Sistemul muscular

Miologia este ramura anatomiei care studiază muşchii şi anexele acestora.

Configuraţia externă a muşchilor Muşchiul are două componente: 1. corpul muscular, care este
partea contractilă a acestuia şi 2. tendoanele, cu ajutorul cărora se inseră pe diferite suporturi.

Clasificarea muşchilor: se realizează după diferite criterii După formă, muşchii pot fi: lungi, scurţi,
turtiţi sau laţi şi în formă de evantai. După numărul capetelor de origine, un muşchi poate fi: -
muşchi simplu, având ambele capete simple - muşchi biceps- simplu la un capăt, bifurcat la celălalt -
muşchi triceps - simplu la un capăt, şi unu triplu la celălalt - muşchiul cvadriceps - simplu la un capăt,
şi cvadruplu la celălalt - muşchiul dinţat – cu mai mult de 4 inserţii pe un capăt. După modul de
grupare al fasciculelor musculare în raport cu tendoanele pot fi: - muşchi cu fibrele musculare sunt
situate în prelungirea directă a tendonului - muşchi la care între fibrele musculare şi tendon nu mai
există continuitate, fibrele fiind dispuse oblic pe tendon. În raport cu forma corpului muscular
muşchii pot fi: - muşchi monogastrici: cu un singur corp - muşchi digastrici: cu 2 corpuri separate
printr-un tendon intermediar

- muşchi metamerizaţi: au mai mult de 2 corpuri. După poziţie şi raporturi muşchii sunt: - muşchi
superficiali - muşchi profunzi După numărul articulaţiilor peste care trec muşchii se împart în trei
grupe: - mono sau uniarticulari - biarticulari - poliarticulari După mişcarea realizată în articulaţii
există: muşchi flexori, muşchi extenori, muşchi adductori, muşchi abductori, muşchi pronatori,
muşchi supinatori, muşchi rotatori.

Inserţiile musculare Sunt reprezentate de tendoane, care în general se inseră pe oase, mai rar pe
piele sau chiar pe tendoanele altor muşchi. În mod convenţional unul din cele 2 capete de inserţie ale
muşchiului: capătul proximal se numeşte origine, iar extremitatea distală se numeşte inserţie
terminală. Anexele muşchilor scheletici Sunt elemente anatomice implicate în protecţia şi facilitarea
funcţională a muşchilor. Fasciile musculare sunt membrane conjunctive cu grosime variabilă care
învelesc un muşchi individual sau un grup de muşchi.

Bivalenţa funcţională a muşchiului Muşchiul poate acţiona asupra ambelor capete prin intermediul
cărora se inseră putându-le deplasa pe amândouă. Astfel ambele extremităţi ale muşchiului sunt
considerate mobile. De obicei rezistenţa la unul din capete este mai mare fapt care va determina
tipul mişcării într-o anumită direcţie. Există trei posibilităţi: - dacă rezistenţele sunt egale şi mici
muşchiul se scurtează la ambele capete, elementele pe care e fixat apropiendu-se între ele. - dacă
ambele capete sunt fixe contracţia este statică ambele inserţii rămânând imobile. - dacă rezistenţa
întâmpinată la cele 2 capete este inegală extremitatea care întâmpină rezistenţa mai mare rămâne
fixă cealaltă se deplasează spre prima. În funcţie de situaţie acelaşi cap poate fi fix într-un caz şi mobil
în altul. Punctul fix şi cel mobil se pot inversa în funcţie de condiţiile date.

Modalităţi de acţiune grupată a muşchilor Funcţia musculaturii scheletice în organism rezidă în

efectuarea anumitor mişcări, mişcări reprezentând în ultimă instanţă reacţii la diverşi stimuli din
mediu, având deci o deosebită conotaţie adaptativă. În scopul realizării diferitelor mişcări cu o viteză,
promtitudine, forţă şi eficienţă în concordanţă cu cauzele care le-au deteminat, muşchii se asociază în
grupe funcţionale, în organism neacţionând de obicei un singur muşchi, ci un grup de muşchi asociaţi
în vederea realizării unui anumit act motor. Grupele funcţionale cuprind muşchii care efectuează
anumite mişcări la nivelul unor anumite articulaţii. Sinergiştii sunt acei muşchi care efectuează toţi o
definită mişcare într-o definită articulaţie. Toţi muşchii care realizează flexia antebraţului pe braţ sunt
sinergişti. Agoniştii şi antagoniştii reprezintă grupe musculare definite pe baza efectuării unor mişcări
oposite, astfel flexorii sunt agonişti şi extensorii antagoniştii lor. Sunt termeni de relaţie, care implică
obligator şi existenţa grupei musculare şi implicit a mişcării contrarii.