Sunteți pe pagina 1din 7

Glandele anexe

Gl salivare mari
Sunt in nr. de 3 perechi. Sunt gl parotide (cele mai mari), gl SL si SM. Ele secreta saliva.Secreta 90% din
saliva, iar restul de catre gl salivare mici. In saliva exista proteine cu actiune antimicrobiana (lizozim, lactoferina,
IgA) si digestiva (amilaza salivara). Sunt gl. compuse fie acinoase, fie tubulo acinose (SL si SM). Dupa
mecanismul de excretie sunt merocrine.
Fiecare prezinta capsula proprie, care este moderat densa si este mai subtire la SL. Din capsula pleaca
septuri ce compartimenteaza in lobi si lobului. Prez plan de organizare comun parenchim si stroma. Parenchimmul
este rep de elem de natura epiteliala: unitatile secretorii si sistemul canalicular. Stroma este tes conjunctiv,
vascularizat si inervat care sustine stroma si se organizeaza in diferite moduri formand o stroma in in jurul lobului
glandular (perilobara) si una in jurul fiecarui lobul (perilobulara)si una in fiecare lobul (stroma periacinara) (este
bogata in celule imuncompetenete, in limfocite si plasmocite). In parotida atat in lobul cat si interlobular apar
adipocite.
Unitatile secretori sunt acini de toate tipurile. Acini serosi sunt alcatuiti din cel seroase ce sintetizeaza
proteine, mucosi forma tubulara secreta mucina si micsti cu ambele tipurisecretii. Deosebim gl salivare mari prin
tipurile de acini. Gl parotida este seroasa iar cea SL mucoaseroasa iar SM este seromucoasa.
Sistem canalicular este clasificat dupa localizare intra si extra lobular. Din sist canalicular intralobular fac
parte ductele intercalate Boll, ducte striate Pflüger si ductele de excretie intralobulare. Diametrul creste pe masura
inaintarii. In ductele intralobuare se afla epiteliu cu lamina bazala. In jurul lor nu exista stroma conjunctiva si in
perete se observa cel mioepiteliale. Dif intre canale se realizeaza si intre tipul de epiteliu. In ductele Boll exista
epit simplu scuamos sau cubic. Mai multe canale Boll se unesc si formeaza un canal Pflüger. Acesta se
desosebeste prin tinctorialiate, prezinta acidofilie. Are aspect subnuclear striat. Este implicat in transport. Are
epiteliu cubic sau cilindric. Prin unirea mai multor canale Pflüger se formeaza un duct de excretie intralobular.
Acesta are epit simplu cilindric sau cubic si in partea terminala are epit pseudostratificat cilindric. La niv ductelor
striate si intercalate au loc proc de absorbtie. Gl seroase vor avea ductele intercalate mai lungi, modificand
compozitia salivei. In gl parotida sunt mai multe ducte intercalate si in SM sunt mai multe striate. In SL ductele
sunt mai scurte pentru ca nu se modifica asa mult compozitia.
Sistemul canalicular extralobular este format din canale interlobulare si canale lobare. Canalele lobare se
continua cu canalul excretor principal (parotida si SM) si in SL lipseste. Comparativ cu cele intralobulare pe langa
epiteliu care are lamina bazala in jurul laminei bazale exista o stroma si lipsesc celulele mioepiteliale. Canalul
principal este captusit de epiteliu stratificat cilindric si aproape de deschidere se modifica in epsnk. Alaturi de tes
conj care inconjoara lamina bazala in canalul principal (prez fibre musculare) se gaseste si un strat fibromuscular.
Canalul principal de excretie pt parotida se numeste Stensen. Pt SM este canalul Wharton iar SL are cate un canal
pt fiecare lob glandular.
Pancresul
Are capul in cavitatea duodenului, corp, si coada. Este gl mixta avand componenta si endocrina si
exocrina. Nu are capsula si este acoperit pe fata ant de peritoneu visceral, in rest prezinta tes conj lax. Este
