00 0 Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea Kinetoterapie si Motricitate Speciala

FIZIOPATOLOGIA RUPTURILOR MUSCULARE

Profesor coordonator: Student:

Conf.Dr. Hagiu Bogdan-Alexandru Rascanu Alexandru Constantin

1
CUPRINS
FIZIOPATOLOGIA RUPTURILOR MUSCULARE.............................................................................1
Introducere..................................................................................................................................................3
Leziunile musculare.....................................................................................................................................4
1.Mecanismul lezional.............................................................................................................................4
2.Mecanismul de producere....................................................................................................................5
3.Mecanismul de vindecare.....................................................................................................................6
4.Intinderile musculare............................................................................................................................7
5.Rupturile musculare..............................................................................................................................8
6. Simptomatologie.................................................................................................................................8
7. Investigatii...........................................................................................................................................9
8. Prim-ajutor........................................................................................................................................10
9.Tratament...........................................................................................................................................11
10. Prognostic si evolutie.......................................................................................................................12
Concluzii...................................................................................................................................................13
Bibliografie................................................................................................................................................15

2
 Introducere

Sistemul muscular somatic, alcătuit la om, din aproximativ 434 de muşchi, reprezintă cca.
405 din greutatea corporală; din acest procent, 10% îl reprezintă muşchii netezi din pereţii
organlor interne şi vaselor de sânge împreună cu muşchiul cardiac. Un muşchi striat este alcătuit
din mai multe elemente: corpul muscular, tendonul, joncţiunea tendino-musculară, inserţia
muşhiului, tecile sinoviale, vasele şi nervii muşchiului.

Fibrele musculare sunt unite între ele prin ţesut conjunctiv dispus în jurul sarcolemei,
unde formează endomisiumul. Fibrele musculare se grupează în fascicule, înconjurate de
asemenea de o teacă conjunctivă numită perimisium. Corpul muşchiului, care cuprinde, toate
fasciculele de fibre musculare, este acoperit şi el de ţesut conjunctiv ce poartă numele de
epimisium.

Vascularizaţia muşchilor scheletici este foarte bogată, arterele pătrunse în muşchi, în

ţesutul conjunctiv dintre fibrele musculare, se orientează paralel cu acestea din urmă. În
endomisium se găseşte o bogată reţea de capilare ce aduc sângele oxigenat la fibrele musculare.
Reţeaua venoasă epurează muşchiul de bioxidul de carbon şi de produşii de catabolism. Oamenii
sedentari au 3-4 capilare pentru fiecare fibră musculară, în timp ce sportivii au 6-7 capilare, cu
posibilitatea măririi numărului de capilare funcţionale, în timpul efortului.

Fibra musculară striată are o lungime cuprinsă între 1 mm şi 12 cm, iar diametrul de
10100µ şi este formată din:

- membrana fibrei musculare (sarcolema) ce are rol în producerea potenţialului de acţiune

şi în conducerea excitaţiei. Ea prezintă o serie de invaginaţii ce formează sistemul de tuburi
transversale şi longitudinale, care transmit potenţialul de acţiune de la sarcolemă la miofibrile;

- reticulul sarcoplasmic cu rol important în controlul contracţiei musculare, foarte

extensibil în fibrele musculare albe (specializate pentru contracţiile rapide);

- sarcoplasma reprezintă citoplasma din interiorul fibrei musculare în care sunt situate
miofibrilele. În sarcoplasmă se găsesc multe mitocondrii, la nivelul cărora prin procesele de
oxidoreducere se eliberează energie ce se stochează sub formă de ATP;

- miofibrilele sunt în număr de câteva sute până la câteva mii în fibrele musculare.
Fiecare miofibrilă conţine cca. 1500 de filamente de miozină dispuse în formă de hexagon şi cca.
300 de filamente de actină, dispuse câte 6 în jurul unui filament de miozină, astfel încât un
filament de actină s ă fie dispus la egală distanţă de trei filamente de miozină vecine. Miozina şi
actina reprezintă proteinele contractile. Miofibrilele sunt organizate în sarcomere delimitate
între ele de membrana Z, care traversează miofibrilele şi se fixează pe partea internă a
sarcolemei. Sarcomerul reprezintă unitatea contractilă, care are o lungime de 1,5-3,5 µ, lungime

