Curs 1 Embriologie 09.10.

2013

Ontogeneza aparatului digestiv

La sfarsitul saptamanii a4a si inceputul saptamanii a5a de dezvoltare embrionul sufera o curbare
transversala pasiva, ca urmare a evolutiei sacului vitelin si dezvoltarii rapide a somitelor.
Endodermul embrionar definitiv al tavanului sacului vitelin este incorporat in interiorul
embrionului, se adanceste si devine sant intestinal.
Concomitent, plicile laterale ale corpului cresc ventral si medial, contribuind la transformarea
santului intestinal in tub intestinal, curbarea transversala a embrionului si constituirea peretilor corpului.
Initial, tubul intestinal este dispus longitudinal, intre membranele didermice oro-faringiana si
cloacala.
Ontogenetic, organele tubului digestiv se dezvolta din endodermul tavanului sacului vitelin, cu
exceptia cavitatiii bucale si faringelui (partial) care se dezvolta din epiblastul care captuseste gura
primitiva (stomodeum) si a 1/3 inferioare a canalului anal, epiteliul si glandele canalului anal care se
dezvolta si epiblastul care captuseste proctodeumul.
Epiteliul mucoasei intestinale se formeaza din endoderm, submucoasa, musculara si seroasa din
mezodermul splanhnic. Tubul intestina primitiv este situat in continuarea faringelui.
Tractul gastro-intestinal este alcatuit din tesuturi specializate ale caror celule se reinnoiesc in
mod constant si ori de cate ori este nevoie, inclusiv in caz de injurii sau boli. Celulele stem gastro-
intestinale sunt situate in interiorul niselor, la baza criptelor sau glandelor mucoasei intestinale.
Producerea si mentinerea celulelor stem gastro-intestinale are loc pe seama celulelor
mezenchimale subiacente, care regleaza functia celulelor stem prin secretie paracrina de cytokine si
factori de crestere.
Celulele stem gastro-intestinale: produc toate liniile celulare adulte specifice mucoasei gastro-
intestinale si constituie un important element reglator al functiei gastro-intestinale.
La adult celulele stem formeaza noi precursori care in mod normal se diferentiaza in acelasi
tesut epitelial (esofagian, intestinal, pancreatic sau pulmonar), urmand aceleasi cai.
Exista cai genetice si factori genetici care controleaza dezvoltarea si diferentierea specifica a
celulelor epiteliului intestinal. Proliferarea celulara, diferentierea si evolutia celulelor in mucoasa gastro-
intestinala sunt reglate pe cai moleculare. Dezvoltarea organelor, inclusiv cele derivate din intestinul
anterior (esofag, plamani, stomac, pancreas, etc) avanseaza de-a lungul unor stadii distincte.
Familia factorului de crestere TGF-beta este recunoscuta ca inhibitor al proliferarii celulelor
epiteliului gastro-intestinal. Scindarea caii de semnalizare a TGF-beta/Smad provoaca reglarea in sens
ascendent a proliferarii celulare si poate genera tumori.
Genele sonic hedgehog (Shh) codifica o proteina semnalizatoare care detine un rol important in
dezvoltarea tubului intestinal si in special in formarea glandelor gastrice.
Genele Hox induse de genele sonic hedgehog Shh detin un rol important in regionalizarea
tubului digestiv. Moleculele cunoscute ca factor de crestere transformator beta TGF-beta in general
opresc multiplicarea celulelor dar in anumite conditii promoveaza procesul de crestere celulara.
Dezvoltarea gurii primitive (stomodeum).
Epiblastul (epiteliul ectodermal) care captuseste gura primitiva formeaza: epiteliul cavitatii
bucale, glandele salivare, epiteliul cavitatii nazale, adenohipofiza si ameloblastele (emailul dentar).
Primul sant branhial formeaza: epiteliul canalului auditiv, membrana externa a timpanului.
Prima punga faringiana dezvolta: membrana interna a timpanului, epiteliul cavitatii timpanice,
epiteliul tubei Eustachio si epiteliului antrum-ului mastoidian.
Dezvoltarea glandei hipofize
Glanda hipofiza se formeaza din diencefal si punga Rathke.
Dintii.
Sunt organe cu origine dubla: smaltul (emailul) dentar se formeaza din ectoderm; dentina,
cementul si pulpa dentara sunt de origine mezodermala.
In dezvoltarea lor dintii trec prin procesele: crestere, calcifiere, eruptie si atritie.
In saptamana a8a i.u. pe fata linguala a lamei labiale (lama primara) se observa proliferarea
ectodermului cu formarea lamei dentare (lama secundara) pe marginea libera a maxilarului si
mandibulei in forma de potcoava. La inceputul lunii a3a i.u. (sapt 8-10) pe fata linguala a lamei dentare
apar mugurii dentiei primare, sub forma a 10 condensari ectodermale pentru fiecare arcada. Dupa luna
a4a i.u. apar primii muguri ai dentiei definitive, urmand ca mugurii molarilor II si III sa apara dupa
nastere.
In procesul de crestere dintii trec prin stadii succesive: mugure dentar, cupa, clopot dentar. In
stadiul de clopot se calcifiaza coroana. Dupa calcifiere, are loc eruptia.
Dinte decidual Incepe calcificarea
coroanei
Data eruptiei Data caderii
Incisivi centrali inferiori Luna a4a 6-8 luni dupa nastere 7 ani
Incisivi centrali superiori Luna a4a 7-9 luni dupa nastere 7 ani