compartimentat in lobuli. Structural mai mult de 95% este pancrasul exocrin. Est gl acinoasa de tip seros. Se
aseamana cu parotida dar difera de ea pt ca nu prez celule miepiteliale, lipsesc celule striate si prez celule
centrocacinoase. Este format doar din celule seroase cu polaritate tinctoriala si prez organite implicate in sinteza
proteica. In MET se observa celule cu nucleu rotund organite condensate in jurul nucleului si granule de secetrie
eletronodense la polul apical.
Sist canalicular are: duct intercalate, ducte interalobular si lipsesc ductele striate . Ductele extralobulare
se vor deschide in cele 2 colectoare mari Wirsung (de la coada la cap) si Santorini (se formeaa la cap din
wirsung).Sist canalicular are epiteliu de acoperire. Acesta este simplu cubic (ductul intercalat) si simplu cilindric
(ductele interlobulare, canale mari) ,LB, este înconjurate de ţesut conjunctiv reticular/ fibros si fibre musculare
netede (canalele mari).
Celulele centroacinoase sunt specifie si sunt plasate in centrul acinului. Au citoplasma palida si sunt sunt
portiunea intraacinara a ductelor interaclate si le recunoastem dupa forma sunt fie pavimentoase fie cubice. Sunt
sarace in organite celulare, apar doar cate mirocondrii si putin REN. Nucleu mic si oval si eucromatic.
Sintetizeaza suc pancreatic, care prez numeroase apa si ioni si numeroase enzime digestive in jur de 20 de
tipuri. Este o secretie usor alcalina. Secretie si reabsorbtie in ductul intercalat.
Pancreas endocrin
Este format din insule celulare Langerhans. Celule pot fi izolate sau în grupuri mici in:
– acinii pancreatici
– ductele pancreatice mari.
Celulele au forma rotunda sau ovala.Exista 1.000000- 3.000000 insule. Au forme si dimensiuni
diferite.Ocupa 2% din volumul pancreasului.Pot avea dimensiuni diferite alcatuite de la catve celule pana la sute
de celule.Ø 100-200 μ m insule Langerhans.Cele mai multe insule se gasesc la nivelul cozii pancreasului. Celule
sunt organizate în cordoane anastomozate intre ele. Prezinta capilare sangvine fenestrate. Fiecare insula e
înconjurată de reţea fină din fibre reticulare. Este foarte bine vascularizat. Aprox 20% din sangele pancreatic este
directionat catre insule. Prezint circulatie de tip portal insula-acinar. Prezenta acestui sist port asigura actiunea
direct a hh asupra acinilor pancreatici. Doar 10% din celulele insulare vin in contact cu fibre nervoase vegetative
dar celulel realizeaza jonctini GAP. Celulele din insulele Langerhans MO sunt mai mici, mai palide. Nucleu
eucromatic central, cu nucleol vizibil. Citoplasmă e omogenă sau fin granulară. In ME prezinta caracterele unor
celule producătoare de peptide mici. Sunt comp ales SNED.
Tipuri de celule endocrine din insulele Langerhans identificate prin imunocitochimie
1. Celule B/β (60-70%) → localizare: centrul insulei → insulină (51 aa) citoplasma bazofila->hipogliceamiant
2. Celule A/α (15-20%) → localizare: periferia insulei → glucagon (29 aa) citoplasma acidofila ->hiperglicemiant
3. Celule D/δ (5-10%) → localizare: periferia insulei→ somatostatin (14 aa)->actiune paraarina ce inhiba
activitatea A si B
4. Celule PP/F (1-2%) → loc: periferia insulei → polipeptid pancreatic (36 aa) ->rol inhibitor asupra secretie
exocrina a pancreasului
5. Celule ɛ → loc: periferia insulei şi extrapancreatic → grelină (28)->primul formon legat de senzatia de foame,
actiune la nivel hipotalamic, implicat in aparitia obezitatii
In ME difera dupa tipul granulelor de secretie. In cel B granulele au unu sau mai multe cristale
electronodense inconjurate de un halou clar. In cristal se afla insulina combinata cu ionii de Zn , complex stabil.

