DEZVOLTAREA MEZOGASTRULUI VENTRAL

 endodermul tavanului sacului vitelin secundar, se transformă pe linia mediană -

ventral de notocord – în şanţ intestinal;
 şanţul intestinal se transformă la extremitatea cranială şi caudală în tub
 intestinal;
 Aceasta este situată în planul medio-sagital, paralel cu notocondrul şi comunică în
partea mijlocie, cu sacul vitelin;
 La capătul cranial, tubul intestinal este închis de membrana bucofaringiană sau
membrana stomatofaringiană;
In acest stadiu, tubului intestinal i se disting trei părţi:
• intestinul anterior sau pro-enteron;
• intestinul mijlociu sau mesenteron;
• intestinul posterior sau terminal,– metenteron.

Din intestinul anterior iau naştere:

• faringele,
• esofagul şi aparatul respirator,
• stomacul şi duodenul, până sub diverticulul hepatic,
• mugurele pancreatic ventral şi dorsal.

Din intestinul mijlociu se formează:

 restul duodenului,
 ansa ombilicală din care derivă: jejunul, ileonul, cecul, colonul ascendent şi cele două
treimi drepte ale colonului transvers.

Intestinul posterior va da naştere:

 treimii stângi a colonului transvers,
 colonului descendent,
 colonului sigmoid,
 rectului.

 Aceste segmente ale tubului digestiv încep să se schiţeze încă din săptămâna a IV-a
de viaţă;
 Tubul intestinal este legat sagital de peretele posterior al trunchiului prin mezenterul
comun dorsal, format din splanchnopleura dreaptă şi stângă;
 Din mezenterul comun dorsal (posterior) se individualizează:
 mezoesofagul,
 mezogastrul dorsal,
 mezoduodenul,
 mezenterul ansei ombilicale,
 mezocolonul,
 mezorectul.
Există şi un mezenter ventral care leagă tubul intestinal de peretele anterior al
trunchiului- mezogastrul şi mezoduodenul ventral;
  STOMACUL se prezintă la sfârşitul săptămânii a IV-a ca o dilataţie fuziformă
a tubului intestinal şi este situat în planul medio-sagital;
 Iniţial, el are o poziţie înaltă, în regiunea cervicală, ceea ce îi permite
contactul direct cu nervul vag care îl inervează şi este inclus în mezenchimul
septului transvers, din care se va forma şi mezogastrul ventral;
 În săptămânile IV-VII stomacul este împins de cord şi plămâni ;
 Marginea posterioară a organului creşte mai rapid decât cea anterioară; de
aceea, ea se curbează şi se deplasează către stânga;
 Marginea anterioară creşte mult mai lent. Ea formează curbura mică a
stomacului;
 creşterea mezogastrului dorsal este rapidă şi a mezogastrului ventral, lentă.
 rotatia in jurul axei longitudinale determina tractiunea mezogastrului dorsal
spre stanga, cu formarea bursei omentale;
 aceasta tractiune fixeaza mezogastrul ventral spre dreapta;
 Apariţia şi dezvoltarea ficatului în septul transvers şi în mezogastrul ventral,
fixează pilorul în mezogastrul ventral.
Din mezogastrul ventral se vor forma:
• omentul mic,
• ligamentul falciform al ficatului (mezohepaticul ventral),
• ligamentul coronar şi
• ligamentele triunghiulare, drept şi stâng.

MORFOGENEZA FICATULUI SI A DUODENULUI

DUODENUL
 Duodenul se formeaza din portiunea terminala a intestinului anterior(primele
doua segmente) si din portiunea cefalica a intestinului mijlociu(segmentele 3
si 4);
 Tranzitia intre intestinul anterior si cel mijlociu se realizeaza la nivelul
duodenului => mugurii hepatici si pancreatici;
 Pe masura ce stomacul se roteste , duodenul ia aspectul unui anse sub forma
literei C si se roteste catre dreapta;
 Aceasta rotatie deplaseaza duodenul din pozitia initiala, pe linia mediana,
catre jumatatea stanga a cavitatii abdominale;
 Duodenul este irigat de ramuri provenind din artera celiaca si artera
mezenterica superioara;

