SISTEMUL

DIGESTIV

Dr. Posea Cristian

Medic primar
 Generalităţi
► Sistemul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi glandele anexe.

► Tubul digestiv este format din organe la nivelul cărora se realizează

digestia alimentelor şi ulterior absorbţia lor.

► La nivelul ultimei porţiuni, numite rect, are loc eliminarea

resturilor neabsorbite.

► Glandele anexe intervin esenţial in desfăşurarea proceselor

digestive.
 Tubului digestiv şi glandele anexe
► Tubul digestiv este alcătuit din:
♦ cavitate bucală;
♦ faringe;
♦ esofag;
♦ stomac;
♦ intestin subţire;
♦ intestin gros.

► Glandele anexe sunt:

♦ glandele salivare;
♦ ficatul;
Tubul digestiv şi glandele sale anexe
♦ pancreasul.
 Cavitatea bucală
► Este primul segment al tubului digestiv. Posterior comunică larg cu
faringele, iar anterior este limitată de buze şi obraji. Superior este
despărţită de fosele nazale prin bolta palatină.

► Bolta palatină este formată anterior

de palatul dur osos, iar posterior, de
palatul moale (formaţiune musculo-membranoasă
ce prezintă in centru omuşorul, iar lateral de acesta
se remarcă amigdalele palatine).

► Arcadele dentare, prin închiderea lor,

o împart in două compartimente:
anterior – vestibulul bucal şi posterior – Anatomia cavităţii bucale

cav. bucală propriu-zisă, ce conţine limba.

 Limba şi glandele salivare
► Limba este un organ musculo-membranos mobil, cu rol in
masticaţie, deglutiţie, fonaţie şi de organ de simţ.
► Prezintă un corp situat in cavitatea bucală şi o rădăcină.
► Pe suprafaţa limbii se găseşte un
strat de mucoasă in care există papile
gustative cu rol in recunoaşterea
gusturilor, cum ar fi cele
circumvalate, fungiforme, foliate.

► Glandele salivare sunt răspândite

in toată regiunea bucală, cele mai mari
fiind glandele parotide, sublinguale şi
submandibulare.
► Ele secretă saliva care are rol in
Dispunerea papilelor gustative
digestia bucală.
 Faringele
►Este un conduct musculo-membranos, întins între baza craniului şi
orificiul superior al esofagului.

► Cavitatea faringelui este divizată in

etaje:
● nazofaringele – comunică cu fosele nazale
şi cu urechea medie prin trompa lui Eustachio;
● orofaringele - comunică cu cavitatea bucală;
● laringofaringele – comunică cu laringele.

► În structura faringelui se află o

aponevroză, muşchi striaţi şi o mucoasă.
Faringele

► Se continuă inferior cu esofagul.

 Esofagul
► Este un canal musculos prin care bolul alimentar trece din
faringe spre stomac.

► Prezintă, in funcţie de zonele anatomice străbătute, următoarele

porţiuni: cervicală, toracală, diafragmatică şi abdominală.

► Peretele esofagului este alcătuit din trei tunici concentrice,

orientate de la exterior către interior astfel:
● musculară;
● submucoasă – conţine glandele esofagiene;
● mucoasă – căptuşeşte la interior.
 Stomacul
► Se prezintă ca o porţiune dilatată a tubului
digestiv, fiind situat in partea superioară a
cavităţii abdominale, între splină şi ficat.
► Se descriu o faţă anterioară şi una
posterioară, două margini (curburi) şi două
orificii – unul superior (cardia – comunică cu
e esofagul) şi unul inferior (pilor – com. cu
duodenul).
► Prezintă două porţiuni:
■ sup. – verticală, cuprinde corpul şi fundul
gastric
■ inf. – orizontală, cu canalul şi sfincterul piloric.
Anatomia stomacului ► Este alcătuit tot din tunicile musculară,
submucoasă, mucoasă (cu glande gastrice).
 Intestinul subţire
►Este alcătuit din duoden şi jejuno-ileon. Lungimea sa este de 4-6
m.
► Duodenul este prima porţiune, fixă. Are formă de potcoavă şi se
întinde de la pilor până la flexura duodeno-jejunală. La nivelul său se
deschid canalul coledoc şi canalul principal al pancreasului.