3
la care sarcomerul poate să genereze cea mai mare forţă de contracţie. Când fibra musculară este
întinsă dincolo de lungimea de repaus, capetele filamentelor de actină nu se mai suprapun peste
cele de miozină şi tensiunea dezvoltată în contracţie este 0 (situaţie rar întâlnită); o contracţie cu
eficienţă maximă se produce când lungimea sarcomerului este cuprinsă între 2-2,2 µ.

Leziunile musculare

1.Mecanismul lezional

In cursul unui accident muscular se descriu trei stadii lezionale:

Elongatia
Corespunde rupturii din miofibrile care vor fi efilosate. Aceste leziuni survin intimpul
solicitarii excesive si brutale a unui muschi in prealabil alungit (demaraj,schimbare de directie);
Ruptura fibrilara
Corespunde unei leziuni a fibrelor, interesand un fascicol (rupturi partiale).Aceasta
Ieziune apare in doua circumstante: urmarea unei contractii musculare intense si violente,
necontrolate (sut in gol) sau ca urmare a unei agresiuni externe pe un muschi contractat;
Ruptura propriu-zisa
Corespunde unei veritabile ,,fracturi musculare prin ruptura totala a tuturor fascicolelor
musculare, in circumstante traumatice identice cu cele evocate mai sus,dar in conditji mult mai
violente.
Accidentele si incidentele musculare pot fi urmate in general de sechele destul degrave.
Exista o serie de factori de risc incriminati in favorizarea accidentului muscular cum ar fi:
- tulburari neuromusculare (dezechilibru agonisti-antagonisti, dubla inervatje a muschiului,
necoordonarea gesturilor);

4
- factori anatomici (insertii osoase particulare, muschi fiziologic intinsi,specificitatea fibrelor
musculare);
- maladii netratabile, defecte ionice, anabolizante;
- erori dietetice si de antrenament;
- tulburéri morfo-statice si morfo-functjonale; factori individuali §i climatici predispozanti.

2.Mecanismul de producere

Traumatismele musculare (leziunile traumatice ale muschiului) pot fi consecinta

rupturilor fibrelor musculare in cursul unui efort, unei agresiuni exteme directe de tip smulgere,
strivire, arsura, congelare, sau indirecte ca in cazul unei fracturi, a denervarii, imobilizarii,
ischemiei.
Leziunile musculare se pot produce prin:
-traumatism direct (Rupturile musculare apar in timpul practicarii unui sport. Acest fapt, insa, nu
are caracter de norma, deoarece puteti suferi rupturi musculare si ca urmare a activitatilor
zilnice. Totusi, in cazul sportivilor, incidenta dezvoltarii acestei afectiuni este mai mare, prin
natura activitatii lor)

-suprasolicitare, adica provocarea unor microtraumatisme repetate

-lacerare (prin invazie tisulara)

Factorii care favorizeaza producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruste si violente
fara o incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si umed.

O alta cauza de leziuni musculare, cu precadere la musculatura posterioara a coapsei, se

datoreaza unei mari diferente de tonus si forta a acestor grupe, rezultata din neglijenta antrenarii
lor, desi musculatura agonista (cvadricepsul femural) este bine dezvoltata. Factorul comun care
creeaza acelasi efect, ruptura musculara, rezida in lipsa de sinergism intre munca agonistilor si
antagonistilor. Lipsa aceasta de sinergie este mai neta la inceputul antrenamentului, cand
culturistul nu si-a facut o incalzire buna, deci nu s-au permeabilizat sinapsele si nu s-a prestabilit
imaginea complexa si coordonata a miscarii. Lipsa de sinergism se manifesta si la sfarsitul
antrenamentului, cand efectul prelungit face sa inceapa scaderea controlului nervos superior al
coordonarii, ca si eficienta mecanismelor reflexe locale.

