Contractia musculara

Tesutul muscular este alcatuit din celule care au proprietatea de a se contracta

si relaxa, realizand lucru mecanic, care determina deplasarea segmentelor corpului
si a corpului intreg.

De asemenea, tesutul muscular asigura bataile inimii sau propulsarea

alimentelor in tubul digestiv, activitati la fel de importante in realizarea
supravietuirii organismului.

Dintre toate tipurile de tesuturi, cele musculare sunt mai abundente,

reprezentand 40% din masa corpului.

Celulele musculare, numite si fibre musculare, realizeaza contractii datorita

unor organite celulare specifice numite miofibrile.

Miofibrilele sunt compuse din miofilamente de actina si miozina, proteine

contractile (prezente si in structura citoscheletului, insa mai numeroase si cu o alta
organizare), de care se ataseaza proteine reglatoare numite tropomiozina si
troponina.

Dupa structura si proprietatile lor, tesuturile musculare se clasifica in trei

grupe:

1.striat

2.neted

3.cardiac

1
 Tesutul muscular neted

Tesutul muscular neted este alcatuit din fibre musculare fine, alungite, in forma
de fus, ascutite la capete, cu lungimea cuprinsa intre 10-100 u si diametrul de 2-4 u,
in care se afla un singur nucleu mare, oval.

Fiecare celula contine citoplasma specializata numita sarcoplasma, inconjurata

de o membrana numita sarcolema.

Miofibrilele fibrelor musculare netede sunt lungi, dispuse paralel cu axul

longitudinal al celulei, iar miofilamentele lor sunt dispuse omogen, fara a descrie o
forma caracteristica.

Fibrele musculare netede sunt dispuse in straturi si, foarte rar, in pachete, fiind
prezente in peretii tubului digestiv, vezicii urinare, uterului, vaselor de sange,
canalelor unor glande.

Contractiile fibrelor netede sunt lente, slabe si involuntare, asa cum sunt
contractiile stomacului si intestinului, care asigura prelucrarea mecanica si
propulsarea continutului, precum si contractiile si relaxarile peretilor arteriali care
influenteaza presiunea sangvina.

2
 Tesutul muscular striat

Tesutul muscular striat este cel mai abundent dintre toate tipurile de tesuturi
din corpul uman.

Acest tesut formeaza muschii scheletici, organe care se fixeaza de oase prin
tendoane, determinand miscarea acestora; aceste organe sunt alcatuite din fibre
musculare striate, grupate in pachete numite fascicule.

Fiecare fibra musculara striata este alungita si cilindrica, avand lungimea

cuprinsa intre 3-12 cm si grosimea de 20-200 um.

Fiecare fibra striata este un sincitiu (masa citoplasmatica cu mai multi nuclei).

Nucleii sunt ovali si dispusi la periferie, sub sarcolema.

In sarcoplasma se gasesc miofibrile cu aspect striat, compuse din discuri clare,

care alterneaza cu discurile intunecate. Discurile intunecate sunt compuse din
miofilamente subtiri de actina.

Intr-o miofibrila se afla aproximativ 1500 de miofilamente de miozina si 3000

de miofilamente de actina.

Un miofilament de miozina este inconjurat de 6 miofilamente de actina, iar un

miofilament de actina este inconjurat de 3 miofilamente de miozina.

De miofilamente sunt legate proteine reglatoare: troponina si tropomiozina.

Discurile intunecate sunt strabatute de o banda luminoasa, numita banda H.

Discurile clare sunt strabatute de membeana Z, care trece de la o miofibrila la

alta, consolidandu-le, si se fixeaza la capete pe fata interna a sarcolemei.

In miofibrile segmentul cuprins intre doua membrane Z se numeste sarcomer si

constituie unitatea morfofunctionala a miofibrilei.

In sarcoplasma se afla multe mitocondrii, care asigura suportul energetic

necesar contractiei si relaxarii fibrei.

3
 Contractia fibrelor striate este rapida si puternica si se realizeaza prin
scurtarea sarcomerelor, consecutiva glisarii miofilamentelor de actina printre cele
de miozina, dupa aplicarea unui stimul adecvat; aceasta actiune determina
apropierea membranelor Z, scurtarea miofibrilelor si, implicit, contractia fibrei
musculare.

