Cu Pijarrae: Ba A.U

ba›a.
u›
cu pijarrae
›n dungi
JOHN BOYNE
B TUL CU PIJAMALE DUNGI
JOHN BOYNE
BAIAYUL CU
PIJAMALE IN F›UNGI
Lui Jamie Lynch
RECUNO}TIN}A
Pentru toate sfaturile si cele mai mici comen-
tarii $i pentru ca nu m-au lâsat niciodat6 sa-mi
pierd concentrarea asupra povestirii mele, multe
multumiri lui David tickling, Bellei Pearson i
Lindei Sargent. §i, pentru cii s-a aflat in spatele
tuturor acestora incit de la inceput, multumiri ca
intotdeauna agentului meu Simon Trewin.
De asemenea, mul(umiri vechii mele prietene
Janette Jenkins, pentru ciit de mult m-a incurajat
dupa ce a citit manuscrisul.
CAPITOLUL UNU
Bnino face o descoperire
Intr-o dupñ-amiaza, când Bruno se intoarse

acasii de la coalñ, fu surprins sit o gñseascii pe
Maria, menajera familiei — care intotdeauna i i
tinea capul plecat si nu ridica niciodata privirea
de pe covor —, in dormitorul lui, scotându-i
lucrurile din iifonier i impachetându-le in patru
cufere mari de lemn, chiar si obiectele pe care le
dosise el, care ii apartineau in exclusivitate i care
nu erau treaba nimânui altcuiva.
— Ce faci? o intreba el cat putea de politicos,
chiar daca nu era deloc incântat sit vina acasii i
sa giiseasca pe cineva umbliindu-i prin avut, dar
mama ii spusese ca trebuia sa o trateze
intotdeauna pe Maria cu respect i sit nu imite
modul in care vorbea tatiil lui cu ea. Ia-ti miiinile
de pe lucrurile mele!
Maria clatina din cap i arata spre scara din
spatele lui, unde tocmai aparuse mama. Era o
10 JOHN BOYNE
femeie inaltii cu pérul lung, roscat, pe care il
tinea strâns la spate intr-un fel de plasa. Mama
tit freca miiinile nervoasa, de parcii n-ar fi vrut
sa spuna ceva sau nu i-ar fi venit sit creada ceva.
— Mama, i se adresa Bruno, indreptându-
se spre ea, ce se intâmpla? De ce umbla Maria
prin lucrurile mele?
— Le impacheteaza, explica mama.
— Le impacheteaza? mai intreba el,
derulând in minte evenimentele ultimelor cateva
zile, sa vada dacñ nu cumva fusese deosebit de
neascultñtor sau folosise cu voce tare acele
cuvinte pe care nu-i era permis sa le foloseascii,
iar acum era trimis de acasii din cauza asta.
Totuii, nu-gi putu aminti nimic. De fapt, in
ultimele ciiteva zile, se purtase exemplar cu
toata lumea i nu- i amintea sa fi fñcut vreo
problemñ. De ce? intrebñ el iar. Ce am facut?
Dar mama plecase in dormitorul ei, unde se afla
Lars majordomul, care impacheta i lucrurile ei.
Ea oftii i ridica mâinile in sus frustratii, dupa
care se indreptii din nou spre scara urmatii de
Bruno, care n-avea intenda sit lase problema aha,
fara nici o explicatie.
— Mama, insistii el. Ce se intâmpla? Ne
mutiim?
Bâiatul cu pijamale in dungi li
— Anno cu mine jos, spuse mama,

conducându-l spre sufrageria cea mare, unde
saptimâna trecutii fusese Fury la cina. Vorbim
acolo!
Bruno coboñ in viteza i o depñ i pe sc6ri, iar
când ea intra, el o astepta deja in sufragerie. O privi
un moment fara sa spuna nimic si observñ ca in
dimineata aceasta nu reu ise sa se machieze prea
bine, deoarece pleoapele ii erau mai ro ii ca de obi-
cei, pa cum erau ale lui dupa ce fiicea vreo
n6zbatie, era pedepsit ii termina plângând.
—Nu trebuie sit lii ingrijorat, Bruno, spuse
mama, asezându-se incet pe scaunul pe care
stiituse frumoasa femeie blonda care venise la
cina cu Fury i-i fiicuse semn cu mâna când tata
inchisese u ile. De fapt, totul e pe cale sa devina
o mare aventurñ.
— Ce anume? intrebii el. Sunt trimis de
acasñ?
— Nu, nu numai tu, raspunse ea,
aproape zâm- bind pentru o clipii. Plecam toti.
Tatdl thru i eu, Gretel $i cu tine. Toti patru.
Bruno reflecti la cele auzite $i se incruntii.
Nu 1-ar fi deranjat in mod deosebit daca Gretel
ar fi fost trimisñ de acasñ, deoarece ea era un
Caz font Speranti i nu-i fiicea deciit neplaceri. Dar
nu pdrea cinstit ca toti sa trebuiasca sa plece
odatii cu ea.
— Unde? intrebñ el. Unde mergem
exact? De ce nu putem sa râmânem aici?
J2 JOHN BOYNE
— Serviciul tatifiui Btu, explica mama.
Tu Stir cat e de important, nu-i aha?
— Sigur ca da, acceptii Bruno, dând din
cap, deoarece in casii la ei existaserii intotdeauna
atât de multi vizitatori — bdrbati in uniforme
fantastice, femei cu maiini de scris, de care el nu
trebuia sa se atinga — ii care au fost intotdeauna
foarte politico$i cu tata, spunându- i unul altuia
ca era un om demn de stimñ i ca Fury avea
planuri mari pentru el.
— Ei bine, uneori, când cineva e foarte
important, continuii mama, omul al carui
angajat este ii cere sa se duca in all parte, unde
exista o treaba foarte specialii pe care el trebuie
sit o faca.
— Ce fel de treabñ? intrebii Bruno, deoarece,
dacii era sa fie cinstit cu el insult — ceea ce
incercase intotdeauna — nu era prea sigur ce fel
de slujba avea tata.
fntr-o zi, la scoala, toti au vorbit despre tatii
lor. Karl a spus cii tatfil lui era bñcan gi Bruno
itia ca era adev6rat, deoarece avea o bac6nie in
centrul ora ului. Daniel a spus ca tatâl lui era
profesor i Bruno tia cii era adevarat, deoarece
preda la clasele mai mari, pline de baieti de
care era intotdeauna intelept sa te fere ti. Manin
a spus cii tatâl lui era bucatar-Ref i Bruno stia ca
e adev6rat deoarece uneori il lua pe Martin de la
coala ii era imbracat intotdeauna cu o bluzñ
albñ de lucru i
Bâiatul cu pijamale in dungi 13
cu un oq in carouri, de parca tocmai ar fi ie$it

din buciitérie.
Dar când l-au intrebat pe Bruno ce facea tatal
lui, el a deschis gura sa raspunda, apoi si-a dat
seama ca nici el nu gtia. Tot ce putea sa spuna
era cii tatiil lui era un om important si ca Fury avea
planuri mari pentru el. O, i cii purta o
uniformñ formidabila!
— E o treabñ foarte importanta, raspunse
mama, ezitând o clipii. Un serviciu care necesita
un om foarte special care sa-l ducii la
indeplinire. Poti intelege asta, nu-i aha?
— §i trebuie sa mergem toti? mai intreb6
Bruno.
— Sigur cii da, rñspunse mama. Doar
nu vrei ca tata sit se duca fara noi la noua lui
slujbñ i sa stea acolo singur, nu-i pa?
— Presupun ca nu, raspunse Bruno.
— I-am lipsi foarte mult, daca n-am fi
cu el, adiiuga mama.
— Cine i-ar lipsi mai mult? intreba
Bruno. Eu sau Gretel?
— I-ati lipsi amândoi la fel, rñspunse
mama, pen- a:u ca nu-i placeau favoritismele,
lucru pe care Bruno il respecta, mai ales de când
tia ca in realitate el era favoritul ei.
t4 JOHN BOYNE
—Dar ce o sa se intâmple cu casa noastrñ?
intreba Bruno. Cine va avea grijii de ea ciit
suntem plecati?
Mama off i se ui I in jur la camera in care se
aflau, de parcii i-ar fi luat ramas-bun de la ea. Era
o casa foarte frumoasa si avea in total cinci etaje,
dacñ includeai $i pivnita unde bucatarul pregatea
mâncarea, iar Maria si Lars stiiteau la masa certân-
du-se gi aruncându- i unul altuia cuvinte despre
care se spunea ca nu ar trebui folosite, ii daca
includeai i camâruta de la mansarda, cu ferestrele
ei inclinate, de unde Bruno putea sa vada tot
Berlinul, când se ridica in vârful picioarelor i se
tinea strâns de tocul lor.
— Pentru moment, va trebui sa inchidem
casa, raspunse mama. Dar cândva ne vom
intoarce.
— §i ce se intâmplii cu bucñtarul? intrebñ
Bruno.
§i cu Lars? §i cu Maria? Doar n-o sa ramânii sa
locuiasca aici?
—km cu noi, explicñ mama. Dar, destul cu
intrebiirile! Poate ca ar trebui sa urci i sa o ajuti
pe Maria la impachetat.
Bruno se sculii in picioare, dar nu pleca. Mai
avea cateva intrebari de pus, inainte de a-si permite
sa abandoneze chestiunea.
Bâiatul cu pijamale in dungi t5
— §i cat de departe e asta? intreba el.

Noul serviciu, vreau sit spun. E mai departe de
doi kilometri?
— O, Doamne, rñspunse mama râzând,
deli era un riis ciudat, deoarece nu ariita deloc
fericitii si-ii intorsese fata de la Bruno, ca i cum
s-ar fi ascuns de el. Da, Bruno, adiiugñ ea apoi.
Sunt mai mult de doi kilometri. De fapt, mult mai
multi.
Ochii lui Bruno se facura mari si gura lui schita
un „O!“. f$i simti bratele lipindu-i-se de trup,
aha cum se intâmpla de cate ori il surprindea
ceva.
— Doar nu vrei sa spur ca plecém din
Berlin? intrebii el, tragând aer in piept in timp ce
vorbele ii ieseau din gura.
— Mi-e teamñ cii da, raspunse mama
dând tristñ din cap. Serviciul tatifiui tiu e...
—Dar ce se va intâmpla cu $coala? intreba
Bruno intrerupând-o, un lucru pe care itia cii nu
avea voie sa-l faca, dar simtind ca de data
aceasta va fi iertat. §i ce va fi cu Karl, gi cu
Daniel, $i cu Martin? Cum vor ti unde sunt când
ma vor ciiuta?
— Va trebui sa le spui la revedere
prietenilor tiii pentru o vreme, rosti mama. Dest
sunt sigura ca ii vei revedea. §i, te rog, nu o mai
intrerupe pe mama ta când vorbeite, adaugii ea.
t6 JOHN BOYNE
Deli acestea erau niste vesti ciudate i nepl6-
cute, in mod clar Bruno n-avea voie sa incalce
regulile de politete ce fi fuseserii impuse.
— Sa le spun la revedere? intrebii el,
privind-o surprins. Sa le spun la revedere? repetii,
scuipând cuvintele, ca si cum ar fi avut gura plinñ
de biscuitii pe care-i sfârâmase in mici bucatele,
dar pe care nu-i inghitise inca. Sa Ie spun la
revedere lui Karl, gi lui Daniel, i lui Martin?
continuii el cu un ton ridicat, lucru nepermis in
casa. Dar ei sunt cei mai buni trei prieteni at mei,
pe viata!
— O, iti vei face i alti prieteni, spuse
mama, agitându- i mâna in aer pentru a-1 expedia,
ca ii cum a-ti face prieteni pe viatii era o treabñ u
oara.
— Dar avem ni$te planuri, protestñ el.
— Planuri? intreba mama, ridicând o
sprânceana.
Ce fel de planuri?
— Ei bine, e un fel de a spune,
riispunse Bruno, care nu putea sa dezviiluie
natura exactñ a pla- nurilor — in special pentru
urmiitoarele cateva saptâmâni, cñci urma vacanta
de vara, tar ei nu mai trebuiau sa-ii petreaca tot
timpul facând doar planuri, ci chiar puteau sa le
puna direct in aplicare.
—Regret, Bruno, spuse mama, dar planurile
voastre vor trebui sa mai a tepte. N-avem de ales.
— Dar, mama!
Bâiatul cu pijamale in dungi IN
— Bruno, destul! punctii ea rñstit la el i