Intinderile musculare rezultate unor eforturi fizice cotidiene se numesc ocupationale. Cea
mai frecventa cauza a intinderilor musculare ocupationale o reprezinta statul intr-o pozitie
incomoda o perioada lunga de timp, situatie des intalnita in cazul persoanelor care desfasoara o
activitate de birou sau studentilor care petrec foarte mult timp in fata calculatorului, intr-o
postura incomoda. In aceste cazuri, simptomele predominate sunt durerile de spate, umeri, gat
etc..

5
 Leziunile musculare apar brusc, ca rezultat a unei incordari fortate a unei musculaturi
suprasolicitate. Printre alte cauze intalnim si accidentarile, loviturile directe, cazaturile sau
intinderile bruse, precum si practicarea unui sport sau a unor activitati fizice fara o incalzire
prealabila a musculaturii.

O leziune musculara poate avea drept consecinte aparitia de mici leziuni in acelasi
muschi sau la distanta, in lantul kinetic functional (sistem in lant de muschi, articulatii si
segmente ale corpului implicate intr-o anumita miscare biomecanica).

Pastrarea integritatii membranei bazale a fibrei musculare striate este principala conditie
pentru regenerarea mioblastici (regenerarea functionala completa), in caz contrar aparand zone
de necroza ce duc la un proces fibrotic si deci la vindecare cu cicatrice. In functie de intinderea
zonei de tesut cicatricial, proprietatile elastice si contractile ale mus chiului au de suferit.

Urmeaza procese de reparare si remodelare, ce au drept consecinte aparitia unor tulburari

functionale musculare:

-deficit de forta
-dezechilibre de forta intre muschii agonisti si antagonisti
-modificari de flexibilitate musculara si proprioceptive.

3.Mecanismul de vindecare

Traumatismele musculare se produc prin aceleasi mecanisme ce determina leziuni si la

nivelul_ celorlalte structuri ale aparatului locomotor. Datorita functiei sale contractile si
activitatii metabolice crescute, chiar si intreruperea temporara a vascularizatiei si inervatiei unui
muschi poate cauza leziuni permanente. Mai mult, spre deosebire de alte tesuturi, restabilirea
functiei musculare necesita nu numai restabilirea vascularizatiei dar si a inervatjei sale.

Vindecarea unei leziuni traumatice musculare presupune parcurgerea a trei faze:

inflamatie, reparatie si remodelare.

In timp ce are loc reparatia si remodelarea miofibrilelor, alte celule vor forma un tesut
fibros. De aceea, in multe tipuri de traumatisme musculare, forma dominanta a reparatiei
musculare o constituie formarea tesutului fibros, iar rezultatul este reprezentat de un amestec de
miofibrile inconjurate de tesut cicatricial.

Faza de inflamatie

Traumatismul initial determina aparitia hemoragiei la nivelul muschilui, ce va avea ca

rezultat formarea unui hematom si aparitia Iocala a celulelor inflamatorii. Aceste celule cu
activitate fagocitara vor patrunde in fibrele musculare necrozate pe care he vor fragmenta
concomitant cu fagocitarea filamentelor contractile si a formatiunilor intracitoplasmatice.
Aceasta activitate a macrofagelor are si un rol important in stimularea formarii de miofibrile.

6
Faza de reparagie
Pe masura ce macrofagele indeparteaza fibrele musculare necrozate, apar celule
fuziforme cu activitate mioblastica. Acestea incep sa prolifereze si sa fuzioneze una cu cealalta.
Se formeazé astfel celule lungi cu un lant, de nuclei situat central. Pe masura ce se maresc,
incepe formarea reticulului sarcoplasmic si a manunchiurilor de filamente contractile. Lantul
central de nuclei se rupe, iar nucleii migreaza spre periferie, facandu-se astfel tranzitja spre fibra
musculara. Proteinele contractile continua sa se acumuleze si vor forma miofibrilele.
Pentru a deveni functionala, o fibra musculara regenerata trebuie sé fie inervata,
incluzand aici si formarea jonctiunji neuro-musculare.