FICATUL SI CAILE BILIARE

 Este vizibil in ziua 28 sub forma unei ingrosari epiteliale endodermice in septul
transvers(placa de mezoderm situatia intre cavitate pericardica si canalul vitelin);
 Portiunea craniala a mugurelui hepatic-ficatul propriu zis;
 Portiunea mijlocie- vezicula biliara si canalul cistic;
 Portiunea caudala – partea ventrala a pancreasului;
 Conexiuna intre ficat si tubul digestiv se ingusteaza progresiv => canalul biliar din
care se formeaza vezica biliara si canalul cistic;
 Cordoanele endodermice formeaza parenchimul hepatic si canaliculele biliare;
 Mezodermul de la suprafata se diferentiaza in peritoneu visceral, cu exceptia
portiunii craniale unde ficatul ramane in contact cu derivatele septului transvers(aria
nuda);
 In S10, ficatul reperezinta 10% din greutatea embrionului.
FUNCTII FICAT: -functia hematopoetica;( dispare treptat in ultimele 2 luni de viata
intrauterina)
- Formarea bilei incepe in S12;
- La nastere – ficatul are 5% din greutatea corpului .

MORFOGENEZA PANCREASULUI

 Se formeaza in ziua 26;

 Pancreasul se formeaza din doi muguri, dorsal si ventral care au originea in stratul
endodermic al duodenului:
1) mugurele pancreatic dorsal este situat in mezenterul dorsal ;
2) mugurele pancreatic ventral – in apropierea ductului biliar;
 Mugurele ventral da nastere procesului uncinat si portiunii inferioare a capului
pancreasului;
 Restul glandei se formeaza din mugurele dorsal;
 Ductul pancreatic principal Wirsung se formeaza din segmentul distal al ductului
pancreatic dorsal si din intreg ductul pancreatic ventral;
 Ductul pancreatic accesor Santorini – din portiunea proximala ductului pancreatic
dorsal;
 Ductul pancreatic principal impreuna cu ductul biliar patrund in duoden la nivelul
papilei duodenale mari ;
 Ductul pancreatic accesor- la niv papilei duodenale mici
 A 3 A LUNA DE VIATA -se dezvolta celulele pancreartice alfa , beta , gama cu
dispozitie inelara => insulele pancreatice ale lui Langerhans;
 Secretia de insulina incepe din luna a 5 a;
 Din celulele parenchimatoase => celule secretoare de insulina si glucagon;
 Tesutul conjunctiv pancreatic- mezodermul splanhic care incronjoara mugurii
pancreatici.

DEZVOLTAREA CORDULUI.LOCALIZAREA ARIEI CARDIOGENE SI DEZVOLTAREA

TUBULUI SI ANSEI CARDIACE
 Dezvoltarea corduluI începe încă la embrionul de 1,5 mm, la sfârşitul săptămânii a III-
a;
 la nivelul extremităţii cefalice, anterior de placa neurală şi lama procordală (viitoarea
membrană bucofaringiană), în regiunea numită arie cardiogenă, se diferenţiază din
mezenchim primele celule angioformatoare;
 Acestea vor forma un plex vascular endotelial în strânsă relaţie cu splanchnopleura,
din care iau naştere două tuburi endoteliale, unul stâng şi altul drept;
 cele două tuburi se apropie median tot mai mult şi, treptat, fuzionează unul cu altul
în direcţie cranio-caudală=>tubul cardiac primitiv unic(stratul său endotelial
devenind endocardul cordului definitiv);
 Concomitent, se formează cavitatea pericardică;
 Din celulele mezenchimale din splanchnopleură(din jurul tubului endocardic) se vor
diferenţia celulele musculare ale miocardului şi celulele mezoteliale ale epicardului;
 Tubul cardiac are un capăt arterial, cefalic şi altul venos, caudal;
 Dilataţia dinspre capătul arterial poartă numele de bulbul primitiv al cordului, după
care urmează ventriculul primitiv şi atriul primitiv în care se deschide sinusul venos
care are două coarne unul stâng şi altul drept;
 Comunicarea dintre atriul primitiv şi şi ventricul se numeşte canal atrioventricular;
 Bulbul cordului se continuă cranial cu sacul aortic sau cu aortele ventrale din care
pleacă succesiv arcurile arteriale aortice sau arterele branchiale;
 La extremitatea opusă în fiecare corn al sinusului venos, se deschid câte o venă
vitelină, vena ombilicală şi vena cardinală comună;
 cordul primordial nu se dezvoltă uniform, ci bulbul cordului şi ventriculul prezintă un
ritm mai rapid de creştere în lungime faţă de celelalte cavităţi ale sale.

