Anatomia funcţională

a muşchilor capului
şi gâtului

Catedra Anatomia Omului

Angela Babuci
Planul prelegerii
1. Clasificarea muşchilor capului.
2. Muşchii masticatori.
3. Mimica şi fizionomia.
4. Muşchii mimici.
5. Fasciile capului.
6. Spaţiile sau lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale
capului.
7. Muşchii gâtului.
8. Topografia gâtului.
9. Fasciile şi spaţiile interfasciale ale gâtului.
CLASIFICAREA MUŞCHILOR CAPULUI

 Muşchi masticatori
 Muşchi mimici
 Muşchi ai organelor de simţ

NB: Grupele de muşchi enumerate

se deosebesc după:
a) Caracteristicile anatomice
b) Acţiune
c) Dezvoltare
d) Inervaţie
Muşchii masticatori
 Muşchii masticatori se
aseamănă din punct de
vedere anatomic cu restul
muşchilor scheletici. Ei
prezintă două inserţii
osoase, una dintre ele fiind
pe mandibulă.
 Ei realizează masticaţia
una din funcţiile de bază
ale aparatului dentomaxilar,
participă la deglutiţie şi la
vorbirea articulată.
 Muşchii masticatori se
dezvoltă din arcul
mandibular sau primul
arc visceral.
Muşchii
masticatori
 Muşchiul temporal este
cel mai puternic muşchi
masticator, are forma
unui evantai şi este
situat în fosa omonimă.

 La exterior este acoperit

de fascia temporală.
Muşchii masticatori

 Muşchiul maseter prezintă

o porţiune superficială şi una
profundă, fibrele cărora
formează o încrucişare
musculară. Muşchiul are
aspectul unui patrulater şi
este situat pe faţa laterală a
mandibulei.

 La exterior este acoperit de

fascia maseterică.
 Muşchii masticatori

 Muşchiul pterigoidian
lateral este situat
superior celui medial, fiind
format dintr-un fascicul
superior sau sfenoidal şi
unul inferior sau
pterigoidian.

 Muşchiul pterigoidian
medial are formă
patrulateră şi este aşezat
pe faţa internă a ramurii
mandibulei.
Acţiunea de totalitate
a muşchilor
masticatori

 Coborârea mandibulei este

iniţiată prin contracţia bilaterală
a muşchilor pterigoidieni laterali
şi urmată de contracţia
muşchilor suprahioidieni.
Acţiunea de totalitate
a muşchilor
masticatori

 Ridicarea mandibulei în
timpul masticaţie se produce
datorită acţiunii simultane a
muşchilor:
 Temporal
 Maseter
 Pterigoidian medial
Acţiunea de totalitate
a muşchilor
masticatori

 Propulsia se
realizează prin
contracţia simultană a
pterigoidienilor
laterali.
Acţiunea de totalitate a muşchilor
masticatori

 Retropulsia
mandibulei se produce
la contracţia fasciculului
posterior al
temporalului.

 Mişcările de
lateralitate se produc
asimetric şi succesiv în
timpul masticaţiei.
Grupele de muşchi mimici
 Muşchii bolţii craniene
 Muşchii din jurul
conductului auditiv extern
(muşchii extrinseci ai
pavilionului urechii).
 Muşchii din jurul orbitei sau
muşchii pleoapelor
 Muşchii din jurul orificiului
nazal sau narinar
 Muşchii din jurul orificiului
bucal

 Muşchii mimici derivă

din al doilea arc visceral
sau hioid.
Muşchii mimici sau pieloşi
 Fibrele musculare ale
muşchilor mimici sunt
orientate în diferite direcţii
şi la contracţia lor pielea
se mişcă împreună cu ei.
 Volumul şi forţa acestor
muşchi sunt reduse.
 Muşchii mimici sunt
dispuşi în jurul orificiilor
naturale ale feţei şi nu
acţionează nici o
articulaţie.
Muşchii mimici
 Muşchii mimici mai sunt
sau pieloşi
numiţi şi muşchi pieloşi
datorită conexiunilor
intime cu pielea.
 Ei sunt situaţi superficial,
iar una din cele două
inserţii ale muşchilor
mimici este cutanată.
 Unii din ei aderă la piele
pe tot traiectul.
 Sunt subţiri, fini, greu de
disecat.
 Sunt lipsiţi de fascii (cu
excepţia buccinatorului).
Funcţiile muşchilor mimici