Faza de remodelare
Odata ce fibrele musculare au aparut, matricea extracelulara continua sa se remodeleze.
Daca fibrele musculare sunt inervate, contractia musculara controlata va creste rezistenga
muschiului lezat.

4.Intinderile musculare

Intinderile musculare reprezinta forma cea mai usoara a leziunilor musculare produse
prin actiunea acuta a fortelor interne care intend excesiv tesutul muscular. Continuitatea testului
muscular este pastrata,leziunile sunt miscroscopice si intereseaza formatiunile intracelulare.
Dupa unii autori leziunile sunt localizate primar in perimisium, tesutul conjunctiv ce inconjoara
fasciculele de fibre musculare. Diagnosnicul este greu de diferentiat de cel de ruptura fibrilara
mai ales in primele momente. Pe prim plan al simptomatologiei se afla durerea, aparuta brusc in
timpul efectuarii unei miscari. Durerea prezinta un caracter de arsura , fiind localizata cu usurinta
si cu precizie. In unele cazuri durerea poate sa apara tardiv, la cateva ore dupa incetarea
efortului. La palpare se percepe o zona a muschiului de consistenta crescuta, care este dureroasa
la palpare. Miscarile acive ale segmentului lezat sunt pozibile,dar au amplitudine redusa si
produc dureri. Miscarile active nu sunt dureroase decat in momentul in care amplitudinea este
atat de mare incat se intinde muschiul lezat. Primul ajutor consta in punerea in repaus al
muschiului lezat prin imobilizare cu ajutorul unei atele, aplicatii refrigerante locale.

Se contraindica continuarea efortului,precum si efectuarea masajului pentru a nu se

produce agravarea leziunii. Caldura locala este contraindicata datorita faptului ca de cele mai
multe ori intinderile coexista cu rupturi de capilare, iar in aceste conditii caldura locala determina
vasodilatatie si astfel favorizeaza hemoragiile.

Evolutie : intinderile musculare se vindeca fara urmari in timp scurt, aproximativ 5-10
zile. Pentru favorizarea vindecarii se utilizeaza dupa 24 de ore de la traumatism mijloace care
activeaza circulatia in zona lezata(aplicatii calde,fizioterapie). Reluarea antrenamentului este
premisa dupa disparitia totala a durerii. Miscarile vor avea amplitudinea limitata de punctul in
care se simte o jena sau un discomfort in zona afectata.

7
5.Rupturile musculare.

Rupturile musculare reprezinta intinderi excesive ale tesutului muscular cu intreruperea

continuitatii anatomice,putand fiind fibrilare sau “clacaj”, in cazurile in care sunt lezate cateva
fibre,fasciculare cand sunt interesate cateva fascicule ale muschiului sau totale (cand este
interesat tot corpul muscular).
“Rupturile musculare se produc prin intinderea fibrelor musculare peste limita elasticitatii
tesutului muscular, caderea pe un obiect contondent sau lovirea unui muschi aflat in contractie”.

6. Simptomatologie.

In cazul unei rupturi musculare durerea este brusca,vie si se impune intreruperea imediata
a efortului, impotenta functionala este insemnata ; la palpare se percepe o tomefactie fluctuenta
(hematom) la nivelul rupturii sau o depresiune in plina masa musculara avand forma rodunda sau
ovala, cu margini dure reprezentate de fibrele musculare rupte care sau contractat. La scurt timp
dupa accident depresiunea dispare prin acumulare de lichid(sange,limfa).

Diagnosticul diferential intre intinderea si ruptura musculara se realizeaza prin

echomiografie sau punctie exploratorie, prezenta hematomului confirmand ruptura musculara.
Consecintele sunt durerea intensa si eventual incapacitatea de a imobiliza segmentul corporal
respectiv(incapacitate contractila). Apar mai frecvent la nivelul umarului,bicepsului,gambei. In
functie de amploarea leziunilor rupturile musculare se clasifica in :

 Rupturi musculare de gradul 1, cand sunt rupte miofobrile putine si izolate, manifestate
clinic prin spasme si dureri musculare. Muschiul ranit este sensibil si dureros dar are o
forta normala.

