Anatomia omului

3.3. MIOLOGIA
În cadrul aparatului locomotor muşchii alcătuiesc partea activă a acestuia, având rolul de forţe care acţionează
asupra scheletului.
Ramura anatomiei care se ocupă de studiul muşchilor şi ale anexelor lor poartă numele de miologie, iar
totalitatea muşchilor alcătuiesc sistemul muscular. Am văzut anterior că unitatea structurală a muşchilor, fibra
musculară, este de trei tipuri: netedă, striată şi cardiacă. Muşchii însă, se pot grupa în două categorii: voluntari şi
involuntari. Din categoria muşchilor involuntari fac parte muşchii organelor interne, care sunt alcătuiţi din fibre netede,
la care se adaugă şi miocardul, alcătuit din fibre striate. Muşchii voluntari sunt muşchi scheletici care intră în alcătuirea
aparatului locomotor; ei sunt alcătuiţi din fibre musculare striate.
Muşchii reprezintă organe diferenţiate, contractile, elastice care în urma unei excitaţii se contractă, producând
un lucru mecanic; acesta poate fi exprimat fie printr-o întărire a muşchiului, cum este cazul în menţinerea unei atitudini,
a unei posturi (travaliul static) sau ca urmare a scurtării muşchiului, prin producerea mişcării (travaliu dinamic),
transformă energia chimică în energie mecanică.
Numărul muşchilor din corpul omenesc diferă după diferiţi autori (între 370 şi 510, după modul de considerare
a unor unităţi musculare ca fiind elemente ale aceloraşi muşchi sau ca fiind muşchi separaţi) şi reprezintă 40 – 45% din
greutatea corpului.

3.3.1. Rolul muşchilor scheletici

Muşchii participă la susţinerea poziţiei corpului, la realizarea mişcărilor corpului şi a segmentelor sale, la
menţinerea în contact a oaselor în articulaţii. Masa musculară totalizează cca. 45% din greutatea corpului, musculatura
scheletică luând parte la alcătuirea formei generale a corpului. De asemenea muşchii reprezintă un factor al
termogenezei, contribuind deci la termoreglare. Prin activitatea musculară scheletică, musculatura realizează compresia
activă a vaselor, având deci o fucţie hemodinamică. Prin compoziţia lor chimică muşchii reprezintă adevărate
rezervoare de sânge, grăsimi, glicogen etc.
3.3.2. Structura muşchilor
scheletici
Muşchii sunt alcătuiţi, în
principiu, din: un corp (pântec,
venter) şi două extremităţi care se
continuă cu tendoanele. În raport cu
volumul lor şi funcţia îndeplinită,
muşchii sunt formaţi din alăturarea
unui număr variabil de fibre
musculare (fig. 32). Fiecare fibră
este înconjurată de o tecă subţire de
ţesut conjunctiv numită endomisium.
Mai multe fibre formează
mănunchiuri care se dispun paralel
alcătuind fascicule musculare
primare, care la rândul lor se
grupează formând fascicule
musculare secundare şi chiar Fig. 32.
terţiare. În jurul fiecărui fascicul,
indiferent de gradul său, se găseşte ţesut conjunctiv care alcătuieşte o teacă numită perimisium. La exteriorul muşchiului
există un manşon conjunctiv numit epimisium.

3.3.3. Inserţiile muşchilor

Muşchii striaţi se prind pe oase, cartilaje, ligamente, piele sau alţi muşchi. Cele două extremităţi sau capete de
inserţie se diferenţiază funcţional în capătul de origine şi capătul de inserţie. Originea (capătul de origine) este acela
care se fixează pe osul ce rămâne nemişcat, sau se deplasează mai puţin în timpul contracţiei şi reprezintă punctul fix al
muşchiului. Inserţia (capătul de inserţie) este acela care se fixează pe osul ce se deplasează în timpul activităţii şi este
considerat punctul mobil al muşchiului. La unii muşchi respectivele puncte se pot inversa, inserţia devenind origine şi
originea inserţie, în funcţie de mişcarea pe care o execută muşchiul (exemplu: flexia trunchiului pe coapse sau flexia
coapselor pe trunchi).

3.3.4. Tendonul
este formaţiunea prin intermediul căreia se face inserţia muşchiului. El reprezintă un organ de culoare albă sidefie,
este rezistent şi inextensibil şi are formă cilindrică sau de cordon lăţit; când este aplatizat se numeşte aponevroză. La
exterior tendonul este îmbrăcat de un manşon conjunctiv ce alcătuieşte peritendonul extern.

3.3.5. Anexele muşchiului

sunt formaţiuni care sunt în legătură cu muşchii şi tendoanele favorizând activitatea acestora.
Fasciile (aponevrozele de înveliş sau de contenţie) sunt membrane dense, neelastice ce formează teci
musculare şi reprezintă uneori suprafeţe largi pentru inserţia muşchilor. Fasciile sunt alcătuite din fascicule de ţesut

27
Anatomia omului

fibros aşezate paralel între ele şi legate prin alte fibre situate perpendicular. La nivelul membrelor unde aceste
aponevroze sunt foarte dezvoltate ele au forma unor manşoane complet masele musculare grupate în jurul oaselor
formând, astfel, lojele musculare. De asemenea, fasciile participă la formarea septurilor intermusculare fixându-se pe
periost şi împărţind muşchii în grupe distincte. În cazul ruperii fasciilor, prin accidente, masa musculară iese în timpul
contracţiei producând hernia musculară.
Bursele sinoviale sunt pungi pline cu un lichid mucos, lichidul sinovial, care se găsesc în lungul muşchilor şi
tendoanelor acolo unde aceştia trec peste suprafeţe osoase proeminente. În timpul eforturilor excesive datorate unor
solicitări exagerate, bursele se pot irita, iar cantitatea de lichid creşte producându-se bursita (higroma).
Tecile fibroase ale tendoanelor sunt alcătuite din fibre conjunctive cu direcţii perpendiculare pe cea a
tendonului, fixate cu ambele capete pe os şi alcătuind împreună cu acesta un tunel osteo-fibros, prin care trece tendonul.
Aceste teci pot fi considerate drept părţi îngroşate ale fasciilor.
Tecile sinoviale ale tendoanelor sunt membrane sinoviale care învelesc tendoanele în anumite regiuni în care
acestea se mişcă pe suprafeţe osoase şi căptuşesc pe interior tecile fibroase. Aceste teci sunt echivalente şi au acelaşi rol
cu bursele sinoviale.