 Determină expresivitatea
mimicii şi fizionomia.
 Contribuie la
prehensiunea alimentelor
şi la masticaţie.
 Prin contracţie modifică
orificiile naturale ale feţei.
 Participă la vorbire şi
respiraţie.
Mimica
reprezintă aspectul
dinamic al feţei care
exteriorizează stările
afective (psihice).
La om funcţia mimică
atinge cea mai înaltă
diferenţiere.
Mimica este un mijloc
auxiliar de comunicare,
contribuind la
expresivitatea limbajului,
pantomimă, iar alături de
gesturi înlocuieşte parţial
limbajul articulat.
Mimica
 În stările de calm liniile feţei sunt
orizontale.
 În emoţiile vesele sunt
ascendente spre lateral, iar în
cele triste devin descendente spre
lateral.
 Activitatea intelectuală îşi lasă
amprenta pe pielea frunţii şi cea
din jurul orbitei.
 Apariţia cutelor şi
permanentizarea lor mai este
determinată de pierderea
elasticităţii pielii (turgorului) şi
scurtarea definitivă a fibrelor
musculare.
Fizionomia
 Cutele pieloase cu timpul rămân
vizibile şi devin mai pronunţate, chiar
şi după relaxarea muşchilor. Acest
fapt împreună cu forma craniului,
forma nasului, grosimea stratului
subcutanat determină fizionomia
individului (înfăţişarea statică, în
repaus, a feţei).

 Fizionomia se poate modifica în mod

caracteristic în caz de tuberculoză,
febră tifoidă, peritonită. Aceşti pacienţi
prezintă aşa numita facies
hippocratica.
Şanţurile principale ale feţei
 Şanţul nazolabial este cel
mai constant şi caracteristic
(moştenit). Descinde de la
aripa nasului spre comisura
gurii.
 Şanţul mentolabial separă
bărbia de buza inferioară.
 Şanţul jugal sau mentomalar
(coboară din regiunea malară
spre menton).
 Şanţul submental (separă
mentonul de eventuala bărbie
dublă).
Şanţurile principale ale feţei
 Şanţurile palpebrale
superior şi inferior
separă porţiunea
palpebrală de cea
orbitală a palpebrelor.

 “Piciorul ciorii” – şanţuri

radiare prezente în
unghiul lateral al ochiului.
Fasciile capului
 Aponevroza
epicraniană – acoperă
bolta craniană. În
regiunile laterale se
subţiază formând o
lamă fibroasă laxă sub
care e situată fascia
temporală.
Fascia temporală

 Fascia temporală este

puternică şi acoperă muşchiul
omonim. Îşi ia originea de la
linia temporală superioară,
apoi se bifurcă în:
a) lamela superficială - inseră pe
faţa externă a arcadei
zigomatice.
b) lamela profundă - inseră pe
faţa internă arcadei
zigomatice.
Fascia temporală închide fosa
temporală şi o transformă într-
o lojă osteo-fibroasă, care
adăposteşte muşchiul
temporal, ţesut celulo-adipos
şi vase sangvine.
Fasciile capului
 Fascia maseterică –
înveleşte muşchiul omonim.
Inseră pe arcada
zigomatică, pe ramura şi
marginea mandibulei.
Fascia maseterică aderă la
fascia parotidă, care
acoperă glanda omonimă.

 Cele două fascii fuzionând

formează fascia parotideo-
maseterică.
Fasciile capului
 Fascia pterigoidiană
inveleşte faţa medială a
muşchiului pterigoidian
medial (intern).
 Fascia
interpterigoidiană este
dispusă între muşchii
pterigoidieni medial şi
lateral. Marginea
posterioară a acestei
fascii formează
ligamentul
sfenomandibular.
Fasciile capului
 Fascia bucofaringiană
acoperă muşchiul
buccinator, apoi continuă
pe faţa laterală a
constrictorului superior al
faringelui.
a) Anterior se pierde în
ţesutul cutanat al
obrajilor.
b) Posteroinferior continuă
cu adventicea faringelui şi
cu lamelele fasciale ale
gâtului.
Spaţiile sau lojele osteo-
fasciale şi intermusculare
ale capului
 a) SOF ale bolţii craniene
 b) SOF ale regiunii temporale
 c) SOF ale părţii laterale a feţei
Lojile osteo-fasciale şi
intermusculare ale bolţii craniene
 Loja superficială – între
piele şi aponevroza
epicraniană (conţine vasele
temporale superficiale).
 Loja subaponevrotică –
între aponevroza
epicraniană şi aponevroza
temporală.
 Loja subperiostală – între
periost şi placa externă a
calvariei (calotei) craniene.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale regiunii temporale
 Între lamelele superficială
şi profundă ale fasciei
temporale se formează un
spaţiul interaponevrotic,
care conţine muşchiul
temporal, ţesut adipos,
artera şi vena temporale
medii.