ridicân- du-se in picioare pentru a-i demonstra
cat era de serioasii când i-a spus sâ inceteze. Sa
finn cinstiti, chiar saptiimâna trecutii te-ai plâns de
ciit de multe lucruri s-au schimbat recent pe aici.
— Ei bine, nu mi-a placut ca trebuie sa
stingem noaptea toate luminile, admise el.
—Toatii lumea trebuie sa facii asta, afirmii
mama. Ne ofera sigurantñ. §i, cine tie, poate ca,
vom fi mai putin in pericol, daca ne vom muta.
Acum vreau sa urci i sa o ajuti pe Maria la
impachetat. Nu avem prea mult timp pentru
pregatiri, pa cum mi-ar fi placut, din cauza unor
oameni.
Bruno diidu din cap si pleca trist, $tiind ca acei
„unit oameni“ faceau parte din lumea celor maturi,
din lumea tatilui situ, din care se presupunea c6
el nu face parte.
Incepu sa urce sciirile, tinându-se de balustrade
si intrebându-se daca noua casii, din locul acela
nou, unde era noul serviciu, va avea o balustrade
tot atât de buna pentru a aluneca pe ea aha cum era
aceasta. Pentru ca balustrada din aceasta casa ince-
pea de la ultimul etaj — din fata câmérutei unde
stiitea in vârful picioarelor, tinându-se strâns de
tocul ferestrei pentru a putea vedea tot Berlinul
— pâna la parter, exact in fata celor douii u$i uri
de stejar. §i lui Bruno nu-i placea nimic mai
mult
JOHN BOYNE
deciit sit se urce pe balustrada de la ultimul etaj i
sâ alunece in jos prin toatii casa, $uierând in
trecere, ca vântul.
La penultimul etaj se afla camera mamei i a
tatalui, precum $i baia cea mare, unde el nu avea
vote sa intre. Mai jos, pe urmatorul etaj se afla
camera lui i cea a lui Gretel, precum i baia cea
micñ, pe care se presupunea ca ar trebui s6 o
foloseascñ mult mai des decat o fiicea in realitate.
Apoi ajungeai la parter, unde cadeai de pe capñtul
balustradei ii trebuia sa aterizezi exact in picioare,
sau pierdeai cinci puncte si trebuia sa o iei de la
capat.
Balustrada era eel mai minunat lucru din
aceasta casa — asta i faptul ca bunicul $i bunica
locuiau atat de aproape — reflecta el, intrebiin-
du-se dace st ei veneau la noul serviciu, deoarece
era greu sit crezi ca vor fi lasati singuri aici. De
Gretel nu avea nimeni nevoie prea mult, deoarece
era un Caz fara Speranta — deci, ar fi fost mult
mai bine dacii ar fi mrnas sâ aibii grija de casa —
dar bunicul i bunica? Ei bine, asta era cu totul
alta problema.
Bruno urea incet sciirile spre camera lui, dar,
inainte de a intra, se uit6 jos la parter $i o vdzu pe
mama intrând in biroul tatiilui, care se afla fat in
fata cu sufrageria — un loc interzis in permanent i
fara exceptie — si o auzi vorbindu-i tare, pâna ce

tata strigii i mai tare decat mama ii asta puse
capat conversatiei. Apoi u a biroului se inchise i
Bruno nu mai putu sa audñ nimic, aha ca se
gândi cii era mai bine sa se duca in camera lui si
sa preia impa- chetatul de la Maria, deoarece ea
s-ar putea sa scoata afara din ifonier toate
obiectele lui perso- nale, fdra nici o grija sau
consideratie, chiar i pe cele dosite, care ii
apar(ineau in exclusivitate $i nu voia sa se atingii
nimeni de ele.
CAPITOL UL DOI
Casa cea noul
Când v6zu pentru prima oara noua lor casa,

ochii lui Bruno se facura mari $i gura lui facu
un
„O“, iar bratele i se lipira de trup. Pârea st fie exact
opusul fostei lor case si nu-i venea sit creada cii
vor locui acolo cu adevarat.
Casa din Berlin se afla pe o strada lini$tita,“
pe care mai erau cateva case mari, ca a lor, i era
intotdeauna pliicut sa le priveiti, ii in ele locuiau
barest cu care se juca (daca erau prietenosi) sau
statea departe de ei (daca-1 necâjeau). Noua casii era
retrasg intr-un loc pustiu i dezolant, i nu se mai
vedeau pe nicaieri alte case, ceea ce insemna ca
nu vor fi nici alte familii in jur i nici alJi baieti
cu care s6 se joace, indiferent daca erau
prietenoii sau il necâjeau.
Casa din Berlin era enorma $i, deli locuiau in
ea de noul ant, inca mai putea sa gaseasca
unghere ii nice pe care nu reu ise incit sit le
exploreze. Erau chiar camere intregi — ca
biroul tatalui, un loc
interzis in permanent i fârñ exceptie — in care

nu reu ise sit intre. Noua casii insa avea trei caturi:
etajul de sus, unde se aflau toate cele trei
dormitoare si o singura baie, un parter cu o
bucñtdrie, o sufragerie i un nou birou pentru tata
(care avea acele i restrictii ca si eel vechi, cu
siguranJ) ii o pivnita unde dormeau servitorii.
In jurul casei din Berlin se aflau alte strazi
cu case mari i, când mergeai spre centrul or
ului, intâlneai intotdeauna oameni care
hoinareau de-a lungul lor ii se opreau sit stea de
vorbñ unul cu altul sau se grabeau spunând ca nu
au timp sa se opreasca, nu astazi, când aveau o
sutii si una de tre- burr de fiicut. Existau magazine
cu vitrine strfilucitoare ii tarabe cu fructe ii
legume si tavi urine pline pâna sus cu varzii,
morcovi, conopida $i porumb. Unele diideau pe
dinafarñ de incarcate ce erau cu praz, ciuperci,
ceapñ i varzñ de Bruxelles; altele cu salata $i
fasole verde, dovlecei i
pastârnac. Uneori ii facea placere sa se opreasca in
fata tarabelor, sa inchida ochii si sa inspire aro-
mele, simtind cum i se invârtea capul, ametit de
atâtea mirosuri amestecate, dulci i pline de vial.
In jurul noir case nu existau strazi, nimeni nu
hoin6rea de-a lungul lor, nimeni nu se grâbea pe
acolo ii in mod cert nu existau nici pravalii si
nici tarabe cu fructe si legume. Când inchise
ochii, simti totul in jur pustiu $i rece, ca $i cum
ar fi fost
22 JOHN BOYNE
in eel mai singuratic loc de pe pâmânt. In

mijlocul lui nicdieri.
La Berlin existau mese a ezate pe trotuare si
uneori, când se intorcea acasii de la coala cu
Karl, Daniel ii Martin, b6rbati $i femei stiteau la
ele, bând b6uturi spumoase $i râzând in gura
mare; oamenii care st6teau la aceste mese
trebuiau sa fie foarte glumeti, pa crezuse el
intotdeauna, pentru c6, indiferent ce spuneau,
cineva intotdeauna radea. Ciit despre noua casa,
aceasta avea ceva care-l facea pe Bruno sa
gândeasca ca acolo nimeni nu va râde niciodata; ca
nu era nimic de ras ii nimic care sa-ti facii
plñcere.
— Cred ca a fost o idee proasta, rosti Bruno
dupii cateva ore de la sosire, in timp ce la etaj
Maria ii despacheta cuferele (totu$i, Maria nu
era singura menajera din casa cea noua: mai erau
incit trei, niste fiinte de-a dreptul costelive i care
vorbeau in oaptii, doar una cu alta. Era $i un
biitrân care, i se spusese, se afla acolo pentru a
curala zilnic zarzavat si care la cina tepta
lângñ masa lor si care arata foane nefericit i
destul de supârat).
— Nu ni se permite luxul de a gândi,
raspunse mama, deschizând cutia ce continea un
set de aizeci $i patru de pahare, pe care i Ie
diiduserñ bunicul i bunica când se mdritase cu
tata. Unit oameni iau toate hot6rârile in locul
nostru!
Bruno nu tia ce voise sa spuna cu asta, aha

ca se prefacu ca nu a auzit nimic.
— Cred ca a fost o idee proasta, repeta el.
Cred ca eel mai bun lucru ar fi sit uitim totul ii
pur $i simplu sa ne intoarcem acasa. Putem apoi
sa con- sideram asta drept o experienta, adiiuga el
expresia invatata de curând $i pe care hotériise
sa o foloseasca cat mai des posibil.
Mama zâmbi si puse cu grijii paharele pe masa.
—Am altii expresie pentru tine, spuse ea.
Trebuie sa vedem partea plina a paharului.
— Ei bine, nu tiu ce sa facem, raspunse
Bruno. Cred ca ar trebui sit-i spui tatei ca te-at
rézgândit si, ei bine, daca trebuie sit stem aici tot
restul zilei si sa ciném aici in seara aceasta i sa
dormim aici in aceasta noapte pentru ca suntem
obositi, atunci totul e in regula, dar mâine-
dimineaJ trebuie sa ne trezim devreme dacñ
vrem sit ajungem inapoi la Berlin la ora ceaiului.
Mama ofta.
— Bruno, de ce nu te duci tu sus, sa o ajuti pe
Maria sa despacheteze? intrebii ea.
— Dar n-are nici un sens sa despachetiim
daca vom sta doar...
— Bruno, du-te, te rog! se rñsti mama, deoarece
era perfect in regular ca ea sa-l intrerupii, dar
invers nu era permis. Suntem aici, asta e casa
noastra
24 JOHN BOYNE
pentru un viitor previzibil i trebuie sa vedem
partea plinii a paharului. Ma intelegi?
Nu intelesese ce inseamna „viitor previzibil“ i
i-o spuse $i mamei.
— fnseamna ca aceasta e casa noastrñ acum,
Bruno, raspunse mama. §i cu asta, am terminat.
Bruno simti o durere in stomac, care pdru sa se
amplifice i care, ori il va face sa strige si sa tipe
ca toatii treaba era o prostie i o nedreptate i o
mare greseala pentru care cineva va plati cat de
curând, ori pur ii simplu ii va face sa izbucneasca
in lacrimi. Nu putea sa inteleagii cum s-a ajuns
aici. Intr-o zi era perfect mul{umit, jucându-se
acasa, având cei mai buni trei prieteni pe viatñ,
alunecând pe balustradei, incercând sa stea in
vârful picioarelor pentru a vedea tot Berlinul, iar
acuma, era imobilizat aici, in aceasta casa rece ii
neprimitoare, cu trei came- riste care u oteau intre
ele si un chelner nefericit i supârat, i unde nimic
nu pârea sit-l mai poata inveseli vreodata.
— Bruno, vreau sa te duci sus i sa despachetezi
i
vreau sit faci asta chiar acum, rosti mama cu voce
hotdrâta, astfel incat el tit dâdu seama ca vorbea
senOS.
Aha ca se rdsuci pe calcite si pleca de acolo,
fdra sa mai scoatii un cuvânt. Putea sa simta cum
lacrimile ii inundau ochii, dar era hotiirât sa se
abtina.
Urca sciirile $i se intoarse incet, de jur imprejur,