► Jejuno-ileonul este porţiunea

mobilă, se întinde până la cec.
Descrie 14-16 anse intestinale.
Are şi inervaţie proprie, prin plexurile
nervoase muscular şi submucos.
Mucoasa prezintă proeminenţe cilindrice,
numite vilozitaţi, cu rol in absorbţia
principiilor alimentare.
La nivelul jejuno-ileonului există glande
 Intestinul gros
► Continuă ileonul şi se deschide
la exterior prin orificiul anal.
Este mai scurt, dar mai voluminos
decât intestinul subţire şi se dispune
sub formă de cadru.
► Este împărţit in cec, colon şi rect.
► Cecul prezintă apendicele. Anatomia intestinului gros
► Colonul începe la nivelul valvei ileo-cecale şi se termină in dreptul
vertebrei S3. Este divizat in: ascendent, transvers, descendent,
sigmoid.
Prezintă flexurile colice dreaptă (localizată subhepatic) şi stângă (subsplenic).
Are de asemenea şi inervaţie proprie, prin plexurile nervoase muscular şi
submucos.
► Rectul, ultimul segment, are două părţi: superior - ampula rectală,
 Ficatul
► Cea mai mare glandă anexă.
► Dezvoltat cel mai mult in partea dreaptă,
sub diafragm. Are o consistenţă fermă.
► Faţa superioară – diafragmatică – este
divizată in doi lobi, stâng şi drept, de
ligamentul suspensor al ficatului.
► Faţa inferioară este străbătută de 3 şanţuri şi prezintă hilul ficatului
– locul de intrare şi de ieşire al elementelor pediculului hepatic (intră artera
hepatică, vena portă, nervii hepatici, ies limfatice şi căi biliare).
► Ficatul este acoperit de peritoneu, sub care se află capsula fibroasă
a ficatului, de la care pleacă septuri ce pătrund in parenchim, delimitând
lobulii hepatici (unitatea anatomo-funcţională a ficatului).
► Lobulul este alcătuit din hepatocite, o venă centrolobulară,
canalicule biliare (locul in care drenează secreţiile hepatocitare) şi
 Vascularizaţia ficatului
► Ficatul prezintă dublă vascularizaţie, nutritivă şi funcţională.

► Vascularizaţia nutritivă este reprezentată de artera hepatică

(sânge cu O2), iar cea funcţională este realizată de vena portă, care
aduce sânge venos încărcat cu substanţe absorbite de la nivel intestinal.

► Capilarele sinusoide intrahepatice

reprezintă locul de joncţiune a sângelui
arterial cu sângele portal.Toate capilarele
drenează în venele centrolobulare, care
se unesc şi formează venele hepatice
dreaptă şi stângă . Ele se varsă in
vena cavă inferioară.
 Rolurile ficatului
Ficatul are roluri deosebit de importante in organism,
cele mai importante fiind:
● Funcţiile metabolice se exercită in metabolismul glucidic, proteic
şi mineral;
● Funcţia biliară comportă secreţia şi excreţia bilei, cu rol
important in digestia şi absorbţia grăsimilor, in absorbţia vitaminelor
liposolubile (A, D, E si K), in absorbţia fierului şi a calciului alimentar;
● Funcţia antitoxică constă in faptul că ficatul dispune de activităţi
prin care substanţele toxice de origine exogenă, ca şi acelea rezultate
din metabolismele endogene sunt transformate in substanţe mai puţin
toxice şi eliminate ca atare;
● Sinteza fermenţilor necesari proceselor vitale este indeplinită intr-
o foarte mare măsură de ficat ;
 Pancreasul
► Este o glandă anexă a tubului digestiv, având atât funcţie
endocrină, cât şi exocrină.
► Se descriu din punct de vedere anatomic un cap, un corp şi o coadă.
► Capul este porţiunea lăţită a glandei, înconjurată de duoden. Coada
ajunge până in vecinătatea splinei.
► P. exocrin este format din acini,
C de la care pleacă două canale,
principal şi accesor, ce se deschid in
duoden. Acinii secretă enzime
digestive, răspunzătoare de digestia
principiilor alimentare.

Pancreasul cu canalul pancreatic principal ► P. endocrin secretă insulina.

 Digestia la nivelul cav. bucale
► Activitatea motorie a cavităţii bucale
constă din masticaţie şi deglutiţie.
► Masticaţia este un act reflex involuntar,
care poate fi şi voluntar. Rolul său este de a
fragmenta alimentele, facilitând deglutiţia.
Înmoaie bolul alimentar şi iniţiază secreţia
gastrică prin mecanism nervos.
Masticaţia şi deglutiţia
► Deglutiţia cuprinde totalitatea
activităţilor motorii care asigură transportul bolului alimentar din
cavitatea bucală in stomac. Este un act reflex şi, in funcţie de zonele
anatomice străbătute, se desfăşoară in trei timpi:
■ bucal;
■ faringian;
■ esofagian.
 Digestia gastrică
► In stomac, alimentele suferă consecinţa activităţii motorii şi secretorii
ale acestuia, care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă
omogenă numită chim gastric.

► Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrică) realizează:

● stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive;
● amestecarea alimentelor cu secreţiile gastrice;
● evacuarea conţinutului gastric in duoden.

► Activitatea secretorie: secreţiile gastrice continuă procesele

digestive începute in cavitatea bucală. Se secretă zilnic aprox 2 litri de
lichid cu pH între 1 şi 2,5 (foarte acid, datorită HCl).
 Digestia intestinală
► Activitatea motorie la nivelul intestinului subţire constă in
contracţii de amestec (sunt segmentare, amestecă secreţiile intestinale
cu chimul gastric) şi contracţii propulsive (de înaintare).

► Activitatea secretorie la nivelul intestinului subţire provine din trei

mari surse (biliară, pancreatică şi intestinală) şi contribuie
semnificativ in procesul de absorbţie – trecerea produţilor rezultaţi in
urma digestiei către sânge şi limfă. Dintre toate organele tractului
digestiv, cea mai mare absorbţie are loc in intestinul subţire.

► La nivelul colonului, au loc in principal absorbţia apei şi a

mineralelor (colonul drept) şi depozitarea materiilor fecale până la
eliminarea lor (colonul stâng).