Biologie

1. Celula si tesuturile ..................................................................... 2

2. Sistemul nervos .......................................................................... 6

3. Analizatorii .................................................................................. 15

4. Glandele endocrine ..................................................................... 21

5. Sistemul osos .............................................................................. 30

6. Sistemul muscular ....................................................................... 33

7. Sistemul digestiv ......................................................................... 39

8. Sistemul circulator ....................................................................... 45

9. Sistemul respirator ....................................................................... 51

10. Excretia ......................................................................................... 55

11. Metabolismul ................................................................................ 57

12. Functia de reproducere ................................................................ 62

Celula si tesuturile

1
 Clasificarea tesuturilor:

Tesuturile sunt grupari de celule care au forma si structura asemanatoare si s-au

format in vederea unei anumite functii.

Un tesut este alcatuit din celule si substanta intercelulara.

Dupa forma si structura celulelor, dupa cantitatea de substanta intercelulara, ca si

dupa functia lor, in organism exista 4 tipuri principale de tesuturi:

- Tesut epitelial

- Tesut conjunctiv

- Tesut muscular

-Tesut nervos

Si un al cincile tip de tesut: sangele si limfa, tesutul lichid al organismului.

A. Tesutul epitelial

Acopera suprafata externa a corpului si captuseste suprafata interna a organelor

cavitare (tubul digestiv, caile respiratori etc.). El participa totodata la formarea glandelor
secretoare.

Tesutul epitelial este alcatuit din celule de forma poliedrica, unite intre ele printr-
o subst. intercelulara, in cantitate redusa, numita si ciment intercelular.

•Clasificare

In functie de modul cum sunt asezate celulele, intr-un strat sau mai multe, se
deosebesc doua feluri de epitelii: epiteliu simplu (unistratificat) sau epiteliu stratificat.

Dupa forma celulelor, epiteliul simplu poate fi: pavimentos, prismatic, cubic,
cilindric. La fel, cel stratificat poate fi: pavimentos, prismatic si cilindric.

Epiteliile pot fi: epitelii de acoperire, epitelii glandulare si epitelii senzoriale.

a) Epiteliu de acoperire – are functia de acoperire si protectie a organismului, invelind

suprafata externa a corpului (epidermul), sau captuseste suprafata interna a organelor
cavitare.

2
b) Epiteliile glandulare sunt alcatuite din celule diferentiate si specializate in vederea
functilor de secretie si excretie. Ele particpa la formarea glandelor.

c) Epiteliile senzoriale sunt formate din celule adaptate functiei de a receptiona din
mediul inconjurator excitatii de diverse tirpuri, care transmitandu-le sistemului nervos,
realizeaza legatura dintre organism si mediul extern.

B. Tesutul conjunctiv

Cuprinde grupuri de tesuturi din organism, cu rol trofic si mecanic. El intra in

constitutia tuturor organelor, fiind elementul de unire a partilor lor componente.

Substanta fundamentala a tesutului conjunctiv este omogena si de consistenta

variata, ea intervenind in metabolismul apei si sarurilor minerale.

Fibrele tesutului conjunctiv sunt de 3 feluri: colagen, elastice si reticulate.

• Clasificarea tesutului conjunctiv:

1. Ţesuturile conjunctive moi au structuri diferite şi îndeplinesc o varietate de funcţii:

leagă între ele diferite părţi ale organelo, hrănesc alte ţesuturi, oferă protecţie mecanică,
depozitează grasimi, produc elementele figurate ale sangelui, au rol în imunitate etc.
Ţesuturile conjunctive moi au cele trei componente în diferite proporţii:

 În ţesutul lax componentele sunt în proporţii aproximativ egale; conţine nervi si

multe vase, hrănind şi însoţind alte ţesuturi, cum ar fi cel epitelial.
 Ţesutul fibros, datorită numeroaselor fibre de colagen, are o rezistenţă mecanică
deosebită.
 ţesutul elastic posedă multe fibre elastice.
 ţesutul adipos conţine celule care acumulează grăsimi de rezervă.
 ţesutul reticular are o reţea de fibre fine intre celule care, prin nenumărate
diviziuni, produc elementele figurate ale sângelui.

2. Ţesutul conjunctiv semidur formează cartilaje. Acestea nu au vase de sânge.

 ţesutul cartilaginos hialin este situat la suprafeţele articulare ale oaselor, peretele
laringelui şi trahei şi cartilaje costale. Are un aspect translucid, albicios şi
elasticitate redusă. Conţine fibre puţine şi foarte fine.
 ţesutul cartilaginos elastic este bogat în fibre elastice. Este prezent în pavilionul
urechii.
 ţesutul cartilaginos fibros are puţine celule şi este bogat în fibre care îi dau o
rezistenţă deosebita. Se întâlneşte în discurile dintre vertebre şi în articulatii.

3. Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentala o proteina oseină impregnate cu

saruri minerale. Ţesutul osos este format din lamelele osoase dispuse în două moduri:

3
  în ţesutul osos compact au dispoziţie concentrică, în jurul unor canale microscopice
prevăzute cu vase şi nervi. Acest ţesut se află în partea central a oaselor lungi şi
la periferia oaselor late şi scurte.
 În ţesutul osos spongios se întretaie, lăsând între ele nişte spaţii, de unde vine
aspectul spongios (buretos). Acest ţesut se află la extremităţile oaselor lungi şi în
centrul oaselor late şi scurte.

4. Ţesutul conjunctiv fluid poate fi considerat sângele, în care plasma ar constitui

substanţa fundamentală, iar elementele figurate - celulele.

C. Tesutul muscular – este format din cellule, care s-au difererntiat in vederea functiei de
contractie.

Tesutul muscular este alcatuit din celule numite fibre musculare, de aspect
fuziform sau alungite.

Exista 3 tipuri de tesutul muscular in corpul omenesc:

- Tesutul muscular scheletic
- Tesutul muscular cardiac
- Tesutul muscular neted
Structura tesuturilor musculare poate fi descrisa incepand de la fibrele musculare,
apoi la celule musculare si restul structurilor care tin celulele musculare unite si le
furnizeaza rezistenta necesara pentru a-si indeplini functiile.

Functiile tesuturilor musculare depind de tipul de tesuturi si locatia lor in corp.

a) Tesutul muscular scheletic

Structura tesutului muschiular scheletic

Muschiul scheletic se numeste striat datorita imaginii obtinute la microscop in

care se vad "benzi" mai deschise si mai inchise la culoare. O celula musculara scheletica
este alungita si de o forma aproximativ cilindrica cu o multime de nuclei situati in
apropierea membranei celulei.

Functiile tesutului muscular scheletic:

Miscarea scheletului sub un control constient, incluzand miscarea membrelor,

degetelor, gatului, etc.. De asemenea miscarea tesuturilor care determina expresia faciala
(fata zambitoare, fata incruntata).

b) Tesutul muscular cardiac

4
 Structura tesutului muscular cardiac

Fibrele tesutului muscular cardiac sunt striate, in forma de Y si au un singur

nucleu central. Aceste fibre sunt legate la capete de fibrele alaturate prin membrane subtiri
numite discuri intercalate.

Functiile tesututlui muscular cardiac:

• pomparea sangelui prin inima - alternarea contractiilor si relaxarilor muschiului cardiac

• trimiterea sangelui neoxigenat dinspre atriul drept, in ventricolul drept si apoi la plamani

• trimiterea sangelui oxigenat prin atriul stang si ventricolul stang la aorta si apoi in
restul corpului.

c. Tesutul muscular neted

Structura tesutului muscular neted:

Spre deosebire de tesuturile musculare schletic si cardiac, tesutul muscular neted

nu este striat. Fibrele musculare netede sunt mici si ascutite la capat. Fiecare fibra are un
nucleu localizat central.
Functiile tesutului muscular neted:

 Contractiile muschiului neted pun presiune asupra vaselor de sange din apropiere.
Acest lucru este important in principal in sistemul digestiv in care actiunea
muschilor netezi ajuta atat la miscarea mancarii de-a lungul tractului gastro-
intestinal cat si la descompunerea ei.
 Muschii netezi contribuie de asemenea la miscarea fluidelor prin corp si la
eliminarea materiilor nedigerabile din sistemul gastro - intestinal.

Tesutul muscular neted intra in compozitia:

 vaselor de sange
 stomacului
 intestinelor
 vezicii urinare
 vezicii biliare
 cailor aeriene pana la plamani.

Sistemul nervos
5
Sistemul nervos – central (nevrax) • M.S. (maduva spinari)

• Encefal - T.C. (trunchi cerebral)

- Cerebel

- Diencefal

- Emisfere cerebrale

•M.S. este alcatuita din:

- Subst. Cenusie – la interior

- Subst. Alba – la exterior

•T.C. este alcatuit din:

- Subst. Cenusie – la interior sub forma de nuclei

- Subst. Alba – la exterior

•Cerebelul este alcatuit din:

-Subst. Cenusie – la interior sub forma de nuclei si la exterior sub forma de scoarta
cerebeloasa

•Emisferele cerebrale sunt alcatuite la:

- Exterior – substanta cenusie formand scoarta cerebrala

- Interior – substanta alba

A. Neuronul

6
Propietatile neuronului:

• Excitabilitatea – este propietatea neuronului de a receptiona un stimul si de a declansa

un impuls nervos (potential de actiune).

In repaus la nivelul membranei neuronului este un P.R. (potential de repaus)

- pozitiv la exterior (Na, K) – cationi

- negativ la interior (Cl) – ionioni

La actiunea unui stimul se declanseaza P.A.

In timpul P.A. membrana este:

- la exterior negativa

- la interior pozitiva

Fenomenul de trecere de la - P.R. → P.A. - se numeste depolarizare

- P.A. → P.R. - se numeste repolarizare

• Conductabilitatea

Se poate realiza in doua moduri:

1. Pas cu pas – in axoni amielinici

2. Saltatoriu – in axoni mielinici (din strangulatie in strangulatie)

• Sinapsa – reprezinta legatura morfofunctionala de contiguitate dintre neuroni.

O sinapsa cuprinde trei componente:

- componenta presinaptica (butonul terminal al axonului in care se gasesc mediatori

chimici acetilcolina si adrenalina)

- fanta sinaptica – este spatiul sinaptica de 200- 300 Å (amstroni)

- componenta postsinaptica – poate fi membrana unei dendrite, a unui corp neuronal sau a
unei fibre musculare.

Etapele transmiterii sinaptice:

7
- sinteza mediatorului chimic

- stocarea mediatorului chimic in vezicule

- eliberarea mediatorului in fanta sinaptica

- actiunea asupra membranei postsinaptice

- aparitia potentialului postsinaptica excitator datorita ionilor de Na sau a potentialului

postinaptic (inhibitor Cl) ce determina hiperpolarizarea membranei

- inactivarea enzimatica a mediatorului

B. Arcul reflex
Are urmatoarele componente:

Receptorul → calea aferenta → centrul reflex (centrule nervos) → calea eferenta → efector

Functia reflexa:

• La nivelul maduvei spinari se inchid urmatoarele reflexe:

- somatice → monosinaptice – reflexe de etensie (Ex. Reflexul rotulian, ahilean, biciptal,

triciptal)

→ polisinaptice (formate din 3 neuroni) – reflexe de aparare (nocioceptice)

- vegetative – reflexul cardio – accelerator, reflexul sudoral, reflexul de piroerectie, reflexul

de mictiune, reflexul de defecatie, reflexul sexual.

