Sistemul reproducator

A. Aparatul genital feminin

Este format dintr-o glandӑ mixtӑ – ovarul, cӑi genitale ṣi organe genitale externe.
1. Ovarul
Se aflӑ în cavitatea pelvianӑ ṣi este un organ pereche cu funcṭie mixtӑ: exocrinӑ,
producând ovulele, ṣi endocrinӑ, secretând hormoni: estrogeni ṣi progesteron.
Are forma unui ovoid turtit, având 6-8gr., cu diametrul de 3-5cm. Prezintӑ douӑ feṭe,
douӑ margini ṣi douӑ extremitӑṭi. Faṭa lateralӑ se aflӑ pe peretele lateral al cavitӑṭii pelviene,
ocupând fosa ovarianӑ. Faṭa medialӑ este acoperitӑ de pavilionul trompei. Pe extremitӑṭile
superioarӑ ṣi inferioarӑ se prind ligamentele, prin care ovarul este legat de organele vecine.
Structura
Este acoperit la suprafaṭӑ de un epiteliu simplu, sub care se aflӑ un înveliṣ conjunctiv –
albuginea ovarului. În interior se aflӑ parenchimul glandular, care prezintӑ douӑ zone:
medularӑ ṣi corticalӑ.
Parenchimul este un tip de țesut întâlnit la plante și animale. La plante, este un țesut
fundamental ce apare în marea majoritate a organelor vegetale moi
Zona medularӑ conṭine vase sanguine ṣi limfatice, precum ṣi fibre nervoase vegetative.
În zona corticalӑ se aflӑ foliculii ovarieni , în diferite faze de evoluṭie.
Existӑ foliculi primordiali, primari, secundari (cavitari) evolutivi, ṣi foliculi maturi (terṭiari,
de Graaf). În fiecare lunӑ, începând cu pubertatea ṣi pânӑ la menopauzӑ, un folicul secundar
devine matur, care este cel mai voluminos ṣi conṭine în interior ovocitul.
Dupӑ eliminarea lui, foliculul matur se transformӑ în corp galben, cu rol secretor, secretând
progesteron. Corpul galben devine corp alb care are ṭesut cicatricial.
Vascularizaṭia ovarului este asiguratӑ de artera ovarianӑ, ramurӑ a aortei abdominale, precum
ṣi de o ramurӑ ovarianӑ, din artera uterinӑ. Venele sunt: vena ovarianӑ dreaptӑ, care se varsӑ
în vena cavӑ inferioarӑ, precum ṣi de vena ovarianӑ stângӑ, care se deschide în vena renalӑ
stângӑ. O parte din sângele venos al ovarului ajunge în vena uterinӑ.

2. Cӑile genitale

Trompele uterine
Sunt conducte musculo-membranoase, întinse de la ovare pânӑ la uter, prin care comunicӑ
prin orificii numite ostii uterine. Extremitatea lor lateralӑ conṭine un orificiu care se deschide
în cavitatea abdominalӑ; au o lungime de 7-12cm.
Vascularizaṭia este asiguratӑ de ramuri tubare ce provin din arterele ovarianӑ ṣi uterinӑ.
Venele sunt omonime arterelor.
Uterul
Este situat în cavitatea pelvianӑ, între vezica urinarӑ ṣi rect, fiind un organ musculos, cavitar,
impar. Este interpus între trompele uterine ṣi vagin ṣi are formӑ de parӑ cu extremitatea mare
orientatӑ superior.
Prezintӑ corpul ṣi colul uterin, între care existӑ o porṭiune mai strâmtӑ numitӑ istm uterin. Pe
colul uterin (cervix) se inserӑ vaginul prin extremitatea sa superioarӑ.
Structural, uterul prezintӑ: - la exterior o tunicӑ seroasӑ numitӑ perimetru, aflatӑ doar la
nivelul colului uterin;
- o tunicӑ muscularӑ numitӑ miometru, format din musculaturӑ netedӑ;
- o tunicӑ mucoasӑ numitӑ endometru, catre cӑptuṣeṣte cavitatea
uterinӑ.
Acest strat este stratul funcṭional al uterului ṣi este cel care prezintӑ modificӑri structural
atunci când se eliminӑ odatӑ cu sângerarea menstrualӑ. În ciclul urmӑtor, se reface.
Vascularizaṭia este asiguratӑ de arterele uterine, ramuri din artera iliacӑ internӑ. Din artera
uterinӑ se desprind ṣi ramuri pentru vagin, trompe uterine ṣi ovare.