3.3.6. Clasificarea muşchilor scheletici

 După numărul de corpuri musculare muşchii pot fi:
univenteri (cu un corp) în care se încadrează majoritatea
muşchilor şi biventeri, cu două corpuri musculare (ex. m.
digastric etc.;
 După dimensiunea şi direcţia fibrelor muşchii sunt:
lungi - realizează mişcări ample, dar nu puternice, sunt
muşchi de viteză şi se găsesc în general la membre, laţi - se
găsesc în general în pereţii trunchiului, scurţi - realizează
mişcări puţin ample, de forţă sunt muşchi de efort (ex. m.
jgheaburilor vertebrale), circulari, din care unii se dispun
circular formând sfinctere (ex. sficterul anal), iar alţii se
dipun semicircular fiind numiţi orbiculari (ex. m. orbicular
al ochiului);
 După numărul capetelor cu care se inseră pe oase
la o extremitate. Majoritatea muşchilor au la ambele
extremităţi un singur capăt de inserţie, dar există şi muşchi
care prezintă mai multe capete de inserţie la aceiaşi
extremitate, şi anume: muşchi cu două capete de inserţie -
bicepşi (ex. m. biceps brahial), muşchi care au trei capete de inserţie - tricepşi (ex. m. triceps brahial) şi muşchi care
prezintă patru capete de inserţie - cvadricepşi (ex. m. cvadriceps femural);
 După direcţia fibrelor musculare (fig. 33) în raport de direcţia tendonului, muşchii sunt: drepţi (majoritatea
muşchilor scheletici) sau penaţi, care la rândul lor se împart în unipenaţi sau semipenaţi, când fasciculele musculare
sunt implantate pe o singură parte a tendonului (ex. m. tibial posterior) şi bipenaţi, în care fasciculale musculare stau
aşezate oblic de o parte şi de alta a tendonului (ex. m. brahial);
 După numărul articulaţiilor peste care se întind, muşchii pot fi: monoarticulari (majoritatea muşchilor),
biarticulari (ex. m. croitor) şi poliarticulari (ex. m. flexori ai degetelor);
 După mişcările pe care le execută, muşchii pot fi grupaţi în: flexori şi extensori, adductori şi abductori,
protractori şi retractori, rotatori, ridicători şi coborâtori etc.;
 După influenţa asupra unor anumite mişcări, muşchii pot fi: agonişti, execută o anumită mişcare, antagonişti,
moderează (se opun) mişcarea, sinergişti, se contractă odată cu agoniştii orientând mişcarea, fixatorii, fixează osul pe
care este originea muşchiului care efectuează mişcarea, neutralizatorii, sunt antagoniştii care suprimă mişcările
secundare ale agoniştilor.
 După regiunile cărora aparţin din punct de vedere topografic, muşchii se grupează în: muşchii capului, muşchii
gâtului, muşchii trunchiului, muşchii membrelor superioare şi muşchii membrelor inferioare.
Relaţiile funcţionale dintre aceste grupe de muşchi trebuie considerate ca relative, deoarece sunt constante doar
pentru o mişcare dată.

3.3.7. Muşchii corpului omenesc (fig. 34, 35)

28
Anatomia omului

Fig. 34. Muşchii corpului omenesc: A-
privirea anterolaterală: 1-frontalul; 2-
orbicularul pleoapei; 3-temporal; 4-maseter;
5-sternocleidomastoidian; 6-deltoid; 7-
pectoral; 8-biceps branhial; 9-triceps; 10-
flexori ai mâinii şi degetelor; 11-trapez; 12-
dinţatul mare; 13-oblicul abdominal
exterior; 14-drept abdominal; 15-muşchi
fesieri; 16-cvadriceps; 17-muşchi gemeni;
18-tendonul lui Ahile; 19-muşchi extensori
ai piciorului şi degetelor
Fig. 35. Muşchii corpului omenesc Fig. 36. Muşchii capului: 1-frontal; 2-orbicularul
B- privire dorsală: 1-muşchi extensori ai ochiului; 3-temporal; 4-maseter; 5-orbicularul gurii; 6-
mâinii şi degetelor; 2-biceps branhial; 3- buccinator; 7-digastric; 8-sternocleidomastoidian; 9-
triceps; 4-deltoid; 5-trapez; 6-marele trapez; 10-scaleni
dorsal; 7-fesier; 8-biceps femural; 9-
muşchi gemeni; 10-tendonul lui Ahile;
11-flexori ai degetelor