 Ruptura musculara de gradul 2, cand este rupta o portiune din masa musculara ; si in
acest caz motricitatea este pastrata, dar durerile musculare sunt intense si spasmele
prezente. Durerea si sensibilitatea musculara sunt mai severe. Exista o sensibilitate
usoara, pierderi usoare de forta si uneori echimoze.

8
  Ruptura musculara de grad 3, totale,in care nu mai este posibila miscarea, la locul rupturii
fiind prezente durerea si edemul. Are loc o intrerupere brusca a conturului normal al
muschiului, poate exista “o prapastie” evidenta sub piele, unde bucatile de muschi sau
despartit.

Ruptura muschiului mare pectoral.

Ruptura muschiului biceps brahial.

7. Investigatii

Ecografia musculara (mio-entezo-articulara) este metoda imagistica obiectiva care confirma

leziunea musculara, tipul si gravitatea ei, in urma careia se stabileste diagnosticul si conduita
terapeutica. Conform experientelor anterioare cu astfel de cazuri se constata ca este important sa
se efectueze prima examinare imagistica in primele 24 de ore, urmata de a doua ecografie dupa
aproximativ 48 de ore, astfel se observa evolutia in timp si siguranta unui diagnostic correct.
Ecografia este o metoda imagistica accesibila, non- invaziva, repetabila, si se poate efectua in
dinamica (contractie si relaxare musculara).

Varianta 2: Diagnosticul prezumtiv este stabilit in urma anamnezei si examenului clinic

local. Ecografia musculara (mio-entezo-articulara)  este metoda  imagistica obiectiva care
confirma leziunea musculara, tipul si gravitatea ei,  in urma careia se stabileste conduita
terapeutica.

9
8. Prim-ajutor

In general, in primele 24 de ore se aplica protocolul P.R.I.C.E.:

-P - protection - protectia zonei afectate

-R - rest - menajare segmentara
-I - ice - crioterapie, sau aplicatii locale de gheata, (pachetul de gheata nu trebuie sa fie aplicat
-direct pe piele, trebuie infasurata in prosop, sau exista pachete speciale cu gel)
-C - compression - compresie locala cu fasa elastica autoadeziva
-E - elevation - mentinerea membrului afectat in pozitie decliva

10
9.Tratament

Evaluarea aparatului locomotor este realizata inainte de debutul tratamentului, prin

efectuarea unui testing articular si a unui testing muscular. De asemenea, in anumite situatii se
efectueaza si o ecografie musculo-scheletala. Astfel, reducem la maxim erorile in obtinerea
rezultatului evaluarii, in stabilirea obiectivelor programului de recuperare si in recomandarea
tratamentelor si procedurilor specifice.

Recuperarea rupturilor musculare se face diferit in functie de gravitatea rupturii.

a) Rupturile de gradul 1 se recupereaza cu odihna timp de o saptamana si comprese reci,

muschiul fiind apoi reutilizat progresiv. Fizioterapia este utilizata cu bune rezultate , obtinute
prin terapia TECAR, laserterapia in primele zile, terapia manuala (drenaj limfatic), electroterapie
(TENS), crioterapie (masaj cu gheata, aplicatii cu gheata – nu mai mult de 20 minute,
crioultrasunet). Conform protocoalelor de recuperare terapia dureaza doar 3 saptamani”.

Kinetoterapia (gimnastica medicala) este indicata postcicatrizarea leziunii musculare, cat si in

timpul cicatrizarii pentru a ajuta vindecarea cat mai rapida. Este indicat ca cicatricea formata sa
fie cat mai flexibila si fara aderente, tocmai de aceea se recomanda gimnastica medicala in lant
kinetic inchis si in combinatie cu strechingul static si dinamic. Intotdeauna trebuie tinut cont de
principiile progresivitatii.

b)Rupturile de gradul 2 se investigheaza imagistic si in functie de rezultat se opereaza sau se

recupereaza prin tratamente topice: daca nu este tratata, poate evolua spre o ruptura totala.