• La nivelul trunchiului cerebral

Trunchiul cerebral este alcatuit din mezencefal, punte si bulb.

Reflexe ce se inchid in bulb: reflexul de deglutitie, reflexul de tuse si stranut,

reflexul de voma.

Reflexe ce se inchid in punte: reflexul de masaticatie, reflexul de clipire, reflexul

de supt.

Reflexe ce se inchid in mezencefal: reflexe de alternanta somn-veghe.

In mezencefal se inchid reflexele de orientare a capului si ochilor spre sursa de

lumina sau sonora.

8
• Functia reflexa a cerebelului:

Arhicerebelul – rol in mentinerea echilibrului

Paleocerebelul – rol in mentinerea tonusului cerebral

Neurocerebelul – rol in realizarea miscarilor fine

Daca se extirpa cerebelul se instaleaza urmatoarele simptome:

- astazia (imposibilitatea mentineri echilibrului)

- atonia (diminuarea tonusului muscular)

- astenia (oboseala musculara)

• Functia reflexa a emisferelor cerebrale

Reflexe neconditionate:

- se inchid subcortical

- sunt involuntare

- sunt mostenite

- sunt permanente

Reflexele conditionate:

- se inchid pe scoarta

- sunt voluntare

- sunt dobandite

- sunt temporare

Se dobandesc prin invatarea conditionata.

9
C. Functia de conducere a maduvei spinari
Este indeplinita de substanta alba pe cai:

- lungi (de proiectie) – ascendente si descendente

- scurte (de asociatie)

•Caile ascendente – conduc informatia de la receptori la centrii nervosi din encefal

Sunt de 2 tipuri: specifice si nespecifice:

1. Caile specifice:

a) pt. sensibilitatea exteroceptiva:

- tactila fina (epicritica) – prin fasciculele spinobulbale Goll si Burdach.

- tactila grosiera (protopatica) – prin fasciculul spinotalamic anterior.

- termica si dureroasa – prin fasciculul spinotalamic lateral.

b) sensibilitatea proprioceptiva

- constienta – prin fasciculele spiobulbare Goll si Burdach

- inconstienta – prin fasciculele spino-cerebeloase → direct – Flechsig

→ incrucisat – Gowers

2. Caile nespecifice:

Sunt reprezentate de substanta reticulara si conduc sensibilitatea interoceptiva

impreuna cu caile spinotalamice.

Au proiectie corticala nespecifica difuza generalizata determinata de starea de

tonus cortical.

• Caile descendente

Conduc comenzi de la centrii motori ai encefalului spre maduva la diferite etaje

medulare in coarnele anterioare

Sunt de doua tipuri:

- piramidale

- extrapiramidale

10
1. Caile piramidale (ale motilitati voluntare)

Controleaza miscarile voluntare ale musculaturi striate din jumatatea corpului

opusa emisferei lor de origine prin urmatoarele fascicule:

a) piramidale directe (corticospina anterior).

b) piramidale incrucisate (corticospinal lateral).

Amandoua prezinta pe traseul lor doi neuroni:

- Neuronul 1 prin neocortexul motor.

- Neuronul 2 in conul anterior medular.

2. Caile extrapiramidale (ale motilitati involunatare)

Controleaza tonusul postural, miscarile automate asociate cu mersul, vorbirea,

scrisul, condusul masini, cantatul la instrumente, inotul.

Au pe traseul lor doi neuroni:

- Neuronul 1 in nuclei motorii ai trunchiului cerebral.

- Neuronul 2 in coarnele anterioare medulare.

Sunt reprezentate de urmatoarele fascicule:

- tectospinal – neuronul 1 in coliculi cvadigemeni din mezencefal

- rubrospinal – neuronul 1 in nucleul rosu din mezencefal

- olivospinal - neuronul 1 in nucleii olivari bulbari

- vestibulospinal - neuronul 1 in nucleii vestibulari din bulb

- reticulospinal – neuronul 1 in substanta reticulata din bulb, punte si mezencefal

D. Nervii
Sunt un ansamblu de fibre nervoase de un inveis comun

Clasificare:

1. Dupa tipul de fibre nervoase:

- senzitivi

- motori

11
- mixti

2. Dupa pozitie

- nervi spinali

- nervi cranieni

A. Nervii spinali – sunt mixti, dispusi simetric de-a lungul maduvei spinari.

Sunt 31 de perechi grupate in 5 regiuni:

8p – nervi cervicali

12p – nervi toracali

5p – nervi lombari

5p – nervi sacrali

1p – nervi coccigieni

B. Nervi cranieini

Sunt analog nervilor spinali, impreuna cu care formeaza sistemul nervos periferic.

Sunt in numar de 12 perechi.

Clasificare:

- senzitivi

- motori

- micsti

Nervii cranieni senzitivi sunt constituiti numai din fibre senzitive. Ei sunt nervii 1,
2 si 8

Nervii cranieini motori sunt constituiti numai din fibre motorii. Ei sunt nervii 3, 4,
6, 11 si 12.

Nervii cranieni micsti sunt constituiti din fibre somatosenzitive si viscerosenzitive,

cat si fibre somatomotorii si visceromotorii.

Nervii cranieni prezinta o origine reala si una aparenta. Originea reala se afla in
trunchiul cerebral. Originea aparenta reprezinta zona in care fibrele nervilor motori sau
micsti parasesc trunchiul cerebral.

12
Nervii cranieni, tipuri si teritorii inervate:

Perechea Tipul Organele inervate.

I olfactivi senzitivi Epiteliul olfactiv din cavitatea nazala.
II optici senzitivi Retina globului ocular.
III motori Muschi extrinseci ai globului ocular: drept inferior, drept
oculomotori superior, drept interior, drept intern, oblic inferior, prin fibrele
motorii somatice.
Muchii intriseci ai globului ocular: muschii circulari ai irisului
si ai corpului ciliar, prin fibrele vegetative motorii.
IV trohleari motori Muschiul oblic superior ai globului ocular
V trigemeni micsti Tegumentul fetei si dintii prin ramurile senzitive oftalmice,
maxilara si prin fibrele senzitive ale ramurii mandibulare.
Muschii masticatori prin fibrele motorii ale ramurii
mandibulare.
VI abducens motori Muschiul drept extern al globului ocular.
VII faciali miscti Papile gustative din cele doua treimi anterioare ale mucoasei
linguale, prin fibrele senzitive.
Muschii mimicii prin fibrele motorii.
Glandele salivare (sublinguale si submandibulare) si glandele
lacrimale prin fibrele vegetative motorii.
VIII vestibulo senzitivi Organul Corti din urechea interna prin ramura acustica.
- cohleari Receptorii statici din urechea interna prin ramura vestibulara.
IX micsti Papilele gustative din treimea de la baza limbii prin fibrele
glosofaringieni senzitive.
Unii muschi ai faringelui prin fibrele motorii.
Glandele salivare parotide prin fibrele vegetative motorii.
Mucoasa faringiana si cea de la baza limbii prin fibrele
senzitive.
X vagi micsti Unii muschi ai laringelui prin fibrele motorii somatice.
Majoritatea viscerelor toracice si abdominale prin fibrele
vegetative senzitive si motorii.
XI accesori motori Muschii sternocleidomastoidian si trapez.
XII hipoglosi motori Muschii limbii.

E. Sistemul nervos vegetativ (SNV) coordoneaza si regleaza functiile organelor

interne. Sistemul nervos vegetativ este constituit din doua componente: SNV simpatic si
SNV parasimpatic.

1. Sistemul nervos simpatic

Componenta centrala a sistemului nervos simpatic este reprezentata de centrii

nervosi aflati in coarnele laterale medulare, unde ajung axonii neuronilor aferenti din

13
viscere: centrii pupilodilatori din maduva cervico-dorsala, vasomotori, pilomotori si sudorali
din maduva dorsala.

2. Sistemul nervos parasimpatic – are doua componente centrale, care sunt localizate in
trunchiul cerebral (cefalica) si in maduva sacrata (sacrala).

a) Parasimpaticul cranian

In trunchiul cerebral se afla: nucleul accesor al oculomotorului (III), de unde

provin fibrele parasimpatice ale oculomotorului, nucleii salivator superior si lacrimal, de
unde iau nastere fibrele parasimpatice ale facialului (VII), nucleul salivator inferior, de
unde pornesc fibrele parasimpatice ale glosofaringelui (IX) si nucleul dorsal al vagului (X),
care reprezinta originea fibrelor parasimpatice vagale.

b) Parasimpaticul sacrat

Acesta isi are originea in segmentele medulare sacrate S2-S4.

Componenta periferica a SNV parasimpatic este constituita, de asemenea, din doi

neuroni, dar, spre deosebire de SNV simpatic, neuronul preganglionar face sinapsa su
neuronul postganglionar in peretii organelor inervate sau in apropierea acestora.

F. Notiuni elementare de igiena si patologie

Boli Cauze Simptome Prevenire
Meningita – Diverse: infectioase, Febra, dureri de cap, Adoptarea unui
inflamatia meningelui toxice, factori fizici. varsaturi, fotofobie, regim rational de
intepenirea cefei. activitate si odihna.
Coma – stare Urmarea unor grave Pierderea cunostintei, Evitarea
patologica de suferinte ale centrilor a sensibilitati si surmenajului, a
inhibitie profunda a nervosi superiori. motricitatii, voluntare activitatii nervoase
activitatii nervoase Accidente, intoxicatii. cu pastrarea excesive, a
superioare functiilor supararilor. O viata
fundamentale. echilibrata.
Encefalita – Infectioase, virotice, Febra, dureri de cap, Evitarea intepaturilor
inflamatia tesutului bacteriene. varsaturi, stare unor insecte
nervos central generala alterata, transmitatoare, in
fotofobie. special tantarii.

Analizatorii

14
 Sunt alcatuiti din 3 segmente

1. Segmentul periferic sau receptorul – receptioneaza diferiti stimuli din mediul intern sau
extern.

2. Segmentul intermediar sau de conducere – este reprezentat de caile nervoase.

3. Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde se realizeaza analiza si

sinteza informatiilor si are loc transformarea lor in senzati specifice.

A. Analizatorul vizual. Ochiul.

Localizare – orbite

Alcatuire – globul ocular si organele anexe

a) Globul ocular – alcatuit din 3 tunici si mediile transparente

•Tunica externa – are rol protector

- anterior – cornea transparenta

- posterior – sclerotica (partea alb-sidefie)

•Tunica medie – are rol nutritiv

- posterior – Coroida (brun-inchis)

- anterior → Corpul ciliar – cu procesele ciliare, muschiul ciliar si ligamentul suspensor.

