BAZELE FIZICE ALE EXPLORARILOR RADIO-IMAGISTICE

Note de curs - 1

RECOMANDARILE O.M.S. CU PRIVIRE LA ALEGEREA

“GESTULUI DIAGNOSTIC DE PRIMA INTENTIE”
1. să poarte cea mai mare cantitate de informaţii
2. să fie cel mai puţin iradiant
3. să fie cel mai la îndemână
4. să poată fi urmat de măsuri terapeutice adecvate

EXPLORARI RADIOLOGICE
Utilizează razele X pentru formarea imaginii:
- radiologia convenţională
- fluoroscopie
- radiografie
- angiografie
- tomografie computerizată

RADIOLOGIA CONVENTIONALA
Razele X = undă electromagnetică, alcătuită din fotoni (λ = 0,1-150 A)

LANTUL DIAGNOSTIC Rx
• Sursa de radiaţii = tub radiogen şi accesorii
• Vector = radiaţie X
• Modulator = pacient
• Receptor:
- film radiografic
- ecran radioscopic
- receptori digitali
• Decodor = medicul radiolog

APARATUL ROENTGEN
• Generator de joasă şi înaltă tensiune
• Temporizatoare
• Panou de comandă
• Linie de alimentare
• Receptori
• Tub radiogen
şi accesorii:
- Cupola
- Diafragmele
- Centrorul
- Filtrele
 TUBUL RADIOGEN
Componente:
- tub de sticla vidat
- catod
- filament catodic (Tg)
- anod rotativ
+ 2 circuite electrice COMPLET SEPARATE :
Circuit de joasa tensiune:
- alimenteaza numai filamentul catodic
- incalzeste filamentul catodic si astfel furnizeaza electroni instabili, care pot fi smulsi si aruncati spre anod
Circuit de Inalta tensiune (kV):
- intre catod si anod
- creeaza o mare diferenta de potential
care permite electronilor instabili de pe filamentul fierbinte sa zboare cu mare viteza spre anod

ACCESORIILE TUBULUI
1) Cupola: = cilindru de otel (echivalent 3mm Pb)
- fanta pentru focarul real al tubului (nu este o gaura, ci o zona din metal radiotransparent)
- Roluri: - protectia si racirea tubului (contine uleiul de racire)
- radioprotectie (lasa sa iasa numai fascicolul util)
2) Filtrele = placi subtiri din metale usoare (Al, Cu) puse in fata focarului, in calea fascicolului X
Rol: absorb razele prea moi (fotonii cu energie prea mica) si omogenizeaza fascicolul
3) Diafragmele = placi mobile groase, din metal radioopac (Pb), asezate imediat in fata focarului. Rol: limiteaza si
modeleaza fascicolul util
4) Centrorul = mecanism de tintire (optic sau LASER) aliniat cu centrul fascicolului de raze X
Rol: permite vizualizarea punctului in care urmeaza sa intre raza centrala a fascicolului X
 VECTORUL

PRINCIPIILE GEOMETRICE ALE FORMĂRII IMAGINII:

• Legea proiecţiei conice: cu cât obiectul se află situat mai departe de film şi mai aproape de sursă,
proiecţia lui este mai mult mărită
• Legea proiecţiei oblice: un obiect al cărui plan este oblic faţă de film se proiectează deformat
• Legea incidenţei tangenţiale
• Legea proiecţiei ortograde
• Legea sumaţiei şi sustracţiei
• Legea paralaxei
FACTORI DE PERTURBARE A IMAGINII:
• Sursa fascicolului:
– focar optic de formă liniară  apariţia penumbrei în vecinătatea contururilor imaginii obiectului.
– zona de penumbră este mai largă când obiectul este situat mai aproape de sursă.
– un obiect cu dimensiuni mai mici decât focarul optic nu va putea fi reprezentat net în imagine.
• Mişcarea obiectului sau a sursei
 ştergerea contururilor obiectelor reprezentate