intr-un cerc complet, sperând sa gñseasca o u iJ
sau un ungher tihnit, unde pânii la urmñ sit poata
face un numar satisfacator de explorâri, dar nu
vézu nimic. La etajul acesta nu erau deciit patru u
i, douii de fiecare parte, fata in fata. O u ñ spre
camera lui, o unit spre camera lui Gretel, o u$a
spre camera mamei ii a tatifiui $i o unit spre
baie.
— Acesta nu e un camin ii nu va fi niciodata,
murmurii el in ioaptii, in timp ce se indrepta spre
propria lui camerii, unde i$i gñsi toatii imbriica-
mintea imprii tiata pe pat i cutiile cu jucérii i ciir(i
inca nedespachetate.
Era evident ca Maria nu-i cunostea priorit6tile.
— Mama m-a trimis sa te ajut, rosti el incet, iar
Maria dadu din cap si arata spre o saco ii mare ce
continea toate osetele, maiourile si chilotii lui.
— Dacii Ie sortezi, ai putea sa le pui in
comoda de acolo, ii spuse ea, ariitârid spre o
comoda unita din partea cealaltii a camerei, de
lângñ o oglindii acoperitii de praf.
Bruno ofta i deschise saco a; era plinii cu
lenjerie $i n-ar fi dorit nimic mai mult decat sa
se târasca inñuntru $i sa spere ca, dupii ce se va
trezi, va fi iar acasa.
— Ce crezi tu despre toate astea, Maria? intrebii
el dupñ o lungii perioadñ de ticere, deoarece
intotdeauna ii pliicuse de Maria ii o considera ca
fiicând parte
2b JOHN BOYNE
din familie, cu toate ca tata spunea ca nu e decât o
servitoare i cii era plñtitii prea bine pentru asta
— Despre care toate? intrebii ea.
— Despre astea, riispunse el, ca i cum era cel
mai evident lucru din lume. Sri vii intr-un loc ca
acesta. Nu crezi c6 am facut o mare greseala?
— Nu e treaba mea sa ma pronunt, con ule
Bruno, riispunse Maria. Mama ti-a explicat despre
serviciul tatilui tau i...
— O, m-am siiturat sit aud mereu de serviciul
tatdlui meu, rdspunse Bruno, intrerupând-o. Daca
ma intrebi pe mine, asta e tot ce aud. Serviciul
tatdlui meu in sus, serviciul tatilui meu in jos. Ei
bine, daca serviciul tatalui meu inseamnii ca
bnbuie s6 ne mutim din casa noastra i de la
balustrada alunecoasñ i de la cei mai buni trei
prieteni ai mei pe viatit, atunci cred ca tata ar
trebui sa se gândeasca de doua ori in privinla
serviciului lui, nu-i aha?
Chiar in acel moment, afarii pe hol se auzi un
pocnet i Bruno ridica privirea si vâzu u a de la
camera mamei si tatiflui deschizându-se putin.
Intepeni, incapabil un moment sa se minte. Mama
era inca jos, ceea ce insemna ca acolo era tata $i
probabil ca auzise tot ce spusese el. Privea uga,
abia indraznind sit respite, intrebându-se daca tata
va ie i de acolo si-l va lua jos cu el, pentru o discu-
tie serioasñ.
Bâiatul cu pijamale in dungi 2Z
Apoi u a se deschise larg $i Bruno fdcu un pas

inapoi, când apâru altcineva, nu tata. Era un bnrbat
mult mai tân6r ii nu la fel de inalt ca tata, dar
purta acel i gen de uniformd, numai ca fora atât
de multe decoratii. Arñta foarte serios $i chipiul ii
era bine indesat pe cap. Dar, in jurul tâmplelor,
Bruno putu sa vada ca avea un pdr foarte blond,
aproape anormal de galben. In brate ducea o cutie
ii se indreptii spre scarf, dar se opri o clipa când il
vazu pe Bruno stând i privindu-l. 11 m6surd pe
baiat de sus pânii jos, ca i cum n-ar fi vâzut
niciodatii un copil st nu $tia ce trebuia sa fact cu
el: sa-l manânce, sa-l ignore sau sa-1 arunce pe
scnri. In loc de asta, ii facu lui Bruno un semn
rapid din cap $i-ii continue drumul.
— Cine a fost dsta? intreba Bruno.
Tânarul p6mse atât de serios i de preocupat,
inciit i i inchipui ca trebuia sa fie cineva foarte
important.
—Unul dintre soldatii tatilui tiiu, presupun,
riispunse Maria, care statuse foarte dreaptii când
apdruse tândrul ii isi tinuse strâns mâinile in fat,
ca cineva care se roag6. Privise in jos spre pamânt
i nu la el, ca i cum i-ar fi fost fric6 ca se putea
transforma in stanii de piatrñ daca se uita direct la
fata lui; se relaxii doar dupñ ce el pleca. Cu
timpul, vom ajunge sa-l cunoa tern!
— Nu cred ca-mi place de el, rosti Bruno. E
prea serios.
28 JOHN BOYNE
— §i tatifi tiu e foarte serios, afirmâ Maria.
— Da, dar el e tata, explica Bruno. Tatii
trebuie sa fie serio i. Nu conteazii dacii sunt
bacani sau profesori sau bucatari- efi sau
comandanti, continue el, in irând toate serviciile
pe care le cunoitea ca onorabile, exercitate de tati
respectabili ti ale caror denumiri le repetase de
mii de ori. Dar omul acela nu cred ca arata ca un
tatii. Deli era foarte serios, asta e clar.
— Ei bine, au un serviciu foane serios, comenta
Maria cu un suspin. Sau, aha cred ei. Dar, daca
a fi in locul tiiu, as sta departe de soldati.
—Nu vad ce altceva am putea face, afirmii
Bruno trist. Nici macar nu cred cii va exista cineva
cu care sa mii joc, altcineva in afara de Gretel i,
la urma urmei, ce distractie ar mai fi i asta? Ea e
un Caz férñ Sperantñ.
Simtea ca era gata sa plângii din non, dar se
opri, nevrând sa parti un copila in ochii Mariei.
Privi in jurul camerei, fora sa ridice complet
ochii de la pamânt, incercând sa vada daca era
ceva interesant de descoperit. Nu era. Ori nu
parea sa fie. Dar, chiar atunci, ceva ii atrase
atentia. Intr-un colt al camerei, pe partea opusii
unit, se afla o fereastra ce ajungea aproape din
tavan pânii jos pe perete, asemanatoare putin cu
cea de la ultimul etaj al casei din Berlin, dar nu
chiar aha de inaltd. Bruno
o privi i se gândi ca ar putea sit se uite afara,

chiar fara sa fie nevoie sa stea in vârful
picioarelor.
Se indreptii incet spre ea, sperând ca de acolo va
putea sa vada tot drumul pâna la Berlin ii casa
lui, si str6zile din jur, $i mesele unde oamenii
stateau i
beau bauturi spumoase ii-ii spuneau unul altuia
povesti hilare. Merse incet, deoarece ii era frica sa
nu fie dezamagit. Dar era doar o camera de bitiat
mic i totul era atât de strâmt, incat ajunse curând
la fereastrii. I i lipi fata de geam, vdzu ce se afla
afara $i, de aceasta data, când ochii i se facura mari
ii gura lui schiJ un „O“, miiinile i se lipirii de
trup, fiindca ceva il fâcu sit inghete si sa se
simtii lipsit complet de siguran i.
CAP ITOLUL TREI
Cazul fora Sperantñ
Bruno era convins ca ar fi fost mai bine sa o

fi liisat pe Gretel la Berlin sit aibñ grija de casa,
deoarece ea nu era nimic altceva decat o
pacoste. De fapt, o auzise in nenumnrate ocazii
descriindu-se ca fiind Pacostea Pacostelor.
Gretel era cu trei ant mai mare decat Bruno i,
de când isi putea aduce el aminte, fi diiduse sa
inteleaga cii ea era yfa când venea vorba de
evenimente ce ii includeau pe amândoi. Lui
Bruno nu-i placea sa admitii cii ii era putin fricii
de ea, dar daci era cinstit cu el insu i — ceea ce
incercase intotdeauna sa fie — trebuia sa admitii
cii intr-adevnr ii era.
Apoi, avea niite obiceiuri daunatoare, aha
cum te-ai fi a teptat din partea unei surori.
Dimineata stñtea mult prea mult timp in baie
penmi o singurñ actiune i p6rea ca nu-i pasa de
Bruno, care a tepta afarñ, disperat, topâind de pe
un picior pe altul.
Bâiatul cu pijamale in dungi
Gretel avea o colectie mare de papu$i, aiezate