Tesutul muschilor scheletici determina miscarea coordonata, voluntara si

automata a membrelor, trunchiului, maxilarelor, globilor oculari, chiar si miscarea
muschilor scheletici implicati in ventilatia pulmonara, a celor implicati in expresia
fetei, in vorbire si scriere.

Adultii au un anumit numar de fibre musculare. Prin exercitii, cum sunt

ridicarile de greutati, celulele musculare ale muschilor scheletici se maresc, creste in
dimensiuni si muschiul, dar numarul de celule nu creste.

4
 Tesutul muscular striat de tip cardiac (miocardul)

Tesutul muscular striat de tip cardiac este un tesut unic, prezent numai in
peretii inimii.

Acest tesut are o serie de caracteristici asemanatoare cu ale fibrelor striate

scheletice si cu cele ale fibrelor netede.

Fibrele sale contin miofibrile striate, dar sunt uninucleate si realizeaza

contractii involuntare, ca fibrele netede.

Totusi, fibrele muschiului cardiac au si caracteristici proprii: sunt mai scurte ca

fibrele striate, striatiile sunt ceva mai putin evidente, miofibrilele sunt mai groase,
sarcolema, mai subtire si mai greu de distins in preparate microscopice, contine mai
multe mitocondrii.

Celulele miocardului sunt individualizate si alungite, dar prezinta ramificatii.

Legaturile intercelulare se realizeaza la nivelul unor jonctiuni numite discuri

intercalare (striile scalariforme), la nivelul carora se transmite excitatia de la o
celula la alta, astfel ca stimularea unei fibre cardiace este rapid transmisa in tot
muschiul, motiv pentru care miocardul functioneaza ca un tot unitar.

Intre fibrele cardiace se afla tesut conjunctiv moale bogat in vase de sange care
asigura aprovizionarea cu oxigen si nutrimente.

Intre fibrele cardiace se afla tesut conjunctiv moale, bogat in vase de sange, care
asigura aprovizionarea cu oxigen si nutrimente.

Alaturi de acest tesut miocardic cu rol contractil, in muschiul inimii se afla si

miocardul specific sau asa numitul tesut nodal autoexcitabil, care este organizat in
noduli si retea, determinand contractia ritmica a miocardului; structurile constituite
din acest tesut nodal sunt nodulii sinoatrial si atrioventricular, precum si fasciculul
His, continuat cu reteaua Purkinje.

Fibrele muschiului cardiac joaca un rol esential in contractia atriilor si

ventriculelor, asigurand activitatea ritmica a inimii si circulatia sangelui in sistemul
vascular.

5
 Spre deosebire de fibrele muschilor scheletici, in anul 2001 s-a descoperit ca in
corpul adultului exista si cateva celule de origine (celule stem) a celulelor cardiace,
care pot asigura reparatii si chiar cresteri ale masei inimii; acest lucru a fost
identificat la pacienti care au suferit un transplant cardiac si la care cresterea masei
inimii a fost de 20%; cercetarile actuale se concentreaza in vederea descoperirii
mecanismelor de control si activare a celulelor reparatoare ; practicarea sportului, a
gimnasticii aerobice, intareste miocardul, conducand, in timp, la cresterea fortei si a
diametrului, prin ingrosarea si inmultirea celulelor.

6
 Patologia musculara

MYASTHENIA GRAVIS

Boala "invizibila", miastenia gravis este o boala cronica neuromusculara care se

manifesta prin oboseala severa la repetarea unei anumite miscari si slabiciunea
muschilor voluntari ai corpului, insusi termenul de “miastenia gravis" se traduce
prin "slabiciune musculara severa".

Miastenia gravis (din greacă mios "mușchi", asthenia, "slăbiciune", și latină:

gravis "grav") este o boală autoimună neuromusculară, ce duce la slăbiciune
musculară fluctuanta și fatigabilitate.

Cea mai intilnita forma este cea autoimuna. Miastenia gravis este cauzata de
un atac al sistemului imun asupra receptorilor acetilcolinici postsinaptici, intrerupind
transmiterea neuromusculara. Factorul declansator al productiei de autoAc este
necunoscut.