PROPRIETĂŢILE RAZELOR X:
1. Propagare sub forma de fascicul conic
2. Luminiscenţa: fluorescenţă + fosforescenţă
(sulfat de Zn şi Cd, platicianura de Ba)
 aplicaţii: ecranul radioscopic, ecranele întăritoare
3. Absorbţia + difuziune = atenuare
(absorbţia ~ Z, λ, ρ, grosimea structurii străbătute)
 aplicaţii: substanţe de contrast (Ba, I), protecţie (Pb)
4. Divergenţa = scăderea intensităţii fascicolului cu pătratul distanţei
 aplicaţii: radioterapie
5. Penetrabilitate ~ lungimea de undă (raze dure/moi)
6. Efecte biologice (ionizare)
 aplicaţii: radioterapie
7. Efectul fotochimic asupra filmului
Propagare sub forma de fascicul conic
- fiecare foton in parte se propaga in linie dreapta.
- “raza” = “felie” foarte ingusta de fascicul in care toti fotonii sunt aprox. paraleli
=> raza se propaga in linie dreapta
- fascicul conic = manunchi de raze emise simultan, dar nu perfect paralel

Absorbţia + difuziune = atenuare

ABSORBTIE DIFUZIUNE

Penetrabilitate ~ lungimea de undă (raze dure/moi)

® Cu cat fotonul are energie mai mare (frecventa mare, lungime de unda mica) cu atat trece mai usor prin
corpul radiografiat

Cresterea kV duce la cresterea penetrantei !

Intensitate (densitatea fotonica a fasciculului)
® Cu cat exista mai multi fotoni intr-un fascicul cu atat imaginea finala va fi mai clara si contururile mai nete
(creste rezolutia)

Cresterea mA duce la cresterea intensitatii

RECEPTOR
FORMAREA IMAGINII PE FILM
Radiografia clasica:

Radiografie digitalizata [Eng. = Computed Radiography – CR]

= imagine obtinuta cu un aparat conventional si ulterior convertita digital
2 modalitati:
a) film radiologic clasic scanat
b) placa fosforica in locul casetei cu film
= receptor de forma si dimensiunile unei casete
- imaginea obtinuta nu se poate vizualiza direct
- necesita un cititor special = decodor CR (transfera imaginea pe computer)

Radiografia digitala
= imagine achizitionata direct cu un aparat digital.
Achizitia se face pe un senzor plat (CCD) “citit” si controlat direct de computer
 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
Definiţie: metodă în care, cu ajutorul unui fascicol colimat de raze X, se produce imaginea unui plan selectat din regiunea
de interes.

Principiul metodei:
• măsurarea atenuării unui fascicol de raze X care străbate un corp şi calculul coeficientului de absorbţie,
deci al densităţii.
• reconstrucţia imaginii unui obiect în funcţie de diversele sale proiecţii.

APARATURA
• Tubul
• Circuitele de răcire: ulei-apă / ulei-aer
• Colimatorul
• Detectorii: cu iodură de cesiu sau cu xenon presurizat
• Computerul:
– reconstruieşte imaginea
– stochează imaginea
• Gantry-ul: se poate bascula înainte-înapoi cu un unghi variind între 15-39 ˚
• Masa pentru bolnav: calităţile ei sunt apreciate în funcţie de viteza cu care poate introduce bolnavul în gantry şi
precizia cu care vine la o anumită distanţă(0,5-1mm).

Orice instalaţie CT cuprinde 3 operaţiuni principale necesare obţinerii informaţiei vizuale finale:
- achiziţia
- reconstrucţia
- postprocesarea

ACHIZIŢIA
• Utilizează un fascicul de raze X colimat la grosimi de 1-10 mm.
• Sursa radiogenă se roteşte în jurul pacientului şi emite continuu sau periodic în timpul unei rotaţii de
360°.
• Mişcarea de rotaţie: secvenţială sau continuă.
• Prin efect de paralaxă poziţia reciprocă a structurilor traversate se schimbă pe măsura deplasării
circulare a sursei de radiaţie.
FORMAREA IMAGINII
• Imaginea CT este o matrice de elemente individuale
• Volumul studiat este descompus în mici elemente de volum numite voxeli = volumul elementar.
• Mărimea unui voxel depinde de:
– câmpul de reconstrucţie (FOV –field of view)
– mărimea matricei (64, 128, 256, 512, 1024 pixeli)
– grosimea secţiunii (1-20mm)
Pixelul = unitatea elementară de imagine
= expresia plana (2D) a unui voxel
• Mărimea unui pixel= FOV/ mărimea matricei