pe rafturi de jur imprejurul camerei ei, care se
uitau fix la el când intra inauntru i-1 urmâreau tot
timpul, spionându-1. Era sigur cii, dacii s-ar fi
dus in camera ei sa exploreze, când ea era plecati
de acasa, acestea i-ar fi raportat fiecare mi care a
lui. Avea $i ni te prietene extrem de nesuferite,
care credeau câ e ceva foarte inteligent sa- i bata
joc de el, o treabii pe care el n-ar fi facut-o
niciodata daca ar fi avut cu trei ani mai mult decat
ele. Pentru prietenele nesuferite ale lui Gretel se
parea ca nu exista placere mai mare decat sa-l
chinuie i sa-i spunñ vorbe urate, de cate ori mama
sau Maria nu erau de fat.
— Bruno nu are nouii ani, are numai base,
repeta iar i iar cu voce melodioasñ una dintre
ele, un adevarat monstru, dansând in jurul lui i
dându-i ghionturi in coaste.
— Nu am base ani, am noua, protesta el, incer-
când sa scape.
— Atunci de ce e ti pa de mic? intreba „mon-
strul“. Tom cei de noua ant sunt mai mari decat true!
Asta era adev6rat si constituie un punct deosebit
de dureros pentru Bruno. Pentru el, faptul ca nu
era tot atât de inalt ca restul b6ietilor din clasa lui
era o sursa constants de neplaceri. De fapt, nu le
ajungea deciit pâna la umar. Când mergea pe
strada cu Karl, Daniel i Martin, oamenii il
confundau uneori cu
32 JOHN BOYNE
fratele mai mic al unuia dintre ei, când el era chiar
al doilea ca vârstii.
— Deer, trebuie ca ai doar base, insista ,mon-
strul“ $i Bruno pleca in fugñ si se apuca din nou
de exercitiile lui de extensie, speriind ca intr-o
diminea i se va trezi cu 30 sau chiar 60 de cen-
timetri in plus.
Aha cñ, unul dintre lucrurile bune ca nu se mai
aflau la Berlin era ca nici una dintre ele nu va mai
fi in preajmâ pentru a-l chinui. Poate ca dacii va fi
for(at sa stea o vreme in noua casa, poate chiar o
luna, va mai create pâna la intoarcerea acasii si
atunci ele nu vor mai putea sa mai spuna pa ceva
despre el. Trebuia sit tina minte asta dacñ voia sa
faca ceea ce sugerase mama, adicii sa vada partea
plina a paharului.
Intra alergând in camera lui Gretel, fdra sit bata
la u$a, $i o descoperi aranjându- i multimea de
papu$i pe rafturile din jurul camerei.
— Ce faci aici? tipa ea, intorcându-se spre el.
Nu tii ca nu trebuie sa intri in camera unei doamne
fârñ sit bati la u ñ?
— Nu ti-at luat toate pñpu$ile cu true, nu-i
aha? intreba Bruno, care se obi$nuise sa ignore
cea mai mare parte dintre intrebârile surorii lui i,
in locul lor, sa puna el cateva.
— Sigur câ Ie-am luat, replici ea. Doar nu-ti
inchipui ca le-am lasat acasa? Asta pentru ca s-ar
putea sit treacii multe saptamâni, inainte de a ne

intoarce acolo.
— Siiptiimâni? intreba Bruno, pârând
dezamagit, darde fapt incântat, deoarece se
resemnase cu ideea de a petrece acolo eel putin o
luna. Chiar asta crezi?
— Ei bine, l-am intrebat pe tata ii mi-a spus ca
vom sta aici pânii intr-un viitor previzibil.
—Ce este exact un viitor previzibil? intreba
Bruno, a ezându-se pe marginea patului.
— fnseamna saptamani de acum inainte,
raspunse Gretel cu o mi care inteligenta a capului.
Poate vreo trei.
— Atunci e in regular, comentñ Bruno. Atat
timp ciit va fi doar un viitor previzibil i nu o luna.
Urâsc locul acesta.
Gretel se ui I la fratele ei mai mic si descoperi
cii, pentru prima oara, era de acord cu el.
— §tiu ce vrei sa spui, zise ea. Nu e deloc sim-
patic aici, nu-i pa?
— E oribil, sublinie Bruno.
— Ei bine, da, zise Gretel, confirmând. Acum
e oribil. Dar, odatii ce casa va fi curalatñ putin,
probabil ca nu va ariita chiar pa de riiu. L-am
auzit pe tata spunând ca cei care au stat aici la
Out-With inaintea noastrii i-au parasit slujba in
grabii i n-au avut timp sa faca locul mai placut
pentru noi.
afara cu (in lb. engleza in orig.)
34 JOHN BOYNE
— Out-With? intreba Bruno. Ce este un
Out-With?
— Nu e rn Out-With, Bruno, riispunse Gretel
cu un suspin. Doar Out-With.
— Ei bine, atunci ce e Out-With? repeta el.
Afara cu ce?
— Acesta e numele casei, explica Gretel. Out-
With. Bruno reflector asupra celor auzite. Nu
vâzuse nici un semn afara care sit indice cii aha se
numea si nici pe u a din fata nu vdzuse nimic
scris. Casa lui din Berlin nu avea nume; i se
spunea doar Nr. 4.
— Dar ce inseamna asta? intrebñ exasperat.
Afarii cu ce?
— Afarñ cu persoana care a locuit aici inaintea
noastrii, imi inchipui, riispunse Gretel. Trebuie s6
insemne ca n-a facut o treaba prea buna ii ca cine-
va a spus afara cu el si sit luam un om care poate
sa faca treaba bine.
— Vrei sa spui tata!
— Sigur ca da, raspunse Gretel, care
intotdeauna vorbea despre tata ca $i cum acesta nu
ar fi facut niciodatii vreo gre ealñ i nu ar fi fost
niciodata furios $i venea intotdeauna la ea pentni
a o sdruta de noapte buna, inainte ca ea sa
adoamia.
Cu privire la ultima parte, daca Bruno ar fi fost
realmente cinstit si nu doar trist tit legatur6 cu
mutarea, ar fi admis ca tata fñcea la fel gi cu el.
— Deci noi suntem aici la Out-With pentru

ca cineva a spus: afara cu persoana dinaintea
noastra?
— Exact, Bruno, rñspunse Gretel. Acum da-
te jos de pe cuvertura mea. O ifonezi.
Bruno sari in picioare de pe pat si aterizñ cu
o bufnitura pe covor. Sunetul care se auzi nu-i
placu deloc. Suna parca a gol i hotéri imediat ca
ar fi mai bine sa nu sara prea des prin aceastii
casa, deoarece s-ar putea sa se prâbu$eascii
peste ei.
— Nu-mi place aici, rosti el pentru a suta oarñ.
— §tiu ca nu-ti place, zise Gretel. Dar nu e
nimic de facut in legaturñ cu asta, nu-i aha?
— rail lipsesc Karl i Daniel i Martin!
— §i mie imi lipsesc Hilda si Isobel i Louise!
Bruno incercii sit- i aminteasca care dintre
cele trei era monstrul.
— Ceilalli copii nu mi se par prea prieteno$i,
comentñ Bruno si Gretel se opri brusc, uitând sit
mai aseze pe raft o papu$a dintre cele mai ingrozi-
toare ii se rasuci pentru a-1 privi fix.
— Ce at spus? intrebii ea.
— Am spus ca ceilalti copii nu par prea prie-
teno i, repetii el.
— Ceilalti copii? intreba Gretel confuza. Care
copii? Eu n-am vézut nici un copil.
Bruno se uitii prin camera. Era si acolo o fe-
reastra, insa camera lui Gretel era pe partea
cealaltii a holului, vizavi de camera lui, pa cii
fereastra era
3b JOHN BOYNE
indreptata in cu totul alter directie. Incercând sñ nu- i
dezviiluie intentia, el se indrepta nepasator spre fe-
reastra. i i bagii mâinile in buzunarele pantalonilor
scuqi i incerca sa fluiere o melodie pe care o
stia, fora sa se uite deloc la sora lui.
— Bruno? intrebñ Gretel. Ce naiba faci?
Ai innebunit?
El continuii sa se plimbe ii sa fluiere si nu se
uitii la ea pâna nu ajunse la fereastrñ, care printr-un
mare noroc era suficient de joasa pentru ca el sa
poate privi afara. Se uitñ pe geam $i vâzu marina
cu care sosiser8, precum $i inca trei sau patru
apar- tinând soldatilor care lucrau pentru tata. Unit
dintre ei se invârteau pe acolo fumând $i râzând
de ceva, in timp ce aruncau priviri nelini$tite
spre casa. fn spatele lor se intindea drumul $i mai
departe se afla o pñdure, care pérea demna de a fi
exploratii.
— Bruno, esti bun te rog sa-mi explici ce ai
vrut sa spui cu ultima ta remarcñ? intreba
Gretel.
— Acolo e o piidure, rosti Bruno, ignorând-o.
— Bruno! se repezi Gretel, indreptându-se
spre el atât de repede incat el sari de lânga
fereastra si se lipi de perete.
— Ce e? intreba el, prefacându-se ca nu tia
despre ce era vorba.
— Ceilalti copii, zise Gretel. Ai spus ca nu
par deloc prietenosi.
— Ei bine, aha e, rñspunse Bruno, simtindu-se

prost pentru ca-i judecase inainte de a-i intâlni,
luându-se doar dupii aparente, lucru pe care mama
ii spusese mereu sit nu-l faca.
— Dar care alti copii? intrebñ Gretel. Unde sunt?
Bruno zâmbi i se indreptii spre u ñ, indicându-i
lui Gretel sa-1 urmeze. Ea ofta profund, urmându-
l. Se opri o clipñ pentru a pune papu a pe pat, dar
apoi se râzgândi ii o luat cu ea, strângând-o la
piept in timp ce intra in camera fratelui ei, unde fu
aproape doborata de Maria, care ie ea ca o vijelie
tinând in mâna ceva care semâna foarte mult cu un
oarece mort.
— Sunt acolo, zise Bruno, ducându-se la ferea-
stra si privind afara.
Nu se intoarse sa vadii dacii Gretel mai era in
camera. Era atât de preocupat sa-i priveasca pe
copii! Timp de cateva clipe uita chiar ca ea se afla
acolo.
Gretel incit nu se apropiase, dorind cu disperare
sa se uite i ea, doar cii ceva, in legaturii cu felul in
care vorbise fratele ei si felul in care privea afara,
o nelinisti brusc. Bruno nu fusese pânñ acum
capabil sa o pacaleasca in legñtura cu ceva $i era
absolut sigura ca nici acum nu ar fi putut, dar ceva
o fñcu sa nu mai fie sigurñ dacii mai voia sit-i
vada pe copiii aceia. Inghiti in sec i rosti o
rugaciune tacutii, pentru ca intr-adevar
intoarcerea la Berlin
38 JOHN BOYNE
sa aiba loc in viitorul acela previzibil i nu intr-o
luna, aha cum sugerase Bruno.
— Ei bine? rosti el, intorcându-se i vâzând ca
sora lui, cu cozile ei aurii perfecte care parcñ te
provocau s6 tragi de ele, era tot in prag strângându-
i papu a la piept. Nu vrei sa-i vezi?
— Sigur ca da, raspunse ea, ii se indreptñ
ezitând spre el. Atunci dii-te la o parte din drum,
mai adaugii, dându-i un cot.
Acea primñ dupñ-amiazñ la Out-With era o zi
strfilucitoare, plinñ de lumina, ii soarele tocmai
aparuse din spatele unui nor când Gretel privi pe
fereastra. Dupa o clipii, ochii i se obisnuirii,
soarele disp6m din nou i ea vézu exact despre ce
vorbise
CAPITOLUL PATRU
Ce au vKut copiii pe fereastra
In primul rând, nici nu erau copii. Cel putin

nu toti. Erau baieti mici i bâieti mari, tati i
bunici. Poate ca si ciitiva unchi. §i persoane
singure, care nu p6reau sa aiba nici un fel de
rude i nici nevoie de compania cuiva.
— Cine sunt? inbnba Gretel uimitii, cum râmésese
i fratele ei in aceste zile. Ce fel de loc e beta?
— Nu sunt sigur, zise Bruno, incercând sa fie
ciit mai cinstit posibil. Dar nu e aha de frumos ca
acasii, asta $tiu sigur.
—§i unde sunt fetele? mai intrebñ ea. §i
mamele? §i bunicile?
— Poate ca locuiesc in alta parte, sugerii
Bruno. Gretel fu de acord. Nu voia sit se mai
uite, dar era foane dificil sa- i ia ochii de acolo.
Mai ales ca tot ce vazuse pânii acum era doar
piidurea ce se afla in fata geamului ei, care arñta
putin cam intunecati, dar era un loc bun pentru
picnicuri daca existau i
40 JOHN BOYNE
ni te luminiiuri in ea. fn partea aceasta a casei insa,