→ Irisul – cu fibre musculare dispuse circular si radian. Celulele pigemntare dau

culoarea ochiului.

• Tunica interna – retina (este de origine nervoasa) prezinta doua regiuni:

- prima regiune – patea galbena sau (macula lutea) cu o depresiune in centrul ei numita
fobea centralis.

- a doua regiune – pata oarba este locul unde nervul optic paraseste globul ocular.

Retina este alcatuita din 10 straturi de celule; din punct de vedere functional cele
mai importante sunt:

15
a) celule fotoreceptoare cu:

• cu conuri ~ 7 milioane. Sunt responsabile de vederea diurna si cromatica. Exista 3 tipuri

de celule pt. culorile (rosu, verde si albastru). Sunt dispuse inegal pe retina.

Contin pigmentul iodopsina

• bastonase ~ 130 milioane (responsabile de vederea nocturna)

Contin pigmentul rodopsina.

b) Celulele bipolare – reprezinta protoneuronul cai.

c) Celulele multipolare – reprezinta deutoneuronul cai.

Mediile transparente:

- corneea

- umoarea apoasa

- cristalinul – lentila biconvexa acoperita de cristaloida. Are rol in acomodare.

- corpul vitros (umoarea sicloasa) mentine forma globului ocular.

•Fiziologia ochiului:

Formarea imaginilor are la baza 3 etape:

a) receptia vizuala

b) transmisia vizuala

c) formarea senzatiei de vaz

Excitantul analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina care

reflectandu-se pe diferite medii patrunde in interiorul globului ocular.

Razele de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla refractie:

a) Prima la interfata aer – cornee.

b) A doua pe fata anterioara cristalinului.

c) A treia in fata posterioara a cristalinului.

16
 Astfel imaginea ce se formeaza pe retina in pata galbena va fi mai mica, reala si
rasturnata.

• Acomodarea

Este un proces automat de adaptare a ochiului pt. vederea clara a obiectelor

situate la 15-25 cm pt. vederea de aproape si 6 m pt. vederea la distanta.

Pentru vederea de aproape cristalinul se bombeaza iar pupila se micsoreaza.

Pentru vederea la distanta cristalinul se aplatizeaza iar pupila se mareste.

Punctul proximum este punctul cel mai apropiat de ochi la care vederea este
clara cu efort maxim de acomodare.

Punctul remotum este punctul cel mai apropiat punct la care vederea este clara
fara efort de acomodare.

• Traseul si componentele vizuale

1. Segmentul periferic – celulele cu con si bastonase de pe retina.

2. Segmentul de conducere este constituit din 3 neuroni:

- n1 – neuronul bipolar

- n2 – neuronul multpolar

- n3 – se afla in corpul geniculat lateral in metatalamus.

3. Segmentul central – se afla in lobi occipitali ai emisferelor cerebrale de o parte si de

alta a scizuri calcaline.

• Defectele vederei

1. Hipermetropia → diametrul globului ocular este mai mic sau cristalinul este prea
aplatizat.

→ razele luminoase se concentreaza inapoia retinei

→ persoana indeparteaza obiectul de ochi

→ se corecteaza cu lentile convergente

2. Miopia → diametrul globului ocular este mai alungit sau curbura cristalinului este
exgerata

17
 → razele luminoase de concentreaza in fata retinei

→ persoanele apropie obiectul de ochi

→ se corecteaza cu lentile divergente

3. Astigamtismul → se datoreaza neregularitati corneei sau deformari cristalinului

→ imaginea pe retina este intunecata, neclara si distorsionata

→ se corecteaza cu lentile cilindrice

B. Analizatorul auditiv
Urechea este organul auzului si echilibrului.

•Alcatuire:

1. Urechea externa formata din pavilionul urechi si conductul auditiv

2. Urechea medie formata din 3 oscioare (ciocan, nicovala si scarita) si trompa lui
Eustachio.

3. Urechea interna formata din:

a) Labirintul osos → canale semicirculare osoase

→ vestibulul osos

→ melcul osos (cohlea)

Prezinta lichidul perilimfa.

b) Labirintul membranos → canale semicirculare membranoase

→ vestibulul membranos

→ melcul membranos (canalul cohlear)

Prezinta lichidul endolimfa.

• Cohlea

Este un canal osos spiralat rasucit de 2 ori si jumatate in jurul unui ax central
numit columel.

18
Traseul si componentele cai auditive:

1. Segmentul periferic (receptor) – celulele receptoare din structura organului Corti.

2. Segmentul de conducere (calea auditiva) constituita din 4 neuroni:

- n1 – in ganglionul spiral Corti din columel.

- n2 – in nucleii cohleari din punte (bulb)

- n3 – in coliculi cvadrigemeni ai mezencefalului

- n4 – in corpi geniculati mediali ai metatalamusului

3. Segmentul central – in girusul temporar superior.

C. Analizatorul gustativ informeaza asupra calitati alimentelor introduse in gura si

declanseaza secretia glandelor digestive

1. Segmentul periferic reprezentat de :

- kemoreceptorii – situati in muguri gustativi din mucoasa → linguala grupati in papile

gustative

→ palatina

→ amigdaliana

→ epiglotica

Mugurele gustativ:

- are forma ovoida

- la polul apical prezinta un por gustativ prin care se deschide a suprafata limbi

Este alcatuit din: → celule de sustinere – la polul apical cu cili

→ celule receptoare gustative – la polul pazal inconjurat de

terminatiile nervoase ale nervilor gustativi (VII, IX si X).

2. Segmentul de conducere alcatuit din 3 neuroni:

- n1 – in ganglioni de pe traiectul nervilor (VII, IX si X)

19
- n2 – in nucleul solitar in bulb

- n3 – in talamus

3. Segmentul central – in partea inferioara a girusului post central din lobul parietal.

Exista 4 gusturi primare (fundamentale):

- dulce

- sarat

- acru

- amar

D. Fiziologi aparatului olfactiv

Furnizeaza informati despre prezenta in aer a unor subst. odorante, eventual

nocive si contribuie impreuna cu analizatorul gustativ la aprecierea calitati alimetelor
declansand secretia glandelor digestive.

1. Segmentul periferic:

- chemoreceptorii – sunt situati in mucoasa olfactiva din cornetul nazal superior

2. Segmntul intermediar (calea de conducere) este formata din 2 neuroni:

- n1 – in mucoasa olfactiva ce formeaza nevul olfactiv

- n2 – celule mitrale din bulbul olfactiv ce formeaza tractul olfactiv

3. Segmentul central – se afla in girusul hipocampic din paleo-cortex (pe fata mediana a
lobului temporal)

E. Fiziologia analizatorului cutanat

Pielea este sediul receptorilor pt. sensibilitatea tactila, presionala, vibratorie, termica
si dureroasa.

Este alcatuita din 3 straturi:

- epiteliu

- derma

20
- hipoderma

1. Epiderma – este un epiteliu pluristratificat keratinizat, asezat pe o membrana bazala.

Prezinta:

- canale de excretie pt. glandele sebacee si sudoripare

- fire de par

- receptorii – terminatiile nervoase libere pt. sensibilitatile ( tactila, vibratorie, termica si

dureroasa, presionara)

2. Derma – este un tesut conjunctiv dens prezinta:

- 2 straturi → dermul superficial (papilar)

→ dermul profund (reticulat)

- glandele sebacee

- foliculi pilosi

- muschiul firelor de par

- receptorii → discurile lui Merkel si corpusculi Meissner pt. sensibilitatea tactila fina

→ corpusculi Krauser pt. sensibilitatea termica, rece

→ corpusculi Ruffini pt. sensibilitatea termica, calda

3. Hipodermul – este un tesut conjunctiv lax, cu celule adipoase

Prezinta: • glomeruli glandelor sudoripare

• receptori → corpusculi Ruffini

→ corpusculi Vater- Pacini si corpusculi Golgi Mazoni pt. sensibilitatea

vibratorie

1. Calea de conducere

• pt. sensibilitatea tactila si vibratorie este reprezentata de: fasciculele spinobulbare Goll si
Burdack, fasciculul spinotalamic anterior si fibrele senzitive ale nervului V.

21
• pt. sensibilitatea termica si dureroasa fasciculul spinotalamic lateral si fibrele senzitive
ale nervului V.

2. Segmentul central – reprezentat de ariile somestezice.

Glandele endocrine

22
A. Hipofiza

Localizare – in cutia craniana la baza encefalului in saua turceasca a osului

sfenoid, legata de hipotalamus prin tija pituitara.

Forma: ovoida

Marime: bod de fasole

Greutate: 0,5g

Alcatuire: - 3 lobi → anterior 75%

→ intermediar 2%

→ posterior 23%

Lobii anterior si intermediar formeaza neurohipofiza (origine nervoasa), iar lobul

posterior adenohipofiza ce are origine epiteliala.

a) Lobul anterior – secreta hormoni:

1. Hormonii nonglandulotropi (actioneaza direct)

• Somatrotopul (STH) sau hormonul de crestere

Rol: → cresterea si dezvolatarea orgnismului

→ hiperglicemia (creste cantitate de glucoza din sange)

→ stimuleaza sinteza de proteine la nivel celular

• Prolatina (hormonul mamotrop)

Rol: → stimuleaza secretia lactata

2. Hormonii glandulotropi (actioneaza prin glande)

• Corticotropina (hormonul adeno – cortinotrop) sau ACTH

Rol: → stimuleaza cresterea, dezvoltarea si secretia glandelor corticosuprarenale

• Tireotropina sau TSH

Rol: → stimuleaza crestera, dezvoltarea si secretia glandei tiroide

23
3. Gonadotropinele (hormonii gonadotropi)

• Hormonul foliculostimulant (FSH)

Rol: → la femei: ovogenezaz si secretia de hormoni estrogeni

→ la barbati: spermatogeneza si dezvolatarea tubilor seminiferi

• Hormonul luteinizant (LH)

Rol: → la femei: ovulatia si formarea corpului galben de sarcina

→ la barbati: stimuleaza secretia de hormoni androgeni (unul fiind testosteronul)

b) Lobul intermediar

• Secreta hormonul melanocitostimulator (MSH)

Rol: → stimuleaza sinteza de melanina in melanocite, avand ca efect pigmentarea pieli.

c) Lobul posterior

Depoziteaza hormonii secretati de hipotalamusul anterior.

a) Hormonul antidiuretic (vasopresina) sau ADH

Rol: → contribuie la mentinerea volumului normal al apei in organism prin stimularea

absorbtiei apei la nivel renal

→ are efect antidiuretic prin micsorarea cant. de urina eliminata

→ in doze mari determina hipertensiunea arteriala

→ stimuleaza peristaltismul intestinal

b) Oitocina

Rol: → stimuleaza contractiile uterului gravid in timpul travaliului favorizand nasterea

→ stimuleaza secretia laptelui din glandele mamare favorizand alaptarea

c) Disfuntiile hipofizei

1. Nanismul hipofizar

2. Casexia hipofizara

3. Gigantismul

24
4. Acromegalia

5. Diabetul insipid

6. Boala Basedow - Graves

B. Tiroida

Localizarea: in partea anterioara a gatului, la baza laringelui in fata trahei

Greutatea: 25 – 30g

Forma: literei H

Alcatuire: externa 2 lobi drept si stang uniti prin istm

• Structura interna

a) Stroma conjunctivo-vasculara

b) Parenchimul glandular dispus sub forma de foliculi

Celulele foliculare secreta un amestec de substante coloidul tiroidian ce contine o

proteina specifica numita tireoglobulina care are on alcatuire un aminoacid numit tirozina.