Vaginul
Este un conduct musculo-conjunctiv, lung de 7-9cm.,median, impar, care prin extremitatea
superioarӑ se inserӑ pe colul uterin, iar prin cea inferioarӑ (orificiul vaginal), se deschide în
vestibulul vaginal, spaṭiu delimitat de cele douӑ labii mici.
În structura vaginului existӑ un strat muscular format din fibre netede, iar la interior se aflӑ o
mucoasӑ format dintr-un epiteliu pavimentos stratificat.

3. Organele genitale externe

Vulva
Este un organ genital extern ṣi are forma unei fante, alungitӑ în sens sagital ṣi mӑrginitӑ
lateral de cӑtre douӑ repliuri cutanate, labile mari ṣi mici.
Labiile mari, sunt acoperite de tegument ṣi sunt prevӑzute cu pӑr ṣi glande sebacee mari. În
partea lor anterioarӑ existӑ un relief median, acoperit de pӑr ṣi numit muntele pubian sau al
lui Venus.
Labiile mici sunt douӑ cute simetrice, situate medial de labile mari. Spaṭiul mӑrginit de labile
mici se numeṣte vestibul vaginal, în care anterior se deschide uretra, iar posterior, vaginul.
Vulva prezintӑ ṣi organele erectile: clitorisul ṣi bulbii vestibulari.
Clitorisul este situat median ṣi are o lungime de 5-6cm, iar bulbii vestibulari se aflӑ la baza
labiilor mari.
Vascularizaṭia este asiguratӑ de ramuri ale arterei ruṣinoase interne, iar venele se deschid în
vena iliacӑ internӑ.

Mamela
Este format din glanda mamarӑ ṣi diferite pӑrṭi moi care o înconjoarӑ. Glanda
mamarӑ este o glandӑ pereche, anexӑ a aparatului genital feminin, situatӑ pe peretele toracic
anterior, în intervalul dintre coastele III-VII.
La femeia adultӑ, glandele mamare prezintӑ o structurӑ complexӑ, cu importanṭӑ biologicӑ ṣi
patologicӑ. Asigurӑ secreṭia de lapte, constituind ṣi sediul a numeroase procese patologice,
dintre care cancerele sunt cele mai importante.

B. Aparatul genital masculin

Este format din testicule, conducte spermatice, prostatӑ, glande bulbo-uretrale ṣi organele
genitale externe.

1. Testiculul

Este glanda genitalӑ masculinӑ care îndeplineṣte douӑ funcṭii:

- spermatogeneza, formarea celulelor sexuale (spermii sau
spermatozoizi), care se desfӑṣoarӑ la nivelul tubilor seminiferi
contorṭi;
- funcṭia endocrinӑ, prin care celulele interstiṭiale ale parenchimului
testicular secretӑ hormonii androgeni – testosteronul – care
determinӑ maturizarea organelor sexuale ṣi stimuleazӑ evoluṭia
caracterelor sexuale secundare masculine.

Testiculul are o greutate de aproximativ 25gr. ṣi este un organ pereche, având forma unui
ovoid turtit transversal, situat în bursa scrotalӑ, pungӑ cutanatӑ. Fiecare testicul are un organ
alungit, epididimul, care face parte din conductele seminale. El are forma unei virgule, fiind
aṣezat pe faṭa posterioarӑ a testiculului. Epididimul conṭine canalul epididimar, care se
continuӑ cu canalul deferent.
Testiculul este învelit la suprafaṭӑ de o membranӑ conjunctivӑ, de culoare albӑ-sidefie,
numitӑ albuginea, rezistentӑ ṣi inextensibilӑ, ṭinând în tensiune parenchimul testicular.
Acesta este strӑbӑtut de septuri conjunctive, care delimiteazӑ lobulii testiculului. Aceṣtia sunt
250-300 pentru fiecare testicul ṣi sunt formaṭi din 2-3 tubi seminiferi contorṭi, în care se
desfӑṣoarӑ spermatogeneza.
Tubii seminiferi contorṭi se continuӑ cu tubii drepṭi, care reprezintӑ primul segment al cӑilor
spermatice. Ei se deschid în reṭeaua testicularӑ, de la care pleacӑ canalele eferente, 10-15,
care ajung în canalul epididimar.
Vascularizaṭia testiculului ṣi epididimului este asiguratӑ de artera testicularӑ, ramurӑ din
aorta abdominalӑ. Venele se varsӑ în vena cavӑ inferioarӑ.

