Curs nr.

4
Sistemul muscular

Miologia este ramura anatomiei care studiază muşchii şi anexele acestora. Muşchii
reprezintă o componentă importantă cantitativ a organismului (30-40 % din greutatea corpului).
Aparatul locomotor cuprinde doar muşchii scheletici, cu inserţii oasoase, care intervin în
locomoţie. Aceştea sunt muşchi striaţi, contractându-se rapid şi voluntar. Organismul omului
conţine şi muşchi independenţi de aparatul locomotor, reprezentaţi în primul rând de muşchii
netezi de la nivelul aparatului digestiv.
Muşchiul are două componente: 1. corpul muscular, care este contractil şi 2. tendoanele,
cu ajutorul cărora muşchii se fixează pe diferite suporturi, în general pe oase, mai rar pe piele,
sau chiar pe tendoanele altor muşchi. În mod convenţional, unul dintre capetele de inserţie ale
muşchiului, capătul proximal, se numeşte origine, iar extremitatea distală se numeşte inserţie
terminală.

Clasificarea muşchilor
Se realizează după diferite criterii:
I. După formă, se deosebesc cinci categorii de muşchi: 1. muşchii lungi, sunt localizaţi
în special la nivelul membrelor, 2. muşchii laţi (plaţi) situaţi în regiunea trunchiului, 3. muşchii
scurţi au o întindere limitată de două elemente osoase apropiate, 4. muşchii în formă de evantai,
având o inserţie îngustă şi una foarte lată, 5. muşchii orbiculari sunt dispuşi concentric în jurul
diferitelor orificii.
II. După numărul capetelor de origine se disting cinci categorii de muşchii: 1. muşchi
simplu, care prezintă ambele capete de inserţie simple, 2. muşchi biceps, la care unul dintre
capetele de inserţie este bifurcat, celălalt capăt fiind simplu, 3. muşchiul triceps, este trifurcat
la unul dintre capetele de inserţie, simplu la celălalt, 4. muşchiul cvadriceps, este cvadrifurcat
la unul dintre capetele de inserţie, 5. muşchiul dinţat, prezintă unul dintre capetele de inserţie
segmentat în mai mult de patru unităţi.
III. După modul de grupare al fasciculelor musculare în raport cu tendoanele, muşchii
sunt de două tipuri: 1. muşchi cu fibrele situate în prelungirea directă a tendonului, 2. muşchi
la care între fibrele musculare şi tendon nu mai există continuitate, fibrele fiind dispuse oblic
faţă de tendon (muşchi penaţi).
IV. În raport cu forma sub care se prezintă corpul muscular se disting trei categorii: 1.
muşchi monogastrici, care prezintă un singur corp, fiind cei mai răspândiţi muşchi ai omului,
2. muşchii digastrici, care au două corpuri musculare separate printr-un tendon intermediar, 3.
muşchii metamerizaţi având mai mult de două corpuri şi un tendon intermediar.
V. După poziţie şi raporturi se disting două grupe: 1. muşchi superficiali, cu dispoziţie
imediat subtegumentară, 2. muşchi profunzi, situaţi în profunzime, dedesubtul altor muşchi.
VI. După numărul articulaţiilor peste care se întind se deosebesc: 1. muşchi
uniarticulari, care se suprapun doar peste o singură articulaţie, 2. muşchi biarticulari, care se
întind peste două articulaţii, 3. muşchi poliarticulari, suprapuşi peste mai multe articulaţii.
VII. După mişcarea pe care o realizează în diferitele articulaţii mobilizate se deosebesc:
1. muşchii flexori, care realizează mişcarea de flexiune, 2. muşchii extensori care realizează
extensiunea, 3. muşchii adductori care apropie membrele sau segmentele acestora de planul
corporal sagital, 4. muşchii abductori care îndepărtează un membru sau un segment al acestuia
de planul corporal sagital. 5. muşchii rotatori care realizează rotaţia diferitelor segmente,
pronatorii şi supinatorii realizând pronaţia sau supinaţia, variante de rotaţie.

