Curs 3.

Sistemul muscular

Dr. Leşe Mihaela

Totalitatea muschilor din corp formeaza sistemul muscular.

Muschii sunt organe active ale miscarii datorita proprietatii lor de a se contracta.

Din punct de vedere histologic si functional, exista 3 categorii de muschi:

- muschi striati (muschii scheletici);
- muschi netezi (intra in alcatuirea viscerelor, a vaselor de sange si a pielii);
- muschiul cardiac (muschiul inimii).

• Mușchii scheletici reprezinta 40% din greutatea corpului .Acestia participa la:
- realizarea miscarilor;
- mentinerea in contact a oaselor unei articulatii, deoarece capetele muschiului se fixeaza
pe oase vecine, ce formeaza articulatia;
- dau forma corpului.
- asigura tonusul organismului.

• Alcatuirea muschiului:
- corp
- 2 capete = tendoane - unul se insera pe osul fix si se numeste originea muschiului;
- celalalt se prinde de osul mobil si se numeste insertia muschiului.

• După numărul capetelor de origine, mușchii pot fi:

a) Cu un singur capăt (majoritatea);
b) Cu 2, 3, 4 capete (biceps, triceps, cvadriceps).

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
Contracția muschilor scheletici

Contracția musculară se datorează alunecării către centrul sarcomerului a

filamentelor subțiri ( actina ) pe cele groase ( miozina ). În situația contracției
maxime, sarcomerul, de fapt, se scurtează, creând o singură zonă suprapusă de filamente
subțiri și groase. Cele două proteine ​implicate direct în mecanismul de contracție
musculară sunt actina și miozina.

Mecanismul ciclic de formare și eliberare a punții acto-miozină constă din:

• Faza de odihnă, în care actina și miozina nu sunt legate

• În prezența ionului de calciu troponină-C (TN-C) care determină expunerea
siturilor actină-miozină, se formează puntea dintre actină și miozină. Molecula de
ADP (adenozindifosfat) şi cea de Pi (fosfat anorganic) cresc afinitatea capătului
miozinic pentru situsul actinic. Ionii de calciu sunt eliberati in cantitate mare
datorita impulsului nervos care elibereaza in sinapsa acetilcolina.
• Capul miozinei (folosind energia stocată sub formă de tensiune) trage filamentul
subțire spre centrul sarcomerului
• Capul miozinei este încărcat cu o nouă moleculă ATP , scăzând astfel afinitatea pe
care o are pentru actină și provocând astfel detașarea de ea

Sistemul este gata să repornească ciclul, pentru a menține contracția pentru timpul
necesar. Munca efectuată de mușchii scheletici este de obicei intensă pentru o
perioadă scurtă de timp.

În mușchii striați scheletici, contracția este voluntară, deoarece fibrele musculare sunt
inervate de sistemul nervos central (SNC). Neurotransmițătorul mușchilor striați
scheletici este acetilcolina . 12
Muschii netezi ( viscerali )

Muschii viscerali intra in structura peretilor

tubului digestiv, vaselor sangvine, cailor
urinare si uterului.

Toti muschii viscerali poseda automatism

propriu, datorat unor formatiuni care se
depolarizeaza spontan si genereaza unde
lente de depolarizare, care determina
contractii independente de inervatie.

Inervatia asigurata de sistemul nervos

vegetativ are numai rolul de a diminua sau
intensifica activitatea acestor muschi.

Muschii viscerali sunt constituiti din tesut

muscular neted dispus in viscere. Pe langa
muschii netezi viscerali, in organismul uman
mai exista si alti muschi netezi: muschii
vaselor de sange, muschii erectori ai firelor
de par, muschii ciliari si muschii netezi ai
irisului, de tip multiunitar (formati din mai
multe unitati structurale care pot actiona
independent).

13
Țesutul muscular neted este compus din fibre musculare mult mai mici decât fibrele
musculare scheletice : fibrele musculare netede au un diametru cuprins în general între 1 și
5 micrometri și o lungime între 20 și 500 micrometri.

Mușchiul neted conține atât filamente de actină, cât și miozină cu caracteristici biochimice
similare cu filamentele de actină și miozină ale mușchilor scheletici, dar în cantități diferite
(miozina este mult mai redusă în mușchiul neted decât în ​mușchiul scheletic). Pe de altă
parte, nu conține complexul de troponină , necesar pentru controlul contracției mușchilor
scheletici, astfel încât mecanismul de control al contracției este diferit și este încredințat
acțiunii calmodulinei , o proteină reglatoare care activează punțile încrucișate ale miozinei.

Deși există o mare varietate de tipuri de mușchi netezi care diferă în ceea ce privește
dimensiunea, inervația, organizarea spațială a fibrelor, răspunsul la stimuli hormonali și
funcție, se pot distinge două grupuri principale, reprezentate de mușchiul neted multi-
unitate și mușchiul neted unitar.

Mușchiul neted cu mai multe unități este alcătuit din fibre musculare clar distincte,
separate între ele printr-un strat format din glicoproteine și colagen . Fiecare fibră este
independentă în contracție și inervată de un singur capăt nervos. Exemple sunt mușchii
erectori ai părului , mușchiul ciliar al ochiului , mușchii irisului ( dilatator și sfincter ).

