KINETOTERAPIA ÎN

PEDIATRIE

CURS 4
 OBEZITATEA LA COPII, O
PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE
TOT MAI FRECVENTĂ
• Studiile efectuate de medici au evidenţiat
faptul că, în România, peste 60 la sută din
populaţie este supraponderală, iar 20 la
sută suferă de obezitate.
• Deşi mulţi consideră obezitatea ca fiind
cauzată de o neputinţă de abţinere de la
mîncare, în realitate, este vorba despre o
boală de nutriţie ale cărei şanse de
vindecare sînt destul de reduse.
 Consecinţe:
• diabet
• cancer
• tulburări psihice boli cardio-vasculare
• hipertensiune
• Modificări structurale ale corpului
• Unul dintre puţinele remedii pentru tratarea
obezităţii este regimul alimentar.
• "Pacientul trebuie să urmeze un program
alimentar echilibrat, cu legume bogate în vitamine
şi proteine. Fructele proaspete trebuie să fie
nelipsite din regimul alimentar al copiilor. Pe lângă
o alimentaţie echilibrată, gimnastica este un factor
principal în procesul de slăbire. Copiii sunt în
creştere şi ei trebuie să se înalţe, iar calciul, în
combinaţie cu vitamina D2, este ideal pentru
stimularea creşterii fără îngrăşare", prof.dr. Burlea.
 Obiective:
Creşterea activităţii fizice ale copilului şi
familiei
Favorizarea consumului de legume şi fructe
Ameliorarea cunoştinţelor despre alimentaţie
echilibrată
Diminuarea supraponderalităţii şi obezităţii
prin - urmărirea creşterii fiecărui copil (în
fiecare an), urmărirea familiilor cu risc
 Recomandări

• Anual, măsurători Greutate/ Talie !

• Depistare sistematică a obezităţii prin
măsurători anuale la copiii 0-11 ani.
• Măsurarea Indicelui de Masă Corporală
Indice de masă corporală
• O valoare a indicelui de masa corporala
mai mic de 19 indica de multe ori
probleme de sanatate si poate fi semnul
unei maladii.
• O valoare crescută a indicelui de masă
corporală indică şi un risc crescut al bolilor
cardiovasculare (insuficienţa cardiacă,
hipertensiune) cât şi o posibilitate crescută
de diabet ( la persoanele obeze).
DEVIAŢIILE STRUCTURALE
ALE COLOANEI
VERTEBRALE
• Majoritatea diformităţilor vertebrale se
agravează în timpul puseului pubertar.
Diformitătile vertebrale tulbură atât dinamica ei
normală cât şi procesul armonios de creştere
ducând la apariţia unui cerc vicios ce
accentuează diformitatea.
• Indiferent de etiologia diformităţii vertebrale
factorul biomecanic intervine cu un rol agravant
în toată perioada de creştere.
CIFOZA
• Exemplu: atitudinea de cifoză toracală face ca
presiunile să se distribuie inegal la nivelul
vertebrelor încarcând mai mult peretele anterior.
Sub influenţa presiunilor excesive partea
anterioara a corpului vertebral îşi va încetini sau
chiar opri creşterea ducând la cuneiformizarea
vertebrelor, cuneiformizare ce va antrena
accentuarea cifozei şi odată cu ea accentuarea
supraîncărcării corpului vertebral la partea sa
anterioară, închizându-se astfel cercul vicios
care agravează progresiv cifoza.
SCOLIOZA
• În scolioză există o curbură laterală a coloanei în plan
frontal asociată cu rotaţie vertebrală. Coloana scoliotică
este frecvent asimilată unei coloane curbe ce creşte şi a
cărei extremitate superioară este încarcată cu o
greutate. Greutatea va tinde permanent să agraveze
curbura. Există aici o zona de stabilitate a coloanei.
Deformarea ce apare astfel va urmări astfel direcţia
centrului de greutate şi în acelaşi timp direcţia liniei ce
trece prin centrul fiecarui segment vertebral. Se
generează astfel în concavitate forţe de compresiune iar
în convexitate forţe de tracţiune. Deformarea
rezultantă este tridimensională.
• În plan frontal de exemplu apariţia curburii scoliotice
modifică orientarea coastelor, ce reprezintă braţe de
pârghie pentru muşchii ce se ataşează pe ele. Astfel în
partea concavităţii coastele se orizontalizează şi se
aglomerează una în alta iar în partea opusă a
convexităţii se verticalizează.
• Aceste modificări de poziţie fac ca braţul de pârghie
al musculaturii din partea convexă să se micşoreze iar în
partea concavă să se mărească şi deci muşchii de aici
vor fi avantajaţi şi tind astfel sa agraveze curbura.
LORDOZA
• Deviatiile funcţionale în plan sagital sunt destul de
frecvente, mult mai frecvente decât cele în plan frontal:
• Lordoza primei copilarii: apare între 1 si 5 ani mulţi
copii au în ortostatism o poziţie defectuoasă cu o lordoză
lombară accentuată, astfel abdomenul proemină anterior; şi
sunt insoţite frecvent de picior plat şi genu recurvatum plus
alte semne de laxitate articulară - de regulă aceste
deficienţe cedează odată cu creşterea;
• Atitudinea astenică prepubertară şi pubertară – cu
accentuarea cifozei sau a lordozei;
• Atitudini vicioase legate de modificări patologice la distanţă:
flexie ireductibilă a unui şold luxatie uni/bi; defecte de
vedere, miopia necorectată.
 Deformatiile structurale
• Sunt determinate de afecţiuni ce modifică forma corpilor
vertebrali. Aceste deformaţii pot fi localizate la un număr limitat de
vertebre (1, 2, 3 învecinate):
– Traumatism
– infecţie
– Proces tumoral