FORMAREA ANSEI CARDIACE

 În ziua 23 procesul de alungire și arcuire a tubului cardiac continuă
 Arcuirea tubului cardiac, cauzată de modificarea formei celulelor conduce la
apariția ansei cardiace
 Procesul este complet în ziua 28
La nivelul întregului tub cardiac devin vizibile expansiuni locale:
o Sinusul venos
o Porțiunea atrială
o Joncțiunea atrioventriculară
o Ventricul primitiv
o Bulbul cardiac : porțiune proximală, conul cardiac, trunchiul arterial
o Șanț bulboventricular

DEZVOLTAREA SINUSULUI VENOS SI SEPTAREA CAVITATILOR CORDULUI

 Sinusul venos, la jumătatea săptămânii a 4a, primeşte sânge venos de la nivelul

coarnelor sinusale drept şi stâng;
 fiecare corn primeste sângele adus de trei vene importante:
1. vena vitelină sau omfalo-mezenterică
2. vena ombilicală
3. vena cardinală comună;
 Cornul drept rămâne singura cale de comunicare dintre sinusul venos iniţial şi
atriu și este încorporat în atriul drept formând porţiunea netedă a peretelui
acestuia;
 Orificiu sino-atrial-prezintă de fiecare parte câte o plică valvulară - valvele
venoase dreaptă şi stângă ce fuzioneaza =>septul fals
 Porţiunea superioară a valvei venoase drepte dispare total iar porțiunea
inferioară dă naştere valvei venei cave inferioare şi valvei sinusului coronar;
SEPTAREA CORDULUI
 Septarea se produce in zilele 27-36, la embrionul ce evolueaza intre 4 si
17 milimetrii;

SEPTAREA ATRIILOR:
A.Formarea septului intermediar
 La nivelul canalului atrioventricular, apar prin proliferarea celulelor
endocardice două proeminenţe – pernuţe endocardice –.Prin fuziunea lor ia
naştere septul intermediar ,care împarte canalul atrioventricular într-un ostiu
atrioventricular drept şi altul stâng;

B.Formarea septului prim

 Pe peretele superior al atriului primitiv se formeaza un pliu endocardic numit
septul prim ;
 Acesta creste descendent , iar intre el si septul intermediar se formeaza un
orificiu numit foramen primum;
 Continuind cresterea, septul prim se uneste cu septul intermediar si foramen
primum dispare. Concomitent cu acest proces in partea superioara a septului
prim apare o perforatie numita foramen secundum;

C.Formarea septului secund

 La dreapta septului prim, pe tavanul atriului drept, apare un pliu endodermic
numit septul secund;
 El evolueaza descendent si blocheaza foramen secundum. Intre marginea lui
concava si orificiul secundar, se formeaza gaura ovala;
 Marginea concava a septului secund va deveni in atriul drept, limbul fosei
ovale;
 Marginea inferioara a orificiului secund va deveni in atriul sting valvula fosei
ovale;

SEPTAREA VENTRICULILOR
 pe peretele inferior al ventriculului, apare o plica endocardica numita septul
interventricular , ce se dezvolta spre superior;
 Intre marginea sa libera si septul intermediar se delimiteaza un orificiu numit
foramen interventriculare;
 Din fuziunea septului intermediar cu partea inferioara a septului spiral, se
formeaza septul membranos . Acesta inchide in final orificiul interventricular,
definitivind separarea ventriculilor.

Dezvoltarea sistemului vascular arterial, venos și limfatic

SISTEMUL ARTERIAL
În a 4 a săptămână de viaţă există trei sisteme vasculare care funcţionează, se succed
şi involuează treptat:
 reţeaua vitelină;
 reţeaua placentară;
 reţeaua intraembrionară.
 In saptamana 4-5 de dezvoltare se formeaza arcurile faringiene;
  Fiecare arc faringian asociază un nerv cranian și o arteră;
 Cele 5 arcuri sunt numerotate- I,II,III,IV și VI
 Arcurile aortice se formeaza din cele 5 arcuri faringiene , iar din ele
deriva 4 structuri importante :
1. Arterele carotide comune ( din arcul 3)
2. Crosa aortei(din arcul 4)
3. Arterele pulmonare(din arcul 6)
4. Arterele subclaviculare drepte ( din arcul 4)
 Din arterele viteline – iau nastere artera celiaca si artera mezenterica superioara si
inferioara
 Artere ombilicale au originea la nivelul arterelor iliace interne;
 Dupa nastere, segementele distale se oblitereaza si rezulta ligamentul ombilical
medial , iar segmentele proximale persista si formeaza arterele iliace interne si
veziculare ;
Malformatii: Persistenta ductului arterial, persistenta ductului aortic drept