2. Conductele spermatice

Sunt conducte de eliminare a spermiilor ṣi a lichidului spermatic. Ele sunt intra- ṣi

extratesticulare.
Cӑile intratesticulare, sunt reprezentate de tubii seminiferi drepṭi ṣi reṭeaua testicularӑ.
Cӑile extratesticulare sunt: canalele eferente, canalul epididimar, canalul deferent,
ejaculator, uretra.
Canalul deferent continuӑ canalul epididimar, terminându-se la baza prostatei, unde se
uneṣte cu canalul veziculei seminale, formând canalul ejaculator, ce se deschide în uretrӑ.

3. Glandele anexe

a. Vezicula seminalӑ
Este un organ pereche, aflat deasupra prostatei, lateral de canalele deferente. Are rol secretor,
produsul ei adӑugându-se lichidului seminal.
Vezicula seminalӑ are formӑ ovoidӑ, lungime de 4-5cm. ṣi o lӑṭime de 2 cm.

b. Prostata
Este un organ glandular exocrin, impar, situat în jurul uretrei, sub vezica urinarӑ, iar produsul
ei de secreṭie intrӑ în alcӑtuirea spermei.
Vascularizaṭia este asiguratӑ de artera prostaticӑ, ramurӑ din artera iliacӑ internӑ. Sângele
venos este colectat de vena iliacӑ internӑ.

c. Glandele bulbo-uretrale
Sunt douӑ formaṭiuni ovoide, de dimensiunile unui sâmbure de cireaṣӑ, care se deschid în
uretrӑ.
Secretӑ un lichid clar, vâscos, asemӑnӑtor cu cel prostatic, care se adaugӑ celui spermatic.

4. Organele genitale externe

a. Penisul
Este un organ nepereche, genital ṣi urinar, situate deasupra scrotului, înaintea simfizei
pubiene.
Prezintӑ rӑdӑcina penisului ṣi o parte liberӑ, corpul penisului, care la extremitatea sa
anterioarӑ se terminӑ cu o parte mai voluminoasӑ, numitӑ gland.
Rӑdӑcina este fixatӑ prin cei doi corpi cavernoṣi de oasele bazinului.
Corpul penisului are formӑ uṣor turtitӑ.
Glandul prezintӑ în vârful lui orificiul extern al uretrei.
Structura:
Este format dintr-un aparat erectil ṣi înveliṣuri.
Organele erectile sunt reprezentate de doi corpi cavernoṣi ṣi unul spongios, care umplându-se
cu sânge, determinӑ erecṭia.
Penisul este învelit de piele, care se continuӑ cu pielea scrotului ṣi a regiunii pubiene.
Vascularizaṭia este asiguratӑ de ramuri din artera ruṣinoasӑ internӑ. Venele se deschid în vena
ruṣinoasӑ internӑ, ṣi de aici în vena iliacӑ internӑ.

b. Scrotul (bursele scrotale)

Formeazӑ partea organelor genitale externe, în care sunt localizate testiculele.
Fiecare bursӑ este situatӑ sub penis ṣi este format din mai multe tunici concentrice, care se
continuӑ cu structurile peretelui anterior abdominal.
FIZIOLOGIA ORGANELOR DE REPRODUCERE

Testiculul ṣi ovarul sunt glande mixte: exocrine, asigurând formarea gameṭilor, precum ṣi
endocrine, prin secreṭia hormonilor sexuali.
Activitatea lor devine mai evidentӑ în timpul perioadei de creṣtere ṣi dezvoltare, la pubertate,
când funcṭiile gametogeneticӑ ṣi endocrinӑ a gonadelor ating un stadiu de dezvoltare, care
face posibilӑ funcṭia de reproducere.
Instalarea pubertӑṭii reprezintӑ rezultatul modificӑrilor de la nivelul secreṭiei hormonilor
gonadotropi, care controleazӑ dezvoltarea morfologicӑ ṣi funcṭionalӑ a gonadelor, dar ṣi
modificӑri somatice ṣi comportamentale complexe.

