Școala postliceală F.E.G.

Călărași

SISTEMUL MUSCULAR

PETRACHE ANA-MARIA DATA

CLASA AMF I 05.12.2023
PROFESOR: ATENA MARIN
 Introducere
Ce este sistemul muscular?

Totalitatea mușchilor si formațiunilor contractile din diverse organe ale

corpului uman constituie sistemul muscular. Mușchii asigură locomoția, munca
fizică, activitațile motoare ale organelor interne, adaptarea și menținerea poziției
corpului.

Mușchii corpului uman se clasifică în 3 clase:

- mușchii scheletici (somatici) - sunt muschii striați care se fixează pe schelet prin tendoane. Ei
sunt în numar de peste 500, reprezintă 50% din greutatea corpului omenesc si raspund la
comenzile directe ale sistemului nervos central. Mușchii scheletici constituie componentele
active ale sistemului locomotor, fiind responsabili de orice miscare voluntară si conștientă, de la
zâmbet până la alergat.
Unitatea structurala a mușchilor scheletici este fibra musculară striată, care are o lungime de 5
pana la 12 cm. Fibra musculară striată este alcatuită din numeroase miofibrile (elementul
contractil al fibrei musculare). La un mușchi scheletic se disting o parte cărnoasa numită corp
muscular și doua extremitați numite tendoane: una prin care se fixează de osul imobil în timpul
contracției numită origine si alta prin care se prinde de osul mobil numită inserție.
- mușchii netezi (involuntari, viscerali) - sunt mușchii care coordonează mișcarea involuntară a
organelor interne
- mușchiul cardiac (miocardul) - reprezinta cea mai mare parte din masa inimii, mișcarea lui
automată determinand inima sa bată.

Structura mușchilor scheletici

Mușchiul scheletic este considerat un organ al sistemului muscular.

Fiecare organ sau mușchi este format din țesut muscular scheletic, țesut conjunctiv, țesut
nervos și țesut sanguin sau vascular.

Mușchii scheletici variază considerabil în mărime, formă și aranjamentul fibrelor.

Acestea variază de la fire extrem de mici, cum ar fi mușchiul stapediu al urechii medii, până la
mase mari, cum ar fi mușchii coapsei.

Unii mușchi scheletici sunt lați ca formă, iar alții îngusti. La unii mușchi fibrele sunt
paralele cu axa lungă a mușchiului; în unele converg către un atașament îngust; iar în unele sunt
oblice.

Fiecare fibră musculară scheletică este o singură celulă musculară cilindrică. Un mușchi
scheletic individual poate fi format din sute, sau chiar mii, de fibre musculare strânse împreună și
învelite într-un înveliș de țesut conjunctiv

Fiecare mușchi este înconjurat de o teacă de țesut conjunctiv numită epimisium. Fascia,
țesut conjunctiv din afara epimisiumului, înconjoară și separă mușchii.
 Porțiuni ale epimisiumului se proiectează spre interior pentru a împărți mușchiul în
compartimente. Fiecare compartiment conține un mănunchi de fibre musculare.

Fiecare mănunchi de fibre musculare se numește fascicul și este înconjurat de un strat de

țesut conjunctiv numit perimisium. În cadrul fasciculului, fiecare celulă musculară individuală,
numită fibră musculară, este înconjurată de țesut conjunctiv numit endomisium.

Celulele musculare scheletice (fibre), ca și alte celule ale corpului, sunt moi și fragile.
Învelișul de țesut conjunctiv oferă suport și protecție celulelor delicate și le permite să reziste
forțelor de contracție. Acoperirile oferă, de asemenea, căi pentru trecerea vaselor de sânge și a
nervilor.

În mod obișnuit, epimysium, perimysium și endomysium se extind dincolo de partea

cărnoasă a mușchiului, burta sau gaster, pentru a forma un tendon gros asemănător unei frânghii
sau o aponevroză largă, în formă de foiță.

