Anatomia si

fiziologia
sistemului
reproducator
uman
 Cuprins:

1.Anatomia organelor genitale feminine

2.Anatomia organelor genitale masculine
3.Anatomia glandelor mamare
4.Graficul secretiei hormonale conform
fazei ciclului menstrual
5.Igiena perioadei menstruale
Organele genitale interne sunt:
•trompele uterine
•uterul
•vaginul.

Organele genitale externe sunt reprezentate de

formaţiunile vulvei:
•muntele lui Venus sau muntele pubian.
•formaţiuniile labiale (labii mari şi labii mici)
•vestibulul vaginal
•organele erectiel (clitorisul şi bulbii vestibulari ).
1. Ovarele
Ovarele sunt organe pereche situate la nivelul cavităţii abdominale. Din
punct de vedere morfologic ovarele sunt glande mixte, atât endocrine cât şi
exocrine. Funcţia lor endocrină este reprezentată de producţia hormonilor
precum estrogenul şi progesteronul. Ovarele își exercită funcţia exocrină
prin producţia de ovule.

2. Trompele uterine sunt conducte musculo-

membranoase ce leagă ovarele de uter. Funcţia lor
principală este de a transporta sperma până la
ovul şi apoi ovulul fecundat până în uter. Ele se
deschid la nivelul uterului. Trompele uterine au o
lungime de 10-12 cm şi un diametru de
aproximativ 1 cm fiecare.
3. Uterul
Uterul este un organ nepereche, musculos, cavitar şi impar. Acesta are
formă de pară cu baza mare în sus. Uterul este situat între vezica urinară
(anterior) şi rect (posterior). Acest organ situat pe linia mediană este locul
unde are loc dezvoltarea fătului.

4. Vaginul
Vaginul este un canal musculo-conjunctiv ce leagă uterul de vulvă. El se
găseşte la nivelul cavităţii pelvine, fiind situat între vezica urinară
(anterior) şi rect (posterior). Vaginul face cu uterul un unghi de 90º-100º
şi are o lungime de 7-9 cm. Prin extremitatea superioară, vaginul se inseră
la nivelul uterului, mai precis, la nivelul cervixului, iar prin extremitatea
inferioară se deschide la nivelul vulvei.
5. Vulva
Muntele lui Venus
Muntele lui Venus sau muntele pubian este o proeminenţă rotunjită
situată înaintea simfizei pubiene. Până la pubertate, acesta este lipsit
de păr. Ulterior el se acoperă cu peri asprii de aceeaşi culoare cu părul
capului. Anterior se continuă cu hipogastrul, fiind delimitat de acesta
printr-un şanţ uşor concav numit plica Venerei. Posterior, muntele
pubelui se continuă cu labiile mari.

6. Vestibulul vaginal
Vestibulul vaginal este un spaţiu
mărginit de labiile mici.La nivelul lui
se deschid uretra, vaginul şi
glandele vestibulare.
 Sistemul genital masculin
SECTIUNI:
•Testiculele
•Perineul la barbat
•Penisul
•Prostata
•Spermatozoidul

Sistemul genital masculin este alcatuit din organe

genitale externe: penis, testicule, scrot si organe genitale
interne: epididim, cai spermatice, funicul spermatic, uretra
si glandele anexe ale sistemului reproducator masculin:
veziculele seminale, glande bulbo-uretrale, prostata.
1. Testiculul este glanda genitala masculina. Acesta este un organ pereche si are doua functii:
- spermatogenetica
- endocrina
Testiculele sunt localizate in scrot, testiculul stang fiind situat cu 1 cm mai jos decat dreptul. Forma acestora
este ovoidala si li se descriu doua fete (laterala si mediala), doua margini (anterioara si posterioara) si doua
extremitati (superioara si inferioara) .
Lungimea unui testicul este de aproximativ 4-5 cm, grosimea este de aproximativ 3 cm iar latimea de 2-2, 5
cm.

2. Epididimul
- este anexat testiculului, are forma unei virgule si i se
descriu: capul, corpul si coada epididimului.
Testiculul si epididimul sunt acoperite de albuginee. Intre
testicul si epididim, posterior se gaseste lama viscerala a
tunicii vaginale care formaza sinusul epididimar. Medial si
posterior albugineea e traversata de nervii testiculului si
vasele acestuia iar la acest nivel albugineea prezinta
mediastinul testiculului.
 3. Cai spermatice
a) Cai spermatice intra-testiculare :
- tubi seminiferi drepti
- retea testiculara
b) Cai spermatice extra-testiculare

4. Funiculul spermatic
- are forma de cordon care suspenda tesiculul
- are o lungime de aproximativ 15 cm
- se intinde de la capul epididimului pana la orificiul
inghinal profund
- are invelisuri provenite din structurile peretelui abdominal
traversate in urma procesului de coborare a tesiculelor.
5. Uretra masculina
- are o lungime de 14-16 cm
- calibrul sau nu este uniform
- incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina
la orificiul uretral extern.
- i se descriu trei segmente:
a) uretra prostatica strabate prostata de la baza la varf si
prezinta pe peretele posterior o creasta sagitala numita
creasta uretrala
b) uretra membranoasa se intinde intre varful prostatei si
corpul spongios al penisului, are raport anterior cu
ligamentul transvers al perineului si cu plexurile venoase
vezico-prostatice.
c) uretra spongioasa prezinta doua dilatatii (una la nivelul
penisului si una la nivelul glandului penisului) .
8. Prostata
- este un organ musculo-glandular
- are rol in formarea lichidului spermatic si excretia lichidului prostatic
- are o greutate de aproximativ 20 g si este un organ pelvis-subperitoneal

6. Veziculele seminale participa prin intermediul

produsului lor de secretiei la formarea lichidului seminal
adaugat la lichidul secretat de caile spermatice.