SISTEMUL VENOS
 Sistemul venos succede sistemul arterial si se produce in saptamana 5-in corpul
embrionar
 Se formeaza 3 perechi de vene majore:
1. Venele viteline=omfaloenterice-duc sangele venos de la vezica vitelina la
sinusul venos ( din acesta se va forma = sistemul venos port)
2. Venele ombilicale - cu originea in vilozitatile corionice placentare;
-duc sangele de la placenta la sinusul venos;
-acestea dispar, iar in locul lor dupa nastere vor ramane ligamentul rotund
al ficatului si ligamentul venos al lui Arantius
3. Venele cardinale :
 Venele cardinale anterioare aduc sângele din porțiunea cefalică a embrionului;
 Venele cardinale posterioare transportă sângele din restul embrionului;
o Venele subcardinale- transportă sângele de la nivelul rinichilor;
o Venele sacrocardinale-transportă sângele de la nivelul membrelor inferioare;
o Venele supracardinale- primesc sângele de la nivelul pereților trunchiului;
• Anastomoza dintre venele cardinale anterioare dă naștere venei brahiocefalice stg;
Din venele cardinale se formeaza sistemul venos cav;

MALFORMATII:
 Dedublarea venei cave
 Situarea venei cave inferioare pe partea stanga
 Absenta venei cave inferioare

PRINCIPII DE ORGANIZARE FUNCTIONALA A CORDULUI SI A VASELOR

• EPICARDUL
- foita viscerala a pericardului seros;
- Acopera complet miocardul si fetele cordului
- La baza se rasfrange pe vasele mari
• MIOCARDUL
1) Scheletul fibros al cordului –alcatuit din tesut conjunctiv organizat sub forma
de : a) Inele tendioase( inelele fibroase ale lui Lower)
b) Trigonuri fibroase – formatiuni situate intre orificiile atrioventriculare si
orificiile arterelor mari;
-rol de insertie pentru fibrele miocardice si ale inelelor
fibroase;
c) Tendonul conului arterial- situat intre artera pulmonara si aorta
2)Miocardul-muschiul cordului
o D.p.d.v. functional, poate fi considerat un sincitiu :
• Miocardul atrial
• Miocardul ventricular-3 categorii de fibre: 1) Fibrele in vartej-superficiale,vizibile
2) Fibrele parietale
3) Fibre ventriculare
o Sistemul excitoconductor: alcatuit dintr-o musculatura specifica care face legatura
anatomica si functionala intre miocardul atrial si cel ventricular;

 Nodulul sinoatrial al lui Keith si Flack

-se afla in atriul drept, la nivelul cristei terminale sau orificul de varsare a venei cave
superioare
-Frecventa de 70-80/minut-RITM SINUSAL

 Nodulul atrioventircular al lui Aschof Towara

-situat in aria triunghiului Koch;
-prezinta 2 segemnte: *segmentul cranial-portiunea sinusala sau nodulul lui Zahn
*segmentul mijlociu si caudal- nodulul atrioventricular
propriuzis
-Frecventa de 40-50/minut

 Fasciculul atrioventricular al lui Hiss

-continua nodulul atrioventricular;
-initial se afla pe fata dreapta a septului interatrioventricular;
-Frecventa de 25-30 batai/minut –RITM IDIOVENTRICULAR

 ENDOCARDUL-foita care tapeteaza peretii cavitatilor cordului si valvulele orificiilor

sale la nivelul carora se continua cu endoteliul vascular.
 ANOMALII IN DEZVOLTAREA CORDULUI SI A VASELOR DE SANGE