 Între fascia temporală şi

muşchiul omonim se află
spaţiul subaponevrotic
(conţine o porţiune a
corpului adipos bucal).
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale regiunii temporale
 Loja temporală
profundă este situată
între fasciculele
profunde ale muşchiului
temporal şi periost,
conţine vasele şi nervii
temporali profunzi şi
comunică inferior cu
spaţiile vecine.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei

 Corpul adipos bucal (Bichat) sau bula

grăsoasă este situat între piele şi muşchiul
buccinator, fiind adiacent marginii anterioare
a muşchiului maseter. El este bine dezvoltat
la sugari, fapt ce minimalizează efectele
presiunii atmosferice asupra cavităţii bucale
în timpul alăptării.
 Apofizele acestui corp pătrund în spaţiile
osteofasciale adiacente.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei
 Spaţiul glandei
parotide – conţine
glanda omonimă, vase
sangvine şi nervi:
 Artera carotidă externă şi
ramurile ei
 Vena retromandibulară
 Ganglioni limfatici parotidieni.
 Nervul facial şi nervul
auriculotemporal
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei
 Spaţiul masetero-
mandibular situat între
muşchiul maseter şi
ramura mandibulei.
Conţine ţesut celulo-
adipos, vase şi nervi. În
sens superior comunică
cu spaţiul temporo-
pterigoidian.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei
 Spaţiul temporo-
pterigoidian este situat
între muşchiul temporal şi
pterigoidianul lateral.
Comunică cu:
a) Orbita
b) cavitatea nazală
c) cavitatea bucală.
 Conţine artera maxilară şi
plexul venos pterigoidian.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei
 Spaţiul
interpterigoidian este
situat între cei doi
muşchi pterigoidieni.
Conţine nervul alveolar
inferior, artera maxilară
şi plexul venos
pterigoidian.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei
 Spaţiul
suprapterigoidian
este delimitat de capul
superior al muşchiul
pterigoidian lateral şi
faţa infratemporală a
aripii mari a sfenoidului.
Conţine vase sangvine,
nervi şi comunică cu
spaţiile vecine.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei
 Spaţiul pterigo-
mandibular delimitat
de muşchiul
pterigoidian medial şi
ramura mandibulei.
Comunică cu spaţiile
vecine, conţine nervul
alveolar inferior şi
vasele omonime.
Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi
intermusculare ale părţii laterale a feţei

 Fosa pterigopalatină
conţine ganglionul
pterigopalatin, nervul
maxilar, artera maxilară
şi plexul venos
pterigoidian.
Muşchii gâtului
 Gâtul este porţiunea
corpului care uneşte
capul cu trunchiul.

 Muşchii gâtului din

punct de vedere
topografic, structural,
funcţional şi
ontogenetic prezintă
un şir de
particularităţi.
Muşchii gâtului
 Topografic sunt dispuşi în trei planuri:

 Muşchii superficiali ai gâtului

 Muşchii inseraţi pe osul hioid
 Muşchii profunzi ai gâtului
Muşchii gâtului
 Muşchii superficiali ai
gâtului:
 m. platisma
 sternocleidomastoidian
 Muşchii inseraţi pe osul Muşchii
hioid: gâtului
 mm. suprahioidieni: m.
digastric, m. stilohioidian,
m. milohioidian, m.
geniohioidian.
 mm. Infrahioidieni: m.
omohioidian, m.
sternohioidian, m.
sternotiroidian, m.
tirohioidian.
NB: Muşchii suprahioidieni
formează planşeul bucal,
participă la masticaţie,
deglutiţie şi vorbire.
Muşchii gâtului
 Muşchii profunzi ai
gâtului:
a) Grupul lateral:
muşchiul scalen
anterior, mediu şi
posterior
b) Grupul de muşchi
prevertebrali: m. lung
al gâtului, m. lung al
capului, m. drept
anterior şi m. drept
lateral al capului.
Din punct de vedere funcţional
muşchii gâtului:
 Influenţează mişcările
capului şi segmentului
cervical al coloanei
vertebrale.
 Pun în mişcare mandibula,
osul hioid şi primele 2
coaste.
 Contracţia unor muşchi ai
gâtului contribuie la
modificarea poziţiei limbii,
faringelui şi laringelui.
Din punct de vedere ontogenetic
muşchii gâtului derivă din mai multe
primordii.
 Din I arc visceral se
dezvoltă: venterul
anterior al m. digastric
şi m. milohioidian.

 Din arcul II visceral

derivă: venterul
posterior al m. digastric,
stilohioidul şi platisma.
 Derivaţi ai arcurilor branhiale sunt:
m. sternocleidomastoidian şi
trapezul.