Tendonul și aponevroza formează atașamente indirecte de la mușchi la periostul oaselor

sau la țesutul conjunctiv al altor mușchi. De obicei, un mușchi se întinde pe o articulație și este
atașat de oase prin tendoane la ambele capete. Unul dintre oase rămâne relativ fix sau stabil, în
timp ce celălalt capăt se mișcă ca urmare a contracției musculare.

Mușchii scheletici au o cantitate abundentă de vase de sânge și nervi. Acest lucru este
direct legat de funcția primară a mușchiului scheletic, contracția. Înainte ca o fibră musculară
scheletică să se poată contracta, trebuie să primească un impuls de la o celulă nervoasă.

În general, o arteră și cel puțin o venă însoțesc fiecare nerv care pătrunde în epimisiumul
unui mușchi scheletic.

Ramurile nervoase și ale vaselor de sânge urmăresc componentele țesutului conjunctiv ale
mușchiului unei celule nervoase și cu unul sau mai multe vase de sânge minuscule numite
capilare.
 Ce sunt mușchii involuntari?

Mușchii involuntari, cunoscuți ca ”mușchii albi” sau ”mușchii netezi” sunt mușchii din
corpul uman ai căror contracție este controlată de sistemul nervos autonom. Mușchii involuntari
includ toți mușchii ai căror activitate este independentă și nu este afectată de activitatea nervilor
voluntari.

Din punct de vedere histologic, mușchii involuntari diferă de mușchii voluntari deoarece
fibrele din care sunt compuși nu cuprind striații și astfel, sunt caracterizați printr-o structură
aproape complet uniformă, definită ca musculatură ”netedă”. Celulele care compun mușchii
involuntari sunt traversați de filamente subțiri, numite miofibrile, care sunt parțial contractile. În
comparație cu mușchii striați, mușchii netezi se contractă și se relaxează mai încet.

Mușchii involuntari sunt prezenți în pereții sistemului digestiv, vaselor de sânge, bronhii,
uter și vezică. Deși sunt formați din fibre speciale de mușchi striați care nu sunt netede, aceștia
aparțin grupului de mușchi netezi, ca și grupul de muchi ai inimii.

Mușchii involuntari ai inimii, sistemelor respirator și digestiv funcționează automat.

Aceste operațiuni sunt declanșate de nervi și nervii sunt stimulați de lichide chimice complexe
(cum ar fi acetilcolina și norepinefrina) care îi înconjoară și alte celule vii. Rolul mediatorilor
chimice este esențial în activitățile de funcționare deoarece pe lângă faptul că dau viață
contracției involuntare, aceștia sunt esențiali în modularea activității.

Bolile care afectează mușchii involuntari includ ocluziunea (blocajul) arterelor coronare
cauzată de ateroscleroză și / sau tromboză. Problemele pot duce la infarctul miocardic (infarct),
în funcție de partea din miocard care este afectată și severitatea bolii persoanei. Acest lucru apare
deoarece arterele coronare sunt artere finale funcționale și dacă una nu mai funcționează,
celelalte nu pot prelua regiunea pentru a compensa pierderea, spre deosebire de activitatea
țesuturilor. De asemenea, există anumiți viruși care pot duce la miocardită (inflamarea
miocardului). Solicitarea celei mai adecvate forme de tratament este esențială pentru a preveni
apariția viitoarelor complicații.
 Ce funcție au mușchii involuntari?

Principala funcție a sistemului muscular este mișcarea. Mușchii sunt singurul țesut din
corp care au capacitatea de a se contracta și de a mișca anumite părți din corp. Efectuează
anumite funcții, cum ar fi: permite corpului să își mențină postura corpului și poziția (stat jos sau
în picioare), stabilizează și întăresc articulațiile, și produc căldura pentru menține temperatura
normală a corpului.

