2.

Intestinul anterior limite, evolutie, derivate

IP are origine endodermala endodermul formeaza santul intestinal -> tub intestinal
primitive (TIP)
TIP = IP e inchis initial S prin mb. Orofaringiana (se resoarbe in S3), I prin mb.
Cloacala (dispare in L3) si comunica temporar prin canalul vitelin cu sacul vitelin.
IP e impartit in 3 parti : PE (proenteron), MezE(mezenteron), MetE(metenteron).
Acestea evolueaza concomitant, cu un avans cranio-caudal.
IP e legat de peretii trunchiului prin 2 mezouri:
-

Mezenter comun dorsal pe toata lungimea IP

Mezenter ventral mai scurt- pana la jumatatea ansei duodenale sau si
originile mugurilor hepatocistici si pancreatici

Prin grosimea mezenterului comun dorsal ajung la IP principalele surse de

vascularizatie arterial, respective 3 trunchiuri arteriale mari (cu orig. in aorta
dorsala):
-

Tr. Celiac -> PE

AMS -> MezE
AMI -> MezI

Derivate: Esofag, stomac, jumatatea superioara a duodenului, ficat, cai biliare si

pancreas
3. Intestinul mijlociu evolutie, derivate
La limita dintre proenteron si mezenteron exista ansa duodenala. Jumatatea inf. a
ansei duodenale apartine mezenteronului. Restul mezenteronului creste mult in
lungime, luand forma unei alte anse = ansa ombilicala. Aceasta pastreaza
temporar prin canalul vitelin leg. cu sacul vitelin.
Ansa ombilicala are 2 parti:
-

Sup: descendenta, mai mare

Inf: ascendenta

Limitele mezenteronului:
-

Sup: jumatatea ansei duodenale sau si originea mug hepatocistic si

pancreatici
Inf: flexura colica superioara (viitoare flexura colica stanga)

Derivatele mezenteronului:
-

Jumatatea inf a duodenului (din ansa duodenala)

Jejun sic ea mai mare parte a ileonului din ramura sup a ansei omblicale
Restul ileonului (40-80cm)
Cec si apendice
Colon ascendant
Cea mai mare parte din colon transvers (din ram inf a ansei ombilicale)

4. Intestinul posterior evolutie, derivate

Limite:
-

Sup: flexura colica primara viitoare flex colica stanga

Inf: mb cloacala (pana in L3-L4)

Derivate:
-

O mica parte din colonul transvers

Colon descendent
Colon sigmoid
Mare parte din rect (ampula rectala)

Initial metenteronul are deschidere comuna cu alantoida intr-un receptacul comun =

cloaca. Intre alantoida si p. terminala a metenteronului mezenchimul local
formeaza un sept = sept uro-rectal. El prolifereaza inf, avand tendinta de unire cu
mb cloacala. Astfel, cloaca cu ce se deschide in ea sunt compartimentate in 2:
-

Sinus urogenital
Sinus anorectal

Concomitent, septul uro-rectal prolifereaza si determina formarea corpului perineal

=> diafragma pelvina.
Locul de unire a septului urorectal cu mb cloacala devine centrul tendinos al
perineului.
In dreptul sinusului anorectal, ectodermul se invagineaza, formand proctodeum.
Astfel, rectul are 2 regiuni diferite cu tipuri de mucoase diferite:
-

Ampula rectala mucoasa cu origine endodermala (epit. Unistratif cilindric

risc de adenocarcinom)
Canalul anal mucoasa cu origine ecodermala (Epit. Pluristratif. Pavimentos)

Limita dintre cele 2 componente = LINIA PECTINATA.

5. Dezvoltarea esofagului si a stomacului malformatii. Formarea bursei
omentale.
Esofagul
Initial este scurt in pozitie cervicala. Din S4 sufera un proces de alungire determinat
de 3 factori: descensus cordis, aparitia reg cervicale a embrionului, cresterea mai
accentuata a reg dorsale a corpului embrionar. Alungirea lui e insotita de coborarea
stomacului. In S4 apare prima schita de mucoasa epit. Unistratificat. Prin procese
intense de proliferare a acestui epiteliu, lumenul esofagului primitiv este
obstruat/inchis. In S7 apar vacule care conflueaza astfel incat lumenul este
repermeabilizat. La sf acestui proces, mucoasa e formata din epit pluristratificat.
Restul structurilor: submucoasa, musculare, adventice au origine mezodermala din
splanhnopleura. In L2 apar f musculare longitudinale, iar in L3 cele circulare. Partea
sup a esofagului prezinta musc striata cu origine in arcurile branhiale 5-6.