 Anomaliile de vascularizaţie ale inimii interesează în special dezvoltarea

arterelor coronare: lipsa unei coroane, originea ei înaltă, din aortă sau din
pulmonară;
 Anomalii ale sistemului excito conductor-mult mai rare
 Inima triloculară (uniatrială, biventriculară) este consecinţa nedezvoltării în
totalitate a septului interatrial, cu persistenţa atriului unic, stare normală în
săptămâna a 4-a intrauterină.
 Persistenţa lui ostium secundum (persistenţa orificiului Botallo)
-apare ca un orificiu larg în mijlocul septului;
 Defectul de sept atrial asociat cu stenoza mitrală este cunoscut sub numele
de sindromul Lutembacher cu şunt stânga-dreapta;
 Boala Ebstein este un sindrom care apare mai rar, având ca semn principal
dezvoltarea anormală a valvulei tricuspide;
 Tetralogia Fallot se produce prin diviziunea inegală a bulbului arterial, care
determină:
• stenoza arterei pulmonare;
• deplasarea spre dreapta a aortei („aorta călare”);
• defect de sept interventricular şi, în consecinţă,
• hipertrofia ventriculului drept.

 Stenoza valvulelor arterei pulmonare/arterei aorte

 Arcul aortic dublu se formează prin persistenţa arcului aortic drept;
 Absenţa venei cave inferioare este suplinită prin marea venă azigos şi este
asociată cu vărsarea directă în atriul drept a venelor hepatice;
 Dubla venă cavă superioară este consecinţa persistenţei venei cardinale
craniale stângi, cu absenţa trunchiului venos brahiocefalic stâng.

APARATUL URINAR
DEZVOLTAREA RINICHIULUI ŞI URETERULUI
 aparatul urinar se dezvoltă aproape în întregime din mezoderm;
 materialul nefrogen provine din mezodermul intermediar situat între mezodermul
paraaxial, somitic şi lama laterală;
 el se întinde cranio-caudal în dreptul somitelor 7-35, între regiunea cervicală
inferioară şi regiunea sacrală;
În dezvoltarea rinichiului se succed trei etape:
 Pronefrosul:
-aglomerări celulare, fără lumen, care se alătură, se tubulizează şi edifică aproximativ
5 perechi de tubi pronefrotici în dreptul somitelor 5-10.
-ei se dezvoltă dorsal, se îndoaie caudal şi extremităţile acestea dorsocaudale, unite=
colector primar sau pronefrotic
-Tubii pronefrotici respectă metameria. Ei dispar până la sfârşitul primei luni de viaţă
embrionară

 Mezonefrosul-rinichiul mijlociu
 -începe să se dezvolte la sfârşitul primei luni, din materialul nefrogen aşezat în
continuarea pronefrosului (somitele 11-30);
-primii tubi mai păstrează metameria pronefrosului, dar structura lor se complică prin
formarea unei dilatări situate medial-care devine capsula Bowman;
-Tubii mezonefrotici se alungesc, devin sinuoşi şi se deschid în canalul colector
pronefrotic-canalul Wolff;
-Tubii mezonefrotici ating maximum de dezvoltare la om în luna a Il-a, când
ansamblul lor împreună cu ţesutul conjunctiv şi vasele formează mezonefrosul sau
corpii Wolff
-În regiunea medială a corpilor Wolff, spre aortă, se dispun glomerulii mezonefrotici,
iar lateral tubii şi ductul mezonefrotic

 Metanefrosul-rinichiul definitiv
- se formează din:
1) mezodermul nefrogen nesegmentat din regiunea lombosacrală (somitele 29-35),
care constituie blastemul metanefrogen;
2) din ramificaţiile unui mugure al canalului Wolff, numit mugure ureteral;
-in săptămâna a 4-a embrionară, din regiunea caudală a ductului mezonefrotic
porneşte un mugure canaliculat care, crescând, se îndepărtează de acest duct, se
îndreaptă cranial şi se bifurcă în apropierea blastemului metanefrogen; mugurele
devine ureter. Prima bifurcaţie constituie bazinetul primar(prezinta 2 ramuri);
-fiecare ramură se divide din nou şi prin diviziuni succesive se va ajunge la tubi de
ordinul 14-15=> calice mari, mici
-tubii drepţi şi tubii colectori (sistemul excretor intrarenal) vor face legătura cu
nefronii dezvoltaţi din blastemul metanefrogen (partea secretoare a rinichiului);
-blastemul metanefrogen în contact cu tubii colectori evoluează=> se transforma in
vezicule -veziculele se dezvolta: 1) la o extremitate: capsule Bowman;
2) iar cealaltă extremitate se alungeşte mult şi se diferenţiază:
tubii contorţi proximali, ansele Henle şi tubii contorţi distali, care se deschid în tubii
colectori.