Funcția mușchilor involuntari este de a cauza variații în forma sau diametrul interior al
organelor (mișcarea substanțelor din interiorul corpului, favorizând posibilele treceri sau
excluderi ale conținutului). Contracția este regulată de sistemul nervos autonom. Inima este un
exemplu de mușchi involuntari.

În momentul în care mușchii involuntari ai organelor tubulare (cum ar fi vasele de sânge

și intestinul) se contractă, aceștia provoacă o reducere a suprafeței pereților în care se găsesc
fibrele musculare. În momentul în care faza de contracția urmează după dilatare, suprafețele
pereților organelor se întorc la dimensiunile normale. Repetarea mecanismului este esențială
pentru a permite reglarea tonusului vaselor de sânge și duc la apariția mișcărilor vitale pentru
bunăstarea organismului, cum ar fi peristalza intestinală.

Miocardul
Miocardul este peretele muscular al inimii, fiind partea cea mai groasă a peretelui
cardic, format din țesut muscular. În structura miocardului se disting două varietăți de țesut
muscular: țesutul cardiac și țesutul nodal.

Țesutul cardiac formează cea mai mare parte a miocardului. Este format din fibre
striate cardiace, alcătuind așa-zisul miocard adult. În atrii fibrele sunt dispuse circular iar în
ventricule sunt dispuse oblic-spiralat, spre vârful inimii, formând vârtejul inimii. Nu există
continuitate între miocardul atriilor și cel al ventriculelor, separatia fiind făcută printr-o pătură
conjunctivo–fibroasă, legătura anatomică și funcțională fiind realizată de țesutul nodal, alcătuit
dintr-o musculatură specifică, ce păstrează caracterele embrionare.

Țesutul nodal este denumit și miocardul embrionar sau aparatul de conducere al inimii.
Este format din fibre musculare cu multă sarcoplasmă, în care se acumuleaza glicogen, dar cu
puține miofibrile, care sunt dispuse în toate sensurile. Acest țesut formează aglomerări de fibre
numite noduli. În inima adultă exista doi noduli: nodulul sinoatrial, în atriul drept, în vecinătatea
vărsării venei cave superioare și nodulul atrioventricular, care pleacă din nodulul atrioventricular
și se împarte în două ramuri, una stângă și alta dreaptă, care coboară în ventricule. Cele două
ramuri se divid, formând în pereții ventriculari rețeaua subendocardiacă (rețeaua Purkinje).

Morfologic, țesutul nodal se deosebește de cel de execuție prin aranjamentul neregulat al

miofibrilelor care trec de la o celulă la alta, formând rețele, și prin abundența sarcoplasmei,
bogată în glicogen.

Proprietățile miocardului sunt comune cu ale mușchilor striați scheletici

(excitabilitatea, conductibilitatea, contractibilitatea, elasticitatea) și proprii (automatismul).

 Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli care

egalează sau depășesc valoarea prag. Aceasta reprezintă legea „totul sau nimic”.
Inima este excitabilă numai in faza de relaxare (diastolă), iar in sistolă se află în stare
refractare absolută și nu raspunde la stimuli. Aceasta reprezinta „legea
neexcitabilității periodice a inimii”.
 Automatismul reprezintă proprietatea țesutului nodal de a se autoexcita ritmic.
Mecanismul se bazează pe modificări ciclice de depolarizare și repolarizare ale
membranelor celulelor acestuia.
 Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga excitația în toate fibrele
sale. Impulsurile generate automat și ritmic de nodulul sinoatrial se propagă în pereții
atriilor, ajung în nodulul atrioventricular și, prin fasciculul Hiss și rețeaua Purkinje, la
 țesutul miocardic ventricular. Țesutul nodal generează și conduce impulsurile, iar
țesutul miocardic adult răspunde prin contracții.
 Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul
prin modificări ale dimensiunilor și tensiunii. Astfel, în camerele inimii se produce o
presiune asupra conținutului sanguin și are loc expulzarea acestuia. Forța de
contracție este mai mare în ventricule decât în atrii, iar ce mai mare este în ventriculul
stâng. Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările, diastole.