Bivalenţa funcţională a muşchiului

 Muşchiul poate acţiona asupra ambelor capete de inserţie, putându-le deplasa pe
amândouă. De obicei însă, rezistenţa la unul din capete este mai mare, fapt care determină
producerea mişcării într-o anumită direcţie. În context, există trei posibilităţi: 1. dacă
rezistenţele sunt egale şi mici, muşchiul se scurtează la ambele capete, inserţiile apropiindu-se
între ele, 2. dacă ambele capete sunt fixe, contracţia este statică, ambele inserţii rămânând
imobile, 3. dacă rezistenţa întâmpinată la cele două capete este inegală, extremitatea care
întâmpină rezistenţa mai mare rămâne fixă, iar cealaltă se deplasează spre prima. În funcţie de
situaţie, acelaşi cap poate fi fix într-un caz şi mobil în altul.

Modalităţi de acţiune grupată a muşchilor

Funcţia musculaturii scheletice rezidă în efectuarea unor mişcări. În acest scop, muşchii
se asociază în grupe funcţionale, care cuprind muşchii care efectuează anumite mişcări în
diferite articulaţii. Sinergiştii sunt acei muşchi ce efectuează toţi o anumită mişcare într-o
definită articulaţie. Astfel, toţi muşchii care realizează flexia antebraţului pe braţ sunt sinergişti.
Agoniştii şi antagoniştii reprezintă grupe musculare definite pe baza efectuării unor mişcări
oposite, astfel flexorii sunt agonişti şi extensorii sunt antagoniştii lor.

Studiul sistematic al muşchilor omului

Muşchii capului
Se împart în 2 grupe: muşchii mimicii sau pieloşi şi muşchii masticatori.
I. Muşchii mimicii. Determină mimica, deci expresiile faciale traducătoare ale stărilor
psihice. Se numesc pieloşi, fiindcă una dintre inserţiile lor se realizează la nivelul pieii feţei.
Astfel, aceşti muşchi acţionează prin deformarea pieii deplasând-o înspre inserţia osoasă.
Muşchii mimicii se grupează în jurul orificiilor faciale, funcţiile lor primordiale evolutiv fiind
legate de alimentaţie, respiraţie şi olfacţie. Se împart în mai multe grupe:
1.) muşchii bolţii craniene se inseră pe pielea regiunii sprâncenelor pe care o ridică.
2.) muşchii pleoapelor sunt situaţi la baza orbitelor, reprezentând muşchii motori ai
pleoapelor. Sunt reprezentaţi de muşchii pleoapelor şi ai circumferinţei orbitei (orbicularul
ochiului), care intervine în apropierea pleoapelor, precum şi dintr-un grup de muşchi periferici,
care acţionează asupra pieii regiunii sprâncenelor.
3.) Muşchii nasului sunt reduşi la om. Modifică diametrului deschiderilor nazale.
4.) Muşchii regiunii orificiului bucal reprezintă o grupare musculară bine dezvoltată,
împărţindu-se în două grupe: 1. central şi 2. periferic. Grupul central este alcătuit din muşchiul
orbicular al gurii, care constituie suportul muscular al buzelor, intervenind în închiderea gurii.
Grupul periferic este mai complex, cuprinzând mai mulţi muşchi, situaţi la nivelul obrajilor,
sau inseraţi pe pielea de la colţurile gurii, pe care o deplasează în diferite direcţii în funcţie de
inserţia osoasă, exprimând astfel diferite sentimente. Muşchiul buccinator este un muşchi mare,
situat pe laturile cavităţii bucale, formând suportul muscular al obrajilor.
5.) Muşchii urechii externe determină mişcările pavilionului urechii, fiind regresaţi la
om.
II. Muşchii masticatori Sunt patru la număr, având ambele inserţii pe oase, obligator
una dintre inserţii fiind pe mandibulă. Sunt muşchii motori ai mandibulei, având rol în
masticaţie şi vorbire.
1. Muşchiul temporal este cel mai puternic muşchi masticator al omului. Are formă de
evantai, cu originea în fosa temporală, inserţia fiind pe procesul coronoidian al mandibulei.
2. Muşchiul maseter este superficial, fiind evident în timpul masticaţiei. Este situat între
marginea inferioară a arcadei zigomatice şi feţele laterale a ramurilor mandibulei.
 3. Muşchiul pterigoidian medial este situat profund, între fosa pterigoidiană a sfenoidului
şi părţile mediale ale ramurilor mandibulei.
4. Muşchiul pterigoidian lateral este un muşchi scurt şi gros, dispus perpendicular pe
ramurile mandibulei. Este situat între procesele pterigoidiene şi procesul condilian al
mandibulei.
Când acţionează bilateral, muşchii masticatori ridică mandibula şi o deplasează anterior
sau posterior, iar când acţionează unilateral, aceştea realizează mişcarea de lateralitate.