o Vezica urinară şi uretra sunt în strânsă legătura cu evoluţia segmentului anterior al

cloacei numit sinusul urogenital;
o el se separă complet de sinusul anorectal, începând cu săptămâna a 4-a şi până în
săptămâna a 7-a;
o din porţiunea superioară a sinusului urogenital, care se continuă fără o limita precisă
cu alantoida, va lua naştere cea mai mare parte a vezicii urinare;
o prelungirea superioară a alantoidei în cordonul ombilical regresează şi se transformă
într-un cordon fibros denumit uraca sau ligamentul ombilical median, care se întinde
de la vârful vezicii urinare la ombilic;
o La femeie, uretra se dezvolta din segmentul urinar al sinusului urogenital;
o La barbat, uretra se dezvolta din segmentul urinar si segmentul pelvian al portiunii
genitale a sinusului urogenital;
ANOMALIILE APARATULUI URINAR
 Aplazia şi hipoplazia renală- in aplazie: nu exista pelvis, pedicul renal, ureterele sunt
slab dezvoltate
 -Cauza: absenţa procesului de inducţie între mugurele
ureteral şi ţesutul metanefrogen.
 Rinichiul hipoplazic-mai mic de volum, cu număr redus de lobi (de obicei 3-6, în loc
de 8-14);
-Cauza: insuficienta divizare a mugurelui ureteral;
 Rinichiului polichistic: -lipsa de unire între segmentul secretor al rinichiului şi cel
excretor, primul dilatându-se şi formând chisturi în zona corticală
 Hidronefroza congenitală- dilatarea bazinetului şi calicelor;
 Rinichiul ectopic- reprezintă o anomalie de migrare.
 Rinichiul în potcoavă -apare ca o semilună cu concavitatea în sus, rezultând din
unirea polilor inferiori
 Ureterul dublu sau bifid- provine din diviziunea precoce a mugurelui ureteral
 Extrofia vezicii urinare - de trei ori mai frecventă la băieţi decât la fete
-se traduce prin exteriorizarea la nivelul peretelui abdominal a
feţei mucoase a peretelui posterior al vezicii;
 Agenezia vezicală- poate proveni din nedezvoltarea sinusului urogenital;
 Hipoplazia vezicală
 Vezica urinară dublă
 Absenţa sau atrezia uretrei-o dilatare a vezicii, care comprimă arterele ombilicale,
tulburând circulaţia ombilicala

DEZVOLTAREA SISTEMULUI REPRODUCATOR

 Din mezodermul intermediar mezonefritic – gonadele si caile genitale
 Din mezodermul eminentei caudale- organele erectile ale perineului
anterior
 Dezvoltarea gonadelor , 2 etape : 1. Gonada indiferenta
2. Sexualizarea gonadei
1)
 Gonadele apar initial- sub forma unor perechi de creste longitudinale => creste
genitale;
 Crestele genitale apar prin proliferarea si condensarea mezenchimului subiacent;
 Creasta genitală va fi colonizată în săptămâna a 5-a de gonocitele primare;
 Aceste celule se deplasează prin mişcări ameboidale şi, trecând lateral de tubul
digestiv, ajung în mezenterul dorsal şi de acolo pătrund în crestele genitale,
repartizându-se în epiteliul celomic şi în mezenchimul subiacent;
 Epiteliul celomic reacţionează proliferând în profunzime şi formând cordoane
sexuale primare;
 Aceste cordoane sexuale primare se anastomozează în reţea cu tubii contorţi
mezonefrotici, stabilind astfel prima conexiune urogenitală sau organul
Mihalcovicz;