3.3.7.1. Muşchii capului (fig. 36) se inseră pe oasele capului şi după acţiunea lor se grupează în muşchi pieloşi
şi muşchi masticatori.
Muşchii pieloşi (muşchi cutanaţi sau ai mimicii) au originea pe oasele capului, iar inserţia în piele. Sunt
muşchi laţi sau circulari, sunt aşezaţi superficial sub piele şi prin acţiunea lor se exteriorizează diversele stări afective
dând astfel expresia feţei. În general sunt grupaţi în jurul orificiilor bucal, nazal, orbitale, auditive.
M. epicranian (m. occipito-frontal) este alcătuit din doi muşchi - m. frontal şi m. occipital legaţi prin
aponevroza epicraniană.
În jurul orificiului orbital se găsesc muşchii: m. orbicular al pleoapelor (închide pleoapele şi favorizează
răspândirea lacrimilor) şi m. sprâncenar (produce o cută a pielii care protejează ochiul). În jurul orificiului nazal se află
m. nazal format dintr-o porţiune transversală şi una alară. În jurul orificiului bucal sunt mai mulţi muşchi: m. orbicular
al gurii, situat în grosimea buzelor; m. buccinator, aşezat în grosimea obrajilor; m. ridicător comun al aripii nasului şi
al buzei superioare, se întinde de la unghiul medial al orbitei la buza superioară; m. ridicător al buzei superioare; m.
zigomatici, care trag în sus şi lateral buza superioară; m. rizorius, trage lateral comisura buzelor în timpul râsului; m.
triunghiular al buzelor, coboară comisura buzelor; m. pătrat al buzelor, coboară buza inferioară; m. mentonier, care
ridică pielea bărbiei apropiind-o da buza inferioară. În dreptul pavilionului urechii sunt trei muşchi auriculari (anterior,
superior şi posterior) , dar care la om sunt foarte regresaţi.
Tot un muşchi pielos, dar care vine din regiunea laterală a gâtului şi se întinde până la colţurile gurii este m.
platisma (pielosul gâtului).
Muşchii masticatori (ridicători ai mandibulei) sunt muşchi care acţionează asupra articulaţiei temporo-
mandibulare şi sunt prezentaţi în tabelul 1.

29
Anatomia omului

Tabelul 1. Muşchii masticatori

Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
Apofiza coronoidă a Ridică mandibula şi
M. temporal Solzul temporalului
mandibulei închide gura
Unghiul şi ramura Cel mai piternic
M. maseter Arcada zigomatică
mandibulei muşchi masticator
Apofiza pterigoidiană a Ridică şi mişcă lateral
M. pterigoidian intern Mandibulă
zigomaticului mandibula

3.3.7.2. Muşchii gâtului

Gâtul prezintă două regiuni distincte: gâtul propriu-zis, situat anterior de coloana vertebrală şi ceafa, situată
posterior; în funcţie de aceste regiuni musculatura se împarte în : musculatura regiunii anterioare (mediane) şi
musculatura cefei. Muşchii cefei au ca acţiune principală extensia şi rotirea capului. Întrucât ca origine şi inserţie se
încadrează în muşchii dorsali ai trunchiului fiind strâns legaţi de aceştia, ei vor fi descrişi odată cu muşchii autohtoni ai
spatelui.
Muşchii gâtului (fig. 36) se grupează în muşchii regiunii anterioare a gâtului (muşchii hioidieni - tabelul 2 şi
muşchii prevertebrali - tabelul 3) şi muşchii laterali ai gâtului - tabelul 4.

Tabelul 2. Muşchii hioidieni

Subgrupa Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
Apofiza mastoidă Faţa internă a
M. digastric Ridică osul hioid
a temporalului mandibulei
Apofiza stiloidă a Ridică şi retrage
M. stilohioidian Osul hioid
temporalului hioidul
Muşchi Ridică hioidul şi
Linia milohioidi-
suprahioidieni M. milohioidian Osul hioid coboară
ană a mandibulei
mandibula
Ridică hioidul şi
Spina mentonieră
M. geniohioidian Osul hioid coboară
a mandibulei
mandibula
Manubriul sternal
M. sternohioidian Osul hioid Coboară hioidul
şi claviculă
Manubriul sternal Coboară
Cartilajul tiroid al
M. sternotiroidian şi primul cartilaj cartilajul tiroid al
laringelui
Muşchi costal laringelui
subhioidieni Cartilajul tiroid al
M. tirohioidian Osul hioid Coboară hioidul
laringelui
Marginea
M. omohioidian superioară a Osul hioid Coboară hioidul
omoplatului

Tabelul 3. Muşchii prevertebrali

Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
M. drept anterior al Înclină capul lateral
Vertebra Atlas Baza occipitalului
capului şi înainte
Primele vertebre Înclină capul lateral
M. lungul capului Osul occipital
cervicale şi înainte
M. drept lateral al Înclină capul lateral
Osul occipital Vertebra Atlas
capului şi înainte
Flexia şi înclinarea
Vertebre cervicale şi Vertebre cervicale
M. lungul gâtului laterală a regiunii
toracice (C3-T3) (C1-C6)
cervicale

Tabelul 4. Muşchii laterali ai gâtului

Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
M. pielos al gâtului
Vezi muşchii pieloşi ai capului
(platisma)
M. sternocleido- Apofiza mastoidă a Înclină capul lateral
Stern şi claviculă
mastoidian temporalului şi înainte
M. scaleni
Primele două perechi de Flexia regiunii
(anterior, mijlociu şi Vertebrele cervicale
coaste cervicale
posterior)