7. Glande bulbo-uretrale (Cowper)

- sunt situate la nivelul unghiului dintre segmentul
membranos al uretrei si bulbul penisului
- au o culoare albicioasa
- canalele excretoare au o lungime de 3-4 cm
- au raport inferior cu fascia inferioara a
diafragmei urogenitale, superior cu fascia
superioara a diafragmei urogenitale si antero-
medial cu uretra membranoasa.
 Glandele mamare
Mamelele sau sânii sunt strâns legate funcţional şi clinic de organele
genitale, astfel încât prezentarea lor alături de acestea este justă. Mamelele
sunt aşezate simetric în regiunea anterioară a toracelui, fiind prezente la
ambele sexe. La bărbat ele sunt rudimentare, pe când la femei ele sunt
formaţiuni extrem de importante. Ele sunt dependente hormonal, astfel
încât își încep dezvoltarea la pubertate. Mamelele sunt formate din glandele
mamare şi părţile moi ce o înconjoară, ţesut adipos şi ţesut conjunctiv.
Sânii au forme diferite, în general sunt asemenea unor hemisfere, dar pot fi
şi uşor conici sau turtiţi, în funcţie de constituţia fiecărei femei. Forma lor
depinde şi de cantitatea de ţesut adipos. Sânii reprezintă un element de
strâns interes pentru chirurgia plastică, multe femei atribuindu-le un rol
estetic major, pe lângă cel funcţional. Între cei doi sâni pot exista diferenţe
evidente de greutate, formă şi volum.
Areola mamară este o regiune mai pigmentată situată în partea cea mai
proeminentă a sânului. Ea este de culoare roz la virgine şi la nulipare, fiind
uşor brună la femeile care au născut. În centrul ei se află o proeminenţă
conică numită mamelon unde se deschid ductele lactifere.
Ciclul menstrual
ciclul ovarian are 3 faze: foliculinică, ovulaţia şi
luteinică n In faza foliculinică arc loc
dezvoltarea şi maturizarea foliculului cu
producere de estrogene n Ovulaţia constă în
dehiscenţa foliculului sub acţiunea FSH, LH,
oxitocinei şi enzimelor proteolitice cu
eliminarea ovulului în cavitatea abdominală n în
faza luteinică se dezvoltă şi se maturizează
corpul galben ce produce progesteronul
1. Faza proliferativă precoce începe chiar din primele zile ale CM şi
survine epitelizarea totală a suprafeţei plăgii. Epitelizarea are loc
din epiteliului glandular al stratului bazai. Glandele endometriale
sunt drepte, lipsite de secret. Epiteliul e cilindric, cu meioze rare,
stroma e densă, arterele spiralate sunt foarte ondulate.
2. Faza proliferativă medie se începe la a 7-a - a 8-a zi a ciclului
menstrual şi durează până la a 10-a - a 11-a zi. Glandele
endometriale încep să onduleze, mărindu-şi lungimea, epiteliul
cilindric este înalt, cu numeroase mitoze, stroma începe să se
edemaţicze.
3. Faza proliferativă tardivă durează 3-4 zile (a 11-a - a 15-a zi de
ciclu). Are loc ondularea şi mai accentuată a glandelor cu epiteliul
înalt şi numeroase mitoze. Stroma devine mai densă, cu celule
reticulare rotunjite
Iată cîteva recomandări pentru ca să rămînem sănătoase și îngrijite:
•Produsele igienice de primă linie și cele mai vechi ca și metodă (utilizate ca și produs medical
de prin anii 1888) – sunt absorbantele. Schimbarea absorbantelor se recomandă la fiecare 2-4
ore.
•Folosirea tampoanelor este recomandată să rămână ocazională, cu schimbarea lor la fiecare 4-
6 ore. Despre riscurile lor vorbim într-un articol separat, care urmează în cîteva zile.
•În cazul cupei menstruale, cea mai fragilă parte a procesului este amplasarea sau înlăturarea
cupei și anume – din cauza necesității unei bune igienizări și a mînilor, și a cupei. Nu este
suficientă doar schimbarea cupei la fiecare 6-10 ore, dar este necesară și sterilizarea ei în apă
clocotindă timp de 5-10 minute și doar apoi refolosită.
•Pe timpul nopții nu sunt recomandate spre utilizare nici cupele menstruale, nici tampoanele.
•Este necesară și spălarea cu apă curgătoare și săpun de 2 ori pe zi a organelor genitale externe.
IMPORTANT, spălarea trebuie făcută în direcția din față spre spate și nu invers, pentru a
descrește probabilitatea transferului microbilor în vagin.
•Pe perioada menstruației este recomandat dușul, nu baia în cadă, și nu dușurile vaginale
(spălături vaginale interne).
•Last but not least, este recomandată abținerea de la contactul sexual pe perioada menstruației,
din cauza șanselor crescute de transfer și contaminare a infecțiilor transmisibile prin sînge.