RECONSTRUCTIA
• Imaginea finală = reconstructia digitala a matricei de pixeli pe baza datelor achizitionate.
• Calitatea imaginii depinde in principal de:
– Dimensiunea pixelilor
– Rezoluţie
• GEOMETRICĂ: cea mai mică dimensiune a unui detaliu din imagine care poate fi
individualizat (depinde de dimensiunea reala a pixelului).
• DE DENSITATE: cea mai mică diferenţă între densităţile a două structuri contigue la
care acestea pot fi percepute separat.
Pixel mic  rezoluţie geometrică bună  imagine netă

POSTPROCESAREA
• Măsurători: distanţe, unghiuri, circumferinţe; modificări de contrast şi luminozitate, zoom…
• Scară convenţională de densităţi
(unitati Hounsfield): osul = +1000 apa=0 aerul = -1000
Postprocesarea: prelucrarea imaginilor obtinute pentru a pune cat mai bine in evidenta leziunile
observate (se face dupa achizitie si NU mai necesita prezenţa bolnavului)

INDICATIILE EXPLORARII CT
- patologia SNC: vasculară, tumorală, infecţioasă
- patologia mediastinală
- patologia pleuro-pulmonară (nodulul pulmonar unic)
- patologia organelor parenchimatoase (ficat,pancreas, splină, rinichi)
- patologia spaţiului extraperitoneal
- patologia vaselor mari
- patologia musculo-scheletală

AVANTAJELE CT
• diferenţiază între ele densităţi radiologice apropiate
• realizarea de cupe transversale (axiale) inaccesibile radiologiei standard
• iradierea pacientului este limitată pe zona studiată
• pentru CT spiral şi multislice:
– rapiditate
– scanarea întregului volum, fără a “sări”
– tehnici de reconstrucţie avansate
– investigaţie de elecţie a vaselor şi vascularizaţiei parenchimelor după adm. s.c.

INCONVENIENTELE CT SECVENTIAL
• număr limitat de cupe, ce dau doar o imagine fragmentară (nu avem “vederea de ansamblu” din Rx)
• exclusiv cupe axiale (cu excepţia craniului, unde se pot efectua şi cupe coronale directe)
• iradierea în profunzime (valabila pentru orice tip de examinare CT)
 IMAGISTICA PRIN REZONANŢĂ MAGNETICĂ (IRM)

Metoda se bazează pe proprietatea protonilor de H+ plasaţi într-un câmp magnetic puternic (0,2-3T)
şi excitaţi printr-o undă de RF (impuls), de a emite un semnal, care este tratat informatic şi convertit în
imagine.
1
H: - 2/3 din atomii organismului;
- posedă un moment magnetic intrinsec ridicat;
- momentul său magnetic este aliniat pe axa sa de rotaţie.

AVANTAJE:
• metodă neinvazivă
• reprezentare multiplanară
• contrast spontan intertisular foarte bun

PRINCIPIILE FORMARII IMAGINII RM

Fiecare proton este un dipol magnetic, având o mişcare de rotaţie în jurul axului propriu, orientat aleator.
Pacientul e introdus într-un câmp magnetic de intensitate crescută ce aliniază toţi protonii din organism pe
aceeaşi direcţie
Cu ajutorul unor bobine de gradienţi se induce un alt câmp magnetic, oscilant, de scurtă durată, adică o undă
de radiofrecvenţă, care să determine rezonanţa nucleilor (schimb de energie între două sisteme care oscilează cu
aceeaşi frecvenţă – frecvenţă de rezonanţă)
Oprirea câmpului magnetic ce a interacţionat cu câmpul magnetic principal determină întoarcerea la poziţia
de echilibru = relaxare
– longitudinală – relaxare spin-reţea, refacându-se magnetizaţia longitudinală  T1
– transversală – relaxare spin-spin, legată de neomogenităţile de câmp de origine moleculară  T2
– ţesuturile au timpi de relaxare diferiţi, ceea ce determină contrastul spontan în RM
(lichidele:T1 şi T2 lungi, grăsimea: T1 şi T2 scurte)
– magnetizaţia depinde şi de concentraţia protonilor:
• semnal crescut – lichide, edem
• semnal absent – corticale osoase, calcificări, aer
– substanţele de contrast paramagnetice scad timpii de relaxare
 TR = timp de repetiţie
– corespunde timpului de recuperare a magnetizaţiei longitudinale, stabilind la ce interval se
reaplică impulsul de RF
– condiţionează ponderarea în T1 a unei secvenţe (cu cât TR e mai scurt, cu atât secvenţa e mai
ponderată în T1)
TE = timp de ecou
– momentul la care este măsurat semnalul
– condiţionează ponderarea în T2 (cu cât TE e mai lung, cu atât secvenţa e mai ponderată în T2)