30
Anatomia omului

3.3.7.3. Muşchii trunchiului

Muşchii trunchiului (fig. 34, 35) se grupează în muşchi posteriori sau ai spatelui şi ai cefei care se subdivid în
muşchi situaţi superficial (tabelul 5) şi în muşchi profunzi ai spatelui (tabelul 6) şi în muşchi antero-laterali care se
subdivid în muşchi ai toracelui (tabelul 7) şi muşchi ai abdomenului (tabelul 8).
Muşchii spatelui
Tabelul 5. Muşchii superficiali ai spatelui
Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
Apropie omoplatul de
Osul occipital, Claviculă, acromion, coloana vertebrală,
M. trapez
vertebrele C7-T12 spina omoplatului ridică centura
scapulară
Vertebrele lombare, Coboară braţul,
Epifiza superioară a
M. marele dorsal toracale, sacrum, coxal, ridicarea corpului în
humerusului
ultimele coaste căţărare
Apropierea
M. romboizi Vertebrele C6-T4 Osul omoplat
omoplaţilor
M. ridicătorul
Vertebrele C1-C4 Osul omoplat Ridicarea omoplaţilor
omoplatului

Tabelul 6. Muşchii profunzi ai spatelui

Subgrupa Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
Vertebre Vertebrele C3-C7
Extensia coloanei
M. iliocostal lombare şi şi faţa externă a
vertebrale
Muşchi

sacrum coastelor
lungi

Vertebre
Vertebre cervicale şi Extensia coloanei
M. lungul spatelui
Sistemul lombare toracale, coaste, vertebrale
Inter- apofiza mastoidă
transversar 7 perechi în Vertebre
regiunea cervicală cervicale
Muşchi
scurţi

4 perechi în Vertebre Vertebrele Flexia laterală a

regiunea toracică toracale alăturate coloanei
4 perechi în Vertebre
regiunea lombară lombare
6 perechi în regiunea Vertebre
cervicală cervicale
Sistemul
4 perechi în regiunea Vertebre Vertebrele
inter-spinos Extensia coloanei
toracică toracale alăturate
4 perechi în regiunea Vertebre
lombară lombare
Vertebre Vertebrele de Rotirea vertebrelor
M. rotatori sau submultifizi
toracale deasupra toracale
Toate
Extensia şi înclinarea
vertebrele Vertebrele de
M. multifid laterală a coloanei
mobile şi deasupra
Sistemul vertebrale
sacrum
transverso-
Vertebrele Extensia şi rotaţia
spinos M. semispinal al capului Osul occipital
C4-T5 capului
Vertebrele Extensia şi rotaţia
M. semispinal cervical Vertebrele C2-C5
C1-C5 regiunii cervicale
Vertebrele Extensia şi rotaţia
M. semispinal toracal Vertebrele C6-T4
T6-T10 regiunii toracale
Apofiza
Vertebrele mastoidă a
M. splenius al capului Rotirea capului
C7-T3 temporalului şi
occipital
Sistemul Extensia, înclinarea
Vertebrele
spino- M. splenius al gâtului Vertebrele C1-C3 laterală, rotirea
T3-T6
transversal capului
Vertebra
M. oblic inferior al gâtului Vertebra atlas Rotirea capului
axis
M. marele drept posterior al Vertebra Extensia şi rotirea
Osul occipital
capului axis capului

31
Anatomia omului

Tabelul 7. Muşchii toracelui

Subgrupa Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
Adducţia bra-
Claviculă, stern, Epifiza superioară ţului şi ridicarea
M. marele pectoral
coastele I-VI a humerusului corpului în
M. care acţio-
căţărare
nează centura
Mişcarea
scapulară şi
omoplatului şi
membrul superior
M. marele dinţat Coastele I-X Osul omoplat ridicarea
coastelor
(m. inspirator)
Marginea externă Marginea externă Ridicarea
M. intercostali
inferioară a superioară a coastelor
externi
fiecărei coaste fiecărei coaste (m. inspirator)
Marginea internă Marginea internă Coborârea
M. intercostali
inferioară a superioară a coastelor
interni
Muşchi care fiecărei coaste fiecărei coaste (m. expirator)
acţionează cuşca Ridicarea
Capătul posterior
toracică M. supracostali Vertebrele C7-T11 coastelor
al coastelor
(m. inspirator)
Măreşte
Stern, coastele
cavitatea
M. diafragm VII-XII, vertebre Centrul frenic
toracică
lombare
(m. inspirator)

Tabelul 8. Muşchii abdomenului

Muşchiul Originea
Coastele V- VII,
M. drept abdominal
xifistern
M. oblic extern
Coastele V-XII
abdominal
Ligamentul inghinal,
M. oblic intern
osul coxal şi aponevroza
abdominal
lombară
Ligamentul inghinal,
osul coxal şi aponevroza
M transvers abdominal
lombară, coastele VII-
XII
Inserţia Acţiunea
Coborârea coastelor
Simfiza pubiană
şi flexia coloanei
Flexia, rotirea şi
înclinarea laterală a
Osul coxal şi linia albă
trunchiului; expiraţie
forţată
Flexia, rotirea şi
Coastele X-XII, pubis şi înclinarea laterală a
linia albă trunchiului; expiraţie
forţată
Comprimarea
Linia albă a
viscerelor şi expiraţie
abdomenului
forţată

3.3.4. Muşchii membrelor superioare

În cadrul musculaturii membrelor superioare (fig. 34, 35) se disting două grupe: muşchi care leagă membrul
superior de trunchi şi muşchi proprii. Primii acţionează asupra oaselor centurii şi articulaţiei scapulo-humerale
imprimând diferite mişcări braţului şi sunt situaţi în regiunea pieptului, spatelui şi a porţiunii posterioare a gâtului (m.
pectoral, m. dinţat, marele dorsal, trapezul, ridicătorul omoplatului, romboizii); ei au fost studiaţi la musculatura
trunchiului.
Musculatura proprie a membrelor superioare se împarte din punct de vedere topografic şi funcţional în patru
grupe: muşchii umărului care acţionează asupra articulaţiei scapulo-humerale şi mişcă braţul, muşchii braţului care
produc flexia-extensia în articulaţia umărului şi cea a cotului, muşchii antebraţului care realizează flexia-extensia mâinii
şi a degetelor, precum şi pronaţia-supunaţia şi muşchii mâinii care contribuie la mişcările degetelor. Toţi flexorii
membrelor superioare se află situaţi pe faţa anterioară a segmentelor, iar extensorii se găsesc pe faţa posterioară.
Muşchii articulaţiei scapulo-humerale (umărului), în afară de cei legaţi de trunchi, sunt prezentaţi în tabelul 9.