Dinte decidual Incepe calcificarea
coroanei

Incisivi laterali inferiori Luna 4-5
Incisivi laterali superiori Luna 4-5
Canini Luna a5a
Molar I Luna a5a
Molar II Luna a6a

Eruptia dintilor definitivi
Dinte definitiv
Incisivi centrali
Incisivi laterali
Canini Lunile 4-5
Premolar I 1,5 2 ani
Premolar II 2-2,5 ani
Molar I Nastere
Molar II 2,5 3 ani
Molar III 7-10 ani

Anomalii in dezvoltarea dintilor:
Anomalii numerice: hiperdontie- dinti supranumerari sau dedublarea dintilor, anondontie lipsa
congenitala a unui dinte sau a tuturor.
Anomalii de forma si volum: microdentism/dinti mici, macrodentism, dinti multicuspidati,
torsionati, coroana dubla, etc.
Anomalii de directie si sediu: anteversie, posteroversie, lateroversie, transpozitie = schimbarea
de sediu, mai frecvent caninul in locul premolarului, heterotopie = dinti asezati in alta regiune decat cea
a crestei alveolare, frecvent pe palatul dur, inapoia arcadei.
Anomalii de eruptie: eruptie tardiva
Amelogeneza imperfecta hipocalcefianta ereditara totala sau localizata
Amelogeneza imperfecta
Displazia ectodermala anhidrotica

Din intestinul cefalic se formeaza: faringele, mugurele respirator (traheobronsic), esofagul,
stomacul, prima parte a dudenului cu mugurele hepatocistic si mugurii pancreatici ventral si dorsal.
Vascularizatia acestui segment intestinal este data de ramurile trunchiului celiac.
Prin ramificare mugurii bronho-pulmonari cresc lateral si caudal patrunzand in lumenul
canalellor pleuro-peritoneale, unde formeaza mugurii pulmonari.
Pe masura dezvoltarii mugurilor pulmonari canalele pleuro-peritoneale se extind prin coborarea
septului transvers si devin cavitati pleurale.
Odata cu cresterea in directie caudala si laterala, mugurii pulmonari patrund in cavitatea
celomica. Acest spatiu ingust denumit canal pericardoperitoneal se gaseste pe ambele parti ale
intestinului primitiv cefalic si va fi gradual umplut de expansiunile mugurilor pulmonari.
Canalul pericardoperitoneal este separat prin pliurile pleuro-peritoneale si pliurile pleuro-
pericardice in: cavitate pericardica, cavitati pleurale, cavitate peritoneala.
Mezodermul splanhnic care vine in contact direct cu plamanii dezvolta pleura viscerala.
Mezodermul somatic care acopera peretele toracic formeaza pleura parietala. Spatiul dintre cele doua
foite pleurale reprezinta cavitatea pleurala.
Diafragma se formeaza prin fuziunea: septului transvers, membranele pleuroperitoneale,
mezoesofagul dorsal si material migrat din ultimele miotoame toracale.
Situat initial in regiunea cervicala, in dreptul somitelor C3, C4, C5, septul transvers formeaza
centrul tendinos al diafragmei, inervatia fiind asigurata de nervii spinali C3,C4,C5 care alcatuiesc nervul
frenic.
Peretele dorsal al corpului creste rapid determinand coborarea diafragmei la nivelul somitei
toracale 3 in saptamana a6a i.u.