• Malformaţie congenitală ce modifică o verterbră sau mai multe

– de regulă cu raza foarte mică de curbură – potenţial evolutiv până
la apariţia unor leziuni nervoase.
• Leziuni structurale vertebrale întinse la mai multe vertebre ce
crează deviaţii cu rază mare de curbură .
 Maladia Scheuermann
– alterare a structurii platourilor vertebrale ce
conduce la apariţia unei cifoze ce se agravează
progresiv sub influenţa factorilor biomecanici;
– clinic apare la 8-10 ani ca o postură defectuoasă
ce se accentuează şi devine rigidă şi ireductibilă
pe măsura creşterii. Radiografic - 3 semne-
neregularităţi ale platourilor vertebrale,
impresiuni ale discului pe platoul vertebral (hernii
intra spongioase – noduli Şchmorl) şi
cuneiformizări ale corpilor vertebrali. Afecţiunea
devine dureroasă în adolescenţă şi la adultul
tânar prin suprasolicitarea coloanei lombare
ramasă mobilă.
• O cifoză toracică normală se întinde de la prima la a 12
vertebră şi are un unghi cu valoarea cuprinsă între 20° to
45°. Când curbura depăşeşte 45° avem de-a face cu o
"hipercifoză". Cifoza Scheuermann este forma cea mai
întâlnită de hipercifoză.
Alte cauze de cifoze structurale:
– Congenitale prin defect de formare sau
segmentare a corpilor vertebrali;
– Neuromusculare;
– Post-traumatice;
– Osteocondrodistrofii;
– Boli metabolice: rahitism, osteoporoza,
osteomalacie;
– Tumori vertebrale;
– Leziuni inflamatorii ale corpilor vertebrali
 Lordozele sunt clasificate în:
• - Posturale funcţionale nestructurale, de obicei
compensatorii pentru existenţa unei cifoze şi
structurale:
• - Neuromusculare
• - Congenitale

• În plan frontal nu există curburi fiziologice;