32
Anatomia omului

Tabelul 9. Muşchii articulaţiei scapulo-humerale

Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
Creasta deltoidiană a
Claviculă, acromion,
M. deltoid humerusului Adducţia braţului
spina omoplatului
(V-ul deltoidian)
Fosa supraspinoasă a Tuberculul mare al Adducţia braţului şi
M. supraspinos
omoplatului humerusului rotire internă
Fosa subspinoasă a Tuberculul mare al Rotirea externă a
M. subspinos
omoplatului humerusului braţului
Adducţia braţului şi
M. marele rotund Osul omoplat Şanţul intertubercular
rotire internă
Tuberculul mare al Rotirea externă a
M. micul rotund Osul omoplat
humerusului braţului
Faţa anterioară a Tuberculul mic al Adducţia braţului şi
M. subscapular
omoplatului humerusului rotire internă

Muşchii braţului. În regiunea braţului există două grupe de muşchi (tabelul 10): grupa anterioară (bicepsul
brahial, brahialul şi coracobrahialul) şi grupa posterioară (tricepsul brahial şi anconeul). Muşchii din grupa anterioară
produc flexia în articulaţia cotului (cât şi în cea scapulo-humerală), iar muşchii din grupa posterioară produc extensia
acestei articulaţii.
Tabelul 10. Muşchii braţului
Subgrupa Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
M. biceps brahial Apofiza coracoidă şi
Tuberozitatea Flexia
cavitatea glenoidă a
radiusului antebraţului
humerusului
M. de pe faţa M. brahial Faţa anterioară a Apofiza coro- Flexia
anterioară humerusului noidă a ulnei antebraţului
M. coracobrahial Anteducţia, ridi-
Apofiza coracoidă a Diafiza
carea şi adducţia
humerusului humerusului
braţului
porţiunea lungă Osul omoplat
M. triceps
vastul lateral Diafiza humerusului Olecranul ulnei Extensia braţului
M. de pe faţa brahial
vastul medial Diafiza humerusului
posterioară
M. anconeu Epicondilul lateral al Extensia
Olecranul ulnei
humerusului antebraţului

Muşchii antebraţului, în număr de 19, se împart topografic în trei subgrupe (tabelul11): anteriori, posteriori şi
externi. Din punct de vedere funcţional ei alcătuiesc următoarele categorii: muşchi pronatori şi supinatori, muşchi
flexori şi extensori ai mâinii şi muşchi flexori şi extensori ai degetelor. Flexorii sunt situaţi anterior, extensorii posterior,
iar în grupul extern se află atât flexori cât şi extensori.

Tabelul 11. Muşchii antebraţului

Sub-
Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
grupa
Epicondilul med. a
M. rotund pronator humerusului şi apof. Diafiza radiusului Pronaţia mâinii
Muşchii supreficiali anteriori

coracoidă a ulnei
Epicondilul med. a
M. flexor radial al carpului Metacarpianul II Flexia mâinii
humerusului
Epicondilul med. a Aponevroza
M. palmar lung Flexia mâinii
humerusului palmară
Epicondilul med. a
M. flexor ulnar al carpului Osul pisiform Flexia mâinii
humerusului şi olecran
Condilul med. şi apof.
Flexia falange-lor
M. flexor supeficial comun Coronoidă a humeru- Falangele mijlocii
mijlocii ale
al degetelor sului şi diafiza ale degetelor II-V
degetelor II-V
radiusului
Apof. Coronoidă a Falangele distale ale
M. flexor profund comun al Flexia degetelor
humerusului şi diafiza degetelor
Muşchi profunzi

degetelor II-V
ulnei II-V
anteriori

Apof. Coronoidă a
hume-rusului, diafiza Falanga distală a
M. flexor lung al policelui Flexia policelui
radiusului, membrana policelui
interosoasă
Pronaţia mâinii
M. pătrat pronator Diafiza ulnei Diafiza radiusului
şi a antebraţului
33
Anatomia omului

Epicondilul lateral a

ficiali posteriori
M. extensor ulnar al carpului Metacarpianul V Extensia mâinii
Muşchi super- humerusului
M. extensor pro-priu al Epicondilul lateral a Falanga proximală a Extensia
degetului mic humerusului degetului mic degetului mic
Falangele mijlocii şi
M. extensor comun al Epicondilul lateral a Extensia
distale ale degetelor
degetelor humerusului degetelor II-V
II-V
Diafiza ulnei şi
Muşchi profunzi posteriori

radiusului şi membrana Adducţia

M. adductor lung al policelui Metacarpianul I
interosoasă policelui

Diafiza radiusului şi Falanga proximală a

M. extensor scurt al policelui
M. extensor lung al policelui
M. extensor propriu al
indexului
Muşchi radiali (externi)
Extensia policelui
membrana interosoasă policelui
Diafiza ulnei şi Falanga distală a
Extensia policelui
membrana interosoasă policelui
Diafiza ulnei şi Extensia
Falangele indexului
membrana interosoasă indexului
Supinaţia şi

Epicondilul lateral al Epifiza inferioară a

M. brahioradial flexia
humerusului radiusului
antebraţului
M. extensor lung radial al
Diafiza humerusului Metacarpianul II Extensia mâinii
carpului
M. extensor scurt radial al Epicondilul lateral al
Metacarpianul III Extensia mâinii
carpului humerusului
Epicondilul lateral al Supinaţia
M. supinator scurt Diafiza radiusului
humerusului antebraţului