Prin iodarea tirozinei, rezulta hormonii tiroidieni.

1. Tiroxina (tetraiodotironina) prin fixarea a 4 atomi de iod

2. Triodotironina (prin fixarea a 3 atomi de iod)

Hormonii au efecte identice dar mai repide si mai puternice in cazul

triodotironinei.

Rol: → controleaza cresterea si dez. normala a organismului in speciala a SN

→ cresc metabolismul bazal si consumul de energie

→ stimuleaza degradarea echimica a lipidelor

→ intensfifica abs. intestinala a glucozei, determinand hiperglicemia

→ stimuleaza activitatea gonadelor

→ mentin impreuna cu prolatina secretia lactata

C. Parotidele (4)

25
 Situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni sunt micic, forma ovoidala, secreta
hormonii:

→ parathormul

→ calcitonina

Rol: → in mentinerea echilibrului fosforului si calciului in oragnism

a) Disfunctii

1. Mixedemul

2. Nanismul tiroidian

3. Gusa endemica

4. Tetania paratiroidiana

D. Glandele suprarenale

Localizare: la polii superiori ai rinichilor

Alcatuire: 2 zone: → una corticala → corticosuprarenala 80%

→ medulara → medulosuprarenala 20%

a) Corticosuprarenala:

- dispusa la periferie

- are origine mezodermica

- secreta 3 categori de hormoni

1. mineralcorticoizi (aldosteronul)

Rol: → mentinerea echilibrului acido – bazic si presiunea osmotica normala a mediului

intern

2. glucorticoizi (cortizolul)

Rol: → stimuleaza glucineogeneza determinand hperglicemia

→ activeaza catabolismul protilic

→ activeaza lipoliza

3. sexosteroizi hormoni → androgeni

26
 → estrogeni

→ progesteronul

Rol: → contribuie impreuna cu hormonii gonadali la aparitia caracterelor sexuale

secundare

b) Medulosuprarenala:

→ dispusa la interior

→ are origine ectodermica

→ este considerata un imens ganglion simpatic

→ secreta neurohormonii: adrenalina (80%) si noradrenalina (20%)

Rol: → determina glicoginoliza si hiperglicemia

→ catabolizarea acizilor grasi

→ trahicardie

→ vasocostrictie

→ hipertensiune

→ alerta corticala

→ anxietate

E. Pancreasul endocrin

Este reprezentat de insulele lui Langerhans (1 – 2% din masa pancreasului), asezate

intre acinii glandulari ai pancreasului exocrin. Aceste insule sunt formate din doua tipuri
de celule:

- celule alfa (20%), care secreta glucagonul

- celule beta (75%), care secreta insulina

a) Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului.

Acestea actioneaza in directia cresterii gradului de utilizarea a glucozei sub forma

de glicogen si transformarea glucidelor in lipide. Stimuleaza sinteza de proteine.

Hipersecretia de insulina produce diabet zaharat.

27
b) Glucagonul secretat de duoden, are efecte opuse insulinei, determinand hperglicemia,
glicogenoliza hepatica, intensificarea glucogenezei din aminoacizi.

F. Epifiza

Numita si glanda pineala datorita formei sale ca un con de pin, este un organ al
diencefalului.

Localizare: in partea posterioara a diencefalului

Hormonul principal este melatonina, are o actiune inhibitoare asupra glandelor

sexuale ce explica involutia epifizei dupa pubertate.

Epifiza are legatura cu retin globului oculari, stimuli luminosi determinand prin
intermediul nervilor simpatici, scaderea sintezei de metatonina.

G. Timusul

Este in principal un organ limfoid, situat inapoia sternului. El involueaza dupa

pubertate.

Hormonul sau este cel timic care are efecte antigonadotrope, mineralizare osoasa
(rol in crestere).

Celulele timice sunt numite timocite, provin din maduva osoasa dupa care
migreaza pe cale sanguina in organele limfoide (ganglioni limfatici, splina, timus).

Limfocitele T originare din maduva hematogena participa in procesele de

imunitate celulara, fiind specializate in pastrarea memoriei imunitare.

H. Gonadele

Sunt glande mixte care indeplinesc 2 functii:

• Functia exocrina

- producerea de gameti

- spermatogeneza

- ovogeneza

• Functia endocrina

- secretia de hormoni

28
1. Functia endocrina a testiculului

Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale.

Principalul hormon androgen este testosteronul sintetizat din colesterol.

Hormonii androgeni stimuleaza cresterea si dez. gonadelor masculine.

Activitatea testiculara este legata de hormonii gonadotropi hipofizari.

2. Functia endocrina a ovarului

Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturari, de

corpul galben si de placenta in timpul sarcini.

Progesteronul este secretat de corpul galben de corticosuprarenale si de catre

placenta in timpul sarcini.

Secretia hormonala ovariana este controlata de hormonii gonadotropi hipofizari.

29
 Sistemul osos

Tesuturile conjunctive dure formeaza oasele.

•Scheletul reprezinta suportul morfologic si functional al muschilor striati scheletici,

impreuna cu care alcatuiesc sistemul locomotor. Scheletul cuprinde peste 200 de oase,
grupate dupa regiunile corporale.

1. Scheletul capului cuprinde doua regiuni: neurocraniul si viscerocraniul,

a) Neurocraniul (cutia craniana) este constituit din oase perechi (temporale si parietale) si
oase neperechi ( frontal, etmoid, sfenoid si occipital)

b) Viscerocraniul (oasele fetei) cuprinde: maxilarul, mandibula, oasele zigomatice, nazale si

lacrimale.

2. Scheletul trunchiului cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul.

a) Coloana vertebrala este constituita din vertebre care difera ca forma, marime si numar,
pe regiuni:

- regiunea cervicala formata din 7 vertebre, primele doua poarta numele de atlas si axis

- regiunea toracala formata din 12 vertebre

- regiunea lombara din 5 vertebre

- regiunea sacrata din 5 vertebre sudate (sacrum)

- regiunea coccigiana din 4 – 5 vertebre reduse (coccis)

b) Coastele, in numar de 12 perechi, se grupeaza in:

- coaste adevarate (perechile de la I la VII)

- coaste false (perechile VIII, IX si X)

- coaste flotante (perechile XI si XII)

30
c) Sternul este un os lat, osul pieptului, la care se articuleaza coastele I – X prin
intermediul cartilajelor costale. Sternul este alcatuit din corp, manubriu si apendicele
xifoid.

3. Scheletul membrelor superioare cuprinde:

- centura scapulara, formata din omoplat si clavicula.

- membrul liber, format din humerul, radius si ulna, carpiene, metacarpiene si falange.

4. Scheletul memebrelor inferioare cuprinde:

- centura pelviana, formata din doua oase coxale care, impreuna cu osul sacrum si
coccisul, alcatuiesc bazinul.

- membrul liber, format din: femur, rotula, tibia si fibula, tarsiene, metatarsiene si falange.

•Structura oaselor

Oasele sunt alcatuite din tesut osos compact si spongios, carora li se adauga
diferite tesuturi conjunctive, vase sanguine si fibre nervoase.

A. Forma oaselor

Clasificare: → oase lungi: femurul

→ oase scurte: carpiene

→ oase late: omoplatul

B. Structura oaselor: → epifiza

→ tesut osos compact

→ canalul medular cu maduva rosie, galbena si cenusie

→ diafiza

C. Functiile sistemului osos:

1. Functia mecanica → de sustinere a tesuturilor moi

→ de locomotie

→ de protectie a unor organe vitale.

2. Functia metabolica – depozit de saruri minerale.

31
3. Functia hematopoetica – formarea elementelor figurate din sange.

D. Cresterea oaselor

a) cresterea in lungime realizata de cartilajele de crestere dintre diafiza si epifiza.

b) cresterea in grosime realizata de periost.

E. Articulatiile

1. articulatia fixa ( oasele cutiei craniei si oasele coxale) – nu permit mobilitatea oaselor

2. articulatia semimobila – miscarile sunt limitate (ex. discurile cartilaginoase dintre

corpurile vertebrelor)

3. articulatia mobila (brat, antebrat, coapsa) miscarile sunt ample.

F. Reparatia oaselor

Se realizeaza printr-un tesut nou numit calus.

G. Notiuni de igiena si patologie

1. Entorsele – sunt intinderi, rasuciri ale ligamentelor fara ca osul sa iasa din articulatie.

2. Luxatiile – sunt intinderi, rupturi ale ligamentelor cu deplasarea osului din articulatie.

3. Fracturile – sunt rupturi ale oaselor.

Acestea sunt → inchise – cand se rupe doar osul

→ deschise – cand osul fractura a rupt tesutul muscular si pielea.

32
 Sistemul muscular

A. Muschii reprezinta 40% din greutatea corpului.

•Clasificare:

- Muschi striati (scheletici) dau forma corpului, sunt organele active ale miscari, sunt
alcatuiti din tesut muscular striat.

- Muschi netezi – sunt alcatuiti din tesut muscular neted si se afla in structura organelor
interne.

• Principalele grupe de muschi scheletici:

1. Muschii capului:

→ muschii mimici

→ muschii masticatori

→ muschii limbi

→ muschii extrinseci ai globului ocular

2. Muschii gatului:

→ pielosul gatului

→ muschii sternocleidomastoidieni

→ muschii hioidieni

3. Muschii trunchiului:

a) muschii spatelui si ai cefei:

→ muschiul trapez

→ marele dorsal

33
b) muschii toracelui:

→ pectorali

→ dintati

→ intercostali

→ diafragma

c) muschii abdomenului:

→ drept abdominal

→ oblici

4. Muschii membrului superior:

a) muschii umarului:

→ muschiul deltoid

b) muschii bratului

→ muschiul biceps

→ muschiul triceps

c) muschii antebratului:

→ pronatori si supinatori ai antebratului

→ flexori si extensori ai degetelor

→ muschii maini

5. Muschii membrului inferior:

a) muschii fesieri:

b) muschi coapsei:

→ croitor

→ cvadriceps femural

→ biceps femural

→ aductori ai coapsei

34
c) muschii gambei:

→ muschiul gastrocnemian

→ pronatori si supinatori ai piciorului

→ flexori si extensori

d) muschii piciorului:

→ extensori degetelor

→ plantari

B. Structura fibrei musculare striate

Forma: alungita

Lungime: intre 1mm si 10 – 12 cm

Diametru: 20Å si 100Å

Prezinta:

→ sarcolema

→ sarcoplasma

→ numerosi nuclei dispusi periferic

→ organite comune: ribozomi, mitocondri, reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi

→ un sistem tubular

→ organite specifice: miofibrilele

→ are aspect striat

→ are contractie voluntara si rapida

Miofibrilele → constituie elementul contractil specific fibrei musculare

→ au dispozitie paralela cu axul longitudinal al fibrei

→ la miscroscop apar constituite dintr-o succesiune de discuri clare si intunecate

→ sunt formate din microfilamente contractile:

a) groase de miozina ce formeaza discul intunecat strabatut de banda H.