Protocol de recuperare:
 In primele 24-48 de ore se aplica crioterapia(comprese reci sau spray refrigerant)
 Se administreaza antalgice(algocalmin), antiinflamatorii(fenilbutazona), miorelaxante
(mydocalm)
 Imobilizarea; aparat ghipsat(initial in pozitia antalgica,apoi in pozitia normala) ,
imobilizarea ghipsata se mentine 10-12 zile.
 Medicamentatia antiinflamatorie se administreaza pana in ziua a 7 a.
 Medicamentatia miorelaxanta se administreaza pana in ziua 10.
 Din ziua 4 se plica unguente cu enzime proteolitice.
 Din ziua 5 se realizeaza infiltratii locale cu solutie de procaina cu hidrocortizon
perifocal(in afara cavitatii hematomului). Hematomul se evacueaza prin punctie: se
aplica 2-3 injectii la interval de 3 zile.

11
  Fizioterapie: laserterapia( primele zile); curenti diadinamici(urmatoarele 3-8 zile) ;
raze US calde,bai de lumina(dupa 8 zile).

c) Ruptura musculara de grad 3 se opereaza cat mai curand de la momentul producerii

accidentului, deoarece constituie o urgenta chirurgicala (netratata duce la necroza unor suprafete
musculare intinse) o forma particulara de ruptura musculara este hernia-patrunderea unui tesut
sau organ prin muschiul pe care il separa de exterior sau de structurile vecine. In cazul rupturilor
musculare intinse(peste un sfert din diametrul muschiului) tratamentul consta in interventie
chirurgicala cu refacerea integritatii musculare,fiind strict interzise masajul in primele 8-12 zile,
continuarea efortului si aplicatiile calde locale in primele 48 ore.
Timpul de vindecare a rupturilor musculare deprinde de marimea sau gravitatea rupturii; in
medie 2-4 saptamani pentru rupturile fibrilare. Dupa inlaturarea atelelor se recomanda
gimnastica medicala si reluarea gradata a efortului.

10. Prognostic si evolutie

Prognosticul si evolutia leziunilor musculare sunt in general favorabile daca:

 pacientul se prezinta imediat la medic si respecta indicatiile echipei medicale;
 diagnosticarea este efectuata din primele momente ale traumatismului;
 tratamentul medicamentos si fizioterapeutic este adecvat si profesionist aplicat;
 programul kinetoterapeutic se incepe la momentul oportun;

In urma reevaluarii clinice si ecografice se va stabilii momentul inceperii recuperarii, care se

va face printr-un program de kinetotepie, prescris de catre medicul curant si kinetoterapeut.

Momentul reinsertiei in activitatea sportiva va fi stabilit de catre medicul curant in urma

examenelor clinice specifice, testarii musculaturii afectate (tonus si forta), evaluare imagistica
ecografica si obiectivele kinetoterapeutice au fost atinse.
In tot acest proces este esentiala comunicarea si respectarea reciproca a deciziilor celor 3 parti
implicate: sportiv, antrenor, medic.

Abordarea terapeutica nu presupune mari diferente intre sportivii de performanta si cei

amatori. Exista diferente la gradul de suportabilitate a organismului la durere si capacitatea lui de
refacere, recuperare post traumatism.

12
 Concluzii

Leziunile musculare sunt rezultatul unor traumatisme produse de o contractie brusca a

unui muschi sau de exercitiu fizic intr-un ritm care depaseste capacitatea organismului de
refacere.
Considerand suprafata leziunilor, acestea se clasifica astfel:
 leziune fibrilara (in care sunt lezate cateva fibre; asa numita - intindere musculara),
 leziune fasciculara (in care sunt lezate cateva fascicule ale muschiului),
 leziune fibrofasciculara (in care sunt lezate, rupte 1-2 fascicule musculare)
 leziune totala (in care o buna parte sau in totalitate corpul muscular este lezat).