peisajul era foarte diferit.
fncepea destul de driigut. Chiar sub fereastra lui
Bruno se afla o griidinii. Suficient de lata i plinii
de flori plantate in straturi perfect ordonate,
ingrijite de cineva care $tia ca a create flori intr-
un loc ca acesta era un lucru bun. Griidina pârea
ca o mica sursa de lumina, in coltul unui castel
uri dintr-un tinut mlii tinos si cetos, intr-o
noapte de iama intunecoasñ.
Dincolo de flori exista un pavaj foarte plñcut
i o banca din lemn, unde Gretel se putea vedea
stând la soare i citind o carte. Banca avea si o
pliicutii prinsii pe ea, dar de la aceastii distanti
nu putea sa citeasca inscriptia. Era intoarsii cu
fala spre casii, ceea ce in mod obi nuit ar fi fost
un lucru ciudat, dar in aceasta situatie putea sa
inteleagii de ce.
La aproximativ base metri depanare de griidinñ
si de flori i de banca cu placuJ, totul era altfel.
Exista acolo un gard uria de sârma, care se intin-
dea pe toata lungimea casei i mai departe, pre-
lungindu-se in ambele direcdi, chiar mai departe
deciit putea ea sa vadii. Gardul era foarte inalt, mai
inalt deciit casa in care stateau $i, din loc in loc, era
sustinut de stâlpi uria i din lemn, ca niite stâlpi
de telegraf. in vârful gardului erau fixate uriase
suluri de sârmñ ghimpatii, in forma de spiralii, si
Gretel se infiorâ la vederea tepilor ascutid.
Dincolo de gard nu era iarbñ; de fapt, nu se

vedea nici un fel de verdeatii pe nicaieri. in schimb,
solul era format dintr-un pâmânt nisipos i cat
vedeai cu ochii nu se zareau decat baraci scunde, si
din loc in loc cladiri mari patrate, ii mai departe
unul sau doua cosuri fumegânde. Deschise gura
pentru a spune ceva, dar in acelasi moment tit dadu
seama ca nu putea gasi nici un cuvânt pentru a-ii
exprima surpriza, aha ca fâcu singurul lucru
rational posibil, adica o inchise la loc.
— Vezi? intreba Bruno dintr-un colt al
camerei, foarte multamit pentru ca, indiferent ce
era acolo, si indiferent cine erau ei, el ii vazuse
primul i
putea sa-i vada de ciite ori voia, pentru ca se
vedeau de la fereastra dormitorului lui, nu al ei,
$i deci ii apartineau lui, el era regele a tot ceea ce
fñceau, iar ea era doar umilul lui suspus.
— Nu inteleg, zise Gretel. Cine a construit un
loc care sit arate atât de nesuferit?
— E un loc nesuferit, nu-i aha? fu de acord
Bruno. Cred ca baracile acelea au doar parter. Uitit-te
ciit de scunde sunt.
— Trebuie sa fie un tip modem de case,
reflecta Gretel. Tata urii te lucrurile modeme.
— Atunci, astea n-o sit-i placa prea mult,
comentii Bruno.
— Nu, confirmii Gretel. Ramase nemiicata timp
indelungat, privindu-le. Avea doisprezece ant i era
42 JOHN BOYNE
consideratii una dintre cele mai istete fete din clasa
ei, pa ca strânse din buze i- i ingustii ochii, for(in-
du- i creierul sa inteleagii la ce anume se uita.
Dar in minte nu-i veni deciit o singurñ explicade.
Acest loc trebuie sa fie „la tara“ zise Gretel
intorcându-se pentru a-ii privi triumfatoare fratele.
— La tara?
— Da, e singura explicatie, nu vezi? Când
eram acasa, la Berlin, ne aflam la o . De aceea
erau acolo atât de multi oameni $i atât de multe
case si yolile erau pline si nu puteai sa te strecori
spre centrul ora ului intr-o sâmbñtii dupii-amiaza,
fart sit fu imbrâncit de colo-colo.
— Da... acceptii Bruno, dând din cap si
incercând
sa retina ideea.
— Dar la ora de geografie am invatat ca la tara
traiesc fermieri $i animale st ca ei produc
alimente, cii existii terenuri uria e ca acesta, unde
traiesc i muncesc oameni, care ne trimit toatii
mâncarea cu care ne hrdnim noi. Ea privi din nou
pe fereastrii la terenul uria ce se intindea in fata
ei i la distantele dintre baraci. Asta trebuie sa fie.
Suntem la tara. Poate ca aceasta e casa noastrñ de
vacanta, adiiugii ea plinii de sperantii.
Bruno reflectñ putin, apoi scutura din cap.
— Eu nu cred, rosti cu mare convingere.
— Tu at noua ant, “ñ contrazise Gretel. Cum ai

putea sa Stir? Când o sa ajungi de vârsta mea, vei
intelege lucrurile acestea mult mai bine.
— S-ar putea sa fie aha, zise Bruno conitient
ca era mai mic, nefiind insa de pârere cii acest
lucru insemna ca nu avea dreptate. Dar, daca aici e
la tara, pa cum spui tu, atunci unde sunt
animalele despre care vorbe$ti?
Gretel deschise gura sâ-i râspunda, dar nu-i
veni in minte nici un raspuns satisfiicator, pa ca se
uitii din nou pe fereastra si incepu sa Ie caute cu
privirea, insa animalele nu erau de giisit nicateri.
— Ar fi trebuit sa fie vaci i porci, i oi, $i cai,
continuii Bruno. Daca ar fi o fermii, vreau sit
spun. Ca sa nu mai vorbim de gdini i de rate.
— §i nu existñ nimic de felul acesta, admise
incet
Gretel.
— §i daca aici se produc alimente, aha cum ai
spus tu, adñugii Bruno, bucurându-se enorm,
atunci cred cii terenul ar trebui sa arate mult mai
bine, nu-i aha? Nu cred cii at putea sit cultivi ceva
in noroiul Vista.
Gretel privi din nou i diidu afirmativ din cap.
Era o fatñ isteatñ, care nu insista sa aibii in
permanent dreptate, cu atât mai mult cu cat toate
dove- zile erau impotriva ei.
— Atunci poate ca nu e o ferma, comentñ ea.
— Nu e, fu de acord Bruno.
44 JOHN BOYNE
— Ceea ce inseamnii cii acest loc nu poate fi „la
tara“, mai zise ea.
— Nu, nu cred ca e, raspunse el.
— Ceea ce inseamnñ de asemenea ca, pâna la
urma, probabil ca asta nu e casa noastra de
vacanta, trase ea concluzia.
— Nici eu nu cred ca e, rosti Bruno.
Se aiezñ pe pat i pentru o clipa i i dori ca
Gretel sa se a eze lânga el $i sa-l cuprinda cu bratul
i sa-i spunñ ca totul va fi bine si cii mai curând sau
mai târziu vor inMgi locurile astea noi gi ca nu vor
mai dori niciodatñ sit se intoarca la Berlin. Dar ea
tot mai privea pe fereastra ii de aceastii data nu se
uita la flori sau la pavaj, la banca cu plñcuta de pe
ea sau la gardul inalt, la stiilpii de telegraf din
lemn sau la sulurile de sârma ghimpata, la cliidirile
mici sau la co urile fumegânde; ci se uita la
oameni.
— Cine sunt oamenii ii tia? intreba ea cu voce
slabñ, pârând sa a tepte un raspuns nu de la Bruno,
ci de la altcineva. §i ce fac ei acolo?
Bruno se ridica i pentru prima oarñ râmaserii
alaturi, umar la umar, privind ce se intâmpla la
nici cincisprezece metri de noua lor casii.
Indiferent incotro se uitau vedeau oameni,
inalti, scunzi, batrâni, tineri. Unii stateau in grup,
peJect nemi$cati i cu mainile lipite de corp, incer-
când sa- i tina capul sus, in timp ce un soldat
mâryfiluia prin fala lor deschizând $i inchizând
repede gura, strigând parcii la ei. Unii erau ezati

intr-un fel de Air lung i duceau ni te roabe dintr-
o parte a taberei in alta, impingându-le pâna in
spatele unei baraci unde dispnreau. Cativa
stateau lângñ o baraca intr-un grup tiicut, cu
ochii in pamânt, parând ca participau la un fel de
joc in care nu voiau sa fie recunoscuti. Altii
mergeau in cârje i muld aveau capetele bandajate.
Unit cnrau loped ii erau condu i de grupuri de
soldati spre un loc departe de privirile lor.
Bruno ii Gretel puteau vedea sute de oameni, i
erau atât de multe baraci in fata lor, tar câmpul
se intindea atiit de departe, incat era imposibil
sit-l cuprindii cu privirea. Pareau ca acolo puteau
sa fie oameni cu miile.
— §i locuiesc atât de aproape de not, rosti
Gretel incruntându-se. La Berlin, pe frumoasa
noastra strada linistita, existau doar base case. Aici
sunt aha de multe! De ce a primit tata serviciu in
locul acesta atât de nesuferit i cu atât de multi
vecini? Mi se pare lipsit de sens.
— Uita-te acolo, zise Bruno.
Gretel privi spre locul indicat de degetul lui i
vézu in depârtare un grup de copii inghesuiti
unul intr-altul ie ind dintr-o baraca, alungati de
un grup de soldati. Cu cat se striga mai tare la ei,
cu atât se strângeau mai mult unul in altul, apoi
când unul dintre soldati se repezi la ei, se
despitrtira i pâreau
46 JOHN BOYNE
ca fac ceea ce le ceruse el, in irându-se pe un
singur rând. §i amnci toti soldatii incepurñ sa
riidñ si sa aplaude.
— Trebuie cii e un fel de repetitie, sugerâ
Gretel, nebiigând de seama ca unii dintre copiii
mai mari, poate chiar de o vârstii cu ea,
plângeau.
— Ti-am spus ca pe aici exista copii, zise Bruno.
— Nu sunt copii cu care a vrea eu sit mii joc,
afirmñ Gretel cu voce hotariitñ. Aratii foarte
mur- dari. Hilda i Isobel i Louise fiiceau baie in
fiecare dimineata, eu la fel. Copiii ace$tia par sa
nu fi facut baie in viala lor.
—E foarte murdar pe acolo, aproba Bruno.
Poate ca nu au bâi?
— Nu fi prost, zise Gretel, deli i se spusese
de nenumârate ori cii nu trebuie sa-i spuna aha
fratelui ei. Ce fel de oameni sunt cei care nu au
bar?
— Nu tiu, raspunse Bruno. Oameni care nu
au apa caldñ!
Gretel mai privi ciiteva minute afara i se
intoarse apoi infiorându-se.
— Ma due la mine in camera sa-mi aranjez
papu- file, zise ea. De acolo, peisajul e mult mai
frumos. Cu aceasta remarcii, plecñ traversând
holul spre camera ei $i inchise u a, dar nu se
apucii imediat de aranjatul piipu ilor. In schimb,
se a ezii pe pat i se
gândi la o multime de lucruri.
§i in mintea fratelui ei se strecura un gând,