Muşchii mâinii se grupează topografic în trei grupe (tabelul 12): o grupă situată în dreptul policelui denumită
grupa eminenţei tenare, o grupă situată în dreptul degetului mic numită grupa eminenţei hipotenare şi o grupă
intermediară.
Tabelul 12. Muşchii mâinii
Subgrupa Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
M. adductor scurt Ligamentul transvers al Falanga proximală a
tenare degetul mare

Adducţia policelui
Muşchii eminenţei

al policelui carpului, scafoid şi trapez policelui

M. flexor scurt al Ligamentul transvers al Falanga proximală a
Flexia policelui
policelui carpului şi trapez policelui
(1)

M. opozant al Ligamentul transvers al Rotirea şi opoziţia

Metacarpianul I
policelui carpului şi trapez meta-carpianului I
M. adductor al Trapezoid, osul mare, Falanga proximală a
Adducţia policelui
policelui metacarpienele II-III policelui
Muşchii M. adductor al Falanga proximală a Adducţia degetului
eminenţei degetului mic
Pisiform
degetului V V
hipotenare
degetul mic M. flexor scurt al Ligamentul transvers al Falanga proximală a
Flexia degetului V
(5) degetului mic carpului şi osul cu cârlig degetului V
Flexia falangelor
Muşchii regiunii mijlocii

Tendoanele flexorului Tendoanele exten-

proximale şi
M. lombricali comun profund al sorului comun al
extensia falangelor
degetelor degetelor
distale
Falangele proximale
M. interosoşi
Metacarpienele II, IV, V ale degetelor Adducţia degetelor
palmari
II, IV, V
Falangele proximale
M. interosoşi
Metacarpienele I-IV ale degetelor Adducţia degetelor
dorsali
I-IV

34
Anatomia omului

3.3.8.5. Muşchii membrelor inferioare

În comparaţie cu musculatura membrelor superioare, cea a membrelor inferioare (fig. 34, 35) este mai
dezvoltată şi mai ales mai puternică, aceasta în legătură cu rolul extremităţilor inferioare în susţinerea greutăţii corpului,
în menţinerea echilibrului şi în locomoţie. Poziţia unor grupe funcţionale de muşchi este inversă faţă de membrul
superior, muşchii anteriori fiind extensori, iar cei posteriori flexori.
Topografic, în musculatura membrului inferior distingem patru grupe: muşchii centurii pelviene (m. bazinului),
muşchii coapsei, muşchii gambei şi muşchii piciorului. Muşchii bazinului produc diverse mişcări în articulaţia
coxofemurală; muşchii coapsei acţionează asupra articulaţiei şoldului şia genunchiului; muşchii gambei mobilizează
articulaţia gleznei şi articulaţiile piciorului, iar muşchii piciorului acţionează mai ales asupra degetelor.
Muşchii bazinului (tabelul 13) cuprind grupa muşchilor fesieri, care formează în partea posterioară a
bazinului un relief muscular caracteristic omului, cu funcţie foarte importantă în ortostatim; de asemenea la nivelul
bazinului mai întâlnim şi alţi muşchi pe faţa anterioară: m. ilio-psoas, m. obturatori, m. pătrat femural.

Tabelul 13. Muşchii bazinului

Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
Ilion, sacrum şi Extensia coapsei pe bazin sau a
M. fesierul mare Diafiza femurului
coccis bazinului pe coapsă
Trohanterul mare Extensia coapsei pe bazin, abducţia
M. fesierul mijlociu Ilion
al femurului şi rotirea internă a coapsei
Trohanterul mare Extensia coapsei pe bazin, abducţia
M. fesierul mic Ilion
al femurului şi rotirea internă a coapsei
Vertebrele Trohanterul mic al Flexia coapsei pe bazin sau a
m. psoas
M. ilio- T12-L4 femurului bazinului pe coapsă
psoas Trohanterul mic al Flexia coapsei pe bazin sau a
m. iliac Ilion şi sacrum
femurului bazinului pe coapsă

Gaura Trohanterul mare

M. obturator intern Rotirea externă a coapsei
obturatoare al femurului
Gaura Trohanterul mare
M. obturator extern Rotirea externă a coapsei
obturatoare al femurului
Tuberozitatea Epifiza sup. a
M. pătrat femural Rotirea externă a coapsei
ischiatică femurului

Muşchii coapsei se împart în trei grupe (tabelul 14): anterioară (m. croitor, m. cvadriceps şi m. tensor al
fasciei lata), posterioară (m. biceps femural, m. semitendinos şi m. semimembranos) şi medială (m. pectineu, m.
adductori, m. drept intern al coapsei).

Tabelul 14. Muşchii coapsei

Sub-
Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
grupa
Flexia coapsei pe bazin şi a gambei pe
M. croitor Spina iliacă Diafiza tibiei coapsă; rotirea externă a coapsei şi internă
Muşchii regiunii anterioare

a gambei
Epifiza supe-
tuberozitatea tibiei
comun pe rotulă şi
Printr-un tendon

Vastul
rioară şi diafiza
M. cvadriceps

medial
femurului
femural

Epifiza supe- Extensia gambei pe coapsă şi flexia coapsei

Vastul lateral rioară şi diafiza pe bazin
femurului
Vastul intermediar Diafiza femurului
Dreptul anterior Ilion
M. tensor al fasciei lata Epifiza supe- Extensia gambei pe coapsă, abducţia şi
Ilion
rioară a tibiei rotirea internă a coapsei
M. Porţiunea Tuberozitatea Printr-un ten-
Muşchii regiunii

biceps lungă ischiatică don comun pe Extensia coapsei pe bazin şi flexia gambei
posterioare

femu- Porţiunea epifiza sup. a pe coapsă

Diafiza femurului
ral scurtă tibiei şi fibulei
M. semitendinos Tuberozitatea Extensia coapsei pe bazin şi flexia gambei
Diafiza tibiei
ischiatică pe coapsă
M. semimembranos Tuberozitatea Epifiza supe- Extensia coapsei pe bazin şi flexia gambei
ischiatică rioară a tibiei pe coapsă
Muşchii M. adductor lung Pubis
Diafiza
regiunii M. adductor scurt Pubis Adducţia şi rotirea externă a coapsei
femurului
mediale M. adductor mare Pubis şi ischion