35
b) subtiri de actina ce formeaza discul clar strabatut de banda Z.

Structurile cuprinse intre 2 membrane Z succesive constituie un sarcomer, unitatea

morfo-functionala a miofibrilei.

C. Propietatile muschilor

1. Excitabilitatea – este prop. muschiului de a raspunde la un excitant. In cazul fibrei

musculare striate extitantul este influxul nervos si se transmite la nivelul placi motori.

2. Extensibilitatea – este propietatea muschiului de a se intinde sub actiunea unei forte.

3. Elasticitatea – este propietatea muschiului de a reveni la lungimea si forma initiala dupa

ce forta si-a incetat actiunea.

4. Contractilitatea – este propietatea muschiului de a raspunde prin contracti la actiunea

unui excitant.

Etapele contractiei (initiate in momentul cuplari excitatiei cu contractia):

a) Eliberarea ionilor de Ca din reticulul endoplasmatic. Are loc sub actiunea influxului
nervos de la nivelul placi motori prin sistemul de tuburi transversale de la sarcolema, in
interior pana la reticulul endoplasmatic.

b) Difuzia ionilor de Ca catre miofibrile.

c) Cuplarea ectinei cu miozina si formarea actomiozinei. Proces favorizat de ioni de Ca.

d) Hidroliza ATP-ului favorizat de actomiozina.

•Efect:

→ microfilamentele de actina gliseaza printre cele de miozina, se apropie membranele Z,

se scurteaza discurile clare, sarcomerul si fibra musculara. Are loc contractia.

Etapele relaxari sunt declansate cand influxul nervos inceteaza.

Are loc:

→ reintroducerea ionilor de Ca in reticului endoplasmatic, cu consum de energie obtinuta

prin hidroliza altei molecule de ATP.

→ desfacerea ectomiozinei. Are loc relaxare.

36
D. Tipuri de contractii musculare

1. Contractii izometrice:

→ lungimea muschiului ramane constanta

→ tensiunea creste foarte mult

→ intreaga energie se transforma in caldura

→ nu produce lucru mecanic

→ sunt caracteristice musculaturi postulare

2. Contractii izitonice:

→ muschiul se scurteaza si produce miscarea

→ tensiunea ramane constanta

→ produc lucru mecanic

→ sunt caracteristice muschilor membrelor

3. Contractii auxotonice:

→ lungimea si tensiunea muschiului variaza

Miscarile mecanice ale contractiei musculare sunt studiate cu ajutorul miografului.

a) Secusa musculara

Este contractia musculara simpla ce se obtine daca se aplica muschiului o singura

excitatie izolata.

Exemplu: frisonul

• Fazele secusei

- de latenta – 0,01s

- de contractie – 0,04s

- de relaxare – 0,05s

b) Tetanosul

37
 Este reprezentat de contractii fuzionate sau sustinute, realizate prin insumarea
secuselor.

Aceasta poate fi:

- Completa – sumatia totala a secuselor (platou neted)

- Incompleta – sumatia incompleta a secuselor (se prezinta ca un platou zimtat)

c) Tonusul muscular – reprezinta starea permanenta de tensiune a unui muschi in repaus.

38
 Sistemul digestiv

Sistemul digestiv este alcatuit din:

- tubul digestiv → cavitatea bucala

→ faringe

→ esofag

→ stomac

→ intestin subtire

→ intestin gros

- glandele enexe → glandele salivare → parotide, submandibulare, submaxilare

→ ficatul

→ pancreasul

• Limba este alcatuita din corp, varf si radacina.

- varful contine papile cu ciupercute, fungiform

- baza contine papile sub forma de cupa

- lateral papile foi de carte

• Dintii – incisivi, canini, premolari si molari.

Formula dentara:

- dentitia de lapte (20 de dinti):

→ incisivi - 2 pe 2

→ canini - 1 pe 2

→ molari – 2 pe 2

39
- dentitia finala (32 de dinti):

→ incisivi – 2 pe 2

→ canini – 1 pe 1

→ premolari – 2 pe 2

→ molari – 3 pe 3

A. Digestia

Reprezinta totalitatea transformarilor mecanice, fizice, chimice pe care le sufera

hrana in segmentele tubului digestiv, pana la subst. simple asimilabile de catre organism.

1. Digestia bucala

Se desfasoara in 2 etape: masticatia si deglutitia.

a) Masticatia consta in taierea, sfaramarea, maruntirea si impregnarea su saliva a

alimentelor.

Saliva este secretata in cant. de 1500 de ml pe zi. Este un lichid incolor cu ph

6 – 7.

Contine subst. → anorganice: apa (99,5%) si saruri minerale

→ organice → lizozim cu rol bactericid

→ mucina cu rol de liant al alimentelor

→ enzime: amilaza salivara ce hidrolizeaza amidonul fiert sau

copt pana la dextrine si maltoza.

In urma transformarilor mecanice, fizice si chimice se formeaza bolul alimentar.

b) Deglutitia consta in transportul bolului alimentar din cavitatea bucala in stomac.

Se desfasoara in 3 timpi: bucal, faringian si esofagian.

2. Digestia gastrica

Este rezultatul activitati secretori si motori a stomacului.

a) Activitatea secretorie este realizata de glandele gastrice ce contin sucul gastric.

40
Sucul gastric contine:

- subt. anorganice – apa (99%), acid clorhidric, saruri minerale.

- subst. organice – mucus si enzime.

Acidul clorhidric are rol bactericid, activeaza enzimele proteolitice din sucul
gastric si stimuleaza evacuarea gastrica.

Mucusul protejeaza mucoasa stomacului de actiunea HCL si a enzimelor.

Enzimele:

• proteolitice (proteoze)

Exemplu: → pepsinogenul inactiv in prezenta de HCL sau a pepsinei formate anterior se

transforma in pepsina activa ce hidrolizeaza proteinele pana la albumoze si peptone.

→ labfermentul transforma cazeinogenul solubil in cazeina, care in prezenta

ionilor de Ca se transforma in paracazeinat de Ca ce coaguleaza laptele la sugari.

→ gelatinaza care hidrolizeaza gelatina

• lipolitice (lipaze)

Exemplu: → lipaza gastrica ce hidrolizeaza lipidele emulsionate din lapte, frisca si ou in

acizi grasi si glicerina.

b) Activitatea motorie este realizata de:

• miscarile tonice ce asigura umplerea si depozitarea temporara a alimentelor ca urmare a

relaxari stomacului.

• miscarile peristaltice sunt unde de contractie si relaxare de la orificiul cardia spre

orificiul pilor ce asigura amestecarea alimetelor cu sucul gastric si evacuarea lor.

In urma digestiei gastrice in stomac se formeaza o pasta omogena, semilichida si

acida, numita chim gastric care va fi evacuat in mod fractionat prin orificiul pilor in
duoden.

3. Digestia intestinala

Este rezultatul activitati secretori si motori a intestinului subtire.

a) Activitatea secretorie este realizata de sucurile digestive.

• Bila: → este produsul de secretie al hematocitelor

41
 → este secretata permanent (800 ml oe zi)

→ se elimina in duoden in timpul digestiei

→ are ph alcalin (7 – 8)

→ are culoare verzuie

→ nu contine enzime

Contine: apa, electroliti, lecitina, colesterol, pigmenti biliari, saruri biliare ce

emulsioneaza ipidele si activeaza lipazele.

* Sucul pancreatic: → este produsul de secretie al pancreasului exocrin

→ este secretat in timpul digestiei (1500 m pe zi)

→ se elimina in duoden prin 2 canale ( Wirsung si Santorini)

→ are ph alcalin

→ este un lichid incolor

Contine: apa, amioni bicarbonici si enzime.

Enzime:

• proteolitice

- tripsina

- chemotripsina – degradeaza proteinele neatacate de pepsina gastrica si le transforma in

oligopeptide, care in prezenta carboxipepsidozei sunt transformate in di- si tri-peptide.

- elastaza – care in prezenta tripsinei se transforma in proteine fibroase si oligopeptide.

• lipolitice

- lipaza pancreatica – hidrolizeaza lipidele neemulsionate in acizi grasi si glicerol

• amilotice (amilaze)

- amilaza pancreatica – hifrolizeaza glucidele pana la dizaharide

* Sucul intestinal

Contine: mucus, bicarbonat si enzime

42
Enzime:

- peptidoza – ce hidrolizeaza dipeptidele pana la aminoacizi

- dizaharidoza – hidrolizeza dizaharidele (maltoza, zaharoza, lactoza) pana la monozaharide

(glucoza, fructoza si galactoza)

- lipaza – hidrolizeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol.

b) Activitatea motorie

Este realizata de:

• miscarile tonice

• miscarile peristaltice (de propulsie)

• miscarile de segmentare

B. Absorbtia intestinala

Este procesul de trecerea subt. cu molecule mici, solubile prin pereti tubului
digestiv in sange prin mecanisme pasive si active.

a) Glucidele

• riboza – trece pasiv in sange

• glucoza, fructoza, galactoza – trec activ in sange

b) Proteinele

• aminoacizi – trec activ in sange

Proteinele din colostrul matern trec prin pinocitoza.

c) Lipidele

• glicerolul - trece pasiv in sange

• acizi grasi → cu lant scurt trec pasiv in sange

→ cu lant lung trec pasiv in limfa sub forma de chilomicroni.

La sfarsitul digestiei si absorbtiei intestinale, intestinul subtire contine un un lichid

numit chil. Acesta va trece prin valvula ileocecala in mod fractionat in intestinul gros.
Aici nu exista enzime.

43
 Sub actiunea unor bacteri existente in colon, resturile nedigerate sufera
transformari.

Au loc procese de fermentatie (in colonul proximal) si putrefactie (in colonul

distal). Se sintetizeaza vitamina B si K , se absoarbe o cant. mare de apa si saruri
minerale (2 – 3 l pe zi).

Omul nu are enzime celulaze astfel ca polizaharidelel vegetale nu sunt degradate,

ele avand rolul de a stimula peristaltismul intetstinal.

Resturile ramase in colon (150 – 200 g) trec in rect de unde sunt eliminate la
exterior prin orificiul anal printr-un proces numit defecatie.

44
 Sistemul circulator

A. Sangel → reprezinta 8% din masa corpului

→ este o varietate de tesut conjunctiv

Alcatuire:

- plasma (55%) formata din → subst. anorganice: apa (90%), saruri minerale (1%)

→ subst. organice (9%)

- elemente figurate (45%)

→ globule rosii (eritrocite, hematii) 4,5 – 5 milioane/mm³ de sange

→ globule albe (leucocite) 6 – 8 mii/mm³ de sange

Tipuri de leucocite:

• polinucleate: acidofile, bazofile, neutrofile

• mononucleate: limfocite, monocite

→ trombocite 150 – 300 mii/mm³ de sange (sau plachete sanguine)

Sangele oamenilor se imparte in 4 grupe sanguine: 0(I), A(II), B(III), AB(IV).