Muşchii gâtului
Muşchii gâtului se împart în trei grupe: 1. laterali, 2. anteriori şi 3. posteriori. Muşchii
grupului posterior realizează o unitate morfologică cu muşchii spatelui.
Muşchii laterali ai gâtului
Muşchiul sternocleidomastoidian, este muşchi de tip biceps, lung şi puternic. Are două
inserţii inferioare: una pe stern şi una pe claviculă. Cranial se inseră pe mastoida osului
temporal. Acţiune: în contracţia bilaterală realizează flexia capului şi a gâtului, unilateral
înclinând capul înspre muşchiul care se contractă.
Pielosul gâtului (platisma) este un muşchi pielos, situat superficial pe laturile gâtului.
Muşchii regiunii anterioare a gâtului
Sunt superficiali şi profunzi. Cei superficiali constituie musculatura osului hioid. În
funcţie cu raportul faţă de acesta, se împart în două grupe: 1. muşchii suprahioidieni (digastric,
stilohioidian, milohioidian, geniohioidian) şi 2. muşchii subhioidieni: (sternohioidian,
omohioidian, tirohioidian). Intervin în degluţie (ridicând hioidul) şi secundar în masticaţie
(coborând mandibula). Au una dintre inserţii pe osul hioid, cei suprahioidieni deplasând osul
cranial, iar cei subhioidieni deplasându-l caudal. Milohioidianul este muşchi lat, situat între
mandibulă şi hioid, formând planşeul cavităţii bucale. Muşchii profunzi sunt situaţi direct
deasupra vertebrelor cervicale, intervenind în flexia capului şi gâtului.

Muşchii trunchiului
Se împart în muşchii spatelui, ai toracelui şi ai abdomenului.

Muşchii spatelui
Cuprind două grupe distincte evolutiv: 1. musculatura allohtonă a spatelui şi 2.
musculatura autohtonă a spatelui.
Musculatura allohtonă cuprinde muşchi care leagă membrul toracal de scheletul axial
şi care filogenetic nu aparţin părţii dorsale a trunchiului. Muşchii allohtoni ai spatelui sunt
dispuşi pe două planuri: 1. Superficial, cu doi muşchi (trapez, latisim) şi 2. Profund, cu cinci
muşchi: (ridicătorul scapulei, romboidul, cei doi dinţaţi posterior şi spleniusul).
Muşchiul trapez este un muşchi lat, în formă de triunghi. Are o bază largă de inserţie
pe occipital şi procesele spinoase ale vertebrelor C7-T12. Lateral se inseră pe claviculă şi
scapulă. Acţiunea muşchiului trapez este reprezentată de deplasarea medială a centurii
scapulare.
Muşchiul latissim sau marele dorsal este cel mai lat muşchi al omului. Medial are o
inserţie largă, situată pe ultimele trei sau patru coaste, procesele spinoase ale ultimelor cinci
sau şase vertebre toracale, vertebrele lombare, creasta sacrală medială şi creasta iliacă. Lateral
se inseră pe humerus. Acţiunea constă în coborârea membrului ridicat.
Muşchiul ridicătorul scapulei este situat între procesele transverse ale primelor patru
vertebre cervicale şi unghiul superior al scapulei. Deplasează scapula în direcţie cranială.
Muşchiul romboid este situat între procesele spinoase ale vertebrelor C6-T4 şi marginea
medială a scapulei. Acţiune: ridică omoplatul.
 Musculatura autohtonă a spatelui reprezintă musculatura motoare a coloanei vertebrale,
având o dispoziţie paralelă cu aceasta. Prezintă trei planuri: 1. superficial, 2. intermediar şi 3.
profund. Planul superficial este dispus dedesubtul musculaturii allohtone, fiind constituit dintr-
un complex muscular orientat cranio-caudal, situat în şanţurile costo-vertebrale. Uneşte bazinul
cu coloana vertebrală şi toracele, diferitele segmente vertebrale între ele şi aceasta cu cutia
cranială. Este reprezentat de muşchiul extensor sau erector al coloanei vertebrale. Planul
intermediar este alcătuit din muşchii care unesc procesul transvers al unei vertebre cu procesul
spinos al unei vertebre superioare, sărind peste 2, 3 sau 4 vertebre. Planul profund este alcătuit
din muşchi scurţi, care unesc fie procesele spinoase a două vertebre învecinate (interspinoşi),
fie procesele transverse (intertransverşi).