aha cum se uita la sutele de oameni muncind in
depdrtare, gândul cii toti, biiieta i, baieti mai
mari, tati, bunici, unchi ii oameni singuri, care
nu par s6 aiba nici o ruda, punau acelasi fel de
imbraca- minte: pijamale cenu ii in dungi i pe
cap bonete, tot cenu ii in dungi.
— Ce neobisnuit! murmura el, inainte de a se
indepiirta de la fereastra.
CAPITOLUL CINCI
Interzis in permanenta $i fara exceptie
Nu era deciit un singur lucru de fâcut: sa vor-

beascii cu tata.
In dimineata plec6rii, tata nu pârasise
Berlinul odata cu ei. Plecase cu cateva zile
inainte, in seara zilei in care Bruno venise acasa
si o gñsise pe Maria umblându-i printre lucruri,
chiar $i printre cele dosite, care ii apartineau in
exclusivitate si nu erau treaba nimânui altcuiva.
Urmñtoarele cateva zile, mama, Gretel, Maria,
bucatarul, Lars si Bruno Ie petrecuserii
impachetând lucrurile in pe
care le inc6rcarii apoi intr-un camion, pentru a fi
duse la noua lor casa de la Out-With.
Apoi, in ultima dimineati, când casa era
goala i nu mai sem6na cu adev6ratul lor cémin,
ultimele lucruri furñ puse in ultimele valize ii o
m inñ ofi- ciala cu fanioane ro u-cu-negru pe
capota se opri la uga lor, a teptându-i.
Bliatul cu pijamale in dungi 49
Mama, Maria ii Bruno pârñsirii ultimii casa i

Bruno fu convins ca mama nu- i dñduse seama
ca menajera se afla acolo, deoarece — pe când
aruncau o ultimii printre prin holul pustiu, unde
petrecuserii atât de multe zile fericite i unde era
locul in care in decembrie era asezat bradul de
Crñciun, locul unde in zilele ploioase erau lasate
umbrelele ude intr-un suport special, locul unde
Bruno bnbuia sa-ii lase ghetele pline de noroi
când venea acasa, ceea ce nu fiicuse niciodata —
mama diidu din cap si spuse ceva foane ciudat:
— N-ar fi trebuit sit-l lasam pe Fury sa vina
la cina. Oamenii ace tia i ambitia lor de a
parveni! Imediat ce spuse aceasta, se intoarse i
Bruno putu sa-i vada ochii in lacrimi, dar tresah
violent când descoperi ca Maria o privea. Maria,
adiiugii ea speriatii. Am crezut ca eiti la m inñ.
— Tocmai plecam, doamna, zise Maria.
— N-am vrut sa spun... incepu mama, dând
din cap din ce in ce mai speriatii. Incercam sa
sugerez...
— Tocmai plecam, doamnñ, repetñ Maria,
care probabil ca nu tia ca mama nu trebuie
intreruptii, si trecu repede pragul, fugind la
marina.
Mama se incrunta apoi ridica din umeri, ca ii
cum de acum nimic nu mai conta.
— Vino Bruno, zise ea, apucându-1 de mânñ
$i incuind u$a in urma lor. Sa speram ca vom reu i
sit revenim, cândva, când totul se va termina.
5O JOHN BOYNE
Marina oficialñ cu fanioane pe capotii ii dusese
la garii, unde existau doua linii despartite de un
peron lat. De fiecare parte a acestuia se afla un tren
ce-si astepta calatorii. Pentru cii foane multi soldati
patrulau pe ambele laturi ale peronului ii pentru ca
liniile erau despértite si de o constructie lunga, des-
tinata omului cu fanionul de semnalizare, Bruno nu
observer multimea aceea de oameni decat cu cateva
clipe inainte ca el ii familia lui sa urce, alaturi de
foane putine persoane, intr-un tren confortabil,
cu multe locuri goale i aer proaspñt când
coborai geamurile. Daca trenurile ar merge in
directii diferite, cugeta el, n-ar pnrea atât de
ciudat, dar nu era aha; amândoua erau orientate
spre rasadt. Pentru o clipa, ii trecu prin minte sa
traverseze in fugii peronul i sit Ie spunii
oamenilor de acolo ce multe locuri goale erau in
trenul lui, dar hotiiri câ nu putea s-o faca, pentru
ca daca aha ceva n-ar fi infuriat-o pe mama, in
mod sigur ar fi infuriat-o pe Gretel, i asta era i
mai rau.
Când sosirñ la Out-With, la noua lor casa,
Bruno nu- i vézu tatél. Apoi, când u a dormitoru-
lui parintilor se deschisese putin, crezuse c6 era el,
dar nu fusese deciit acel soldat tânar ii neprietenos,
care-l privise pe Bruno fara nici un pic de
caldura. Nu auzi nici vocea tunatoare a tatiflui i
nici boc6nitul greu al cizmelor lui pe podelele de
la parter. Totu i, existau o multime de oameni
care
veneau i plecau i, in timp ce se intreba ce ar fi

de facut, auzi mare agitatie la parter i iesi in hol,
pentru a arunca o printre peste balustrada.
Jos, u$a biroului tatifiui era deschisa $i cinci
barbati stiiteau in fata ei, râzând i strângându- i
mâinile. Tata se afla in mijlocul lor si ariita
foarte elegant in uniforma lui proaspat calcata.
Parul lui negru si des fusese de curând pomadat
si periat, ii, aha cum il privea de sus, Bruno simti
far de el o teamñ amestecatâ cu respect si uimire.
Nu-i plñcea cum aratau ceilalti barbati. Nici unul
nu era la fel de frumos ca tata. §i nici uniformele
lor nu erau proaspñt célcate. §i nici vocile lor nu
erau tunatoare. §i nici cizmele lor nu erau la fel
de lustruite. Tod tineau chipiul sub brat si pareau
ca se intrec in a atrage atentia tatfilui. Bruno nu
putu sa inteleaga deciit putine fraze, atâtea cate
ajungeau pânñ la el.
— ... a facut greieli din clipa in care a ajuns
aici. S-a ajuns in situatia ca Fury sa nu mai aiba
de ales, ci... spunea unul.
— ... l-a disciplinat! continuii altul. §i
eficient. La inceputul lui patruzeci ii dot ne-a
lipsit efi- cienta, i fora asta...
— ... e clar, e clar ce spun cifrele. E clar,
Coman- dante. rosti al treilea.
— ... i dacii mai construim unul, afirmii
ultimul, imaginad-vii ce am putea sit facem atunci.
imagi-
nati-va doar. !
52 JOHN BOYNE
Tata ridica mâna, ceea ce ii fñcu pe ceilalti sa
taca. Apoi incepu sa dea din maini ca un yf de
orchestra.
— Domnilor, rosti el, ii acum Bruno putu sa
dis- tinge fiecare cuvânt, deoarece nu se nascuse
inca un b6rbat care sâ fie in stare sa se faca auzit in
toata inc6perea ca tata. Apreciez pdrerile i
incurajârile voastre. Dar ce a fost a trecut. Acum
ne aflam in fata unui nou inceput, dar sa lasam
acest inceput sit debuteze mâine. Pentru moment,
ar fi cazul sa-mi ajut familia sa se acomodeze,
altfel voi avea aici la fel de multe neplaceri ciite au
i cei de colo, in- telegeti, nu?
Toti barbatñ izbucnirii in riis i strânserñ mâna
tatdlui. lar la plecase se ezarñ in rând, ca ni te
soldati de plumb $i isi azvârlirâ bratele in sus, aha
cum il invalase tata pe Bruno sa salute, facând o
miscare bruscñ cu palma intinsñ, din dreptul piep-
tului in far, in timp ce strigau cele douii vorbe pe
care Bruno fusese inv6lat sa le spunii de cate ori i
se adresa cineva. Dupñ care plecam, iar tata intra in
biroul lui, interzis in permanentñ i fârñ
exceptie.
Bruno cobori sc6rile incet i ezitat o clipii in
fata unii. Ii pârea rau cii, in ora de când sosise, tata
nu urcase sa-i spune „buna“, dar i se explicase
de nenumârate ori ciit de ocupat era ii ca nu putea
sa fie deranjat cu nimicuri cum ar fi sit-i spunñ
lui
Bliatul cu pijamale in dungi 53
„buna“. fnsa soldatii plecaserii, aha ca ar trebui

sa fie in regula daca a$ bate la unii, reflectñ el.
Bruno fusese in biroul tatalui de la Berlin
doar de ciiteva ori, de obicei când fusese
neastâmpârat i
tata trebuise sit aiba o discutie serioasñ cu el.
Totu$i, regula cu printre la biroul de acolo era
una dintre cele mai importante reguli pe care Ie
inviitase Bruno vreodata $i nu era aha de prostut
sit-si inchipuie cii nu era valabilii i aici, la Out-
With. Dar, pentru ca nu se vézuserñ de cateva
zile, se gândi ca nu se va supara nimeni dacii va
intra.
Aha ca biitu cu grija la u a. De doubt ori, incet.
Poate ca tata nu auzise, poate ca nu biituse
destul de tare, dar nu apéru nimeni. Aha ca bñtu
din nou, de data aceasta mai tare, si acum auzi
vocea tunatoare dinauntru strigând:
— Intra!
Bruno apñsñ pe clanti i pit i inauntru, luând
pozitia obisnuitii cu ochii mari, gura in forma de
„O“ ii bratele lipite de trup. Restul casei putea sa
fie intunecos, mohoriit $i fârñ posibilitñti de explo-
rare, dar aceastii camerñ era altfel. Pentru
inceput, observer tavanul foarte inalt si un covor
in care Bruno avu impresia ca se scufunda.
Peretii erau de abia vizibili, fiind acoperiti cu
rafturi de mahon inchis la culoare, intesate de
ciirti, ca i in biblioteca aflata in casa din Berlin.
Pe perete existau ni te fe- restre enorme, care
diideau spre grñdinñ, iar in fata
54 JOHN BOYNE
lor era amenajat un loc confortabil, in centrul
cdruia, asezat la un birou masiv de stejar, se afla
insult tata, care, când intra Bruno, ridica ochii de
pe hârtii i schita un zâmbet larg.
— Bruno, rosti el, inconjurând biroul i strân-
gând cu putere mâna baiatului, pentru ca tata nu era
genul de om care sa imbriiti eze pe cineva, spre
deosebire de mama i de bunica, care o faceau
putin prea des pentru gustul lui, imbrati Sri insotite
de sérutdri umede. Biiiatul meu! adauga tata dupa o
clipa.
—Buna tata, zise Bruno repede, putin cam
intimidat de splendoarea camerei.
— Bruno, ma pregiiteam sit vin sus sit te vñd
in ciiteva minute, te asigur ca asta intentionam,
zise tata. Dar a trebuit mai intâi sa pun capiit
unei intâlniri si sa termin de scris o scrisoare. Ai
sosit cu bine?
— Da, tata, confirms Bruno.
— Le-ai ajutat pe mama $i pe sora ta sa
inchida casa?
— Da, tata, repetii Bruno.
-— Atunci, sunt mândru de tine, adiiuga tata
apro- bator. Stai jos, baiete.
Ii aratii un fotoliu larg care se afla in fala
biroului s6u i Bruno se coco i pe el, fara ca
picioarele sa-i atinga podeaua, in timp ce tata se
intoarse la locul lui de la birou i-1 privi. O vreme
nici unul dintre ei
nu mai scoase nici un cuvânt, apoi intr-un târziu tata