Stadii succesive in dezvoltarea esofagului si mugurelui respirator.
Saptamanile 3,4,5.
Stomacul se dezvolta in regiunea cervicala si prezinta: o curbura mica anterior si o curbura mare
situata posterior. Sufera o rotatie dubla, in jurul axului vertical, de 90 de grade in sensul acelor de
ceasornic, incat curbura mica se situeaza la dreapta si curbura mare ajunge la stanga. In jurul axului
transversal, are o miscare de basculare, prin care pilorul urca in dreapta si cardia coboara in stanga.

Ontogeneza ficatului.
Ficatul este vizibil in ziua 28 i.u. stadiul 10 Carneie ca mugure hepatocistic endodermal care se
formeaza pe fata externa a peretului ventral al intestinului anterior, sub mugurele cardiac, la confluenta
marilor vase sanguine care vin spre cordul embrionar.
Au loc: interactiuni intre mezoderm si celulele epiteliului endodermic, proliferare de tesut
mezenchimatos si cordoane celulare hepatice.
Apare o retea anastomotica sangvina, retea cu care mugurele hepatic va intra in contact intim.
In ziua 32, stadiul 13 Carnegie celulele hepatice embrionare (portiunea hepatica) formeaza
travee si cordoane care se anastomozeaza alcatuind o retea cu ochiuri largi care patrund in patul
vascular din septul transvers, intre cele doua vene viteline.
Ficatul primitiv apare sub forma unui organ spongios, organ reticular format din cordoane de
celule hepatice limitate de vase sangvine neregulate.
Mezenchimul diferentiat formeaza impreuna cu vasele sangvine si canalele biliare structura
tipica a spatiilor porte Kiernan.
Lobulul hepatic este constituit din hepatocite, sinusoide si o vena centrolobulara.
In traveele hepatice se disting: pol vascular (limitat de sinusoide) si un pol biliar (intre doua
hepatocite).
Trunchiul arterial vitelin trece prin grosimea lamei splanhnice spre vezicula ombilicala, unde se
ramifica in aria vasculara formand o retea de capilare situate profund. Artera vitelina stanga se atrofiaza
si dispare. Dupa atrofierea veziculei ombilicale, artera vitelina dreapta ia parte la formarea arterei
mezenterice superioare.
Din reteaua venoasa superficiala a ariei vasculare viteline, iau nastere venele viteline care
strabat septul transvers si ficatul, pentru a se varsa in sinusul venos. Vena vitelina stanga dispare in
segmentul suprahepatic si prehepatic, persista doar un mic segment ce ia parte la formarea venei porte.
Pe masura ce ficatul evolueaza, vena vitelina dreapta se pastreaza partial in segmentul
prehepatic si in totalitate in segmentul suprahepatic. Sangele hepatic este drenat numai prin segmentul
suprahepatic al venei viteline drepte, vena hepatica comuna ce va deveni segmentul hepatic al venei
cave inferioare. Segmentele periferice ale venelor viteline dupa nastere vor forma ligamentele
ombilicale laterale.