35
Anatomia omului

Muşchii gambei execută mişcări la nivelul piciorului, ei fiind extensori şi flexori ai piciorului şi ai degetelor,
dar şi adductori, abductori şi rotatori ai piciorului. Sunt împărţiţi în trei grupe (tabelul 15): anterioară (m. tibial anterior,
m. extensor comun al degetelor, m. extensor propriu al degetului mare, m. peronier anterior), posterioară (m. triceps
sural, m. plantar subţire, m. popliteu, m. flexor comun al degetelor, m. flexor propriu al degetului mare, m.tibial
posterior) şi laterală (m. peronier lung, m. peronier scurt).

Tabelul 15. Muşchii gambei

Sub-
Muşchiul Originea Inserţia Acţiunea
grupa
Epifiza superioară şi
Cuneiform I şi Flexia şi supinaţia
diafiza tibiei şi
Muşchii regiunii anterioare

M. tibial anterior
metatarsian I piciorului
membrana interosoasă
Epifiza superioară a Falangele mijlocii şi
M. extensor co- Extensia degetelor
tibiei, diafiza fibulei şi distale ale degetelor
mun al degetelor II-V
membrana interosoasă II-V
M. extensor pro-
Diafiza fibulei şi Falanga distală a Extensia halucelui şi
priu al degetului
membrana interosoasă halucelui flexia piciorului
mare (halucelui)
Flexia, adducţia şi
M. peronier
Diafiza fibulei Metatarsian V rotaţia internă
anterior
(pronaţia) piciorului
regiunii posterioare

m. gemeni
M. triceps sural
M. superficiali ai

Epifiza superioară a
medial
tibiei
şi lateral
Osul calcaneu prin Extensia piciorului şi
Diafiza tibiei şi fibulei tendonul lui Achile ridicarea călcâiului
solear

M. lung flexor Falangele distale ale

Diafiza tibiei Flexia degetelor II-V
Muş comun al degetelor degetelor II-V
chii M. lung flexor
Diafiza fibulei şi Falanga distală a
profu propriu al Flexia halucelui
membrana interosoasă halucelui
nzi halucelui
ai Diafiza tibiei, diafiza
Extensia piciorului
regiu M. tibial posterior fibulei şi membrana Osul scafoid
pe gambă
nii interosoasă
poste Epifiza superioară şi Metatarsian I şi Flexia şi pronaţia
M. peronier lung
rioar diafiza fibulei cuneiform I piciorului
e Flexia şi pronaţia
M. peronier scurt Diafiza fibulei Metatarsian V
piciorului

Muşchii piciorului
Muşchii piciorului sunt în număr de 20, se dispun într-o grupă dorsală şi una plantară. Grupa dorsală este
reprezentată de muşchiul pedios (m. extensor al degetelor). Muşchii regiunii plantare se împart în trei grupe formate, în
general, din aceeaşi muşchi ca la mână, doar cu unele oarticularităţi cum ar fi de exemplu absenţa muşchiului opozant al
degetului mare. Muşchii plantari mediali acţionează asupra degetului mare (m. abductor, m. flexor scurt, m. adductor).
Muşchii plantari laterali acţionează asupra degetului mic (m. abductor, m. flexor, m. opozant). Muşchii regiunii plantare
mijlocii, aşezaţi în trei planuri, acţionează asupra degetelor şi falangelor (m. flexor scurt al degetelor, m. pătrat al
plantei, 4 muşchi lumbricali, 3 muşchi interosoşi plantari şi 4 muşchi interosoşi dorsali).
Muşchii piciorului contribuie la mişcările degetelor, mişcări care sunt de importanţă mai mică decât cele ale
degetelor mâinii. Totodată însă, muşchii regiunii plantare şi tendoanele lor, prin tonusul şi contracţia lor, au un rol de
prim ordin la menţinerea arcurilor bolţii piciorului.

Rezumatul unităţii de curs:

Aparatul locomotor este format din: sistemele osos şi articular care cuprind oasele şi articulaţiile dintre ele
(componenta pasivă) şi sistemul muscular care cuprinde musculatura scheletică(componenta activă).
Scheletul uman este format din 208 oase, din care 33-34 de vertebre alcătuiesc coloana vertebrală (scheletul
axial), iar restul de 174 oase se grupează în jurul acesteia. Din punct de vedere topografic oasele sunt împărşite după
regiunile corpului în patru grupe: scheletul capului, scheletul trunchiului, scheletul membrelor superioare şi scheletul
membrelor inferioare. Totalitatea oaselor capului constituie craniul. Craniul este format din 22 oase articulate între ele,
dintre care: 8 oase formează etajul superior - neurocraniul - ce adăposteşte encefalul şi 14 oase formează etajul inferior
- viscerocraniul - care conţine segmentele iniţiale ale sistemelor respirator şi digestiv, precum şi receptorii unor
analizatori. Oasele neurocraniului, în număr de 8, articulate între ele prin articulaţii fixe (suturi), sunt: 4 nepereche