TESTICULUL-dupa per indiferenta – pereche de cromozomi XY

 La începutul săptămânii a 7-a- apare diferentierea gonadelor masculine
 cordoanele sexuale primitive proliferează, se anastomozează şi devin testiculare;
 ele se separă de epiteliul celomic printr-un strat de tesut conjunctiv din care se va
forma albugineea;
  cordoanele testiculare intră în legătură cu tubii drepţi şi rete testis, formaţi
anterior din conexiunile urogenitale;
 În luna a IV-a cordoanele testiculare iau formă de ansă şi se continuă cu tubii
drepţi
 In aceasta etapa , cordoanele testiculare contin celule germinative primordiale si
celule de sustinere Sertoli;
 Intre cordoanele testiculare exista celule interstitiale leydig
 Sapt 8- celule leydig incep sa secrete testosteron;
 la pubertate- cordoanele testiculare se transforma in tubi seminiferi;

OVAR-dupa per indiferenta

 celulele contin perechea XX de cromozomi sexuali, nu contin Y
 cordoanele sexuale primitive disociaza si formeaza-aglomerari celulare
neregulate care degenereaza;
 din mezoteliul crestei genitale se formează cordoane sexuale secundare corticale
care înglobează celulele germinative primordiale şi formează foliculii primordiali;
 celulele germinative primordiale devin oogonia;
 celulele epiteliale provenite din epiteliul de suprafaţă care le înconjoară
formează celulele foliculare .

CAI GENITALE
STADIUL INDIFERENT:
 atat embrionii de sex feminin , cat si cei de sex masculin prezinta initial doua perechi
de ducte genitale: ductele mezonefrice Wolff si ductele paramezonefrice Muller;
 cele doua ducte ulterior fuzioneaza si formeaza canalul uterin;
 SRY-gena principala care induce dezvoltarea testiculelor;

Caile genitale la embrionii de sex masculin

 Pe masura ce mezonefrosul regreseaza, tubulii epigenitali( de la polul cranial ) vin in
contact cu cordoanele celulare ale retelei testiculare => ducte eferente
 Tubulii paragenitali- nu se unesc cu cordoanele ;
 Inferior de orificiile ductelor eferente, ductele mezonefrice se alungesc si formeaza
epididimul;
 Intre coada epididimului si primordiul veziculei seminale – ductul mezonefritic se
transforma in duct deferent ;
 La sexul masculin, ductele paramezonefrice degenereaza cu excpetia apendicelui
testiculului.

Caile genitale la embrionii de sex feminin

 Ductele paramezonefrice dau nastere principalelor cai genitale;
 Fiecare duct prezinta 3 portiuni:
a. Un segment cranial, care comunica cu cav abdominala
b. Un segment orizontal care se incruciseaza cu ductul mezonefric
c. Un segment caudal care fuzioneaza cu segmentul omolog de partea opusa.
 Dupa coborarea ovarului, primele doua segmente => trompa uterina
Iar segmentele caudale fuzionate formeaza canalul uterin
 Ductele paramezonefrotice fuzionate => corpul uterin si colul uterin.

Vaginul
 Din portiunea pelvina a sinusului urogenital – bulbii sino-vaginali => placa vaginala
 Vaginul are origine dubla, portiunea superioara fiind derivata din canalul uterin, iar
portiunea inferioara din sinusul urogenital;
 Intre lumenul vaginului si a sinusului – himenul

ORGANE GENITALE EXTERNE

STADIU INDIFERENT
 In saptamana 3- celulele mezenchimale cu originea la nivelul liniei primitive
migreaza in jurul membranei cloacale => plicile cloacale
 Cranial de membrana – plicile se unesc => tuberculul genital
 Caudal de membr- plicile se impart in : o plica ureterala- ant
o plica anala -post
Feminin:
 Sub influenta estrogenilor
 Prin alungirea tuberculului genital => clitoris
 Din plicile ureterale se formeaza labiile mici
 Din santul urogenital => vestibul vaginal

Masculin
 Se realizeaza sub influenta hormonilor androgeni;
 Prin alungirea anterioara a tubercului genital ( denumit acum FALUS ) => penis
 FALUSUL trage plicile ureterale anterior => formeaza peretii laterali ai santului
ureteral
 Se extinde caudal, dar nu ajunge in portiunea distala , in regiunea glandului
 Din epiteliul santului ureteral se formeaza placa ureterala
 La sf lunii a 3 a – plicile ureterale se unesc => uretra peniana
 In luna a 4 a, prin invaginarea cel ectodermice ale tuberculului genital => meatul
uretral
 Din eminentele genitale se formeaza eminentele scrotale , care prin unire formeaza
scrotul