Malformatii esofagiene
1. Atrezie = lipsa lumenului, apare in lipsa resorbtiei din S7, determina
polihidroamnios (fatul nu consuma lichid amniotic) si nou nascutul varsa
imediat dupa masa
2. Stenoza = lumen ingustat (resorbtie incompleta) nou nascutul/sugarul varsa
solidele
3. Fistule traheo si bronhoesofagiene- comunicari
Stomacul
Incepe in S4 cand se prezinta sub forma unei dilatatii fusiforme turtite transversal.
In aceasta perioada ocupa o pozitie inalta cervicala. El sufera un proces fals de
coborare determinat de cei 3 factori care alungesc esofagul si formarea diafragmei.
Stomacul e legat de peretii trunchiului prin 2 mezouri:
-

Mezogastrul dorsal de peretele posterior

Mezogastrul ventral de peretele anterior

Stomacul sufera un proces de crestere inegala la nivelul celor 2 margini:

-

Marginea P creste mai mult -> marea curbura

Marginea A mai putin -> mica curbura.

Pe marea curbura superior apare un diverticul = fornix.

Intre foitele celor 2 mezouri apar primordiile unor organe:
-

Mezogastrul dorsal : primordiul splinei

Mezogastrul ventral: mugure hepatocistic

In continuare, stomacul dispus initial sagital sufera un proces de rotatie catre

dreapta antrenat de cresterea mare a mug hepatocistic care trage de stomac.
Astfel, mica curbura este trasa catre dreapta, privind spre ficat, iar marea curbura e
orientata spre stanga spre splina.
In urma proc de rotatie, in spatele stomacului se formeaza un diverticul al cav
peritoneale mari = cav peritoneala mica = bursa omentala.
In L4 apar gl mucoase gastrice si f circulare si oblice, in L3 apare tunica musc
longitudinala iar in L5 apare si secretia acidopeptica.
Malformatii ale stomacului:
1. Stenoza pilorica (mai rar atrezie(
2. Stenoza pilorica hipertrofica are determinism genetic (hipertrofie sfincter
piloric) in ambele sugarul varsa la 1h dupa masa
3. Stomac bilocular (in clepsidra) defect al tunicii musculare circulare
imparte stomacul in 2 cavitati. Nu are rasunet clinic.
4. Stomac ectopic sau in poz toracala (esofag scurt congenitala). Diagnostic
diferential cu stomacul toracic in urma unei hernii diafragmatice dobandite
5. Situs inversus

6. Gastroschizis = stomac despicat defect de formare a peretelui abdominal ,

supraombilical viscerele supramezocolice plutesc in lichidul amniotic pe
peretele ant
6.Malformatii ale tubului digestiv vezi malformatii

7. Formarea cavitatilor seroase. Formarea canalului pleuro-pericardoperitoneal

Cavitatile seroase se formeaza din celomul intraembrionar. Acesta, impreuna cu
somato si splanhnopleura au origine din mezodermul intraembrionar lateral. El se
imparte in somato si splanhnopleura intre care se delimiteaza celomul intraembr cu
o exceptie = mezod nesegm cefalic.
Etapele dezvoltarii cavitatilor seroase:
1. Formarea santurilor pleuroperitoneale are loc in urma cudarii
transversale a discului. Aceste santuri corespund celomului IE dintre somato
si splanhnopleura si se gasesc lateral de IP si mezourile lui.
2. Formarea canalelor pleuroperitoneale are loc odata cu inchiderea
completa a discului embrionar
3. Formarea cavitatii pericardo-pleuro-peritoneale cav pericardica
primitiva are origine in veziculele celomice cervicale care impreuna cu
mezodermul cardiogen in urma proc de descensus cordis vor ajunge in poz
ventral (ant de PE). In aceasta etapa, cavit pericardica primitiva comunica
liber cu canalele pleuroperitoneale deja formate.
4. Formarea diafragmei cu separarea cavit toracice de cea abdominala proces complex la care participa:
1. Septul transvers (ST) origine in mezodermul nesegmentat cefalic. Din
aceasta pozitie ajunge in poz toraco-lombara in urma proceselor de
descensus cordis, curbarea cranio-caudala a corpului embrionar, cresterii
mai accentuate a reg dorsale a corpului embrionar. Datorita originii
cefalico-cervicale (somite C3-C5), mioblastii ST au aceeasi origine
somitica iar nervii frenici se formeaza din aceleasi neuromere. ST are
forma semilunara concava P si participa la formarea partii anterioare
sterno-costale/pericardice a diafragmei (aduce cel mai mult material in
formarea diafragmei)
2. Plicile, apoi membranele pleuroperitoneale sunt prelungiri ale
somatopleurei inferior de mugurii pulmonari. Acesti muguri se
expansioneaza in interiorul splahnopleurei, impingand treptat
inferior/caudal aceste plici pleuroperitoneale. Plicile cresc in suprafata cu
tendinta la unire intre ele si cu ST si mezoesofagul. Mb pleuroperitoneale
participa la formarea partii dorso-laterale costale a diafragmei.
3. Mezoesofagul dorsal participa cu putin material la formarea partii
lombare a diafragmei. E traversat de esofag, aorta dorsala, VCI.
4. Somatopleura din dreptul locului de formare a diafragmei