Muşchii toracelui
Sunt reprezentaţi de două categorii de muşchi: 1. extrinseci şi 2. intrinseci.
Muşchii extrinseci sunt comuni toracelui şi membrului toracal, legând cele două unităţi.
Intervin atât în biomecanica toracelui cât şi a membrului toracal.
Pectoralul mare este un muşchi lat, superficial. Medial se inseră pe claviculă, stern,
cartilajele primelor 6 coaste şi pe teaca muşchiului drept abdominal. Lateral se inseră pe
tuberculul mare al humerusului. Acţiunea sa constă în adducţia membrului toracal.
Pectoralul mic este situat dedesubtul precedentului, între feţele antero-laterale ale
coastelor 3-5 şi procesul coracoid al scapulei. Acţiunea muşchiului este reprezentată de
deplasarea scapulei caudal şi ventral.
Dinţatul anterior se inseră pe coaste, de unde se îndreaptă spre scapulă. În cazul în care
puntul fix este situat pe scapulă, muşchiul ridică coastele, intervenind în inspiraţie. Dacă
punctul fix este pe torace, muşchiul deplasează scapula ventro-lateral.
Muşchii intrinseci sunt reprezentaţi de muşchii intercostali, care constituie muşchii
motori ai coastelor. În spaţiul dintre două coaste se află doi muşchi intercostali, unul intern şi
unul extern. Muşchii intercostali sunt mai scurţi decât spaţiul dintre două coaste, intercostalul
extern întinzându-se de la extremitatea vertebrală până la articulaţia dintre coaste şi cartilajul
costal. Fibrele celor două tipuri de muşchi intercostali sunt orientate în direcţii opuse. Acţiunea
intercostalilor externi este reprezentată de ridicarea coastelor, fiind inspiratori. Intercostalii
interni coboară coastele, intervenind în expiraţie.

Muşchii abdomenului
Sunt muşchi laţi, care formează pereţii abdomenului. Se împart în patru grupe: 1.
antero-laterali, 2. posteriori, 3. muşchi superiori şi 4. muşchi inferiori sau perineali.
Muşchii regiunii antero-laterale a abdomenului intervin în realizarea presei abdominale,
care menţine poziţia organelor din abdomen.
1. Dreptul abdominal este dispus longitudinal, fiind situat în partea medio-ventrală a
abdomenului, între cartilajele coastelor 5-7, procesul xifoid al sternului şi simfiza pubiană.
Acţiunea acestui muşchi este reprezentată de flexia toracelui pe bazin.
2. Muşchii oblici (intern şi extern) sunt situaţi pe părţile laterale ale abdomenului,
având fibrele dispuse invers unul faţă de celălalt.
3. Muşchiul transvers abdominal este situat profund, între faţa medială a cartilajelor
coastelor 7-12, procesele costiforme ale vertebrelor lombare şi creasta iliacă, de unde se
îndreaptă spre teaca dreptului abdominal. Acţiune: strânge abdomenul ca un brâu.
În regiunea posterioară a abdomenului se află muşchiul pătrat lombar, situat pe laturile
coloanei, între coasta 12 şi ilion. Acţionând unilateral, înclină lateral coloana.
Muşchii regiunii superioare a abdomenului sunt reprezentaţi de un singur muşchi,
diafragma. Diafragma este un perete muscular, care separă toracele de abdomen. Prezintă o
componentă musculară situată lateral, în centru având o parte membranoasă, de forma unei
frunze de trifoi. Inserţia diafragmei este reprezentată de circumferinţa inferioară a toracelui.
Prezintă trei orificii prin care trec esofagul, aorta şi vena cavă inferioară. Acţiune diafragmei
este reprezentată de mărirea diametrului toracic, intervenind în inspiraţie.
Muşchii regiunii inferioare formează planşeul cavităţii pelviene (diafragma pelviană).