Factori ce duc la aparitia leziunilor musculare:

Factori predispozanti: compozitie corporala, endocrini si metabolici, asimetrie de forte

musculare (dezechilibre musculare intre muschii agonisti si antagonisti, contractii excentrice
versus contractii concentrice), mobilitate redusa,disfunctii ale lantului kinetic si deprinderi neuro
- musculare reduse sau nocive.
Factori precipitanti: persoane neantrenate (sedentari /sportivi dupa o perioada de
imobilizare), preleziuni nediagnosticate sau nerecuperate (crampe musculare, inflamatii, miozite,
hematoame/ leziuni musculare), nerespectarea etapelor de antrenamente sau greseli de
antrenament, oboseala musculara, temperatura musculara scazuta (determina scaderea
elasticitatii musculare), deshidratare, nerespectarea conditiilor de climat, teren dur sau
echipament nepotrivit.
Factori perpetuanti - repetarea aceluiasi tip de miscare gresita, refacere inadecvata ,
hidratare necorespunzatoare, nerespectarea etapelor de antrenament (incalzire, antrenament
propriu-zis,iesiredinefort,stretching).

Iarna de exemplu, la cei care practica sporturi in aer liber, aceste afectiuni de
suprasolicitare apar mai frecvent, datorita temperaturii scazute a mediului extern, fiind necasara
o incalzire mai constiincioasa, organismul fiind practic suprasolicitat: odata de catre efortul
propriuzis si apoi de necesitatea de a genera energie pentru “incalzirea” organismului.

Simptomele leziunilor musculare

 durere vie, aparuta brusc, cu caracter de arsura,
 pozitie antalgica (se cauta si se adopta o pozitie in care scade intensitatea durerii) si
impotenta functionala partiala
 prezenta unui punct sau zone dureroase la palpare
 aparitia unei echimoze sau formarea de hematom
In cazul rupturilor totale sau partile de muschi simptomatologia este mult mai severa:
 durere vie ca o taietura de cutit

13
  impotenta functionala a muschiului afectat
 denivelarea, depresiunea zonei anatomice afectate
 aparitia hematomului

Ecografia musculara (mio-entezo-articulara) este metoda imagistica obiectiva care confirma

leziunea musculara, tipul si gravitatea ei, in urma careia se stabileste diagnosticul si conduita
terapeutica. Bazandu-ma pe experientele anterioare cu astfel de cazuri am constatat ca este
important sa se efectueze prima examinare imagistica in primele 24 de ore, urmata de a doua
ecografie dupa aproximativ 48 de ore, astfel se observa evolutia in timp si siguranta unui
diagnostic correct. Ecografia este o metoda imagistica accesibila, non- invaziva, repetabila, si se
poate efectua in dinamica (contractie si relaxare musculara).
Tratamentul leziunilor musculare este divers si complex, fiind format din tratament
medicamentos si fiziokinetoterapeutic, si in cazuri exteme chiar chirurgical.

14
 Bibliografie

1. Bogdan-Alexandru Hagiu – “Elemente de Fiziopatologie si Semiologie in Kinetoterapie”.

2. Veronica Popescu – “Exercitiul fizic adaptat in recuperarea posttraumatica” Curs
3. Marius Neculaes –“Kinetoterapia in afectiuni ortopedo-traumatice”
4. Paul Botez – “ BFKT si recuperarea in boli ortopedo-traumatice” Curs
5. Paul Botez – “Ortopedie”
6. https://www.csid.ro/boli-afectiuni/recuperare-medicala/leziunile-musculare-cauze-
simptome-si-tratamente-16507131
7. https://www.doctor.info.ro/leziuni.html
8. https://www.kinetic.ro/cum-depistam-rupturile-musculare/
9. https://www.medicinasportiva.ro/traumatologie/articole/intindere_ruptura_musculara.htm
l

15