A. Ovarul
Prezintӑ o funcṭie dublӑ.
1. Formarea foliculilor maturi ṣi ovulaṭia:
La naṣtere fiecare ovar conṭine câteva sute de mii de foliculi ovarieni primordiali, însӑ
doar 300-400, câte unul pe lunӑ, vor ajunge la maturitate (începând cu pubertatea ṣi
terminând cu menopauza). Procesul de creṣtere ṣi maturaṭie folicularӑ este ciclic (ciclu
ovarian), fiind însoṭit de modificӑri la nivelul uterului, vaginului ṣi glandelor mamare.
Durata medie a unui ciclu genital la femeie este de 28 de zile, numindu-se ṣi ciclu
menstrual.
Existӑ douӑ perioade: - preovulatorie, care dureazӑ din prima zi pânӑ în ziua a 14-a a
ciclului;
- postovulatorie, care se întinde din ziua a 15-a pânӑ în prima zi a
menstruaṭiei , dupӑ care ciclul se reia.
În perioada preovulatorie au loc diviziuni ecvaṭionale ṣi reducṭionale la nivelul ovocitului.
Acesta prezintӑ mai multe etape: ovogonia (diploidӑ) – ovul matur (haploid).
Pe mӑsurӑ ce ovulul se maturizeazӑ, apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian, care se
umple cu lichid follicular. În ziua a 14-a, foliculul se rupe ṣi pune în libertate ovulul care este
expulzat în cavitatea abdominalӑ (ovulaṭia), de unde este preluat de trompa uterinӑ.
Dupӑ ovulaṭie, foliculul ovarian se transform în corp galben, iar creṣterea ṣi maturarea
foliculului este stimulatӑ de FSH, iar ovulaṭia ṣi formarea corpului galben, sunt stimulate de
LH.
Hipofiza anterioarӑ secretӑ cantitӑṭi mari de LH pentru o perioadӑ de 1-2 zile, începând cu
24-48 ore înainte de ovulaṭie, proces însoṭit de un vârf preovulator mic de FSH.
Cauzele secreṭiei bruṣte de gonadotropine, ar putea fi:
- în acest moment al ciclului, estrogenul are efect de feed-back pozitiv,
stimulând secreṭia pituitarӑ a gonadotropinelor, fenomen aflat în
contradicṭie cu efectul sӑu normal de feed-back negativ, care
intervine în restul ciclului normal feminin.
- anumite celule foliculare încep sӑ secrete progesteron în cantitӑṭi
mici, în creṣtere, cu aproximativ o zi înaintea vârfului preovulator al
LH-ului. Astfel, s-a presupus cӑ poate fi factorul care stimuleazӑ
secreṭia excesivӑ de LH, însӑ fӑrӑ acest vârf, ovulaṭia nu poate avea
loc.

2. Secreṭia internӑ a ovarului

Pereṭii folicului ovarian prezintӑ douӑ teci celulare: internӑ ṣi externӑ. În perioada
preovulatorie, celulele tecii interne secretӑ hormone sexuali feminini – estrogenic ṣi
progesteron, secreṭie stimulatӑ de FSH ṣi LH.
Estrogenii: - stimuleazӑ dezvoltarea organelor genitale feminine, a mucoasei
uterine, a glandei mamare;
- apariṭia ṣi dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine;
- favorizeazӑ activitatea osteoblasticӑ ṣi unirea diafizelor cu epifizele
oaselor lungi, creṣtere mai rapidӑ decât la bӑrbat;
- dispunerea caracteristicӑ a ṭesutului adipos subcutanat;
- comportamentul sexual feminin.
În faza a doua a ciclului, rolul de secreṭie internӑ, îl îndeplineṣte corpul galben.
Acesta secretӑ estrogenic, progesterone, dar ṣi un hormone care favorizeazӑ pӑstrarea sarcinii.
Secreṭia corpului galben este stimulatӑ de LH ṣi prolactinӑ.
Corpul galben nefecundat se transformӑ, dupӑ 10 zile, în corp alb, dar, dacӑ are loc
fecundaṭia, activitatea lui se prelungeṣte cu încӑ trei luni.

Progesteronul determinӑ modificӑri histologice ṣi secretorii la nivelul mucoasei uterine, pe

care o pregӑteṣte în vederea nidaṭiei (fixarea oului).
Dacӑ fecundaṭia nu a avut loc, ovulul se eliminӑ în a 19-a, a 20-a zi a ciclului, iar secreṭia
corpului galben scade brusc în ziua a 26-a..
La nivelul mucoasei uterine se produc modificӑri vasculare, urmate de necrozӑ ṣi hemoragie,
acre determinӑ pierderea de sânge menstrual.
În timpul sarcinii, corticosuprarenala ṣi placenta secretӑ estrogeni ṣi progesteron.

Reglarea secreṭiei ovariene:

Se face prin feed-back negativ, hipotalamo-hipofizo-ovarian.