Partile de origine ale diafragmei au tendinta de unire intai in dreapta, apoi in

stanga. Daca nu se unesc => hernie diafragmatica congenitala viscerele
abdom ajung in cav toracica. In timpul formarii, diafragma e tranzitata de vv
cardinale. In urma evolutiei lor(vena card com stg - > SV coronar iar vena
card com dr -> perete Ad si VCS), singura care ramane si traverseaza e VCI.
5. Separarea cavit pericardice de cav pleurale are loc secundar formarii
diafragmei. Inferior si in spatele TC primitiv apar plicile, apoi membranele
pleuropericardice. Ele cresc in suprafata, initial lasand intre ele un hiatus
pleuroperitoneal, apoi se unesc, separand cav pericardica de pleurala. Prin
mg lor libere trec nervii frenici si vv card inf dr si stangi din care ramane doar
cea dr.
6. Formarea cavit vaginale a testiculului
Testiculul sufera un proces de coborare(descensus testis) din reg lombara in
scrot (bursa) in L7. Intre cav peritoneala si peritoneul de pe suprafata
testiculului se formeaza un traiect prin peretele antero-lat abdominal =
canalul inghinal. Peritoneul de pe suprafata testiculului formeaza tunica
vaginala cu 2 parti : viscerala si parietala. Intr-o poz intermediara intre cav
peritoneala si tunica vaginala exista o comunicare = canal peritoneo-vaginal
(dispare-se inchide). Persistenta canalului = hidrocel.
8.Separarea pleuropericardica vezi 7
9. Caractere generale ale seroaselor. Implicatii clinice.
Seroasa e o membrana conjunctiva subtire, lucioasa, transparenta, alb-sidefie,
formata din 2 parti:
-

Mezoteliu = epit unistratif pavim turtit/cubic

Corion pe care sta mezoteliul- f conj elastice cu vase de sange, limfatice si
multe TNL

Seroasa adera la organe printr-un tesut conj lax. Intre serioase se delimiteaza cav
virtuale ocupate de lichide seroase. Ele formeaza o lama fina intre foitele parietale
si viscerele (mobilitate). Lichidul seros e un transudat si e rezultat prin extravazarea
serului din vasele de sg si limfatice (fara proteine si cel mari). Dif e exudatul,
contine comp proteici si sugereaza proc inflamatorii.
Proprietatile seroaselor:
1.
2.
-

Plasticitatea capacitatea de a-si modifica forma in fct de cea a organelor

Rol in aparare 2 factori:
Ca reactie de alarma (durere/furtuna viscerala) datorita TNL
Capacitate de aparare locala => leucocitele prin diapedeza pot ajunge in cav
seroase
3. Au capacitate minima de rezorbtie a lichidului (ex: cav peritoneala poate fi
utilizata ca mijl de dializa) sau a serului/gazului (ex: pneumotorax)
10. Hernia fiziologica
Ansa ombilicala, dispusa si ea initial in plan sagital, sufera un proces de crestere
accentuata mai ales in lungime si mai ales pe seama ramurii sup. Datorita acestui

proces si evolutiei altor organe, ansele formate la un mom dat nu mai au loc in cav
abdom si apare hernia fiziologica determinata de urmatorii factori:
-

Capacitatea redusa a cav abd intre S4 S6

Cresterea mare a mug hepatic
Cresterea mezonefrosului

Din S6, datorita cresterii vol abdom embrionar si involutiei mezonefrosului, ansele
au posibilitatea de a reintra in cav abd. Inainte de areintra, la nivelul ram inf a ansei
ombilicale apare un diverticul = diverticul cecal. Reintrarea anselor se face intr-o
anumita ordine si in urma unui proces de rotatie la 270 grade. Ordinea reintrarii:
-

Ansele jejunale se aseaza in stanga, mai ales sub forma de anse orizontale
Ansele ileala se aseaza in dreapta, mai ales sub forma de anse verticale
Diverticulul cecal ajunge initial subhepatic de unde sufera un proces de
descensus astfel incat se formeaza si colonul ascendent.

In urma acestui proces de rotatie si repozitionare se formeaza cadrul colic asezat in

mod normal periferic in jurul jejun-ileon. In mod normal, colonul asc si desc sufera
proc de coalescenta (lipire de peretele post), in spatele lor se formeaza fasciile de
coalescenta Toldt I si II.
In urma repozitionarii colonului asc, in partea dreapta cele 2 foite ale mezenterului
comun dorsal vor trece ant de o parte a duodenului si pancreasului astfel incat
acestea vor fi acoperite de 3 foite peritoneale = pars tecta duodenum.
11. Dezvoltarea diafragmei vezi 7
12. Dezvoltarea duodenului si a pancreasului malformatii
Dezvoltare duoden
In S4 ansa duodenala e dispusa in plan sagital ca si stomacul cu convexitatea
orientata anterior. Ansa sufera un proces de rotatie spre dreapta antrenat de
cresterea mug hepatocistic. Aceasta rotatie e insotita de rotatia si repozitionarea
mug pancreatici. In ac mod, ansa duodenala, viitor cadru duodenal, impreuna cu
mug pancreatici, se aseaza in plan frontal, se culca pe peretele post abdom.
Peritoneul din dreapta acestora se alipeste de peritoneul parietal post => fascie de
coalescenta duodeno-pancreatica Treitz. Aceste organe devin astfel
retroperitoneale. In aceasta faza, duodenul si pancreasul sunt acoperite pe fata ant
doar de o foita peritoneala.
Dezvoltare pancreas
Incepe in S4. Are origine endodermala din peretele IP la lim dintre proenteron si
mezenteron sau la jumatatea ansei duodenale. La acest nivel apar:
-