Grupe de sange sunt determinate de prezenta a:

a) aglutionogenelor (antigene) A, B pe membrana hematiilor.

b) aglutinine (anticorpi) alfa si beta in plasma corespunzatoare aglutinogenelor A si B.

Contactul aglutinogenului cu aglutinina respecetiva duce la aglutinarea (agregarea)

hematiilor urmata de liza acestora.

Cunoasterea grupelor sanguine este necesara in cazul transfuziilor pentru a stabili

donatorul si primitorul.

45
 Regula transfuziilor – aglutinogenele de pe hematiile donatorilor sa nu se
intaneasca cu aglutininele din plasma primitorului.

0(I) → nu are aglutinogene pe nucleu, dar are aglutininele alfa si beta in plasma

→ doneaza la toate grupele de sange, dar primeste numai de la 0(I) – este donator
universal

A(II) → are aglutinogenul A si aglutinina beta

→ doneaza la AB(IV) si A(II) si primeste de la A(II) si O(I)

B(III) → are aglutinogenul B si aglutinina alfa

→ doneaza la AB(IV) si B(III) si primeste de la B(III) si O(I)

AB(IV) → nu are aglutinogene, dar are aglutinina alfa si beta

→ doneaza la AB(IV) si primeste de la toate grupele – este primitor universal

Un alt factor de compatibiliate care intervine alaturi de grupele sanguine este

factorul Rh descoperit la maimuta Macaccus Rhesus si consta in prezenta pe membrana
hematiilor a aglutinogenului D.

85% din oameni sunt Rh pozitiv

15% din oameni sunt Rh negativ

Cei Rh pozitiv doneaza la Rh pozitiv

Cei Rh negativ doneaza atat la Rh pozitiv cat si Rh negativ

B. Inima

Localizare: in cavitatea toracica intre cei 2 plamani

Este un organ muscular, cavitar si tetracameral

La exterior inima este invelita de pericard, un sac cu pereti dubli ce o fixeaza de

organele din jur.

Peretele cardiac este alcatuit din 3 straturi

1. Epicardul – o membrana conjunctiva subtire ce acopera miocardul. Reprezinta foita

interna a pericardului.

2. Miocardul – muschiul inimi.

46
3. Endocardul – este un epiteliu simplu ce captuseste interiorul inimi.

Miocardul din punct de vedre structural este un tesut muscular striat de tip
cardiac, alcatuit din fibre musculare: → dispuse in retea

→ cu un singur nucleu central

→ legate intre ele prin discuri intercalate in zig zag.

Din punct de vedere functional este alcatuit din celule miocardice:

a) contractile (de executie)

b) embrionare (de comanda) → genereaza spontan impulsuri

→ conduc potentialul de actiune la celulele miocardice de

executie ce asigura contractiile ritmice ale miocardului

→ alcatuiesc tesutul excito-conductor sau nodal:

• nodulul atrioventricular

• nodulul sinoatrial

• fasciculul His

• reteaua Purkinje

Vascularizatia inimi

Este asigurata de:

→ doua artere coronare dreapta si stanga

→ venele coronare ce se deschid in atriul drept prin sinusul coronar

C. Propietatile miocardului

1. Automatismul (ritmicitatea) reprezinta prop. tesutului nodal de a se autostimula

declansand spontan si ritmic potential de actiune.

Ritmul cardiac 70 – 80 de batai pe minut determinat de nodulul sinoatrial.

2. Conductibilitatea este prop. miocardului de a propaga excitatia in toate fibrele sale.

3. Excitabilitatea este prop. celulei musculare cardiace de a raspunde la un stimul printr-

un potential de actiune propagat. Inima este excitabila numai in perioada de repaus
(diastola).

47
4. Contractilitatea este prop. miocardului de a dezvolta o tensiune intre capetele fibrelor
sale determinand scurtarea lor. In camerele inimi se genereaza presiune si are loc
expulzarea sangelui.

D. Parametri functionali ai activitati cardiace

Ciclul cardiac reprezinta succesiunea unei perioade de relaxare (diastola) si de

contractie (sistola).

Un ciclu cardiac dureaza 0,8s.

Sistola atriala 0,1s

Diastola astriala 0,7s

Sistola ventriculara 0,3s

Diastola ventriculara 0,5s

Diastola generala (repausul total) dureaza de la sfarsitu sistolei ventriculare, pana la

inceputul sistolei atriale a ciclului urmator, faza in care atat atriile cat si ventriculele sunt
in repaus mecanic (0,4s).

Debitul sistolic ~ 75 ml

Debitul cardiac ~ 5,5l/min

Travaliul cardiac = 75 ml x 100 mm Hg

• Manifestarile mecanice:

a) socul apexian sau apexin

b) pulsul arterial = 70 batai pe minut si este egal cu bataile maini

•Manifestarile acustice:

a) Zgomotul sistolic – puternic, lung cu tonalitate joasa. Este determinat de inchiderea

valvulelor atrioventriculare

b) Zgomotul diastolic – scurt, inalt, ascutit. Este determinat de inchiderea valvulelor

semilunare ale arterei aorte si pulmonare.

• Manifestarile electrice:

Se inregistreaza grafic prin electrocardiograma (EKG).

48
E. Circulatia mare si mica

Sangele se deplaseaza intr-un circuit inchis, intr-un singur sens, prin circulatia
mare (sistemica) si circulatia mica (pulmonara), dispuse in serie si legate prin inima.

Arborele vascular este format din:

→ artere – vase prin care sangele circula de la inima la tesuturi si organe

→ vene – vase prin care sangele vine la inima

→ capilare – vase de calibru foarte mic, asezate itre artere si vene, la nivelul carora se
realizeaza schimburile gazoase si nutritive dintre sange si tesuturi.

a) Circulatia prin artere

Arterele sunt vasele prin care sangele pleaca de la inima cu O2 (VS) sau cu CO2
(VD).

Proprietatile arterelor:

→ Elasticitatea arterelor este proprietatea acestora de a-şi schimba calibrul în mod pasiv,
în funcţie de variaţiile presiunii interioare a sângelui, pe seama ţesutului conjunctiv a
tunicii lor medii.

→ Contractilitatea arterială este proprietatea arterelor de a-şi micşora lumenul în mod

activ, ca efect al contracţiei fibrelor musculare netede din tunica medie a peretelui lor.

b) Circulatia capilara – se adapteaza continuu la nevoile metabolice. In repaus, multe

capilare sunt inchise. Ele se deschid cand activitatea se intensifica si creste nevoia de
sange in organul respectiv.

Proprietatile capilarelor:

→ Permeabilitatea

→ Motricitatea capilara

c) Circulatia prin vene

Venele sunt vasele prin care sangele vine la inima cu CO2 (din circulatia
sistemica) cu cu O2 (din circulatia pulmonara).

Proprietatile venelor:

→ Distensibilitatea este propietatea venelor de a-si mari pasiv calibrul sub actiunea
presiunii sangvine, unele vene jucand rol de „rezervoare” de sange.

49
→ Contractilitatea venelor se datoreaza tunicii musculare netede din peretii lor si asigura
mobilizarea sangelui in rezerve.

• Circulatia sistemica cuprinde:

- Sistemul arterial alcatuit din artera aorta si ramurile ei, care iriga organele corpului.
Artera aorta prezinta urmatoarele portiuni: aorta descendenta, crosa aortica si aorta
descendenta toracica si abdominala.

- Sistemul capilar care face legatura dintre sistemul arterial si venos.

- Sistemul venos care este reprezentat de doua vene mari: vena cava superioara si vena
cava inferioara care aduc la inima sangele neoxigenat din corp.

• Circulatia pulmonara – asigura transportul snagelui incarcat cu CO2 de la inima la

plamani, prin artera pulmonara, cu ramurile ei dreapta si stanga, si reintoarcerea sangelui
oxigenat de la plamani la inima prin cele patru vene pulmonare.

50
 Sistemul respirator

Activitatile fiziologice ale organismului uman necesita un consum permanent de

energie. Energia utilizata provine din substantele organice care sunt supuse, la nivel
celular, unor procese de oxido – reducere in urma carora rezulta si CO2 care trebuie
eliminat.

Caile aeriene sunt conducte prin care se asigura patrunderea aerului incarcat cu
oxigen in plamani si eliminarea aerului incarcat cu dioxid de carbon.

Fosele nazale sunt primul segment al cailor aeriene, sunt doua canale care se
gasesc la nivelul nasului. Ele comunica cu exteriorul prin nari, iar cu faringele prin doua
orificii numite coane. Interiorul foselor nazale este captusit cu o muscoasa mereu umeda.

Faringele este un organ comun, in care de incruciseaza calea aerului cu calea

alimentelor.

Laringele este o portiune superioara a traheei, este in acelasi timp si organul

vorbirii. Are peretii formatii din mai multe cartilagii mobile, cel din fata ( cartilagiul
tiroid). Mucoasa care captuseste laringele formeaza doua perechi de pliuri cu directie
anteroposterioara, numita coarde vocale. Intre ele se gaseste un orificiu glota.

Traheea este un organ median, de forma unui tub cilindric, cu structura

fibrocartiaginoasa si musculara care continua inferior laringelui.

La nivelul limitei inferioare (T4 – T5) traheea se termina bifurcandu-se in cele doua
bronhii principale pulmonare.

Traheea este constituita din urmatoarele elemente:

a) Membrana traheala alcatuita din tesut conjunctiv mecanic si anume fibros si elastic.

b) Cartilaje traheale, in numar de 15 – 20, au forma de potcoava fiind incomplete posterior

si sunt alcatuite din cartilaj hialin.

c) Mucoasa traheei prezinta aceleasi straturi ca si cea a laringelui: corionul, glandele

(mixte) si un epiteliu pluristratificat pavimentos.

51
Bronhiile:

La partea inferioara traheea de ramifica in doua ramuri – bronhiile principale

fiecare intrand in cate un plaman. Odate intrate in plamani, bronhia dreapta da trei
ramuri, iar ce stranga, doua ramuri (bronhii secundare). Structura bronhiilor este
asemanatoare cu cea a traheei, inelele cartilaginoase sunt insa complete.

Dupa ce au intrat in plamani, prin hilul pulmonar, bronhiile principale se ramifica

in bronhii (lobare, segmentare, etc. ) constituind segmentul intrapulmonar al arborelui
bronsic.

A. Ventilatia pulmonara

Procesele mecanice respiratorii sunt procese prin care cavitatea toracica isi
modifica volumul, in sensul cresterii sau micsorarii sale, ceea ce permite inspiratia si
expiratia.

Inspiratia este un act motor activ, realizat cu ajutorul muschilor respiratori. Prin
contractia acestora se modifica volumul cutiei toracice: longitudinal, transversal si
anteroposterior.