Ficat
Este al doilea organ ca mărime din organism dupa piele, cel mai mare organ intern reprezntand 2% din
greutate si cea mai mare glandă din organism(1kg). Este esenţial pentru viaţă. Reprezinta o interfaţă între tubul
digestiv şi mediul intern.Toate substantele trec mai intai prin ficat. Este o glandă mixtă cu:
- funcţie exocrină: - sinteza și secreția de bilă
- funcţie endocrină: - sinteză și secreția de mesageri chimici (somatomedine, GHRH)
Este un organ asimetric. Este organ încapsulat prezinta capsula Glisson, (acoperita de peritoneul visceral)
ce asigura compartimentare în lobuli. La omul sanatos aceasta compartimentare nu este evidenta si saraca in tesut
adipos. Este format din parenchim si stromă.

UNITĂŢI MORFOLOGICE ŞI FUNCŢIONALE ALE FICATULUI


1. Lobulul hepatic clasic
2. Lobulul portal Sabourin
3. Acinul hepatic Rappaport
1.LOBULUL HEPATIC CLASIC reprezinta aria de parenchim hepatic al carei sange este drenat in v
centrolubulara. Sunt in număr: aprox.1 milion. Are formă: prismă hexagonală (2 mm/ 0, 7 mm), ce are in centru
venă centrolobulară si de la ea pleaca lame (plăci) de hepatocite cu dispoziţie radiară. Sunt perforate, ramificate,
anastomozate. Formeaza o strucutura labirintica in ochiurile careia se gasesc vase sangvine(capilare sinusoide) si
canalicule biliare.
Pe secţiune are formă poligonală. In centru are venă centrolubulara. In unghiuri are spaţii portale.
Hepatocitele formeaza cordoane celulare Remack cu dispoziţie radiară. Prez lăţimea unui hepatocit si grosimea:
≥ 2 rânduri celulare si intre ele se se delim spatii ce formea canaliculii biliari
La periferia lobulului hepatic clasic se afla spaţiul portal Kiernan. Conţine vena interlobulară, artera
interlobulară, canal biliar interlobular , unul sau mai multe capilare, vase limfatice , fibre nervoase amielinice si
țesut conjunctiv. Dimensiune variaza.
La periferia lobulului se afla placa limitanta ce delimiteaza lobului de tes conj adiacent. Contine canalicule
biliare. La periferia ei se delim un nou spatiu, spatiul periport Mall unde dreneaza limfa. Lobulul hepatic nu
contine capilare limfatice.

2.LOBULUL PORTAL este aria din parenchim a carei limfa este drenata intr-un canal din spatiul portal.
Are pe secţiune formă triunghiulară. In centru prezinta un spaţiu portal . In fiecare unghi se afla o venă
centrolobulară .
3.ACINUL HEPATIC este aria din parenchim tributara acleaiasi vascularizatii si aceluiasi canal biliar. Pe
secţiune are formă romboidală. In funcţie de localizare hepatocitele diferă prin: mărime, conţinut în organite,
activitatea enzimatică. Are 3 zone funcţionale cu dispoziţie concentrică si dinspre periferie spre centru ( I, II, III).
In hipoxemie primele hepatocite care mor sunt cele de langa vena centrolobulara. Hepatocitele din zona 1 vor
avea aportul cel mare de oxigen deci procese intense procese oxidative spre deosbire de cele dinspre centrul
lobului unde cant de oxigen este din ce in ce mai mica. Cele din zona 1 sunt primele care raspund la hiperglicemie.
Prezinta cele mai multe incluziuni la glicogen. Sunt primele care reactioneaza la hipoglicemie deci unde se
realizeaza prima data gluconeogeneaza. Sunt primele care prezinta semne de regenerare. Daca sunt absorbite
toxine aceste hepatocite sunt primele afectate. In neoplasm de pancreas sau staza biliara vor fi primele afectate.
In zona 3 celulele sunt primele afectate de necroza, care fac glicoliza, care sintetizeaza primele AG si vor forma
TG, dar sunt cele mai departe de toxina. Toate hepatocitele au acelasi potential. Diferentele sunt datorate
diferentelor de oxigenare.