Menopauza:
La vârsta de 40-50 de ani, ciclurile sexuale devin neregulate, iar ovulaṭia nu se mai produce.
Dupӑ câteva luni sau ani, se opresc – menopauzӑ. Cauza ei o reprezintӑ epuizarea ovarelor.

Fertilitatea femininӑ:
Reprezintӑ perioada fertilӑ a fiecӑrui ciclu sexual. Ovulul rӑmâne viabil ṣi capabil de a fi
fecundat nu mai mult de 24 de ore dupӑ ce a fost expulzat din ovar.
Câṭiva spermatozoizi pot rӑmâne viabili în tractul genital feminine pânӑ la 72 de ore, deṣi cei
mai mulṭi dintre ei nu pot rezista mai mult de 24 de ore.
Astfel, pentru ca fecundaṭia sӑ aibӑ loc, contactul sexual trebuie sӑ se producӑ în intervalul de
o zi înainte de ovulaṭie pânӑ la o zi dupӑ aceasta.

Integrarea la nivelul sistemului nervos a actului sexual feminine:

Impulsurile senzoriale sexuale sunt transmise cӑtre segmentele sacrate ale mӑduvei spinӑrii,
apoi ele sunt transmise cӑtre encefal; unele reflexe integrate la nivel medular sacrat ṣi lombar
determinӑ parṭial reacṭiile sexuale feminine.

B. Testiculul

Îndeplineṣte douӑ funcṭii:

1. Funcṭia spermatogeneticӑ:
Este funcṭia exocrinӑ, care are loc la nivelul tubului seminifer, începând cu pubertatea.
Procesul se desfӑṣoarӑ în mai multe etape de diviziune ecvaṭionalӑ ṣi reducṭionalӑ, pornind de
la celulele primordiale – spermatogonii (diploide), ajungându-se la celulele mature –
spermiile (haploide).
Spermiile se înmagazineazӑ în epididim, unde îṣi dezvoltӑ capacitatea de miṣcare ṣi trec în
ductul deferent.
Îṣi menṭin fertilitatea aproximativ o lunӑ ṣi sunt eliminate prin ejaculare. Ejaculatul mai
conṭine secreṭia veziculelor seminale, cu rol nutritiv, precum ṣi secreṭia prostaticӑ, cu rol de a
creṣte fertilitatea ṣi mobilitatea spermatozoizilor.
Sperma ejaculatӑ este format din lichide provenite din canalele epididimar ṣi deferent,
veziculele seminale, glanda prostaticӑ ṣi glande mucosae, mai ales cele bulbo-uretrale.
Spermatogeneza este stimulatӑ de FSH.

Efectul numӑrului sde spermatozoizi asupra fertilitӑṭii:

Cantitatea obiṣnuitӑ de spermӑ ejaculatӑ este de aproximativ 3,5ml, iar în fiecare ml. de
spermӑ se aflӑ 120 milioane de spermatozoizi. Când numӑrul lor scade sub 20 de milioane,
existӑ posibilitatea ca persoana sӑ rӑmânӑ infertilӑ.

Secreṭia internӑ:
Celulele interstiṭiale testiculare Leydig secretӑ hormoni androgeni – testosteronul. Testiculul
mai secretӑ ṣi o cantitate micӑ de estrogenic.
Testosteronul este un hormon lipidic, cu o structurӑ sterolicӑ, iar acṭiunea sa constӑ în:
- stimuleazӑ creṣterea organelor sexuale masculine;
- apariṭia caracterelor sexuale secundare: dezvoltarea scheletului ṣi a
muṣchilor, modul de dipunere a pӑrului, vocea, repartiṭia topograficӑ
a grӑsimii de rezervӑ.
- testosteronul este un puternic anabolizant proteic, având ṣi efecte de
menṭinere a tonusului epiteliului spermatogenic.
Reglarea secreṭiei de testosteron se face printr-un mecanism de feed-back negativ, sub
influenṭa LH-ului hipofizar. Hipersecreṭia lui duce la pubertate precoce, iar hiposecreṭia la
infantilism genital.

Integrarea la nivelul mӑduvei spinӑrii a actului sexual masculin:

Actul sexual masculin rezultӑ din mecanisme reflexe intrinseci, integrate în mӑduva sacratӑ ṣi
cea lombarӑ, iar acestea pot fi activate prin stimulare sexualӑ, fie psihicӑ, fie direct, fie prin
ambele.