STUDIU DE CAZ

TESUTURILE

de Iordache Florentina Venera

1
 Definitie Clasificare
Organismul uman este alcatuit din 4 tipuri
Țesutul reprezintă o grupare fundamentale de tesuturi:
de celule interconectate, care ●
Tesutul epitelial
au aceeași origine, formă și ●
Tesutul conjunctiv
structură și îndeplinesc aceeași ●
Tesutul muscular
funcție. Mai multe țesuturi
formează un organ. Mai multe ●
Tesutul nervos
organe formează sisteme de
organe, iar totalitatea
sistemelor de organe formează
organismul. Știința care se
ocupă cu studiul țesuturilor se
numește histologie.

2
3
 Există trei tipuri de epitelii:
Tesutul epitelial ●
de acoperire
●
secretoare
Definitie: Țesut ●
senzoriale
format dintr-unul sau
mai multe straturi de
celule de diverse
forme, care alcătuiește
învelișul pielii, al
mucoaselor, al
canalelor excretoare
ale glandelor

4
 Epiteliile de acoperire
Epiteliile de acoperire învelesc suprafețe. Se pot afla la exteriorul corpului sau în
interiorul organelor cavitare pe care le căptușesc. Sunt formate din celule alăturate,
așezate pe unul sau mai multe straturi, sprijinite pe o membrană bazală fină, care le
separă de țesuturile vecine.
Epiteliile pot fi, după numărul de straturi: unistratificate sau simple (cu celule
așezate într-un singur strat) și pluristratificate.
După forma celulelor, epiteliile pot fi:
●
pavimentoase: celule turtite;
●
cubice: celule cubice;
●
prismatice: celule cilindrice.
Ele formează epiderma și căptușesc cavitățile: tubul digestiv, căile respiratorii,
inima, vasele etc. Epiteliile pluristratificate de la nivelul epidermei, din cavitatea
bucală, faringe și esofag au funcția de protecție. Cele unistratificate, cu grosimi
diferite, sunt adesea traversate de unele substanțe
5
 Epiteliile secretoare
Epiteliile secretoare produc și elimină substanțe. Ele sunt principalele
componente ale glandelor. Au celule bogate în dictiozomi ce secretă diverse
substanțe; când acest țesut este combinat cu țesut conjunctiv și vase de sânge,
formează organe numite glande.
Glandele pot fi:
1. Exocrine: prezintă canale prin care-și elimina produșii de secreție:
●
La exteriorul corpului: glande mamare, sudoripare, sebacee;
●
In alte cavități: glande salivare, intestinale.
2. Endocrine: fără canale de excreție, produc hormoni care trec direct în
sânge (exemple: hipofiza, tiroida, suprarenalele).
3. Mixte: atât endocrine, cât și exocrine; exemple: pancreasul (exocrin prin
sucul pancreatic; endocrin datorită insulinei), glandele sexuale (exocrin,
datorită gameților; endocrin prin producerea de hormoni sexuali)
6
 Epiteliile senzoriale
Epiteliile senzoriale conțin celule specializate în recepționarea unor stimuli și
transmiterea semnalelor către sistemul nervos central. Ele intră în alcătuirea unor
organe de simț precum analizatorii. De asemenea, epiteliile senzoriale, recepționează
excitații din mediul înconjurător.
Cel. senzoriale :
●
se găsesc în contact cu mediul înconjurător
●
nu pot conduce excitații (doar neuronul poate)
●
pot recepționa excitații (neuronul nu poate)
Sunt:
●
tactile(în pătura mucoasă a epidermei);
●
gustative (în mugurii gustativi, fusiformi);
●
fonoreceptoare (auditivi);
●
olfactive(nu sunt cel. nervoase);
●
vizuale (nu sunt cel. nervoase).
7
 Tesutul conjunctiv
●
Definitie: Tesutul conjunctiv este un
tip de țesut animal, format din celule
distanțate, între care se află fibre și un
material numit substanță
fundamentală, asigurând conexiunea
dintre celule, țesuturi sau organe.
Fibrele pot fi de colagen, elastină sau
reticulină.
●
Clasificare: După consistența
substanței fundamentale ele pot fi:
moi, semidure (țesut cartilaginos sau
cartilaje), dure (țesut osos sau oase)
și fluid (sânge).