Muşchii membrului toracal

Muşchii centurii scapulare sunt şase la număr, formând conturul umărului.
Muşchiul deltoid este cel mai superficial şi mai voluminos muşchi al regiunii. Cranial
se inseră pe claviculă şi spina scapulei. Caudal se inseră pe corpul humerusului. Acţiunea sa
constă în abducţia braţului.
Muşchii stilopodului (muşchii braţului) sunt muşchi masivi, puternici, în număr de
patru. Dintre aceştea, trei sunt situaţi ventral: bicepsul brahial, coracobrahialul şi muşchiul
brahial şi unul este situat dorsal: tricepsul.
Bicepsul este un muşchi lung, fusiform, având două capete de origine, un cap scurt
situat pe procesul coracoidian al scapulei şi un cap lung, situat deasupra cavităţii glenoide a
scapulei. Terminal se inseră pe tuberozitatea radiusului. Acţiunea bicepsului constă în flexia
antebraţului pe braţ.
Muşchiul triceps brahial este situat posterior, având trei porţiuni de origine: capul lung,
care se inseră sub cavitatea glenoidă al scapulei; capul lateral, amplasat pe faţa posterioară a
humerusului; capul medial situat pe faţa posterioară a humerusului. Terminal, muşchiul se
inseră pe olecran. Tricepsul este extensor al antebraţului.
Muşchii zeugopodului (antebraţului). Sunt muşchi lungi, mai puţin voluminoşi, dar mai
numeroşi decât precedenţii, intervenind în realizarea mişcărilor de mare fineţe şi precizie ale
autopodului omului. Se împart în trei grupe: 1. ventral, 2. dorsal şi 3. lateral, conţinând în total
20 de muşchi.
Muşchii regiunii ventrale conţin muşchi flexori, fie ai autopodului pe zeugopod, fie ai
degetelor. Flexorii degetelor (superficial şi profund) au originea simplă, terminal împărţindu-
se în patru tendoane destinate degetelor 2-5. Flexia policelui este asigurată de un muşchi
propriu. Regiunea ventrală cuprinde şi muşchi pronatori.
Muşchii regiunii dorsale sunt în general extensori, tendoanele unora observându-se pe
partea dorsală a autopodului. Cuprind atât muşchi extensori ai degetelor cât şi ai autopodului.
Policele este deservit de muşchi extensori proprii, datorită importanţei funcţionale deosebite a
acestuia.
Muşchii autopodului reprezintă un grup muscular complex, fiind dezvoltaţi în raport cu
mişcările variate şi precise pe care le efectuează mâna omului. Mâna prezintă elemente
musculare numai pe faţa ventrală (palmară) şi la nivelul spaţiilor interosoase, faţa dorsală fiind
lipsită de muşchi. Muşchi autopodului se împart în trei grupe, fiecare cu mai mulţi muşchi: 1.
muşchii regiunii laterale (eminenţă tenară) destinaţi policelui, 2. muşchii regiunii mediane
(eminenţă hipotenară) conţinând muşchii motori ai degetului mic şi 3. muşchii regiunii mijlocii
ai autopodului reprezentaţi de muşchii interosoşi, situaţi în spaţiul dintre metacarpiene.