Expiratia este un proces pasiv. In conditii obisnuite, toracele revine la dimensiunile

sale de repaus, ca urmare a relaxarii musculaturii respiratorii. Presiunea din int. plamanului
creste, iar o parte din aerul introdus in plamani este expulzat.

Frecventa miscarilor respiratorii, in stare de repaus este de 16 respiratii/minut la

barbati si 18 respiratii/minut la femeie.

B. Volume si capacitati respiratorii

Masurarea volumelor respiratorii se realizeaza cu ajutorul unui aparat numit

spirometru.

• Capacitatea pulmonara totala (CPT) = 5000 cm³ → Capacitate vitala (CV) = 3500cm³
→Volum curent (VC) = 500 cm³ (inspiratie normala)

→ Volum inspirator de rezerva (VIR) = 1500 cm³ (inspiratie fortata)

→ Volum expirator de rezerva (VER) = 1500cm³ (expiratie fortata)

→ Volum rezidual (VR) = 1500cm³ (aer

care ramane in plamani)

C. Schimburi gazoase respiratorii

52
 Schimburile gazoase respiaratorii se desfasoara in organism in trei etape:
pulmonara, sangvina si celulara.

a) Respiratia pulmonara

La nivelul alveolelor pulmonare are loc schimbul de gaze intre aerul alveolar si
sange venos din capilarele alveolare.

Oxigenarea sangelui la nivelul capilarelor alveolare de numeste hematoza

pulmonara.

b) Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange

Atat sangele arterial, cat si venos transporta cantitati de O2 si CO2 aproximativ

constante.

Gazele respiratorii sunt transportate sub doua forme: o forma libera, dizolvata
chimic in compusi labili.

O2 este transportat dizolvat in plasma si combinat cu hemoglobina

(oxihemoglobina: HbO2) in cant. mult mai mare decat forma dizolvata.

CO2 este transportat sub forma dizolvata, de bicarbonati de Na si K, de carbonati

si sub forma de carbonati (carbohemoglobina: HbCO2)

c) Respiratia celulara (tisulara)

Actul complex al respiratiei tisulare se realizeaza cu participarea a doua mari

categorii de procese:

- procese fizice si difuziune a celor doua gaze, determinate de gradientele diferite de

presiune partiala de sectoarele capilar, interstitial si celular.

- reactii chimice exidoreductoare, eliberatoare de energie.

Etapele respiratiei celulare:

1. Degradarea anaeroba a glucozei in citoplasma si oxidarea acizilor grasi in mitocondri.

2. Decarboxilarea si oxidarea produsilor intermediari rezultati in ciclul Kresbs din

mitocondrii, cu eliberare de CO2, H2O, electroni si H.

3. Transferul de ioni de H si al electronilor in latul transportor de electroni pana la O2

molecular, urmat de eliberarea unor importante cantitati de energie.

4. Stocarea unei parti din energia produsa in legaturile macroergice ale ATP, ca urmare a
fosforilarii ADP, cuplate cu trasportul de electroni.

53
D. Notiuni elementare de igiena si patologie
Boli
Fibroza pulmonara – dez.
exagerata a tesutului
conjunctiv sarac in celule si
bogat in fibre de colagen in
parenchimul pulmonar
Emfizem pulmonar – sindrom
de acumulare de aer in
tesutul pulmonar interstitial
54
Cauze
Iradierea terapeutica pentru
tumor maligne sau secundar
dupa bronsita cronica,
silicoza, TBC.
Obstructia cailo respiratorii
in crize de astm sau in
inflamatia bronhiilor.
Diverse profesii (sticlari,
instrumentisti suflatori, etc..
Boli cronice pulmonare
(bronsite, TBC).
Simptome
Scleroza tesutului pulmonar
cu insuficienta respiratorie
(modificari de ritm si volum
respirator) si tulburari
cardiace.
Emfizem
Distensie alveolara, scaderea
elasticitatii pulmonare,
cresterea volumului de aer
rezidual, dispnee permanenta,
cianoza, tuse, torace cu
aspect globulos.
 Excretia

Procesele catabolice desfasurate la nivelul celulelor dau nastere, pe langa energie la

produsi reziduali: CO2, uree, acid uric, H2O, amoniac etc. Acestia se elimina partial prin
plamani (CO2 si o cantitate de apa) si prin piele ( apa si substante minerale).

Cea mai mare parte a produsilor de reziduali se elimina sub forma de urina, prin
rinichi, ceea ce constituie procesul de excretie renala. Formatiuniel anatomice care
contribuie la producerea si eliminarea urinei formeaza sistemul excretor.

A. Formarea urinei

Functia esentiala a sistemului excretor este mentinerea constanta a propietatilor

fizice si a compozitiei chimice a mediului intern.

Procesul de formare a urinei se desfasoara in nefroni.

Nefronul este unitatea morfofunctionala a rinichiului este nefronul.

Cei doi rinichi cuprind aproximativ 2 600 000 de nefroni. Un nefron este constituit
din corpusulul Maplighi si tubul urinifer.

• Corpusculul renal Malpighi cuprinde capsula Bowman si glomerul renal.

Capsula Bowman are forma de cupa, cu peretele din doua foite: viscerala, care
adera la glomerul, si parietala care se continua cu tubul urinifer.

Glomerul renal este format dintr-un ghem de 25 – 50 de vase capilare pe traiectul

arterial

• Tubul urinifer cuprinde trei segmente:

→ tubul contort proximal este alcatuit dintr-un epiteliu cilindric cu bordura in perie.

→ ansa Henle de forma literei U, este formata din epiteliu turtit; ansele nefronilor
juxtamedulari patrund in piramide pana aproape de varful papilei, spre deosebire de cei
cu glomeruli in corticala externa ale caror anse patrund numai in medulara externa.

→ tubul contort distal, la contactul cu arteriola aferenta formeaza aparatul juxtaglomerular,

cu rol in reglarea presiunii arteriale.

55
 Procesul de formare a urinei se desfasoara in mai multe etape:

a) Ultrafiltrarea glomerulara

Este procesul e trecere a plasmei sangvine (cu exceptia proteinelor) prin membrana
filtranta, in tubul urinifer, unde constituie urina primara ( ultrafiltratul glomerular).

In 24 de ore, prin rinichi trec 1000 – 1500 de sange. Cantitatea de urina primara
formata in 24 de ore este de 170 - 180 l. Rezulta ca lichidul extracelular este in totalitatea
filtrat de 12 – 16 ori zilnic.

Urina primara de la nivelul capsulei Bowman trece in sistemul tubular al

nefronului unde sufera procese re reabsorbtie si secretie tubulara.

b) Reabsorbtia tubulara

Este procesul de trecere a unor constituenti ai urinei primare din tubul urinifer in
capilarele sangvine, prin transport activ sau pasiv.

Acest proces se desfasoara la nievelul segmentelor proimal si distal si determina

econmisirea un substante utile.

c) Secretia tubulara

Consta in trecerea din capilare sangvine peritubulare a lumenului tubular a K si

H, a amoniacului, a ureei si a altor produsi toxici din plasma. Se desfasoara la nivelul
tubilor contorti distali.

B. Eliminarea urinei

Urina formata este eliminata prin caile urinare: calice mici si mari, pelvis renal
(bazinet), uretere, vezica urinara si uretra.

Mictiunea este procesul de eliminare a urinei. Din canalele colectoare, urina trece
in calice, apoi in bazinet si uretere. Transportul urinei prin uretere se desfasoara prin
miscari peristaltice. Persitaltismu este influentat de SNV.

Pana la un continut de 400 cm³ de urina presiunea exercitat de peretele vezical

ramanes constanta. Cand cant. de lichid depaseste aceasta cantitate presiunea creste.

56
 Metabolismul. Ratia alimentara. Vitaminele

Metabolismul este una din propietatile fundamentale ale materiei vii, alaturi de
reproducere si excitablitate. Metabolismul consta in schimbul permanent de materie si
energie dintre organism si mediu. Cuprinde procesele fizice si chimice de organizare,
autointretinere si de manifestare a materiei vii. Metabolismul cuprinde doua procese
anatgonice, aflate in echilibru dinamic: anabolismul, care consta in sinteza de substante
organice complexe caracteristice organismului si catabolismul care consta in degradarea
substantelor organice, cu eliberare de energie.

Procesele metabolice se desfasoara simultan, sunt catalizate enzimatic, sunt

reversibile si interconectate.

A. Metabolismul intermediar

1. Metabolismul glucidelor

Glucidele indeplinesc in organism trei roluri esentiale:

→ energetic (predominant)

→ structural (in structura subst. organice complexe)

→ functional (exemplu: ribozele acizilor nucleici)

Minozaharidele absorbite din intestin sunt transportate prin vena porta la ficat.
Toate monozaharidele sunt transformate in glucoza. Din ficat glucoza poate urma mai
multe cai:

→ raspandirea in organism prin sange

→ catabolizarea (oxidarea) anaeroba si aeroba

→ transformarea in glicogen, forma de depozitare a glucidelor in organism

→ transformarea in lipide sau aminoacizi

57
a) Glucoza sangvina

Aceasta impreuna cu cea din alte lichide ale corpului, are concentratia de 1g/l si
se mentine constanta. Aceasta constanta poarta numele de glicemie. Cant. medie de
glucoza din sange este ~ 55g.

b) Catabolizarea glucozei

Se desfasoara prin doua mecanisme: anaerob (glicoliza) si aerob.

• Glicoliza este procesul catabolic care consta dintr-o succesiune de ractii catalizate
enzimatic, ce realizeaza transformarea moleculei de glucoza in doua molecule de acid
piruvic si eliberarea a doua molecule de ATP. In glicoliza musculara rezulta acid lactic,
care este transformat in faza de refacere in acid piruvic.

• Degradarea aeroba continua procesele oxdative anaerobe si se desfasoara in mitocondrii.

Degradarea aeroba determina, intr-o prima faza, transformarea acidului piruvic in acetil-
coenzima A.

c) Glicogenogeneza este procesul anabolic de polimerizare a glucozei in glicogen, care

este forma de depoziare a glucidelor in ficat si muschi. Procesele de glicogenogeneza si
glicogenoliza sunt compensatorii si asigura caloarea constanta a glicemiei.

d) Gluconeogeneza este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide. 60% dintre
aminoacizii continuti in proteinele tisulare pot fi convertiti in acid piruvic si invers pot
da nastere glucozei.

B. Metabolismul lipidic

Lipidele indeplinesc urmatoarele roluri:

→ structural, intrand in structura biomembranelor

→ energetic, prin eliberarea unei mari cantitati de energie

→ functional, prin hormonii steroizi de natura lipidica

→ metabolic, prin procesele permanente de lipogeneza si lipoliza

In urma digestiei rezulta glicerol si acizi grasi.

a) Lipidele de circulatie

Acestea sunt constituite din trigliceride de absorbtie, din acizii grasi rezultati in
urma hidrolizei trigliceridelor de rezerva si din alte subst. de natura lipidica.

b) Formarea depozitelor adipoase

58
 Se realizeaza din lipidele circulante sub actiunea lipazelor. Adipozitele pot
depozita trigliceride in cantitati de 80% - 95% din volumul lor.Tesutul adipos reprezinta
20% din greutatea corpului.

c) Catabolizarea lipidelor

Trigliceridele din depozitele adipoase, utilizate ca substrat energetic sunt hidrolizate

in glicerol si acizi grasi. Glicerolul se cupleaza cu caile metabolice ale glucidelor prin
intermediul acidului piruvic.