rupse tacerea.
— Deci, intrebii el. Tu ce crezi?
— Ce cred? intreba Bruno. Ce cred eu despre ce?
— Despre noua ta locuinti. fti place?
— Nu, riispunse Bruno repede, deoarece
totdeauna incercase sa fie cinstit i tia ca, daca ar
fi ezitat numai o secundii, n-ar mai fi avut curajul
sa spuna ce gândea. Cred ca trebuie sa ne
intoarcem acasa, adaugii apoi plin de curaj.
O clipñ zâmbetul tatñlui se terse i privi spre
scrisoarea din fata lui, inainte de a ridica din nou
ochii, ca ii cum ar fi vrut sa judece cu grija
riispunsul.
— Ei bine, dar suntem acasa, Bruno, spuse tata
in cele din urma cu voce blânda. Out-With e noua
noastra casa.
— Dar la Berlin când ne intoarcem? mai
intrebii Bruno, in timp ce inima ii sarise din piept
la auzul celor spuse de tata. E mult mai placut
acolo, adiiugñ el.
— Haide, haide, zise tata, de parca ar fi dorit sa
nu fi auzit vorbele lui Bruno. Hat sa nu mai spu-
nem pa ceva, adaugii el. O casa nu e o cladire
sau o strada sau un oral sau ceva atât de material
ca niite c6r6mizi $i ni te mortar. O casa e locul
unde se afla familia ta, nu-i aha?
— Da, dar...
56 JOHN BOYNE
— §i familia noastra se aflñ aici, Bruno. La
Out- With. £rgo, deci aceasta e casa noastra.
Bruno nu intelese ce inseamna ergo, dar nici nu
avea nevoie, pentru cii avea un rationament
inteligent de fñcut:
— Dar bunicul $i bunica sunt la Berlin. §i ei
sunt tot familia noastrii. Deci aceasta nu poate fi
casa noastra.
Tata reflecta dând din cap. §i a teptat un lung
moment inainte de a râspunde:
— Da, Bruno, ei sunt acolo. Dar tu ii eu $i
mama st Gretel suntem cele mai importante
persoane din familia noastra ii acesta e locul
unde locuim noi acum. La Out-With. Deci, nu
mai ariita aha de nefericit in privinta asta!
(Deoarece, in mod evident, Bruno arñta nefericit
in privinta asta). Nu i-ai acordat nici o ansñ. Ar
putea sit-ti placa aici.
— Nu-mi place, insistii Bruno.
— Bruno... rosti tata cu voce obositii.
— Karl nu e aici, i nici Daniel, $i nici Martin,
si nu existii nici alte case in jur $i nici tarabe cu
fructe i legume i nici strazi i nici cafenele cu
mese aiezate afara i nimeni nu te imbrânce te de
colo- colo in dupa-amiezile de sâmbatii.
— Bruno, in viata existii lucruri pe care trebuie
Ie facem, pentru ca nu avem de ales, rosti tata, i
Bruno putu sa-ii dea seama ca incepuse sit-1
oboseascii discutia. §i mi-e teama ca acesta e
unul
dintre ele. Acesta e serviciul meu, un serviciu

important. Important pentru tarii. Important pentru
Fury. Intr-o zi vei intelege.
— Vreau sa merg acasa, ingâima Bruno.
Putea sa simtii lacrimile izvorându-i din ochi ii
nu voia nimic altceva, decat ca tata sit- i dea
seama ce ingrozitor loc era Out-With i sa lie de
acord ca era timpul sa plece.
— E nevoie sa accepti cii aici edit acasa, zise
el, un comentariu cu totul diferit de cel a$teptat de
Bruno, ceea ce-l dezamagi. §i aceasta pentru un
viitor previzibil.
Bruno inchise ochii o clipñ. In viata lui nu insi-
stase prea mult pentru sustinerea vreunei cauze ii
in mod clar nu se dusese niciodatii la tata cu o
dorinti atât de putemicñ de a-i schimba hotârârea,
insa ideea de a râmâne aici, ideea ca va trebui sa
traiasca intr-un loc atât de ingrozitor, unde nu era
nimeni cu care sa se joace, il cople ea. Când, putin
mai târziu, deschise ochii, tata se ridicase de la
birou i se asezase intr-un fotoliu lânga Bruno. fl
privi cum deschide o cutiuJ de argint, ia o tigara si
o ciocâne te pe birou inainte de a o aprinde.
— tint amintesc ca, pe vremea când eram
copil,
incepu tata, existau lucruri pe care nu voiam sa Ie
fac, dar când tata spunea cii ar fi mai bine pentru
toatii lumea sa le fac, pomeam cu dreptul inainte i
le rezolvam.
58 JOHN BOYNE
— Ce fel de lucruri? intreba Bruno.
— O, nu tiu, raspunse tata ridicând din
umeri. Oricum, nu conteaza. Eram copil i nu
tiam ce e bine si ce e rau. De exemplu, uneori nu
voiam sa stau in casa si sa-mi termin temele;
voiam sit ies afarñ sa ma joc cu prietenii exact
cum faci tu, si acum, privind in urmñ, vad cat de
prost eram.
— Deci, iti dat seama cum mii simt, zise
Bruno plin de speranti.
— Da, insa imi dadeam seama si ca tata,
bunicul tiiu, tia ce era mai bine pentru mine ii
eram fericit când acceptam acest adev6r. Crezi ca
mi-a fi cladit o vial atât de plina de succese, dacii
n-as fi invatat când sit argumentez i când sa tae
din gura ii sa execut ordinele? Ce zici, Bruno?
Aha crezi?
Bruno se uitñ in jur. Privirea ii cazu pe fereastra
din coltul incaperii $i reflecta ca probabil de la
ea putea vedea peisajul acela oribil, pe care-l
itia.
— Ai fñcut ceva rñu? intrebii el dupñ un timp.
Ceva care l-a infuriat pe Fury?
— Eu?!? raspunse tata, privindu-l surprins.
Ce vrei sit spui?
— Ai facut ceva rñu la serviciu? §tiu cii toata
lumea spune ca e$ti un bârbat important $i ca Fury
are planuri mari pentru tine, dar nu te-ar fi trimis el
intr-un loc ca asta daca n-at fi facut ceva rñu,
pentru care sa te pedepseascii.
Tata riise, ceea ce-l supdra mai tare pe

Bruno; nimic nu il neciijea mai mult deciit
amuzamentul celor mari la vorbele lui când nu
$tia ceva, in special când incerca sa capete
raspunsuri la intrebâri.
— Nu intelegi semnificatia unui astfel de
post, zise tata.
— Ei bine, nu cred ca at fost prea bun la
serviciu dacñ a trebuit sa plecam toti din casa
noastra frumoasa $i de lângii prietenii nostri $i sa
venim intr-un loc oribil ca acesta. Cred ca ai facut
ceva rñu, aha ca ar trebui sa te duci i sit-i cert
scuze lui Fury, poate ca aha se va termina totul.
Poate ca o sa te ierte daca vei fi foane sincer.
Cuvintele ii scapaserii, inainte de a se gândi
daca erau de bun simt sau nu; dar când le auzi
rostite, iii dadu seama ca nu prea era genul de
lucruri ce trebuiau spuse tatalui; acum insii ii
scapaserii, fuseserii spuse si nu putea sa Ie ia
inapoi. Inghiti nervos in sec ii, dupa cateva
minute de tacere, se uiti din nou la tata, care-l
privea cu fata impietritñ. Bruno i$i umezi buzele i
se uitii in altñ parte. Simti ca n-ar fi o idee buna
sit-i sustinñ privirea.
§i dupii alte cateva minute nepl6cute de trecere,
tata se ridica incet din fotoliul de lângii el, se
inapoie la birou $i- i puse tigara in scrumierii.
— Mâ intreb daca e ti curajos, rosti el incet,
ca ii cum inca mai analiza ideea in minte, sau
complet lipsit de respect. Poate cii nu e un lucru
aha de riiu.
0 JOHN BOYNE
— N-am vrut sit spun...
—Dar acum tact, zise tata, ridicând vocea i
intrerupându-1, deoarece regulile normale ale
vietii de familie nu erau valabile ii pentru el. M-
am striiduit sa tin cont de sentimentele tale, Bruno,
deoarece stiam ca aceastii mutare a fost grea
pentru tine. §i am ascultat tot ce at avut de spus, cu
toate ca uneori m-am gândit ca tineretea $i lipsa ta
de experienJ te-au fiicut sit fit insolent. §i cred ca
ti-at dat seama ca n-am reactionat. Dar a venit
momentul când trebuie pur $i simplu sa accepti...
—Nu vreau sit accept! strigñ Bruno, clipind
uimit, deoarece nu- i inchipuia cii poate striga atât
de tare (de fapt, il luase total prin surprindere). Se
incorda gata sit o ia la fugii, dacii se dovedea nece-
sar. Dar astazi nimic nu parea sa-1 infurie pe tata
— deli, daca Bruno ar fi fost cinstit cu el insu i, ar
fi trebuit sit admita ca tata se infuria foarte rar;
devenea, in schimb, distant, acesta fiind felul
lui de a pune punct discutiei; in loc sa strige sau
sa alerge dupa el, dñdea doar din cap indicând ca
intrevede- rea a luat sfârsit.
— Du-te in camera ta, Bruno, zise el cu o voce
atât de liniitita incat Bruno $tiu ca acum vorbea
serios, aha ca se ridica cu lacrimi de frustrate in
ochi.
Se indrept6 spre unii, dar inainte de a o
deschide, se intoarse pentru o ultimii intrebare.
B4iatul cu pijamale in dungi 61
— Tatii, incepu el.