In grosimea mezenterului ventral (mezoduodenului ventral): mug HC ce are la

baza si mug pancreatic ventral (MPV). MPV obisnuit e format la inceput din 2
lobi dr si stg. Cel stg dispare.
In grosimea mezenterului comun dorsal: mug pancreatic dorsal MPD .

Mugurii pancreatici

Prezinta care un duct excretor propriu, respectiv: duct pancreatic ventral/duct

pancreatic dorsal. Cei 2 muguri pancreatic ventral si dorsal incep un proc de
apropiere in S6-S7. Acest proces e determinat de 2 factori: cresterea inegala a
peretilor ansei duodenale pe circumferinta ei si rotatia spre dreapta a ansei
duodenale. In urma ac procese, MPV (lobulul drept restant) ajunge intr-o poz inf fata
de MPD. Astfel, din cei 2 mug deriva:
-

Din MPV: p inf a capului si proc uncinat (prelungirea capului)

Din MPD: p sup a capului, corp, coada.

In urma unirii MP, ductele excretorii vor ajunge sa se deschida separat in ansa
duodenala. Intre ductul pancreatic dorsal si cel ventral apare ulterior o anastomoza
oblica astfel incat la sf dezv (S8) apar ductele definitive:
-

Duct pancreatic principal WIRSUNG format din: duct pancreatic ventral,

anastomoza oblica, p. distala a ductului pancreatic dorsal
Duct pancreatic accesor SANTORINI format din p proximala a ductului
pancreatic dorsal.

Intre acinii glandulari se dezv insulele endocrine Langerhans. Originea cel endocrine
s-a crezut initial mezodermala, apoi endodermala, ca la sf sa se demonstreze orig
neuroectodermala. Ele incep secretia de hormoni din L5.

Malformatii
1. Insulele heterotopice de tesut pancreatic in peretele intestinal (mai ales
duoden) sau in mezourile din jur.
2. Pancreas inelar de jur imprejur lobulul stg al MPV creste si se roteste spre
stg si se uneste cu restul pancreasului => stenoza duodenala.
13. Dezvoltarea ficatului malformatii
Incepe in S4. Are origine endodermala din peretele IP la lim dintre proenteron si
mezenteron jum ansei duodenale. Mugurele hepatocistic care are la baza si MPV
are mai multe parti:
-

Mug hepatic -> hepatocite si cai biliare intrahepatice

Mug cistic -> colecist si canal cistic
O parte comuna pt cei 2 mug -> colecistul

Toti mugurii sunt initiali mug epiteliali, plini. Ei se tunelizeaza partial. Mug hepatic se
dezv in vecinatatea ST. Patrunde ulterior partial in grosimea acestuia astfel incat
materiale din ST vor invada mug hepatic. Originile struct ficatului sunt astfel duble:
Endodermala: hepatocite si cai biliare intrahepatice
Mezodermala: capsula hepatica Glisson, septurile conjunctive, sinusoidele hepatice,
cel hematopoietice (dat fct hematopoietice, ficatul se dezv f mult in primele faze
astfel incat in S8 ficatul = 10% din cp embrionar. Aceasta functie dispare dupa L7.)
Malformatii

1. Ficat ectopic toracic si malformatii ale diafragmei

2. Ficat in situs inversus
3. Pastrarea fisurilor de pe supraf ficatului = ficat polilobat diagnostic
diferential cu ciroza hepatica
4. Atrofii de lobi hepatici
5. Hipertrofii de lobi hepatici(mai ales de lob stang-aj sa se uneasca cu splina)
6. Lobuli hepatici accesori-pe f viscerala, mai des lobului Riedel, la dreapta
fundului vez biliare.
14. Mezodermul intermediar. Pronefrosul.
Mezodermul intermediar reprezinta originea aparatelor renal si genital.
Mezodermul evolueaza in 2 etape: presomitica S3 si somitica S4-S5. In etapa
presomitica apare mezodermul intermediar. El este segmentat in reg cefalica =>
nefrotoame si nesegmentat in rest => cordon nefrogen.
Pronefrosul rudimentar, nefunctional la om. Apare in Z22 in dreptul somitelor C5T1, dispare in Z24-25. Se prezinta sub forma a 7 gramezi celulare, nefrotoame care
evolueaza dupa schema gen comuna (in 2-3 zile). Ductul colector pronefrotic:
rudimentar, fragmentat si se continua cu ductul colector mezonefrotic Wollf.
Pronefrosul dispare rapid, dar are efect inductor asupra aparitiei mezonefrosului.