HEPATOCITUL
Reprezitna 80% din populaţia celulară a ficatului . Este o celulă exocrină si endocrină. Are durata medie
de viaţă de 150 de zile si dimensiuni: 30/20 µm. Are formă poliedrică si prezinta două tipuri de suprafeţe:
- suprafeţe sinusoidale → poli vasculari –raport cu capilarele sinusoidale
- suprafeţe canaliculare → poli biliari – raport cu hepatocitul vecin cu care delimiteaza un spatiu intercelular ce
reprezinta canaliculul biliar
In MO se observa ca pot fi
- uninucleate - central, eucromatic - frecvent poliploid → 4n ADN (endomitoza)
- binucleate (25%) - numărul creşte cu vârsta si în timpul proceselor de regenerare
Citoplasma e acidofilă, fin granulară cu corpi bazofili Berg, numeroase incluziuni de glicogen, lipidice.
Este celulă polarizată cu conţinut mare în organite celulare cu o anumita dispozitie si cu depozite de O2.Prezinta
domenii specializate: polul vascular si polul biliar. Prezinta un RER bine dezvoltate implicat in sinteza de
proteine, preluate apoi de Golgi si nu se depoziteaza si sunt exocitate la acest nivel. REN da acidofilia citoplasmei
si este format din tubuli ramificati. Mitocondriile sunt mai multe in hepatocitele de periferie, unde procesele
oxidative sunt mai intense. Ap Golgi este dispus perinuclear si se extinde catre polul biliar si este unic. Lizozomii
sunt numerosi la polul biliar. Peroxizomii sunt dispusi catre polul biliar si sunt implicati in procese de detoxifiere,
beta oxidarea AG gluconeogeneza si metab alcoolului.
1. Polul vascular reprezinta 75 % din suprafata membranară si prezinta specializări membranare:
microvili, care măresc suprafaţa de aproximativ 6 ori. Este separat de peretele capilarului sinusoid prin spaţiu
perisinusoidal Disse. Mediaza schimburi bidirectionale intre sange si hepatocite.Are dimensiuni: 150-200 A°.
Conţine microvilii hepatocitelor, benzi formate din fibre reticulare, celule perisinusoidale (celule Ito), insule cu
celule hematopoietice, numeroase în viaţa fetală si rare la adult (excepţie anemiile cronice).
Celule perisinusoidale Ito (celule hepatice stelate, lipocite) sunt fibroblaste modificate in număr: 5-8%.
Se afla in spatiul perisisnusoidal in apropierea venei centro lobulare. In MO se observa ca sunt celule uninucleate
cu citoplasma vaculoara.In ME se observa putine organite si inlcuziuni lipidice. Are urmatoarele roluri:
-depozitează vitamina A
- sinteză colagen tip III
In conditii patologice prezinta modificări de fenotip devenind miofibroblaste -> colagenizările din spaţiul
Disse deoarece sintetizeaza mai mult colagen si astfel scad schimburile. Creste activitatea contractila si fac
compresie pe capilarul sinusoid -> cresc rezistenţa vasculară
2.Polul biliar reprezinta 15% din suprafata. Membrana hepatocitelor adiacente pe o anumita distanta
delimiteaza un spatiu intercelular ce reprezinta canaliculul biliar. Prezinta microvili. Deasupra si dedesubtul
spatiului intercelular se afla jonctiuni ce impiedica difuzia bilei intercelulare. Secretia de bila este un proces activ
ceea ce determina o activitate intensa la nivelul microfililor de transport (ATPaza are activitatea crescuta
+fosfataza alcalina).

Regenerarea ficatului
Are o mare putere de regenerare prin hiperplazie şi hipertrofie celulară. La repetarea agresiunilor:
- regenerarea hepatocitelor prin hiperplazie şi hipertrofie
- producţie crescută de ţesut conjunctiv, care determina fibroză hepatică, ce debutează în spaţiile portale si
determina septuri conjunctive neregulate  pierderea treptată a arhitecturii normale a organului iar zonele de
hiperplazie capata aspect nodular.