C. Metabolismul protidic

Din cei 20 de aminoacizi care intra in structura subst. proteice, o parte pot si
sintetizati de organismul uman. Acestia se numesc aminoacizi neesetiali. Ceilalti nu pot fi
sintetizati in organism, deci provin numai din alimente. Acestia poarta numele de
aminoacizi esentiali.

D. Metabolismul energetic reprezinta totalitatea schimburilor de energie dintre materia vie

si mediu. Metabolismul energetic este o latura a procesului metabolic.

E. Nutrimentele

Alimentele sunt un amestec eterogen de substante organice si anorganice, care

asigura in organism cresterea si repararea tesuturilor uzate.

a) Transformarea substantelor organice in nutrimente

Substante organice cu Se transforma prin hidroliza Rezultand substante organice

molecule complexe cu ajutorul enzimelor in simple, nespecifice uso
absorbabile ( principii
alimentare sau nutrimente)
proteine proteolitice aminoacizi
Glucide complexe - glicolitice glucide simple, monozaharide
polizaharide
lipide lipolitice Acizi grasi si glicerol

59
b) Rolul nutrimentelor in organism

Rol Actiune in organism Substante organice care

plastic Formarea si refacerea
tesuturilor
energetic Producerea de enrgie
functional Producerea de enzime,
pigmenti, hormoni etc.
realizeaza actiunea
In special proteine
Mai ales glucidele si
lipidele
Glucide, lipide si proteine

•Apa

Din necesarul zilnic de 40g apa/kg corp, 35g sunt reprezentate de apa exogena si
5g de apa endogena. Apa exogena patrunde in corp sub forma de alimente lichide si
solide, iar apa endogena rezulta din lantul respirator mitocondrial.

• Saruri minerale

Au importanta fiziologica deosebita in mentinerea echlibrului acido-bazic si

hidrolitic.

c) Principalii ioni minerali

Elemente Totala/70kg Functii si localizare in organism Necesar/zi

Na 55g In potentialul membranar, in contractia 5 – 6g
musculara, in echilibrul hidroelectric
K 180g In mentinerea excitabilitatii, regarea 3g
osmozei
Ca 950 – 1100g In structura oaselor, in contractia 0,8g
musculara
P 440g In schelet, acizii nucleici, ATP si CP, 1,5 – 2g
membranele celulare
Fe 5g In hemoglobina, miglobina, citocromi
Cl 125g In reglarea presiuni osmotice si a ph – 3,5g
ului sangvin, HCl gastric
I 20 – 30g In hormonii tiroidieni

60
F. Vitaminele

Sunt subst. organice indispensabile metabolismului celular. Ele sunt alaturi de

anzime si hormoni, biocatalizatori care participa obligatoriu in alcatuirea ratiilor
alimentare.

Se clasifica in vitamine hidrosolubile (complexul B si C) si vitamine liposolubile (A, D, E,

F, K).

61
 Functia de reproducere

Prin reproducere se asigura perpetuarea speciei umane. Fiinta noua rezultata prin
dez. ontogenica a zigotului. Acesta se formeaza prin fecundatia dintre cele doua celule
sexuale, numite gameti. Gametii se formeaza in gonadele cuprinse in sistemele genitale
masculin si feminin.

A. Sistemul reproducator masculin

Este alcatuit din organele genitale interne si externe.

Organele genitale interne: testicule, conducte excretoare si glandele anexe.

a) Testiculele, gonadele masculine, sunt organe pereche de forma ovoida, avand marginea
posterioara epidimul, care contine canalul de excretie a spermei. Testiculele sunt situate in
scrot. Testiculul este acoperit de o membrana fibroasa, albuginea. Acesta trimite spre
interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2 – 3 tubi seminiferi, producatori
de sperma, si tesut interstitial, producator de hormoni masculini.

Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. Cea mai importanta
este artera testiculara, ramura a aortei abdominale. Sangele venos este colectat de vene
omonime.

Inervatia testiculului este vegetativa, simpatica si parasimpatica.

b) Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind ca

transport si ca mediu nutritiv pentru spermatozoizi.

c) Prostata, glanda tubuloacinoasa situata in jurul portiunii initiale a uretrei, secreta un

lichid laptos care intra in compozitia spermei.

Organul genital extern este penisul, organ copulator masculin, alcatuit din doi corpi
cavernosi si corpul spongios, care acopera complet uretra. El este si organ al mictiunii.

Fiziologie:

Testiculul are doua functii: produce spermatozoizi si secreta hormoni androgeni.

• Spermatogeneza incepe la pubertate (14-16 ani). Procesul se desfasoara permanent si este

o succesiune de diviziuni celulare in urma carora se maturizeaza spermatozoizii.

62
 Spermatozoidul este gametul masculin. Este o celula mobila microscopica (50 – 70
microni), alcatuita din cap, piesa intermediara si flagel. Spermatozoizii devin mobili numai
in lichidul spermatic si sunt expulzati odata cu sperma prin ejaculare. La o ejaculare se
elimina aproximativ 300 milioane de spermatozoizi.

Spermatozoizii sunt de 2 feluri, dupa cromozomii de sex pe care ii poseda: 22+X

sau 22+Y, deoarece barbatii au cromozomii de sex X si Y.

• Secretia de hormoni androgeni: testosteronul, hormon pe baza de colesterol.

B. Sistemul reproducator feminin

Este format din organele genitale interne si externe.

Organele genitale interne sunt: ovarul, trompa uterina, uterul si vaginul.

a) Ovarele, gonadele feminine, sunt organe pereche situate in pelvis. Au forma ovoida si
sunt legate prin ligamente su peretele bazinului, cu uterul si cu trompele uterine. Au un
invelis conjunctiv sub care se disting doua zone: zona corticala, in care se afla foliculi
ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza cate un ovul), si zona medulara, tesut
conjunctiv lax, in care se gasesc vase de sange si nervi.

In timpul vietii sexuale a femeii, se maturizeaza circa 400 de foliculi.

b) Trompele uterine, conducte pereche intre ovare si uter, in forma de palnie, au margini
franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat din foliculul matur.

c) Uterul, organ musculos cavitar, nepereche, situat intre vezica urinara si rect, are forma
de para. Este format dintr-un corp si col uterin, care proemina in vagin. Are o
musculatura neteda cu fibre longitudinale, radiare si spiralate. Cavitatea uterului prezinta o
mucoasa, care sufera modificari ciclice sub inflenta hormonilor ovarieni.

Ciclul menstrual normal dureaza 28 de zile, incepe la pubertate si constituie un

element principal al caracterelor sexuale feminine. La femeile din Europa incepe la varsta
de 11 - 15 ani si este influentata de constitutia fizica, rasa, clima si de alti factori de
mediu si ded factori patogeni. El inceteaza in jurul varstei de 50 de ani cand se
instaleaza menopauza. Cuprinde trei faze:

→ faza menstruala cu durata de 2 – 3 zile

→ faza proliferativa intre ziua a 4 a si a 14 a

→ faza secretorie care dureaza de la ziua a 15 a pana la un nou ciclu.

d) Vaginul se gaseste in continuarea uterului. Este un organ cavitar, care se deschide la

ext. in regiunea valvei.

63
 Organul genital estern este valva. Ea cuprinde labiile mari si muntele venus, labiile
mici si clitorisul, orificiul vaginal si glandele externe vaginale.

Anexele sistemului genital feminin sunt glandele mamare, care au rolul de a

elabora laptele necesar hranirii copilului. Glanda este formata din lobi, iar acestia din
lobuli, care au ca unitate secretorie acinul.

Fiziologie:

Ovarul are rolul de a forma si elibera in fiecare luna un ovul si de a sereta

hormoni, care favorizeaza fecundarea acestuia si pregatesc organismul pentru gestatie.

• Ovogeneza este procesul de formare a ovulului in foliculii ovarieni din epiteliu

geminativ al zonei corticale a ovarului.

• Ovulul una din cele mai mari celule din organism, are un diametru de 200 de microni
si poate fi vazut chiar cu ochiul liber. In structura ovulului intra o membrana vitelina,
citoplasma si nucleu.

Epiteliul folicular ramas in urma ovulatiei incepe sa prolifereze si formeaza

corpul galben, care secreta atat progesteron, cat si estrogeni. Daca ovulul nu este fecundat,
in a 24 – a zi ciclul corpului galben incepe sa degenereze si se cicatrizeaza.

C. Sarcina si nasterea

Fecundatia

In urma actului sexual, spermatozoizii se deplaseaza din vagin, datorita unui

chimiotactism pozitiv specific, pana in treimea esterna a trompei uterine unde intalnesc
ovulul. Primul ajuns este spermatozoidul fecundat, fecundatia fiind monospermica.

In cazul oculului cu doi nuclei, fecundatia duce la o sarcina gemelara

monovitelina in care gemenii sunt de acelasi sex si se aseamana bine intrei ei.

Cand se face concomitent fecundatia a doua ovule, se produce o sarcina gemelara

bivitelina: intr-o astfel de situatie gemenii pot avea sexe diferite si nu se aseamana intre
ei.

Spermatozoidul fecundat se contopeste cu ovulul, fuzionand nucleii, deci are loc

procesul de fecundatie propriu-zisa.

Zigotul format incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge trompa uterina,

indreptandu-se spre uter.

In cavitatea uterina, zigotul isi continua segmentarea inca 3 zile dupa care se
fixeaza pe mucoasa uterina – nidatia – in cazul sarcinii uterine normale.

64
 Nasterea cuprinde ansamblul fenomenelor prin care se realizeaza expulzia fatului la
sfarsitul celor 9 luni de dezvoltare intrauterina. Acest act presupune coordonarea
armonioasa a trei componente fundametale: materna, fetale si placentare.

D. Notiuni de elementare de igiena si patologie

Boli Cauze Simptome Prevenire

Vaginite – inflamatii Origine infectioasa Hemoragi vaginale, Evitarea expunerii la
acute sau cronice ale cu germeni saprofiti dureri menstruale, frig.
vaginului care pot deveni tulburari digestive si Respectarea regulilor
virulenti. nervoase. de igiena intima.
Evitarea unei vieti
sexuale dezordonate,
a relatiilor sexuale
intamplatoare si
neprotejate.

Adenom de prostata Tumora benigna a Apare frecvent la Idem ↑

prostatei cu origine barbati in varsta, cu
insuficient cunoscute, urinari dese si
probabil hormonala intrerupte, dificultati
(scaderea produceri la urinare, dureri in
de testosteron). perineu, dereglari ale
activitatii sexuale.

65