SECVENŢA SCURTĂ T1 SECVENŢA LUNGĂ T2, DP

• contrast anatomic
(s.a. albă, s.c. gri, LCR negru)
• leziune = hiposemnal
• grăsime, metHb… =
hipersemnal
• contrast invers
(LCR > s.c .> s.a.)
• leziune = hipersemnal
• lichide = hipersemnal

SEMNALUL IN IRM – NOTIUNI DE SEMIOLOGIE IRM

Semnalul corespunde aspectului unei structuri în imagine (alb, negru, gri închis, gri deschis).
1. Analiza semnalului intrinsec al unei structuri:
- hipersemnal (alb): LCR, bila, urina în ponderaţie T2
- hiposemnal (negru): corticala structurilor osoase
- semnal intermediar (gri): muşchiul, ficatul, parenchimul cerebral
2. Analiza semnalului în raport cu structurile învecinate:
Ţesut de referinţă: parenchim cerebral, ficat, splină
- hipersemnal
- hiposemnal
- izosemnal (semne indirecte: efect de masă)

INDICAŢIILE I.R.M.
• În completarea altor metode radioimagistice
• De primă intenţie (situaţii particulare, rare - secţiunea medulară)
• Principalele indicaţii:
- Neuroradiologie
- Osteoarticular
- Cord şi vase mari
- Ficat , CB, pancreas
- Retroperitoneu: rinichi, SR, RP median
- Ginecologie/ Obstetrică (IRM fetal)
- Pediatrie
- Spectroscopie/ IRM funcţional

CONTRAINDICATII
• Absolute:
- pacemaker cardiaci
- corpi străini feromagnetici (clipuri anevrismale, clipuri vasculare, corpi străini intraoculari,
valve cardiace metalice, filtre cave, implante cohleare)
- obezii (peste 130 Kg)
 • Relative:
- femeile însărcinate (în trimestrul I)
- claustrofobii
- pacienţii intubaţi, ventilaţi

COMPARATIE IRM-CT
• Avantaje:
- Neiradiantă
- Secţiuni multiplanare.
- Foarte bună rezoluţie în contrast.
- Vizualizarea structurilor vasculare fără contrast
• Limite:
- susceptibilitate la artefactele de mişcare.
- evidenţierea hemoragiei recente.
- explorare dificilă a structurilor osoase şi calcificărilor.
- explorarea pacienţilor reanimaţi.

ECOGRAFIA
• Metodă diagnostică şi terapeutică
• Utilizează radiaţiile ultrasonore
• Ultrasunetele = vibraţii mecanice care se propagă în mediul înconjurător sub formă de unde.
• Proprietăţile ultrasunetelor
- amplitudinea
- frecvenţa (16KHz-103 MHz); în ecografia medicală: 2,5-20 MHz
- perioada de oscilaţie
- intensitatea acustică
- viteza de propagare: este diferită în funcţie de mediul de propagare; în mediile biologice (valoarea
medie- 1540 m/sec)

COMPONENTE CONSTRUCTIVE
– Transductor (sonda) = emiţător/receptor de US; conţine generatorul de US;
– Amplificator semnal
– Computer (procesare semnal);
– Consola/tastatura/reglaje a emisiei si postprocesare semnal;
– Monitor TV;
– Accesorii pentru stocare imagini, transmisie, printare etc.

PRINCIPIUL ULTRASONOGRAFIEI
• Ultrasunetele (US) sunt vibraţii mecanice la fel ca şi sunetele, dar de o frecvenţă mult mai ridicată.
• Pentru ecografie sunt folosite frecvenţe între 1MHz – 12 MHz.
• reflexia ultrasunetelor (US) în structurile corpului omenesc, diferenţiată de impedanţa acustică a
acestora, permite realizarea unor imagini anatomice (mod B) sau curbe grafice (mod A, TM)

• REFLEXIA la trecerea unei unde dintr-un mediu în altul, o parte din energia incidentă este reflectată.
Condiţiile de reflexie la interfaţa dinte 2 medii depind de diferenţa de impedanţă acustică a celor 2
medii.
• Impedanţă acustică(Z) – produsul dintre densitatea mediului cu viteza de propagare a undei
• ATENUARE - energia undei este atenuată în cursul propagării datorită unor mecanisme complexe
MECANISMELE ATENUARII
• sunt interacţiuni în urma cărora energia fascicolului incident este transmisă în direcţii diferite (difuziune,
reflexie) sau absorbită de ţesut şi transformată în căldură (absorbţie).
• Intensitatea semnalului US scade exponenţial cu profunzimea penetrării.
• La valori de atenuare egale, profunzimea penetraţiei este cu atât mai slabă cu cât frecvenţa este mai
ridicată.