8
●
Țesuturile conjunctive moi
Au structuri diferite și îndeplinesc o varietate de funcții: leagă între ele
diferite părți ale organelor, hrănesc alte țesuturi, oferă protecție mecanică,
depozitează grăsimi, produc elementele figurate ale sângelui, au rol în
imunitate etc.
●
Țesutul conjunctiv semidur
Formează cartilajele. Acestea nu au vase de sânge.
●
Țesutul conjunctiv dur
Are în substanța fundamentală o proteină oseină impregnată cu săruri
minerale. Țesutul osos este format din lamelele osoase.
●
Țesutul conjunctiv fluid
Este de fapt sângele, în care plasma constituie substanța fundamentală, iar
elementele figurate, celulele.
9
 Tesutul muscular
●
Acest ţesut asigură mişcările complexe ale diferitelor organe în parte şi a întregului
organism, în totalitate, intrând alături de unele formaţiuni conjunctive, vasculare şi
nervose, în alcătuirea diferitelor tipuri anatomice de muşchi. El este alcătuit din celule
musculare (fibre musculare) ce au proprietatea de contractibilitate datorită existenţei în
citoplasma lor a unor fibrile contractile numite miofibrile.
●
Fibrele musculare sunt compuse din celule denumite monocite, care cuprind în
citoplasma lor numeroase filamente alungite paralel cu axa mare a celulei. Aceste
filamente sunt de două tipuri: unele, delicate, sunt făcute din actina; celelalte, groase,
sunt compuse din miozina. Mulţumită interacţiunii lor se realizează contracţia
musculară. Există trei tipuri de ţesut muscular: neted, striat şi cardiac.

10
 Clasificare
●
Ţesutul muscular neted şi cel cardiac mai poartă denumirea de ţesuturi
musculare involuntare, deoarece contracţia lor este nesupusa voinţei, ea
fiind comandată şi controlată de sistemul nervos vegetativ. Ţesutul
muscular neted, intră în constituţia musculaturii viscerale cavitare, a vaselor
sanguine, canalelor excretoare ale glandelor exocrine, etc.
●
Ţesutul muscular striat, care intră în constituţia muşchilor somatici
(scheletici) se mai numeşte şi ţesut voluntar, deoarece contracţia lui este
supusă voinţei, fiind controlată de sistemul nervos central.
●
Tesutul muscular striat cardiac constituie peretele contractil al inimii
(cordul), prezentând caractere ce aparţin atât ţesutului muscular neted
(nucleu unic situat central) cât şi – parţial – ţesutului muscular striat
(miofibrile cu striaţii transversale).

11
 Tesutul nervos
●
Țesutul nervos este alcătuit
din neuroni și celule gliale.
●
Neuronul - unitatea de
structură a sistemului nervos -
este formată din corpul
celular și prelungiri: dendrite
și axoni. Dendritele și axonii
constituie căile de conducere
în nevrax a sensibilității și
motilității, precum și nervi
spinali (micști) și cranieni
(senzitivi, motori și micști).
12
Este componenta esenţială a
sistemului nervos (central şi periferic)
şi a receptorilor analizatorilor fiind
alcătuit din două tipuri de celule:
neuroni, celule diferenţiate specific,
care generează şi conduc impulsurile
nervoase, şi celule gliale sau
nevroglice care formează un ţesut de
suport sau interstiţial al sistemului
nervos. Celulele gliale sau nevrogliile
sunt capabile de diviziune, spre
deosebire de neuron care nu este. Din
punct de vedere al numărului, celulele
gliale se găsesc în organismul uman în
raport de 10/1 față de neuron.

13
 Structura neuronului
Corpul celular Axonul
Formează substanța cenușie a Axonul este o prelungire unică, obligatorie, delimitată de
nevraxului si este delimitat de axolemă. Deasemenea, poate atinge o prelungire de 1
neurilemă. metru lungime.
Axoplasma conține mitocondrii, lizozomi, neurofibrile.
În neuroplasmă se află:
Axonul conduce influxul nervos eferent (centrifug).
●
mitocondrii ●
Axonul este protejat de trei teci:
●
reticulul endoplasmatic ●
de mielină (în interior)
●
aparatul Golgi ●
teaca Schwann
●
lizozomi ●
teaca Henle (în exterior)
●
neurofibrile (cu rol de sustinere si
transport) Ramificații axonale butonate
●
corpi Nissl (cu rol in sintezele Butonii terminali conțin neurofibrile,
neuronale) mitocondrii și vezicule cu mediatori chimici
cu rol în transmiterea influxului nervos prin
●
nucleul (unic, situat central).
intermediul sinapselor.
14
 Tecile axonului
●
Teaca Henle
Este formată din substanță fundamentală amorfă și fibre conjunctive așezate în rețea.
Este situată la exterior și are rol trofic și protectiv.
●
Teaca Schwann
Este formată din celule gliale.
Este dispusă concentric în jurul tecii de mielină.
Între două celule Schwann se află o strangulație Ranvier.
Secretă teaca de mielină și conduce saltatoriu influxul nervos.
●
Teaca de mielină
Este secretată de celulele gliale Schwann sau de oligodendrologie; are rol nutritiv, de protecție și
izolator.
Depusă sub formă de lamele lipoproteice concentrice, albe, în jurul fibrei axonice (axoni mielinizați).
Fibrele postganglionare vegetative și fibrele sistemului somatic, cu diametru de sub 1 micron si viteză
lentă de conducere, sunt amielinice și înconjurate numai de celulele Schwann, care au elaborat o
cantitate mică de mielină, vizibilă doar la microscopul electronic.
●
Strangulația Ranvier
Între două celule Schwann se află o regiune nodală numită strangulație Ranvier.
15