Mușchiul neted unitar este alcătuit din fibre care se contractă simultan datorită prezenței
pe sarcolema acestor celule a joncțiunilor comunicante ( joncțiune gap ) și, prin urmare,
este numită și mușchi neted sincițial . Au membrane care sunt adesea aderente una la alta,
ceea ce le face mai puțin distincte decât în mușchiul neted cu mai multe unități. Acest tip de
mușchi se găsește în pereții majorității viscerelor corpului, cum ar fi tractul gastro-intestinal,
căile biliare , uretere și uter și în multe vase de sânge . 14
 Muşchiul inimii ( miocardul )

Mușchiul inimii - miocardul - este alcătuit din țesut muscular striat cardiac, cu structură
și proprietăți caracteristice. Este mai subțire la nivelul atriilor și mai gros la nivelul
ventriculelor.

Miocardul se aseamana cu muschiul striat:

• asigură o acțiune puternică și rapidă, capabilă să asigure alimentarea cu
sânge a tuturor organelor și țesuturilor
• prezintă striații caracteristice țesutului muscular scheletic.
• are celule foarte distincte unele de altele, prin urmare nu poate fi considerat
un sincițiu anatomic (anatomic nu îl putem considera ca o singură fibră)
Dar şi cu cel neted:
• este un mușchi care nu depinde de voința noastră
• la stimulul electric se comportă contractându-se ca o singură fibră, motiv
pentru care ar trebui considerat ca un sincițiu funcțional.
În cadrul acestui tip de țesut, care se numește miocard comun și care constituie
în mare parte structura cardiacă (aproximativ 90%), găsim structuri musculare
distincte, atât din punct de vedere anatomic, cât și fiziologic, care se numesc
miocard specific . Acestea din urmă au sarcina de a forma sistemul de
conducere cardiacă, care determină propagarea stimulării electrice.
Miocardul nu este inervat, ci se contractă datorită eliberării cationilor de calciu
Ca 2+ de către canalele ionice dependente de tensiune prezente în tubulii T ai
reticulului sarcoplasmatic. Mușchiul este alcătuit din celule cu
proteine ​contractile semiorganizate (mai organizate decât la mușchii netezi, dar
mai puțin decât la cei striați). Cardiomiocitele sunt celule mononucleare mari și
cilindrice (spre deosebire de sincițiul țesutului muscular scheletic), cu o lungime
medie de 80 microni și un diametru mediu de aproximativ 15 microni.
15
Sistemul excitoconductor cardiac

Celulele sistemului excitoconductor au capacitatea de

a genera si a condue impulsurile electrice la nivelul
cordului. Sistemul excitoconductor este alcatuit din:
1. nodul sinusal: frecventa de 60-100batai/minut
(pacemakerul fiziologic al inimii)
2. caile internodale atriale reprezinta cai preferentiale
prin care se transmite excitatia la nivelul atriilor
3. nodul atrio-ventricular ( NAV ): frecventa 40-60
batai/min, singura legatura electrica intre atrii si
ventriculi. Toate structurile sistemului excitoconductor
situate deasupra NAV sunt inervate vagal.
4. sistemul de conducere ventricular:
Ramura comuna a fasciculului His porneste de la nivelul
NAV, patrunde in septul fibros, continua la nivelul
septului interventricular membranos, divizandu-se in
doua ramuri:
-cel dreapt: VD, peretele anterior
-cel stang: fascicul stang anterior- peretelui anterior al
VS si muschiul papilar anterior, si fascicul stang
posterior- muschiul papilar posterior si la restul
peretelui VS.

Reteaua Purkinje ia nastere din diviziunea ramurilor

fasciculului His şi se distribuie subendocardic la nivelul
intregii suprafete ventriculare. 16
Proprietatile miocardului

Excitabilitatea: reprezinta proprietatea celulei musculare cardiace de a

raspunde la un stimul printr-un potential de actiune propagat. Unele manifestari
ale excitabilitatii (pragul de excitabilitate, legea ,,tot sau nimic’’) sunt comune
cu ale altor celule excitabile. Inima prezinta particularitatea de a fi excitabila
numai in faza de relaxare (diastola) si inexcitabila in faza de contractie
(sistola). Aceasta reprezinta legea inexcitabilitatii periodice a inimii. In timpul
sistolei, inima se afla in perioada refractara absoluta: oricat de puternic ar fi
stimulul, el ramane fara efect. Aceasta particularitate a excitabilitatii
miocardice prezinta o mare importanta pentru conservarea functiei de pompa
ritmica. Stimulii cu frecventa mare nu pot tetaniza inima prin sumarea
contractiilor. Explicatia starii refractare a inimii rezida din forma particulara a
potentialului de actiune al fibrei miocardice.

Conductibilitatea: reprezinta proprietatea miocardului de a propaga excitatia

la toate fibrele sale. Viteza de conducere difera: este de 10 ori mai mare prin
fasciculul His si reteaua Purkinje decat prin miocardul contractil atrial si
ventricular.

Contractilitatea: reprezinta proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune

intre capetele fibrelor sale. Astfel, in cavitatile inimii se genereaza presiune, iar
ca urmare a scurtarii fibrelor miocardice, are loc expulzia sangelui. Geneza
tensiunii si viteza de scurtare sunt manifestarile fundamentale ale
contractilitatii. Forta de contractie este proportionala cu grosimea peretilor
inimii: mai redusa la atrii si mai puternica la ventricule, mai mare la ventriculul
stang fata de ventriculul drept.
17
Nadia Comăneci, Jocurile Olimpice, 1976

18