Afectiunea se asociaza si cu alte disfunctii ale sistemului imun, anormalitati ale

timusului, tireotoxicoza. Rolul timusului in miastenie este incert, dar 65% dintre
bolnavi au hiperplazie timica si 10% au timom. Jumatate dintre timoame sunt
maligne. Factorii precipitanti includ:

- infectiile,
- interventiile chirurgicale,
- unele medicamente (quinina, procainamida, blocantii de canale ale Ca,
sulfatul de Mg, aminoglicozidele).

Tratamentul este simptomatic, utilizind droguri anticolinesterazice si

imunomodulatoare, care determina supresia sistemului imun: corticosteroizi si
gammaglobulina.Timectomia este o solutie pentru pacientii sub 60 de ani.

7
Patogenie

Miastenia gravis este determinata de un defect in transmiterea impulsului

nervos la muschiul efector. Aceasta apare atunci cind comunicarea normala dintre
nerv si muschi este intrerupta la nivelul jonctiunii neuromusculare - locul unde
celulele nervoase se conecteaza cu fibrele musculare controlate.

In mod normal, atunci cind impulsul nervos trece prin nerv, terminatiile
acestuia elibereaza o substanta neurotransmitatoare numita acetilcolina.
Acetilcolina traverseaza jonctiunea neuromusculara si se leaga de receptorii
specifici care activeaza generarea unei contractii musculare. In miastenia gravis Ac
blocheaza, altereaza sau distrug receptorii acetilcolinici, impiedicind contractia.
Persoanele cu forma de boala seronegativa nu au Ac antireceptori. Acesti Ac sunt
produsi de sistemul imun al corpului.

Cauze

Boala nu este ereditara si nici contagioasa, dar poate apare la mai multi
membrii ai unei familii. Este considerata o boala autoimuna, in care corpul ataca
gresit propriile structuri prin intermediul Ac anti receptori acetilcolinici.

Timusul, glanda aflata sub stern, joaca un rol important in dezvoltarea

sistemului imun la inceputul vietii. Glanda este dezvoltata integral la opii si
adolescenti si regreseaza in functie si structural spre viata adulta, fiind inlocuita de
grasime. La persoanele adulte cu miastenia gravis timusul este anormal de mare,
suferind o hiperplazie limfoida - proces descoperit doar in nodulii limfatici sau
splina. Unele persoane bolnave pot dezvolta timoame - tumpri ale timusului.

Simptome si diagnostic

Caracteristic miasteniei gravis este slabiciunea musculara, care creste dupa

perioade lungi de activitate fizica si se imbunatateste dupa repaus. Boala poate
afecta orice muschi voluntar, totusi simptomele apar mai ales la musculatura
pleoapei, expresiei faciale si deglutitiei. Simptomele pot apare brusc si pot fi
interpretate gresit.

8
Primele simptome aparute in evolutia bolii sunt:

- slabiciunea muschilor ochiului, diplopie, ptoza

- disfagie
- dizartrie, vorbit balbait
- dispnee

Gradul de slabiciune musculara variaza de la bolnav la bolnav.

Urmatoarele simptome aparute includ:

- afectarea muschilor flexori ai piciorului

- slabiciunea muschilor faciali, cu ptoza bilaterala si zimbet orizontal

-pleoapa inferioara cade si lasa dezvelita sclera alba a ochiului

-afectarea muschilor bratelor –deltoidul si extensorii degetelor, tricepsul

-slabiciunea muschilor respiratori- insuficienta acuta respiratorie

-disfagie cu aspiratia alimentelor in trahee

-slabiciunea muschilor palatini

-slabiciunea muschilor de sustinere a gatului

- masticatie dificila

Bolnavii mai au asociate si alte disfunctii imune:

- hipertiroidismul,
- artrita reumatoida,
- sclerodermia si
- lupusul.

9
Diagnostic

Slabiciunea este un simptom comun in multe alte afectiuni, motiv pentru care
miastenia gravis ramane nediagnosticata de multe ori.

Pentru a pune diagnosticul corect este nevoie de:

- examinare fizica si neurologica

- teste de sange
- testul la edrofonium
- studii ale conductibilitatii nervoase
- electromiografie
- computer tomografie – pentru a identifica un timus anormal
- teste ale capacitatii pulmonare

Tratament

La majoritatea persoanelor, miastenia poate fi controlata. Exista mai multe

terapii eficiente in reducerea slabiciunii musculare.
Tratamentul include:

- medicatie
- timectomie
- plasmafereza
- gammaglobulina

10