SISTEMUL MUSCULAR

1. Clasificarea muşchilor

În funcţie de structura pe care o au, muşchii se împart in:

■ Muşchi striaţi scheletici – alcătuiţi din fibre musculare striate polinucleate, asigură
motilitatea şi menţinerea poziţiei ortostatice.

■ Muşchiul striat cardiac – alcătuit din fibre musculare striate mononucleate. Acesta este
muşchiul inimii.

■ Muşchii netezi – alcătuiţi din fibre musculare netede.

Intră in structura organelor interne.

Clasificarea muşchilor striaţi scheletic in funcţie de formă

Se împart in:

1. Muşchi lungi

La rândul lor, sunt: fusiformi – muşchi foarte puternici; =>

* cilindrici;

* micşti – au formă variată.

2. Muşchi scurţi - sunt subţiri; de exemplu, muşchii şanţurilor vertebrale.

3. Muşchi laţi – de exemplu, muşchiul deltoid, muşchiul drept abdominal.

4. Muşchii inelari – prin contracţie, determină deschiderea sau închiderea unor orificii; de
exemplu, muşchii sfincterieni, orbicularul ochiului.

Muşchii netezi (viscerali)

Muşchii viscerali intră în structura miocardului, a pereţilor tubului digestiv, a vaselor sangvine,
acăilor urinare şi a uterului. Toţi muşchii viscerali posedă automatism propriu, datorat unor formaţiuni
care se depolarizează spontan şi generează unde lente de deoparizare, care determină contracţii,
independent de inevaţie. Muşchii viscerali se comportă ca un sinciţiu în care excitaţia se propagă în
toată masa muşchiului. Inervaţia asigurată de sistemul nervos vegetativ are numai rolul de a diminua
sau intensifica activitatea acestor muşchi. Muşchii viscerali sunt constituiţi din două tipuri de ţesut
muscular: striat de tip cardiac, în miocard, şi ţesut muscular neted, în celelalte organe viscerale.
Pe lângă muşchii netezi viscerali, în organismul uman mai există şi alţi muşchi netezi: muşchii
erectori ai firelor de păr, muşchii ciliari şi muşchii netezi ai irisului, de tip multiunitar.

In muşchii netezi sau involuntari, fiecare fibră este o celulă alungită, fusiformă. Muşchii netezi
nu sunt sub controlul conştient al creierului, ei produc contracţia musculară necesară în procese cum ar
fi digestia, determinând peristaltismul intestinal, ce asigură transportul hranei.

2. Structura muşchiului striat scheletic

 Muşchiul striat este alcătuit din următoarele structuri anatomice distincte:

* corpul muşchiului;

* tendonul;

* vase sangvine;

* nervi.

Corpul muşchiului reprezintă cea mai voluminoasă parte, fiind zona contractilă, activă, a
acestuia. În funcţie de modul in care este studiat, se disting patru ordine de structuri, numerotate I –
IV.

Structuri de ordinul I

Se observă uşor cu ochiul liber. Ele cuprind:

● fascia comună (epimisium, aponevroza) – membrană conjunctivă ce înveleşte muşchiul in

totalitate;

● perimisium extern – membrană conjunctivă proprie ce înveleşte fiecare corp muscular;

● perimisium intern – sunt septuri conjunctive ce pleacă de la nivelul perimisium-ului extern

către interiorul corpului muscular, despărţind între ele fasciculele musculare.

● endomisium – desemnează septurile conjunctive ce pleacă de la nivelul perimisium-ului

intern către interiorul fasciculului muscular, separând in interiorul acestuia fibrele musculare între ele.

Concluzie: un corp muscular este alcătuit din mai multe fascicule musculare, formate de
asemenea din mai multe fibre musculare (miofibrile) alăturate.

Structuri de ordinul II

Sunt vizibile la microscopul optic.

Sunt reprezentate de fibra musculară şi de elementele ce o alcătuiesc:

● endomisium (la exterior);

● sarcolema (membrana fibrei musculare);

● sarcoplasma (citoplasma fibrei musculare).

Structuri de ordinul III

Sunt vizibile la microscopul electronic şi reprezintă elementele structurale ale miofibrilelor.

 Fiecare miofibrilă este alcătuită din sarcomere, delimitate de membranele Z. Sarcomerul este
unitatea morfo-funcţională a miofibrilei şi este situat între două membrane Z succesive.

Fiecare sarcomer este alcătuit din miofilamente subţiri de actină şi miofilamente groase de
miozină. În centrul sarcomerului există un disc întunecat, format dintr-o bandă centrală H, pe care
se inseră cu un capăt miofilamentele de miozină, celălalt fiind liber, printre miofilamentele de actină.