 țesutul miocardic ventricular. Țesutul nodal generează și conduce impulsurile, iar

țesutul miocardic adult răspunde prin contracții.
 Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul
prin modificări ale dimensiunilor și tensiunii. Astfel, în camerele inimii se produce o
presiune asupra conținutului sanguin și are loc expulzarea acestuia. Forța de
contracție este mai mare în ventricule decât în atrii, iar ce mai mare este în ventriculul
stâng. Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările, diastole.

II. Întinderi și rupturi musculare:

1.Cauze: Intinderile și rupturile musculare sunt cauzate de eforturi musculare intense (frecvente
la sportivi). Întinderea musculară este produsă de contracția excesivă a mușchiului, peste limita
de elasticitate. Ruptura musculară este produsă de ruperea mușchiului sau a țesutului conjunctiv
adiacent.
2.Simptome: Se manifestă prin dureri locale, echimoze și tumefierea zonei afectate, vărsături și
colaps în cazuri grave.
3.Prevenire: Se poate preveni printr-un regim de viață echilibrat, repaus și tratament chirurgical
în cazuri grave.
 Ce este contractura musculară?

Contractura musculară este considerată un exces al tonusului muscular, o scurtare

dureroasă a fibrelor țesutului moale, prin menținerea unei tensiuni intramusculare, peste limitele
sale fiziologice. De asemenea interesează o articulație (mușchi, structuri conjunctive),
determinând o limitare a amplitudinii de mișcare a articulației respective.

Principalele cauze ale apariţiei contracţiilor sunt depunerea excesivă de efort şi oboseala
musculară. Alţi factori pot fi consumul insuficient de lichide, expunerea la frig sau cald, mişcări
prost executate sau carenţele de săruri şi minerale.

Simptomatologia musculaturii cum ar fi: inflamația, roșeața și durerea locală sau iradiantă,
rezultă chiar și o disfuncție a unui segment sau zonă a corpului.
Contracturile musculaturii spatelui pot fi determinate și de atitudini vicioase ale coloanei
vertebrale, sau a unor atitudini antalgice în scolioza, cifoza, spate plan, lordoza, etc. Tinuta
incorecta, pozitiile defectuoase adoptate in cursul unor activitati, exercitiile fizice intense, mai
ales dacă sunt executate din poziții vicioase, sarcina, constituie împrejurări în care apar
frecventele contracturi la nivelul spatelui.

Concluzii
 Sistemul muscular este alcătuit din aproximativ 600 de mușchi scheletici, dintre care
aproximativ 125 de perechi sunt deosebit de importanți, fiind implicați în menținerea poziției și
mișcărilor de bază. Mușchii sunt însă de trei tipuri: mușchi scheletici, mușchi cardiac și mușchi
netezi.
Mușchiul cardiac este alcătuit din fascicule celulare strâns unite și intercalate și deși
prezintă striații transversal asemănătoare mușchiului scheletic, celulele musculare cardiace sunt
uninucleate.
Mușchiul neted este alcătuit din celule care nu prezintă striații. Contracția mușchiului
neted are la bază activitatea filamentelor de actină și miozină care însă nu sunt aranjate
paracristalin, precum cele din musculature scheletică.

Bibliografie

http://bacbioro.weebly.com/sistemul-muscular.html

https://www.corpul-uman.com/2012/05/muschii-involuntari.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mu%C8%99chi_(anatomie)

https://www.humanitas.net/ro/wiki/anatomie/muschi-involuntari/

Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................2
Ce este sistemul muscular?.........................................................................................................................2
 Structura mușchilor scheletici.................................................................................................................3
Ce sunt mușchii involuntari?...............................................................................................................5
Miocardul..................................................................................................................7

Noțiuni elementare de igiena si patologie....................................................................................................8

Ce este contractura mjusculară?..............................................................................................................9

Concluzii................................................................................................................10

Bibliografie...............................................................................................................10