se uneste cu cel de parte opusa pt a forma canalul utero-vaginal. 

Din ductul paraMN se va dezvolta trompa uterina, in timp ce din canalul utero-vaginal se vor forma uterul si 4/5
superioare ale vaginei. Tuberculul sinusal ( de natura endodermala) prolifereaza, formand placa vaginala care se va
tuneliza in luna a 5a de VIU dand nastere astfel 1/5 inf a vaginei. De natura mezodermanla va fi tunica interna,
endometrul, in timp ce miometrul deriva din mezenchimul local. Resturi embrionare:

 epooforul se gaseste in grosimea mezo-ovarului si reprezinta un rest al tubilor MN epigenitali si ductului MN. Se
numeste organul lui Rosenmuller.
 parooforul se gaseste in grosimea mezosalpingelui (salpinge=trompa) -> tubii MN situati inferior de cei
epigenitali. 
 Organul lui Gartner -> din ductul MN in partea inf-lat a vaginei.
DEZVOLTAREA ORGANELOR GENITALE EXTERNE

ETAPA INDIFERENTA IN DEZVOLTAREA ORGANELOR GENITALE EXT

Desi organele genitale se formeaza in sapt 3-9, aspectul lor caracteristic va deveni evident in sapt a 12a. In sapt a 3a,
cloaca se deschide inferior, deschidere la nivelul careia se gaseste membrana cloacala. De o parte si de alta a deschiderii,
cloaca va fi delimitata de 2 plici (ectodermale) ce poarta denumirea de plici cloacale. In partea anterioara, cele 2 plici se
unesc la nivelul unei proeminente ce poarta denumirea de tubercul genital. Aparitia septului uro-rectal septeaza cloaca in
sinus uro-genital si sinus ano-rectal. Locul in care septul ia contact cu membrana cloacala va forma centrul tendinos al
perineului. Astfel, membrana cloacala va fi impartita in membrana uro-genitala, respectiv membrana anala. Plicile
cloacale se vor imparti si ele in plici uretrale ( corespunzator sinusului urogenital) si plici anale (coresp. sinusului ano-
rectal). Prin proliferare ectodermala de o parte si de alta a plicilor cloacale se formeaza bureletii labio-scrotali. Bureletii
labio-scrotali care a sexul feminin vor forma labiile mari, la sexul masculin vor forma cele 2 burse scrotale unite la nivelul
rafeului scrotal. Odata cu aparitia lor, se va incheia etapa indiferenta in dezvoltarea organelor genitale. La nivelul
organelor genitale, s-a identificat o enzima, numita 5-alfa-reductaza ce are drept rol activarea testosteronului, ce va
determina evolutia acestora catre organe de sex masculin. Din aceasta cauza, administrarea de androgeni sau o serie de
disfunctii endocrine manifestate prin hipersecretie de androgeni poate, in cazul unei sarcini de sex feminin, sa duca la
aparitia hemafroditismului. 

DIFERENTIEREA ORGANELOR GENITALE DE SEX FEMININ

Se face in absenta testosteronului. Plicile uretrale se alungesc delimitand intre ele  santul uretral. Plicile vor forma labiile
mici, in timp ce santul uretral, va comunica in partea posterioara cu portiunea perineala a sinusul uro-genital formand
vesibulul vaginal la nivelul caruia se vor deschide extremitatea inferioara a vaginei si uretra. In acelasi timp, tuberculul
genital sufera un proces minim de crestere formand clitorisul. Organele erectile cum ar fi bulbii vestibulari si componente
ale clitorisului deriva din mezenhimul local. De asemenea, glandele vestibulare mari provin din endodermul portiunii
perineale a sinului uro-genital. Uretra feminina se va forma din portiunea pelivina a sinusului uro-genital, din portiunea
abdominala a acestuia se va forma vezica urinara, in timp ce portiunea perineala participa la formarea vestibulului
vaginal. 

DIFERENTIEREA ORGANELOR GENITALE MASCULINE

Se face in prezenta testosteronului. Tuberculul genital sufera un proces de crestere mai accentuat, vca duce la alungirea
plicilor uretrale ce vor delimita intre ele santul uretral. Santul retral se prelungeste pana la nivelul tubercului genital, la
nivelul acestuia, inchizandu-se. Tuberculul genital care va forma ulterior glandul penisului va prezenta initial o proliferare
ectodermala care ulterior  se tunelizeaza formand fosa naviculara ( portiunea uretrei situata la nivelul niv. glandului). In
urma unirii plicilor uretrale, santul uretral va forma uretra spongioasa. Bureletii labio-scrotali care a sexul feminin vor
forma labiile mari, la sexul masculin vor forma cele 2 burse scrotale unite la nivelul rafeului scrotal. 
DEZVOLATREA URETREI MASC
Uretra prostatica are origine DUBLA:

-CEA MAI MARE PARTE ARE ORIGINE ENDODERMALA din portiunea pelvina a sinusului uro-genital.
-Peretele posterior al uretrei prostatice situat superior de coliculul seminal va avea origine mezodermala.
-uretra membranoasa are orgine endodermala, privenind din portiunea pelvina a sinusului urogenital.
-uretra spongioasa are orgine dubla:
 la nivelul corpului spongios -> endodermala ( din portiunea perineala a sinusului urogenital)
 la nivelul galndului -> fosa naviculara are origine ectodermala.