15. Mezonefrosul
Etapa intermediara de dezvoltare la om. Functioneaza ca rinichi definitiv la pesti si
amfibieni ( la om cai spermatice si altele). Corespunde somitelor T2-L2. In partea
sup prezinta schita de fragmentare, iar in partea inf este nesegmentat. Evolueaza
dupa schema gen comuna cu cateva exceptii (?):
-

Partea sup formata din gramezi celulare pline, din care se formeaza cate o sg
vezicula nefrotica;
Partea mijl si inf formata din 6 CP, din care se formeaza mai multe vezicule
nefrotice, maxim 9. => partea mijl si inf cresc mai mult, determina aparitia
pe peretele post al trunchiului embrionar a unei proeminente = creasta
urinara.
Pe fata mediala a crestei urinare prin aparitia unui sant vertical si in urma
proc de migrare a cel germinale primordiale apare creasta genitala, viitoarea
gonada primitiva. Se formeaza creasta urogenitala, fixata de peretele
posterior prin mezoul urogenital.

Ductul colector mezonefrotic Wollf se alungeste caudal, se orienteaza usor ant si se

deschide initial in alantoida. Dupa aparitia septului urorectal si septarea cloacei,
ductul mezonefrotic se va deschide in sinusul urogenital. Mezonefrosul in mare
parte dispare (mai ales la femeie), lasand niste resturi embrionare. La barbat,
mezonefrosul participa la formarea cailor spermatice extratesticulare(tubii uriniferi
mezonefrotici din vecinatatea gonadelor paragenitali => canale eferente epididim

care se vor deschide in ductul colector Wollf care va forma: canal epididimar,
deferent si ejaculator.
Resturi embrionare ale mezonefrosului
La barbat:
-

Extremit caudala a DCW -> apendice epididimar

Tubii urinif mezonefrotici din vecinatatea gonadei, care nu iau leg cu DCW ->
ducte aberante din grosimea epididimului.
Tubii uriniferi infragonadali -> paradidim

La femeie, mezonefrosul involueaza in totalitate, lasand resturi numite paraoofor si

epoofor (in jurul ovarului)
16. Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului urinar.
E rinichiul definitiv la om. Corespunde somitelor L2-S2. Rinichiul are structura de
glanda tubulo-acinoasa (p secretorie, excretorie (nefroni), colectoare). Prezinta 2
parti:
1. Blastem metanefrogen partea inf cordon metanefrogen, detasata de acesta;
se gaseste la originea nefronilor
2. Mugure ureteral prin inmugurirea ductului mezonefr Wollf, la locul unde
acesta isi schimba directia spre ant, spre sinusul urogenital. Sta la originea:
ureter, bazinet, calice mari si mici, tubi colector Bellini.
Evolutia celor 2 parti este biunivoca (o struct o influentaza pe cealalta. Mugurele
uretereal in S4 se lateste sup = viitor bazinet, acesta se bifurca => calice mici;
acestea se ramifica in T pana la generatia 12-15=> tubi colectori Bellini. Pe masura
ramificarii, blastemul metanefrogen se fragmenteaza in gramezi celulare, cele de
dupa gen 12-15 formand vezicule nefrotice ce se supun schemei dezv comune.
Este esentiala realizarea jonctiunii dintre nefroni (din blastemul nefrogen) si ducte
colectoare (din____). Aceasta se realizeaza in S6-S7 astfel incat urina se formeaza si
va fi eliminata prin caile urinare in cav amniotica. Jonctiunea e continuata si dupa
nastere (->Z7). Daca jonctiunea nu are loc in totalitate -> rinichi polichistic
congenital. In urma acestor procese, la nasteren, un rinichi va avea 1 mil nefroni. In
primele faze, blastemul metanefrogen si apoi rinichiul ocupa o poz joasa, sacrala.
Din aceasta poz, rinichiul sufera un proc de ascensiune datorita fact:
1. Alungire mugure ureteral
2. Crestere acc a reg dorsale a cp embrio-fetal.
Rinichiul ajunge in fosa lombo-diafragmatica. Tot initial, rinichiul se gaseste orientat
cu mg mediala spre ant. El sufera un proc de rotatie spre medial, marginea mediala
fiind orientata catre medial.
Malformatii
1. Agenezie = lipsa lumenului, unilaterala sau bilateral (incomp cu viata)
2. Aplazie/hipoplazie: dezv insuficienta a blastemului metanefrogen
(uni/bilaterala)