orice deviaţie aici este patologică – scolioza
funcţională sau structurală.
 Scoliozele funcţionale sau
atitudinile scoliotice
• –deviaţia laterală este complet reductibilă clinic
şi radiologic în pozitia culcat; nu sunt evolutive şi
dispar odata cu cauza ce le-a produs:
• Inegalitati de membre
• Anchiloze în pozitii vicioase ale şoldului
• Contracturi paravertebrale antalgice – hernia de
disc;
 Scoliozale structurale
A caror vertebre au modificari structurale iar curbele
sunt nereductibile clinic si radiografic. Din punct de
vedere etiologic ele cuprind:
– Scoliozale idiopatice, mai frecvent la fete – 75%:
– Scolioze infantile 0-3 ani
– Scolioze juvenile 3 ani – pubertate
– Scolioze ale adolescentilor aparute intre pubertate
si terminarea cresterii osoase
– Scolioze neuromusculare : poliomielita; IMC
– Scolioze miopatice – secundare unor afectiuni
musculare
– Scolioze congenitale prin deficiente de
dezvoltare a vertebrelor
– Scolioza din cadrul neurofibromatozei
– Scolioze post-traumatice
– Scolioze din boli genetice ale scheletului –
osteocondrodistrofii
– Scolioze din boli metabolice
– Scolioze din tumori vertebrale
Semnul lui Adam
 Scolioză idiopatică:
• prezentă la copii aparent sănătoşi, de obicei la fetiţe de
10-11 ani;
• sediul curburii primare este toracal, toracal inferior sau
toraco – lombar;
• curbura primară este de obicei dextro-convexă, cu rotaţie
vertebrală destul de precoce şi relativ rapid progresivă,
ceea ce duce la apariţia timpurie a gibozităţii costale;
• puseurile evolutive sunt caracteristice vârstelor de
creştere şi de modificări biologice mai intense (5-6 ani;
10-12 ani; 16-17 ani).
• Momentul apariţiei curburii primare, precum şi nivelul său,
au o deosebită valoare prognostică, ajutându-ne la stabilirea
indicaţiilor terapeutice.
• De exemplu, o curbură scoliotică apărută înaintea
vârstei de 6-7 ani are uneori o evoluţie foarte gravă şi
necesită un tratament intens şi îndelungat.
• Scolioza idiopatică juvenilă, care se manifestă în jurul
vârstei de 10-13 ani, are o evoluţie gravă, dar mai puţin
gravă decât cea infantilă.
• În sfârşit, scolioza idiopatică a adolescentului, care se
manifestă în jurul vârstei de 16-17 ani, are un prognostic
mai bun şi deseori nu necesită tratament chirurgical sau
ortopedic.
• Nivelul înalt al curburii primare, în scolioza
idiopatică, este un semn prognostic întunecat.
Curburile cervico-toracale sunt deosebit de
grave şi pretenţioase din punct de vedere al
tratamentului. Din fericire, sunt foarte rar
întâlnite.
• Curburile primare toracale înalte au o
evoluţie rapidă, se dezechilibrează şi se
compensează târziu. Surprinse tardiv în evoluţie,
sunt foarte greu de redus, neglijate pot duce la
complicaţii neurologice.
• Există două perioade evolutive ale scoliozei despărţite de
apariţia primelor semne ale pubertăţii. În perioada infantilă
agravarea scoliozei este mai lentă. După apariţia primelor
semne ale pubertăţii (10-11 ani la fete, 12-13 ani la băieţi)
agravarea este de 2-8 ori mai rapidă. Perioada evolutivă se
termină o dată cu terminarea creşterii (17 ani la fete, 18-19 ani
la băieţi).
• Radiografiile de coloană – ideal de la
occiput la sacru; faţă-profil. Măsurarea
unghiurilor dupa metoda lui Cobb. Cifoza
toracală normală 30° între T3-T12.
 Etiologia deviatiilor coloanei
vertebrale
• Factori genetici :scolioze idiopatice , Scheuermann
• Factori metabolici : tulburari in metabolismul
tesutului conjunctiv
• Factori de deficienţă a sistemului de echilibru –
scoliozele neuromusculare
• Asimetriile constituţionale
• Factorul biomecanic
• Procesul de creştere al organismului
• Factori ce influenţează evoluţia scoliozei:

Sediul – lucrările lui Ponseti şi Friedman, în ordinea gravităţii :

• scoliozele toracale
• toraco-lombare
• cervico-toracice
• toracale si lombare cu dubla curbura majora
• lombare cele mai benigne.
• - vârsta de apariţie : agravarea în medie cu 1-20 pe lună în
puseu.
 Prognosticul scoliozelor idiopatice după
şcoala lyoneză – Stagnara

evoluează 50
de la 0 la 30°:

de la 30°- 50°:

peste 50° :
% • evoluţie lungă • evoluţie lungă
în puseul şi severă şi severă
pubertar se • în puseu • evoluează în
stabilizează evoluează puseul
90% • după pubertar
terminarea • agravare lentă
la maturitate creşterii se 90%.
osoasă sunt stabilizează
stabile 90% 50%
 INDICAȚII TERAPEUTICE
SCOLIOZE
 sub 30° sunt puţin evolutive dar totuşi sunt supravegheate în
perioada de creştere, control la 6 luni; kinetoterapie;
 peste 30° toate sunt evolutive (pâna la 50°) – tratament
ortopedic: redresări cu aparate gipsate şi apoi corsete
ortopedice asociat cu kinetoterapie.
 Peste 50° chirurgical.
CIFOZE
 Cifozele sub 40-50°tratament numai kineto cele între 50-80°
redresări cu aparate gipsate şi menţinere corecţie cu corset.
 Cifozele peste 80° chirurgical.