DEZVOLTAREA PROSTATEI

Se face prin inmugurile din mugurii epiteliali cu originea la nivelul partii pelivine al sinuslui uro-genital in dreptul
viitoarei uretre prostatice. Initial prostata va avea 5 lobi: unul anterior, 2 laterali, 1 posterior ( post de uretra si inferior de
planul canalelor ejaculatoare) si mijlociu (posterior de uretra s superior de planul ductelor ejaculatoare). Lobul anterior va
involua si av forma anterior de uretra istmul prostatic. Cei doi lobi laterali, lobul posterior si istmul sunt de natura
endodermala in timp ce lobul mijlociu este de natura mezodermala (tuberculul sinusal). Lobul mijlociu este resposabil de
aparitia adenomului de prostata care determina tulburari de mictiune PRECOCE. Restul lobilor sunt responsabil de
aparitia neoplasmului de prostata cu tulburari de mictiune TARDIVE. 
Capsula prostatica si fibrele musculare din jur vor deriva din mezenchimul local. Ca si ordine a aparitiei, initial se
dezvolta lobii de natura endodermala, apoi lobul mijlociu si in ultima instanta, capsula prostatica. 

PROCESUL DE DESCENSUS AL GONADELOR

Gonada primitiva incepe sa se dezvolte in regiunea lombara, ea formand creasta genitala (portiunea mediala a crestei uro-
genitale). Pozitia initiala a gonadei este mentiuna printr-o serie de formatiuni ligamentare: 
-mezorchium reprezinta mezoul gonadei, rezultat din mezoul crestei uro-genitale. 
-ligament cranial
-ligaent caudal (inferior)

Procesul de descensus al ovarului


-este mai redus decat al testicului,el ajungand la nivelul pelvisului. 
Mezorchiumul va da nastere mezovarului, ligamentul cranial va forma lig. supensor al ovarului (lig infundibulo-pelvic) in
timp ce lig. caudal va forma lig utero-ovarian. 
Procesul de descensus al testicului
-este mai accentuat.
Lig cranial dispare, mezorchiumul dispare, lig inferior devine principalul element implicat in procesul de descensus. El va
forma gubernaculul testis din care => lig. scrotal. Gubernaculul are 2 extremitati, una craniala la nivelul colului inferior al
testicului si una caudala in grosimea bureletelui labio-scrotal. Peritoneul din jurul testicului emite un diverticul numit
proces vaginal care se va alungi formand canalul peritoneo-vaginal de-a lungul caruia va cobori testiculul. Exista o serie
de teorii privind factorii ce determina procesul de descensus:
1. Prezenta testosteronului
2. Scurtarea gubernacului in raport cu dimensiunea corpului embrionar
3. Degenerecenta mucoida a gubernacului care determina aparitia canalului peritoneo-vaginal, acesta din urma se
oblitereaza dupa nastere. Persistenta lui=hidrocel congenital. 

MALFORMATII IN DEZVOLTAREA GONADELOR

MASCULINE

1.ANORHDIE lipsa celor 2 testiculi


2.MONORHIDIE 
3.SINORHIDIE-> cei 2 sunt uniti
4.CRIPTORHIDIE -> testiculul ramas in abdomen, nefuntional
5.ECTOPIE TESTICULARA-> ramas pe traseu, poate sa fie functional.

FEMININE

1. AGENEZIE UNI SAU BILATERALA


2. HIPOPLAZIE

MALFORMATII IN DEZVOLTAREA CAILOR GENITALE


FEMININE
1. UTER DUBLU SI VAGINA UNICA 
2. UTER DUBLU SI VAGINA DUBLA 
3. UTER UNICORNUAT -> lipsa unei trompe uterine 
4. UTER BICORNUAT
5. ATREZIE DE COL UTERIN 
6. ATREZIE VAGINALA-> nu are lumen
7. IMPERFORATIE HIMENALA

MASCULINE 
1. EPISPADIAS-> uretra se deschide pe fata dorsala a penisului. Poate fi insotit de extrofia vezicii urinare-> nu se
formeaza peretele abd anterior. 
2. HIPOSPADIA-> uretra se deschide pe fata ventrala. Poate sa fie la niv glandului, la niv. penian, peno-scrotal, perineal 
3. HERMAFRODITISMUL
4. PENIS BIFID-> unul se imaprte in 2.
5. PENIS DUBLU 
6. MICROPENIS
7.PENIS RETRO-SCROTAL