3. Rinichi ectopic: in alta poz decat lombo diafr (mai joasa) pe tr de ascensiune
(lombar/sacral). Diagnostic diferential fata de ptoza renala (caderea
rinichiului)
4. Rinichi supranumerari (asimptomatic): prin defect de segmentare a
blastemului metanefrogen si a mug ureteral.
5. Rinichi in potcoava: cei 2 rinichi uniti de obicei prin polurile inf
6. Rinichi inelar: ambele extremit ale rinichilor sunt unite
7. Rinichi malrotat: mg mediala orientat ant, mai rar post
8. Rinichi polichistic congenital: in lipsa jonctiunii dintre tubii uriniferi si ductele
colectoare (de obicei asimptomatic pana la 20-25 ani)
9. Hidronefroza congenitala: secundar unei obstructii pe cale urinara
(stenoza/atrezie), de obicei la niv ureterului.
17. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale
Pana in S7-8-9, dar aspectul de tip adult e diferentiat in S12. Dupa S3, mb cloacala
in mod normal se resoarbe. Cloaca e delimitata la suprafata de 2 plici ectodermale
= plici cloacale unite ant la niv tuberculului genital. In urma septarii cloacei de catre
septul urorectal in sinus urogenital si anorectal, plicile cloacale sunt impartite in :
plici uretrale (ant) si plici anale (post). Intre plicile uretrale -> santul uretral
comunica cu partea perineala a sinusului urogenital (posterosup). Etapa indiferenta
se termina prin aparitia, lateral de plicile uretrale, a altor 2 plici ectodermale = plici
____/ labioscrotale. Diferentierea organelor genit ext se face sub influenta
testosteronului. Organele genit externe unisex prezinta o enzima (5 alfa-reductaza)
care transforma precursorul testosteronului in testosteron activ. In lipsa
testosteronului, organele genit ext evolueaza spre organe genitale feminine.
Prezenta testosteronului in exces la mama -> hipersecretia CSR/ administrare in
exces determina evolutie spre pseudohermafroditism.
18. Cloaca si evolutia sinusului urogenital
In urma septarii cloacei, prin septul urorectal se formeaza:
-

Sinus urogenital (ant) deriva din alantoida

Sinus anorectal (post)

Concomitent, mb cloacala e septata in:

-

Mb urogenitala (ant)
Mb anala (post)

Ambele se resorb dupa L3

Sinusul urogenital are 3 parti: superioara/abdominala, mijlocie/pelvina,

inferioara/perineala (perineul = toate partile moi care inchid stramtoarea inf a
bazinului)
Derivate sinus urogenital:
La barbat:

1. P abdom : vez urinara cu exceptia trigonului vezical

2. P pelvina : uretra prostatica (cu o exc) si uretra membranoasa
3. P perineala : uretra spongioasa (cu o exc. Fosa_______)
La femeie:
1. P abd: vez urinara, cu exc trigonului vezical
2. P pelvina: uretra
3. P perineala: vestibul vaginal
Toate aceste derivate (cu exc) au origine endodermala ca a alantoidei. Origine
endodermala au doar mucoasele vez urinare si uretrei, restul au orig mezodermala.
In mod normal, partea sup a alantoidei si sinusul UG se oblitereaza pana la ombilic,
formand uraca/lig. Ombilical median. In urma proc de coborare a gonadelor si
ascensionare rinichi, evolutia ductelor mezonefr Wollf si mug ureterali este
urmatoarea: segmentul ductelor mezonefr dintre SUG si orif mug ureteral se
incorporeaza treptat in peretele SUG, unde participa la formarea mucoasei (orig
mezodermala), unui sp triunghiular cuprins intre ostiile ureterale si ostiul uretral =
trigon vezical. Mucoasa trigonului vezical (orig mezodermala) este neteda spre
deoseb de cea a restului vezicii urinare cu origine endodermala (e cudata).
*adenocarcinomul vezical are origine endodermala.
19. Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei malformatii
Organe genitale externe
Tuberculul genital creste mai mult viitor penis. Santul uretral delimitat de plicile
uretrale se alungeste pe fata inf a TG (viitor penis). Ulterior acest sant se inchide
prin unirea plicilor uretrale => uretra spongioasa. Capatul distal al acesteia este
initial inchis. La nivelul glandului apare o proliferare ectodermala de forma unui
cordon epitelial plin. In mod normal capata lumen => fosa naviculara. Aceasta
comunica prin meat uretral ext cu exteriorul, iar posterior cu uretra spongioasa (lim
e marcata de o plica mucoasa concava ant = valva lui Guerin). In jurul glandului
apare o proliferare ectodermala circumferentiala = preput. Daca este mai stransa
=> fimoza. Plicile labioscrotale migreaza usor post, se unesc => scrotul/bursele
(semn al locului de unire a celor 2 plici ramane rafeul scrotal). Corpii erectili se
formeaza din mezenchimul local.
Prostata
Se dezvolta prin inmugurire din mug epiteliali endodermali si mezodermali.
a) Uretra masculina: origine endodermala din partea pelvina a SUG, cu o
exceptie: jumatatea sup a peretelui post al uretrei, deasupra foliculului
seminal.
b) Uretra membranoasa: origine endodermala din p pelvina SUG
c) Uretra spongioasa: origine endodermala in cea mai mare parte din p
perineala a SUG, cu o exceptie: fosa naviculara (orig ectodermala)
Prostata e formata din 5 lobi (in per embriofetala): 2 lat, ant, post, mijlociu. Lobul
ant se dezv mai putin => istm. Acesti lobi au origini embriologice dif: cu exceptia
lobului mjl (mezodermala), restul au orig endodermala.