Vascularizatia
Prezinta o bogată vascularizaţie, 25% din debitul cardiac fiind distribuit prin a. hepatica.Are dublă vascularizaţie:
 Vascularizaţie funcţională → vena portă aduce substante de la TD, toxine ce au trecut de bariera digestiva,
produsi de degradare de la splina
 Vascularizaţie nutritivă → artera hepatică care aduce aport de O2
Ambele vase patrund in ficat la nivelul hilului si merg impreuna avand aceeasi segmentatie.
Capilarele sinusoide
Conţin amestec de sânge venos şi arterial. Hepatocitele nu sunt expuse niciodată unui sânge complet
oxigenat. Sensul de circulaţie a sângelui este dinspre periferia lobulului spre centrul lobulului. Se ramifica si se
anastomozeaza intre ele printe placile de haptocite si formeaza o bogată reţea intralobulară. Au traseu sinuos.
Difera de celelalte capilare sinusoidale prin structura peretelui
- endoteliu discontinuu -> peretele nu formeaza o bariera intre sange si hepatocit
- celule endoteliale
- celule Kupffer
- lamina bazală discontinuă formata din fibre reticulare
1.Celulele endoteliale predomină ca număr. In MO se obsrva ca sunt alungite, nucleul care proemină în
lumen. In ME se observa:
- puţine organite celulare
- numeroase vezicule de pinocitoză
- numeroase fenestre, fără diafragm
- jonc ţiuni gap
Contin enzime cu rol de transport:
- ATP-ază
- fosfatază alcalină
2.Celule Kupffer aparţin Sistemului mononuclear fagocitar in număr de 15%. Au formă stelată, bombează
în lumen. Deriva din monocite circulante. La MO se evidenţiază cu coloranţi vitali. In ME se observa:
- RER
- numeroase mitocondrii
- lizozomi, fagolizozomi, corpi reziduali
- nu formează joncţiuni cu celulele endoteliale (macrofage sinusoidale stelate )
Au rol in sinteza proteinelor de export (5%), imunitate prin prezenta receptorilor de suprafat pt. ig si
secreta IL, TNF, activitate fagocitara care creste dupa splenectomie.
3.Celule “pit”sunt rare la om localizate in lumenul capilarului sinusoid • In ME se observa:
-granule cu ∅ 300 nm ce contin enzime lizozomale
Au rol: variantă de limfocite circulante (natural killer cells)
SISTEMUL CANALICULAR BILIAR
Bila este produsul de secreţie exocrin al ficatului. Sensul de circulaţie a bilei: centrul lobulului → periferia
lobulului
A. Căi bilare intrahepatice:
∗ intralobulare
- canalicule biliare
Reprezinta segmentul iniţial al sistemului canalicular. Nu au perete propriu, spaţiu delimitat de membranele a

două hepatocite învecinate.In MO mici cavităţi între hepatocite învecinate  formează o reţea între hepatocite.

- canale (pasaje) Hering


• structură: - epiteliu cu: - hepatocite (parţial) - colangiocite (parţial)
- lamină bazală continuă
• la nivelul lor se găsesc celule stem (celule ovale)
∗ extralobulare
- canale biliare perilobulare
- canale biliare interlobulare
- canale hepatice lobare
localizare: - în spaţiile portale - în septurile conjunctive
• structură: - epiteliu simplu cubic / cilindric cu MV - LB
• pe măsură ce diametrul creşte: - ţesut conjunctiv bogat în fibre elastice - fibre musculare netede
B. Căi bilare extrahepatice:
Structură:
1. Tunica mucoasă
- epiteliu simplu cilindric cu celule mucoase
- corion bogat în: - fibre elastice
- infiltrate limfoide
- glande tubuloacinoase de tip mucos
!!! Particularităţi: - în canalul cistic → pliuri spiralate cu ax muscular (valve spirale Heister)
- în canalul coledoc → celule endocrine (somatostatin)
2. Tunica musculară
- iniţial strat discontinuu - ulterior devine continuu
!!! Particularităţi: prin îngroşare sfincterul Oddi
3. Adventice
∗ canal hepatic comun ∗ canal cistic ∗ canal biliar comun (coledoc)