Viteza de propagare a undelor ultrasonore depinde de tipul de ţesut:

• Majoritatea ţesuturilor din organism au viteze de propagare apropiate;
• Aerul şi osul au însă au viteze total diferite de propagare a US,
ceea ce face ca imaginea să fie afectată

FORMAREA IMAGINII
• Undele ultrasonore propagate în ţesuturi sunt atenuate şi reflectate de diferitele tipuri de ţesuturi şi de
interfeţele dintre acestea.
• Semnalele generate de undele reflectate sunt utilizate şi interpretate pentru a obţine imaginea precum şi
informaţiile Doppler.

PROPRIETATILE US
• Cu cât frecvenţa undelor US este mai mare, cu atât scade profunzimea de penetrare a US dar creşte
rezoluţia spaţială, şi invers;
• Rezoluţia este determinată în principal de frecvenţa US produse de sondă precum şi de calitatea
echipamentului (hardware, software);
• Lungimea de undă a fascicolului US este invers proporţională cu frecvenţa; o sondă de 10 MHz emite
US cu o lungime de undă de 3x mai mică decât o sondă de 3,5 MHz.
• US sunt caracterizate şi de amplitudine (puterea semnalului), de care depinde amplitudinea semnalului
reflectat.
• FRECVENŢA
• 2-12 MHz;
• cu cât frecvenţa este mai mare cu atât penetrarea este mai redusă.
• LUNGIMEA DE UNDĂ
• inversul frecvenţei;
• determină rezoluţia spaţială.
• AMPLITUDINEA
• puterea semnalului;
• determină amplitudinea semnalelor reflectate.
Afişarea informaţiei US:
• MOD A: curbe grafice exprimând pe orizontală profunzimea şi pe verticală amplitudinea undelor
reflectate (perimată);
• MOD TM (time motion): mod A + mişcarea în timp - pe orizontală – dinamică; permite înregistrarea în
dinamică a mişcărilor cordului;
• MOD B (brightness=strălucire): afişarea în tonuri de gri, bidimensional, a unor secţiuni anatomice
corespunzatoare zonei anatomice explorate; afisarea în timp real permite şi analiza miscărilor (cord,
fetus în uter etc);
• Mod DOPPLER: calculare de fluxuri, debite (cord,vase) cu afişare grafică (doppler spectral) sau cod de
culoare (doppler color).

Elemente de semiologie US (mod B):

• NEGRU = ZONĂ TRANSONICĂ – lichide (vas, vezica, chist);
• ALB = ZONĂ REFLECTOGENĂ - gaz, calcul, interfaţă;
• TONURI DE GRI = organe parenchimatoase, procese patologice etc; traduc grade diferite de
reflexie/absorbţie a US în ţesuturi;
• INTERFAŢA = zona reflectogena – limita de separaţie între medii diferite ca impedanţă acustică (pereţi
vasculari, cavităţi, etc)
• VID SONIC = absenţa semnalului – posterior de zone cu maximum de reflexie (calculi, gaze, oase)

ULTRASONOGRAFIA – Aplicaţii:
• US ABDOMINALĂ = toate organele parenchimatoase, vase;
• US CARDIACĂ = studiu morfologic, dinamică, fluxuri;
• US VASCULARĂ = mod B, Doppler
• US PARŢI MOI = tiroidă, sân, musculară, articulară, ochi;
• US ÎN OBSTETRICĂ = sarcină normală şi patologică;
• US DIGESTIVĂ = ecoendoscopie
• US TRANSCRANIANĂ (Doppler);
• US INTERVENTIONALĂ = ghidare puncţii percutane diagnostice şi terapeutice

ECOGRAFIA MEDICALA
• Metodă de prima intentie
– Dg. pozitiv şi diferenţial
– Orientare spre o altă metodă de explorare
• Avantaje
– neinvazivă
– accesibilă
– cost scazut
– repetabilă – monitorizare
• Sensibilitate diagnostică limitată pentru leziunile mici
• Operator şi pacient dependentă!!!