Implicatii clinice:
1. La niv lobului mijlociu : adenom de prostata (tulburari de mictiune timpurii)
2. Adenocarcinom prostatic -> restul lobilor, de obicei periferic ( tulburari de
mictiune tardive)
20. Dezvoltarea cailor genitale feminine malformatii
Tuberculul genital prezinta o crestere slaba => viitor clitoris. Plicile uretrale devin
labii mici. Intre acestea, santul uretral impreuna cu p perineala a SUG formeaza
vestibulul vaginal in care se deschid uretra si vaginul. Plicile labioscrotale formeaza
labiile mari, unite ant si post prin comisuri labiale (ant si post). Corpii erectili se
dezvolta din mezodermul local. Glandele vestibulare se dezvolta prin inmugurire din
epiteliul inferior al vaginului.
21. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor
Din S4 pe fata mediala a mezonefrosului apare creasta genitala cu care formeaza
creasta urogenitala; aceasta este legata de pretele post printr-un mezou urogenital.
Creasta urogenitala in aceasta faza este formata din 2 regiuni:
-

La suprafata: epiteliu celomic

In profunzime: mezenchim local

Intre S4-S6 aceasta struct este pastrata pana cand cel germinale primordiale
(origine endodermala perete sac vitelin) incep sa populeze creasta. Acestea vor
avea un efect inductor asupra crestei genitale care va deveni gonada primitiva. In
S7 aceasta gonada primitiva va avea 2 zone:
-

Periferica (corticala)
Centrala (medulara)

Daca sexul genetic este 44xy (cel germinale = viitoare spermatogonii) corticala
gonadei involueaza, devenind albugineea testiculului, iar medulara devine
parenchim testicular. Daca sexul genetic este 44xx (cel germinale = ovogonii)
corticala gonadei devine foliculi ovarieni iar medulara involueaza. Aceasta
diferentiere este determinata de cromozomul y in absenta lui, gonada evolueaza
spre ovar.
22. Dezvoltarea testiculului
Dupa S7 la niv medularei gonadei apar cordoane genitale primare. Acestea se
ramifica spre corticala in 2-4 cordoane testiculare. Acestea isi pastreaza aspectul de
cordoane pana la pubertate (8-10ani). In aceasta perioada cordoanele testiculare
se tunelizeaza si devin tubi seminiferi contorti. In acesti tubi dupa pubertate pana la
70 de ani are loc spermatogeneza. In TSC exista 2 tipuri de cel:
-

Cel germinale = viitoare spermatogonii (origine endodermala)

Cel de sustinere Sertoli (origine mezodermala)

In jurul TSC apar cel endocrine Leydig ce incep secretia de testosteron. Ea este
esentiala pt dezv organelor genitale interne si externe. TSC se continua cu TS drepti
care se continua in reteaua testiculara (formata din mezenchimul gonadei). RT se

cont cu canalele eferente ale epididimului. La acest nivel se realizeaza leg dintre
struct gonadei si ale mezonefrosului = jonctiune urogenitala (corpul MIHALKOVITZ).
Devine functional din L4.
23. Dezvoltarea ovarului
Tardiva, S16. La nivelul corticalei gonadei apar cordoanele genitale primordiale
Valentin Phluger exista mai multe generatii de cordoane genitale. Spre deosebire
de sexul masculin, aceste cordoane genitale se fragmenteaza, se aseaza in jurul cel
germinale (ovogonii) si formeaza cel foliculare ale foliculului ovarian. Ovarul
prezinta corticala superficial, neacoperita de alte structuri, nici de peritoneu, ceea
ce permite ponta ovulara = ovulatia.
24. Procesul de descensus al gonadelor
Gonadele se formeaza in reg lombara, medial de mezonefros = creasta urogenitala.
Ea prezinta un mezou propriu posterior = mezoul crestei urogenitale. Din acesta,
creasta genitala viit gonada primitiva- isi pastreaza un mezou propriu =
mezenchim. Gonada primitiva prezinta 3 mezouri :
-

Superior: cranial, diafragmatic

Inferior: caudal
Mezenchim

Coborarea ovarului
Acesta sufera un proces doar de coborare interna: reg lombara -> regiunea iliaca,
datorita relatiei cu ductului paramezonefr Muller, mezourile ovarului evoluand
astfel:
-

Lig Sup : lig suspensor, infundibulopelvic

Lig Inf: lig uteroovarian continuar cu lig rotund al uterului
Mezenchim: mezovar

Coborarea testiculului
Sufera proces de coborare intern si extern la nivelul burselor scrotale. Ligamentele
lui evolueaza astfel:
-

Superior si mezenchimul dispar

Inferior gubernaculum testis si bureletele labio-scrotal. Gubernaculum se
scurteaza ( in cond in care corpul embrionar creste) si sufera un proces de
degenerare mucoida, ceea ce determina coborarea testiculului spre buretele
labioscrotal. Peritoneul din vecinatatea gubernaculumului emite o invaginare
= proces vaginal care se adanceste caudal => canal peritoneovaginal.
Peritoneul ramas I jurul testiculului formeaza tunica vaginala. Canalul se
fibrozeaza in mod normal (persistenta => hidrocel congenital).
Gubernaculum -> lig scrotal.

25. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port

Este prima etapa a dezvoltarii sistemului port.
Venele viteline dreapta si stanga in drumul lor spre cele 2 coarne ale SV traverseaza
mugurele hepatic si ST. La nivel hepatic, vv viteline sub influenta hepatocitelor sunt
dezorganizate astfel incat din ele se formeaza un labirint venos intrahepatic. Vv
viteline isi pierd unitatea si se impart in 2:
-

Vv aferente/advehente = pana la ficat

Vv eferente/revehente = partea de deasupra mug hepatic

Intre vv viteline mai apar 2 anastomoze: aa inf preintestinala, aa mijl

retrointestinala la care se adauga aa superioara labirintul venos intrahepatic.
Evolutia venelor advehente
In dreapta dispare partea dintre aa inf si mijlocie. In stanga dispare aproape in
totalitate, cu exceptia partii dintre aa inf si mijlocie. Vena restanta se va numi vena
advehenta comuna = viitoare porta. Distal, ea inmugureste => vena splenica si
VMI, iar capatul initial devine VMS.
Evolutia venelor revehente
In stanga dispare. Cea din dreapta devine v revehenta comuna viitoare vv
hepatice care pe masura incorporarii cornului drept al SV si a v cardinale comune
drept in peretele AD cor ajunge sa se deschida in v cardinala inf dreapta, viitoare
VCI.
31. Spatiul retroperitoneal delimitare, continut
Regiune viscerala importanta delimitata de:
P: perete P abdominal
A: peritoneu parietal P
S: diafragma abdominala
I: stramtoarea superioara a bazinului de la care se continua cu spatiul pelvis
subperitoneal
Are 2 componente:
1. spatiul primar retroperit (rinichi, glande SR, uretere, aorta, VCI, ggl limfatici,
lant simpatic latero aortic)
2. spatiul secundar retroperit (contine duoden, pancreas (cu exc), colon asc si
desc)
32. Aorta abdominala limite, raporturi, ramuri
Limite:

- Superior: hiatus aortic al diafragmei (proiectie T10-T11) delimitat de lig arcuat

median si stalpii diafragmatici
- Inferior: L4-L5 usor flanc stang
Traiect: rectiliniu descendent
Lungime: 15-18 cm
Calibru: superior: 15 18 mm, inferior 12-13 mm (diametrul scade brusc dupa
emergenta aa renale)
Raporturi:
Posterior :
-

Corpuri vertebrale si discuri intervertebrale coresp acoperite de lig

longitudinal ant
Vv renale drepte
De la L2 in sus canalul toracic
Ggl limfatici retroaortici

La dreapta:
-

VCI pe toata lungimea. Superior de L1 se indreapta spre dreapta si posterior,

delimitand cu aorta un spatiu anterior = sp/trigonul interaorticocav, ocupat
de:
1. Stalp diafragm drept
2. Lob caudat ficat
3. Ggl celiac drept
4. Ggl limfatici interaorticocavi

La stanga:
-

Lantul simpatic lombar stang format din 3-5 ggl (latero-aortic)

Rinichi
SR
Cai urinare stangi

Anterior : exista 2 tipuri : in plan retroperitoneal si in plan intraperitoneal

In plan retroperitoneal:
-

Plexurile vegetative previscerale

Ggl limfatici preaortici
Vena renala stanga

In plan intraperitoneal, aorta e impartita de complexul duodenopancreatic in 3

segmente:

1. supraDP: e centrat de tr celiac si corespunde anterior vestibulului bursei

2. retroDP: centrat de AMS, vine in rap cu pancreasul la limita cap-corp si
duoden III
3. sub/infra DP: centrat de AMI, acoperit de peritoneu parietal post prin
intermediul caruia vine in rap cu anse jejunoileale.

Ramuri:
1.
2.
-

terminale:
cele 2 aa iliace comune
a sacrala medie
colaterale:
viscerale: - desprinse de pe fata ant: tr celiac, AMS, AMI
desprinde de pe fata antero-lat: aa suprarenale mijlocii, aa
renale, aa genitale
parietale
1. a frenica inferioara (pt diafragm) are traiect lateral pe fata inf a cupolei
diafragmaice unde da 2 ramuri: ramura laterala cu traiect spre originea
costala a diafragmei si ramura mediala care inconjoara spre ant hiatusul
esofagian si se aa cu cea de partea opusa
2. aa lombare (4 perechi, a 5-a are origine in sacarala medie). Cele drepte
sunt mai lungi si au traiect retro-cav. Dau cate 2 rr:
ram ant cu traiect lateral, ant de m patrat lombar; ajunge in grosimea
peretelui abdom
ram post cu traiect post intercostiform, traversand mm jgheaburilor pana la
tegument. Din ea se desprinde cate o ramura spinala-> gaura intervertebrala
spre canalul vertebral.