Muşchii membrului pelvian

Muşchii centurii pelviene sunt cea mai puternică şi mai voluminoasă concentrare
musculară din organismul uman. Cuprind două grupe: 1. endopelvian (ventral) cuprinzând un
singur muşchi, iliopsoasul şi 2. exopelvian (dorsal) cu muşchi glutei sau fesieri: mare, mijlociu
şi mic.
Muşchiul iliopsoas este situat în cavitatea abdominală şi toracală, prezentând două
segmente: 1. muşchiul psoas mare, fusiform, inserat pe ultima vertebră toracală şi primele patru
lombare şi 2. muşchiul iliac, lat, situat în fosa iliacă. Ambii formează un corp comun, care se
inseră la nivelul trohanterului femural mic. Acţiunea muşchiul iliopsoas constă în flexia coapsei
pe pelvis.
Muşchii fesieri sunt situaţi între suprafaţa gluteală a coxalului şi femur, fiind suprapuşi,
cel mare fiind superficial. Intervin în menţinerea poziţiei bipede, fiind extensori ai coapsei.
Muşchii stilopodului (coapsei) constituie un grup muscular voluminos, care acoperă
complet femurul. Se împart într-un grup anterior, care acţionează ca extensori ai articulaţiei
stilozeugopodiene (croitorul şi cvadricepsul femural), un grup medial, conţinând muşchii
adductori ai piciorului şi un grup posterior, acţionând ca flexori ai genunchiului (muşchiul
biceps femural, semimembranos şi semitendinos).
Muşchiul croitor este superficial, fiind cel mai lung muşchi al omului. Originea
muşchiului se află pe coxal, inserţia fiind pe faţa medială a tibiei. Acţiunea constă în flexia
coapsei pe bazin.
Muşchiul cvadriceps femural este cel mai voluminos şi mai puternic muşchi al omului,
având patru capete de origine: 1. dreptul femural format pe coxal, 2. vastul lateral, situat pe
trohanterului mare, 3. vastul medial, inserat posterior pe femur şi 4. vastul intermediar, localizat
în partea superioară a femurului. Cele patru capete de origine fuzionează, formând un corp
comun, al cărui tendon cuprinde şi depăşeşte rotula, inserându-se tibie. Acţiunea cvadricepsului
este reprezentată de extensia zeugopodului pe stilopod atunci când acţionează în articulaţia
genunchiului şi de flexia stilopodului pe trunchi (doar dreptul femural), atunci când acţionează
în articulaţia coxofemurală.
Muşchiul biceps femural ocupă zona postero-laterală a coapsei, prezentând două capete
de origine, unul lung, format pe coxal şi unul scurt format pe femur. Corpul comun se inseră
pe capul fibulei. Acţiunea muşchiului constă în extensia coapsei pe pelvis (porţiunea lungă) şi
flexie în articulaţia genunchiului (ambele segmente).
Musculatura gambei Formează o masă musculară dispusă asimetric în jurul celor două
oase ale segmentului, astfel încât faţa medială şi marginea anterioară a tibiei rămân neacoperite
de musculatură. Musculatura gambei se clasifică în trei grupe: 1. grupul anterior, ai cărui
muşchi acţionează ca extensori (ai autopodului sau ai degetelor) 2. grupul lateral (peronierul
lung, peronierul scurt) şi 3. grupul posterior cuprinzând muşchii flexori ai autopodului sau ai
degetelor (triceps sural).
Muşchiul triceps sural ocupă planul superficial al regiunii dorsale a gambei. Are trei
capete de origine: doi gemeni sau gastrocnemieni, unul medial (inserat pe condilul femural
medial) şi unul lateral (inserat pe condilul femural lateral), fuzionând caudal într-un corp
muscular comun şi solearul, situat profund, dedesubtul gemenilor, la nivelul segmentelor
craniale ale tibiei şi fibulei. Cele trei elemente formează un corp comun, care se termină brusc,
la jumătatea segmentului, continuându-se cu un tendon puternic (cel mai voluminos tendon al
omului), tendonul lui Ahile, care se inseră pe faţa posterioară a calcaneului. Acţiunea
tricepsului sural constă în extensia, supinaţia şi adducţia piciorului, precum şi în flexia gambei
pe coapsă.
Musculatura autopodului se împarte în muşchii plantei şi muşchii dosului piciorului. La
nivelul dosului piciorului se află doi extensori scurţi (ai degetelor şi a halucelui). Muşchii
plantei sunt mai numeroşi, împărţindu-se în trei grupe: 1. grupul medial destinat halucelui, 2.
grupul lateral, destinat degetului mic şi 3. grupul medial, cel mai numeros conţinând flexorul
scurt al degetelor şi muşchii interosoşi situaţi în spaţiile dintre metatarsiene.