Miofimalentele de actină se prin cu un capăt de membrana Z, iar celălalt capăt este liber, prin
miofilamentele de miozină.

Membrana Z, împreună cu miofilamentele subţiri de actină formează câte un disc clar. Astfel,
fiecare sarcomer este format dintr-un disc întunecat şi câte două jumătăţi de disc clar.

EMBED Word.Picture.8

Structuri de ordinul IV – reprezintă structura histo-chimică a muşchiului. Muşchiul este alcătuit

din 70% apă şi 30% alte substanţe.

Tendonul se află la extremităţile corpului muscular, prin care se leagă de os.

Vasele sangvine – muşchiul are o vascularizaţie foarte bogată.

Inervaţia – Nervii pătrund in muşchi şi formează un plex intramuscular, din care pleacă 3
tipuri de fibre nervoase:

* somatomotorii şi somatosenzitive pentru fibrele musculare.

Aceste fibre nervoase se termină la nivelul fibrei musculare prin plăci motorii, prin care sunt
transmise impulsurile nervoase;

* vegetative – pentru vasele sanguine.

Punctele de fixare ale muşchilor (de obicei pe oase) se numesc inserţii. In timpul contracţiei
musculare, acestea se apropie între ele.

3. Grupe de muşchi

3.1. Muşchii capului

Din punct de vedere funcţional şi topografic, muşchii capului se clasifică in:

■ muşchii mimicii

Sunt situaţi subcutan. Prin contracţie au rol principal de a exprima diferite stări psihice (bucurie,
depresie, etc) şi rol secundar de a interveni in masticaţie, deglutiţie şi fonaţie.
 ■ muşchii masticatori

Acţionează asupra articulaţiei temporo-mandibulare.

Clasificare: mş. temporal, ms. maseter, ms. pterigoidieni medial şi lateral.

■ muşchii situaţi paravertebral

Clasificare: mş. lung al capului, mş. drepţi anterior şi lateral al capului.

3.2.

Muşchii gâtului

Cei mai importanţi sunt mş. sternocleidomastoidian şi lung al gâtului.

3.3 Muşchii trunchiului

Se împart in

■ muşchii spatelui şi ai cefei

Menţionăm mş. trapez, latissimus dorsi, romboizi mare şi mic, dinţaţi postero-superior şi
postero-inferior.

■ muşchii antero-laterali ai trunchiului.

3.4. Muşchii toracelui

Sunt■ superficiali (mş. pectorali mare şi mic, subclavicular, dinţat anterior)

■ profunzi

3.5. Muşchii abdomenului

Pentru fiecare jumătate de abdomen, există:

* mş. drept abdominal;

* mş. piramidal;

* mş. oblic extern;

* mş. oblic intern;

* mş. transvers;
* mş. pătrat al abdomenului;

* mş. pătrat al lombelor.

EMBED Word.Picture.8

3.6. Muşchii membrului superior

Se împart in:

● mş. umărului

deltoid, supraspinos, infraspinos, rotunzi mic şi mare, subscapular

● mş. braţului

Sunt:

■ muşchii regiunii anterioare – biceps brahial, coracobrahial, brahial.

■ muşchii regiunii posterioare – triceps brahial, anconeu.

● mş. antebraţului

Sunt pronatori şi supinatori ai antebraţului, extensori şi flexori ai degetelor.

● mş. mâinii

EMBED Word.Picture.8
 3.7. Muşchii membrului inferior

Se împart in:

● Muşchii bazinului;

● Muşchii regiunii fesiere

Sunt dispuşi in 3 planuri:

* superficial, reprezentat de mş. fesier mare;

* mijlociu, reprezentat de mş. fesier mijlociu;

* profund, reprezentat de mş. fesier mic şi mş pelvitro-hanterieni.

● Muşchii coapsei;

● Muşchii gambei;

● Muşchii piciorului.

Muşchii coapsei

Sunt înveliţi in totalitate de fascia lata.

Se împart în

* muşchii regiunii anterioare: mş. tensor al fasciei lata, mş. croitor (cel mai lung muşchi din
organism), mş. cvadriceps femural (cel mai mare şi mai puternic muşchi din organism).

* muşchii regiunii mediale: mş. pectineu, mş. adductor lung, adductor scurt, adductor mare,
mş. gracilis;

* muşchii regiunii posterioare: mş. biceps femural, semitendinos, semimembranos.

Muşchii gambei
 Se împart in:

■ muşchii regiunii anterioare

Cel mai important este muşchiul tibial anterior.

■ muşchii regiunii posterioare

Superficial, se găsesc muşchii triceps sural (gastrocnemian şi solear) şi plantar, iar mai profund
se află muşchii flexori ai piciorului.

■ muşchii laterali Sunt muşchii lung peronier şi scurt peronier.