 Din muşchii autohtoni ai gâtului fac

parte: mm. infrahioidieni, m.
geniohioid şi muşchii profunzi ai
gâtului.
Topografia gâtului
 Marginea anterioară a
muşchiului trapez
serveşte ca reper
muscular pentru
delimitarea regiunilor
topografice ale gâtului.
Gâtul este împărţit în:
 Regiunea cervicală
posterioară sau regiunea
nucală.
 Regiunea cervicală
anterioară
Triunghiurile gâtului
 Muşchiul SCM împarte
RCA în:

a) Regiunea
sternocleidomastoidiană,
care corespunde proiecţiei
muşchiului omonim.
b) Triunghiul cervical
medial
c) Triunghiul cervical lateral
Triunghiul medial al gâtului

 Anterior - linia mediană a

gâtului
 Posterior - m. SCM
 Superior - marginea
inferioară a mandibulei.
Venterul superior al
omohioidianului
şi venterele m. digastric împart
acest triunghi în 3 triunghiuri mai
mici:
1. Triunghiul omotraheal
2. Triunghiul carotid
3. Triunghiul submandibular
 Triunghiul carotid (conţine
pachetul neuro-vascular al gâtului:
artera carotidă, vena jugulară
internă şi nervul vag.
 Triunghiul submandibular
(adăposteşte glanda salivară
submandibulară, vase şi nervi).
 Triunghiul submental
 Triunghiul lingual sau Pirogov
(prin el trece a. linguală).
Triunghiul cervical lateral
a) Triunghiul cervical
lateral este delimitat:
 anterior de m. SCM
 posterior de m. trapez
 Inferior de claviculă
În limitele acestui triunghi se
înscriu triunghiurile:
omotrapezoid
omoclavicular,
separate între ele prin venterul
inferior al omohioidului.
Fosa
retromandibulară
 Fosa retromandibulară
reprezintă o depresiune
mărginită de unghiul
mandibulei, conductul auditiv
extern, apofiza mastoidiană,
m. SCM, apofiza stiloidiană
şi muşchii inseraţi pe ea.
 Fosa retromandibulară
conţine vase, nervi şi
porţiunea posterioară a
glandei parotide.
 Spaţiul interscalen
este situat între
muşchii scaleni
anterior şi mediu, iar
inferior este delimitat
de coasta I.

 Acest spaţiu transmite

artera subclaviculară
şi plexul brahial.
 Spaţiul
antescalen este
situat anterior de
muşchiul scalen
anterior.

 Acest spaţiu
transmite vena
subclaviculară şi
nervul frenic.
Fasciile gâtului
 Fascia cervicală este
formată din 3 lamele:

 Fascia superficială a
gâtului
 Fascia proprie
 Fascia endocervicală
Fasciile gâtului
 Fascia
superficială a
gâtului spre
deosebire de
fasciile
subcutanate ale
altor regiuni ale
corpului conţine
muşchiul
platisma.
Fascia proprie este divizată 2 porţiuni:
 Porţiunea suprahioidiană cu 2
foiţe
1. Foiţa superficilă
2. Foiţa profundă

 Porţinea infrahioidiană cu 3 foiţe:

1. Foiţa superficială a fasciei proprii
formează teci pentru SCM şi trapez.
O prelungire fascială a ei separă
muşchii regiunii anterioare de muşchii
celei posterioare şi determină
localizarea proceselor supurative.

2. Foiţa pretraheală formează teci

pentru muşchii infahioidieni.

3. Foiţa prevertebrală formează teci

pentru muşchii profunzi ai gâtului.
Fasciile gâtului
 Între foiţele pretraheală şi
prevertebrală este situată
fascia endocervicală cu 2
foiţe:
1. Foiţa viscerală acoperă în
parte fiecare organ din
regiunea gâtului.
2. Foiţa parietală acoperă
viscerele în întregime şi
formează teci pentru
pachetul neuro-vascular al
gâtului.
Spaţiile interfasciale
ale gâtului
 Spaţiul interaponevrotic
suprasternal este situat
superior de incisura jugulară a
sternului, fiind delimitat de foiţa
superficială a fasciei proprii şi
foiţa pretraheală.

 Acest spaţiu conţine arcada

venoasă jugulară, formată prin
anastomoza venelor jugulare
anterioare.

 În sens lateral spaţiul dat se

dilată şi formează posterior de
m. SCM un reces cec
sternocleidomastoidian.
Spaţiile interfasciale ale gâtului
 Spaţiul previsceral se
formează între foiţele
parietală şi viscerală
ale fasciei
endocervicale şi
comunică cu
mediastinul anterior
(BNA) sau cu cel mediu
(PNA).
Spaţiile interfasciale ale gâtului
 Spaţiul retrovisceral
este situat posterior de
faringe şi esofag.
 Este delimitat de fascia
endocervicală şi foiţa
prevertebrală.
 Acest spaţiu comunică
cu mediastinul
posterior.