36
Anatomia omului

(frontal, etmoid, sfenoid şi occipital) şi 4 sub forma a doău perechi (parietale şi temporale). Viscerocraniul este un
masiv osos ce cuprinde 14 oase, din care 13 oase sunt fixe şi unul (mandibula) este articulat mobil prin articulaţia
temporo-mandibulară. Din cele 14 oase, 6 sunt perechi: 2 maxilare, 2 lacrimale, 2 nazale, 2 cornete nazale inferioare, 2
palatine şi două sunt neperechi: vomerul şi mandibula. La aceste oase se adaugă osul hioid, care deşi topografic
aparţine gâtului, se studiază împreună cu oasele feţei de care este legat funcţional (prin intermediul muşchilor).
Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste, stern şi bazin. Coloana vertebrală reprezintă scheletul
axial al trunchiului şi se formează prin suprapunerea celor 33-34 de vertebre. În medie lungimea coloanei vertebrale
ajunge la 73 cm. la bărbaţi şi la 63 cm. la femei. Vertebrele sunt dispuse metameric şi sunt grupate în: vertebre cervicale
C1 - C7, vertebre toracice T1 - T12, vertebre lombare L1 - L5, vertebre sacrale în număr de 5 sudate între ele formând
osul sacrum şi vertebre coccigiene în număr de 4-5, se sudează între ele formând osul coccis, situat în partea terminală a
coloanei vertebrale. Coastele sunt arcuri osoase în număr de 12 perechi; se articulează posterior la vertebrele toracice,
iar anterior cu sternul. După raportul cu sternul coastele se împart în coaste adevărate - perechile I-VII, coaste false -
perechile VIII-X şi coaste libere (flotante) - perechile XI-XII. Sternul, os nepereche, lat, situat median în partea
anterioară a toracelul, are formă de pumnal şi este alcătuit din manubriu, corp şi apendicele xifoid (xifistern). Membrele
superioare se articulează la torace prin centura scapulară formată din două oase: clavicula şi omoplatul. Scheletul
membrului superior propriu-zis este format din: scheletul braţului (humerus), scheletul antebraţului (cubitus şi radius) şi
scheletul mâinii (8 carpiene, 5 metacarpiene şi 14 falange). Membrele inferioare se articulează la bazin prin centura
pelviană, situată la nivelul bazinului. Este alcătuită din cele două oase coxale, fiecare dintre acestea este format din trei
oase (ilion, ischion şi pubis) sudate între ele. Scheletul membrului infperior propriu-zis este format din: scheletul
coapsei (femur), scheletul gambei (tibia şi fibula) şi scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene şi 14 falange).
Artrologia este ramura anatomiei care studiază articulaţiile. Articulaţiile reprezintă ansamblul părţilor moi şi
tari, prin intermediul cărora se leagă segmentele osoase în vederea asigurării imobilităţii, a unei mobilităţi parţiale sau a
unei mobilităţi totale. Principalul criteriu de clasificare a articulaţiilor este cel funcţional, adică după gradul de
mobilitate, care împarte articulaţiile în trei grupe: articulaţii fixe (sinartroze) în care mişcările sunt inexistente sau
minime, articulaţii semimobile (amfiartroze sau hemiartroze) care mişcări cu amplitudine redusă şi articulaţii mobile
(diartroze) sau articulaţiile adevărate la nivelul cărora se realizeazămişcări ample.
Ramura anatomiei care se ocupă de studiul muşchilor şi ale anexelor lor poartă numele de miologie, iar
totalitatea muşchilor alcătuiesc sistemul muscular. Muşchii participă la susţinerea poziţiei corpului, la realizarea
mişcărilor corpului şi a segmentelor sale, la menţinerea în contact a oaselor în articulaţii. Muşchii sunt alcătuiţi, în
principiu, din: un corp (pântec, venter) şi două extremităţi care se continuă cu tendoanele. Fiecare fibră este înconjurată
de o tec numită endomisium. Mai multe fibre formează fascicule,în jurul cărora se găseşte perimisium, iar la exteriorul
muşchiului există epimisium. Anexele muşchiului sunt: fasciile, bursele sinoviale, tecile fibroase ale tendoanelor şi
tecile sinoviale ale tendoanelor. După regiunile cărora aparţin din punct de vedere topografic, muşchii se grupează în:
muşchii capului, muşchii gâtului, muşchii trunchiului, muşchii membrelor superioare şi muşchii membrelor inferioare.

Cerinţe obligatorii:
După însuşirea noţiunilor din această unitate de curs, cursaţii trebuie să cunoască:
 Definiţia şi importanţa aparatului locomotor şi a sistemelor sale;
 Localizarea şi alcătuirea segmentelor osoase
 Clasificarea articulaţiilor din punct de vedere funcţional;
 Elementele componente ale unei diartroze;
 Rolul şi structura muşchilor şi elementele ataşate muşchilor (inserţii, tendoane, anexe);
 Principalele grupe musculare şi localizarea lor în corp;
 Descrierea principalilor muşchi scheletici (origine, inserţie şi acţiune).

Întrebări:
 Localizaţi şi descrieţi oasele craniului;
 Prezentaţi caracteristicile regionale ale vertebrelor;
 Descrieţi comparativ scheletul membrelor superioare şi inferioare;
 Câte tipuri de articulaţii există în organism ?
 Care sunt elementele componente ale unei diartroze ?
 Cum se clasifică musculatura corpului ?
 Care sunt principalii muşchi ai capului şi gâtului?
 Prezentaţi originea, inserţia şi acţiunea muşchilor trunchiului;
 Prezentaţi comparativ musculatura membrelor superioare şi inferioare.

37