— Bruno, n-am intentia sa... incepu tata iritat.
— Nu despre asta e vorba, rosti repede Bruno.
Vreau doar sit te mai intreb ceva.
Tata ofta, dar ii indica ca poate intreba $i ca acea-
sta va pune capat conversatiei, fdrd alte
arguments.
Bruno se gândi profund, dorind sa formuleze
intrebarea exact i corect, chiar daca parea la fel
de grosolanñ $i neavenit6.
— Cine sunt toti oamenii aceia de afarñ? zise el,
in sfârsit.
Tata incline capul spre stânga, parând unor
derutat de intrebare.
— Soldati, Bruno, rñspunse el. §i secretari.
Per- sonal de serviciu. I-at vâzut desigur pe toti ii
inainte.
— Nu, nu despre ei e vorba, interveni Bruno.
Ci despre oamenii pe care ii viid de la fereastra
mea. Cei din baracile din dep6rtare. Toti sunt
imbracati la fel.
— A, oamenii aceia, zise tata, dând din cap si
zâmbind unor. Oamenii aceia... Ei bine, aceia nu
sunt oameni, Bruno.
Bruno se incrunta.
— Nu sunt oameni? intreba fara sa-si dea seama
ce voia tata sa spunñ.
— Ei bine, cel putin nu in felul in care
intelegem noi termenul, continuii tata. Dar nu
trebuie sa te
62 JOHN BOYNE
ingrijoreze. Nu au nimic de a face cu noi. §i nici tu

nu at nimic in comun cu ei. Stai in noul tau câmin
i poarta-te bine, asta e tot ce-ti cer. Accepts
situatia in care ne aflam ii totul va fi mult mai
u$or.
— Da tatii, riispunse Bruno complet
nemultumit de riispuns.
Când deschise u a, tata il strigñ stând in
picioare cu o sprânceana ridicatñ interogativ.
Bruno iii aminti felul in care tatiil lui saluta i ce
cuvinte spunea i-1 imita perfect.
i i lipi picioarele ii-si aruncñ bratul drept in aer,
dupñ care izbi din calciiie ii pronunta cu voce ciit
mai putemica i mai clara — ca i tatâl lui — cuvin-
tele spuse de el de fiecare datii când se desp‘artea
de un soldat.
— Heil Hitler, rosti Bruno, presupunând ca
acesta era un alt mod de a spune: „Ei bine, acum
la revedere i o dupii-amiazñ placutii!“
CAPITOL UL }ASE
Menajera platita prea bine
Cateva zile mai târziu, Bruno stiitea intins pe

pat in camera lui, privind fix tavanul de deasupra
capului. Zugrñveala alba era crapatii st incepuse
sa cadii intr-un mod foane nepliicut, spre
deosebire de spoiala casei din Berlin, care nu
fusese niciodata jupuitii i careia i se adauga un
strat nou de var in fiecare vara, când mama chema
zugravii. In dupa-a- miaza aceasta st6tea intins
privind crapaturile ca pânza de paianjen ii
mijindu- i ochii, pentru a- i imagina ce ar putea
ascunde ele. f$i inchipuia insectele care locuiau in
spatiul dintre zugr6veala ii tavan si care nu
fuseserii niciodatii alungate, astfel inciit criipñtura
se adâncea i se deschidea din ce in ce mai mult,
când acestea incercau sa- i face un loc prin care sa
se strecoare, cñutând o gaura pe unde sit iasa.
Nimeni, reflectii Bruno, nici chiar insectele nu vor
sa stea la Out-With.
— Totul e oribil aici, rosti cu voce tare, deli
nu era nimeni in jur sa-l auda, dar cuvintele
rostite il
b/ JOHN BOYNE
fiicura sa se simta cumva mai bine. Urâsc
aceasta casa, urñsc camera mea, uriisc chiar $i
zugrâveala de pe pereti. Urasc tot. Absolut tot.
Exact când termina de vorbit, pe unii intra
Maria, in brate cu un vraf de lucruri de-ale lui,
spâlate, uscate ii calcate. Când il vazu stând intins
in pat, ezita o clipa, apoi plecñ usor capul i se in-
dreptñ liniitit6 spre ifonier.
— Buna, rosti Bruno, deli a vorbi cu o
servitoare nu era acel i lucru cu a vorbi cu ni te
prieteni, dar, nefiind nimeni in jur cu care sa
discute, sa vorbea- sea cu ea era mai de bun simt
deciit sa vorbeasca cu el insu i. Gretel nu era de
giisit pe nicaieri ii incepuse sa se ingrijoreze ca
va innebuni de plictiseala.
— Cona ule Bruno, rosti liniitita Maria,
ince-
pând s6-i separe vestele de pantaloni si de lenjerie
$i punând totul in diverse sertare ii rafturi.
— Bdnuiesc ca e ti tot atât de nefericita ca $i
mine in privinta acestui nou aranjament, zise
Bruno, si ea se intoarse pentru a-1 privi, cu o
expresie ce sugera ca nu intelegea ce voia sit
spunii. Despre asta vorbesc, explica el in
continuare, ridicându-se i privind in jur. Despre
tot ce e aici. E ingrozitor, nu-i aha? Tu nu ura ti
locul acesta?
Maria deschise gura sa râspundd, apoi o inchise
la fel de repede. Parea ca judecñ cu grijii
raspunsul, cii alege cuvintele potrivite, ca e gata sa
Ie rosteascd, apoi, gândindu-se mai bine, renun i sa
le mai spunñ.
Bruno o cunostea de când se tia — venise sa

lucreze la ei când el avea doar trei ant — i in cea
mai mare parte a timpului se inteleseserii destul
de bine, dar ea nu-i spusese niciodatii nimic
despre viata ei dinainte. Nu fñcea deciit sa
continue sa trudeascii, lustruind mobilierul,
spfilând rufele, ajutând la cumpilraturi i la gñtit,
uneori ducându-1 pe el la yoalñ i luându-1 de
acolo, deli asta fusese ceva obi nuit când Bruno
avea opt ant; dupñ ce implinise noua ant, hot6râse
ca e destul de mare pentru a merge la icoala st a
se intoarce acasñ singur.
— Deci nu-ti place aici? intrebii ea pâna la urma.
— Sa-mi placa? replicii Bruno, râzând usr. Sa-
mi placa? repetii el mai tare. Sigur ca nu-mi place! E
oribil. N-at nimic de fñcut, nu ai pe nimeni cu
care sit vorbesti, pe nimeni cu care sa te joci. Doar n-
o sa-mi spui ca esti incântata“ ca ne-am mutat aici,
nu-i pa?
—Intotdeauna mi-a plñcut grâdina casei din
Berlin, rosti Maria, râspunzând parca la o
intrebare cu totul diferitñ. iññ pliicea sa stau acolo
la soare i
sa-mi manânc prânzul sub copacul acoperit de
iederñ de lânga pod. Florrie erau aha de
frumoase acolo! Parfumul! Felul in care albinele
zburau prin aerul inconjuriitor, fara sa te deranjeze
niciodata, daca le lasat in pace!
— Deci nu-ti place aici? intreba Bruno. Crezi
ca e râu, pa cum cred $i eu?
Maria se incrunta.
— N-are importante, riispunse ea.
66 JOHN BOYNE
— Ce n-are importante?
— Ceea ce cred eu.
— Ei bine, sigur cii are, zise Bruno iritat, de
parca ea i-ar fi fâcut intentionat in ciuda. Doar faci
pane din familie, nu-i aha?
— Nu sunt sigura ca tatal Btu ar fi de acord cu
asta, raspunse Maria, permi{ându- i un zâmbet,
deoarece o mi case ceea ce spusese el.
— Ei bine, at fost adusii aici impotriva vointei
tale, exact cum am fost i eu. Dacii ma intrebi pe
mine, toti suntem in acee i barca. §i ia apii!
Pentru o clipii, lui Bruno i se porn ca Maria e
gata sa-i spunñ ce gânde te. Pusese restul rufelor
pe pat ii-si incle tase pumnii, parcii ar fi fost
teribil de furioasa in legiitura cu ceva. Gura i se
deschise, dar râmase imobila o clipa, ca i cum era
speriatii de toate lucrurile pe care ar fi putut sa Ie
spunii daca si-ar fi permis.
— Spune, Maria, insista Bruno. Pentru ca, daca
toti simtim la fel, poate vom putea sa-1 convingem
pe tata sit ne intoarcem acasii.
Ea privi lini$ti I ciiteva clipe dincolo de el,
apoi clatina cu tristete din cap inainte de a
râspunde.
— Tatifl Hu $tie ce e mai bine, raspunse ea. Asta
trebuie sa crezi tu.
— Nu cred ca aha voi face, zise Bruno. Eu cred
cii a gre it ingrozitor.
—Atunci e o greieala pe care trebuie sa o
ispasim toti.
— Când gre esc eu, sunt pedepsit, insistii

Bruno, iritat ca regulile erau valabile intotdeauna
doar pentru copii $i niciodata pentru adulti (in
ciuda faptului ca ei erau cei care le stabileau).
Tatii prost, adñugii cu voce scâzutii.
Ochii Mariei se deschisera mari i fiicu un pas
spre el, acoperindu- i gura cu mâinile intr-o atitudine
plinii de oroare. Apoi privi in jur, pentru a se
asigura ca nimeni nu-i asculta i ca n-a auzit ce a
spus Bruno.
— Nu trebuie sa spui aha ceva, zise ea. Nu
trebuie sa spui niciodatñ ceva de felul acesta
despre tatiil thru.
— Nu viid de ce, raspunse Bruno; ii era putin
ru ine de ceea ce spusese, dar ultimul lucru pe care
intentiona sit-1 faca era sa inghita tot ce i se
spunea, când de pârerile lui nu pârea sa-i pese
nimânui.
— Pentru ca tatei thru e un om bun, rosti Maria.
Un om foarte bun. Are grija de noi toti.
— Aducându-ne aici, in mijlocul pustietiitii,
vrei sa spui? Asta inseamna cii are grijii de noi?
— Sunt multe fapte pe care le-a facut tatiil tau,
continue ea. Multe fapte de care trebuie sa fit mân-
dru. La urma urmei, daca n-ar fi fost tatiil tiiu,
unde as fi eu acum?
— Presupun ca la Berlin, rosti Bruno. Muncind
intr-o casei frumoasa. Mâncându-ti prânzul sub
iederâ i lasând albinele in pace.
— Tu nu-ti aduci aminte când am venit eu
sa
lucrez la voi, nu-i aha? intreba ea lini tita a ezân-
68 JOHN BOYNE
du-se pe marginea patului, ceva ce nu fñcuse nicio-
data. Cum ai putea? Aveai doar trei ani. Tatdl
tau m-a luat si m-a ajutat când am avut mai mare
nevoie. Mi-a dat un serviciu, un c6min.
Mâncare. Nu poti sa-ti imaginezi ce inseamna
sa-ti fie foame! N-ai fost niciodata flamând, nu-i
aha?
Bruno se incrunta. Ar fi vrut sa mentioneze
ca se simtea cam flamând chiar in acel moment, dar
in schimb se uitii la Maria si-ii dadu seama,
pentru prima oara, ca niciodati nu o bagase in
seama ca pe o persoanii cu viala ii povestea ei
proprie. La urma urmei, ea nu fiicuse altceva (dupñ
ciite tia el) decat sa fie menajera familiei. Nici
macar nu era sigur daca o vdzuse vreodatii
imbriicatii altfel deciit in uniforma ei de
menajera. Dar când se gândea la asta, pa cum
facea acum, trebuia sa admitii ca in viala ei au
existat ii alte lucruri, nu numai sa-1 serveasca pe
el ii pe familia lui. Gândea i ea, la fel ca el.
Simiea lipsa unor lucruri, a unor prieteni pe care
ar fi vrut sñ-i revadñ, la fel ca el. §i probabil ca
plângea i ea in somn, in fiecare noapte de când
se aflau aici, exact ca niite baieti mai mici ii mai
putin curajo i deciit el. §i era i driiguJ, isi diidu
el seama, simtindu-se putin ciudat descoperind
asta.
— Mama mea l-a cunoscut pe tatil tau când era
de vârsta ta, continue Maria dupñ câteva clipe.
Ea a lucrat pentru bunica ta A fost croitoreasa ei
$i a insoiit-o in tumee prin toate Germania, când
era tânM Eaii aranjatoaletele pentru concerte — le
spiila,
Baiatul cu pijamale in dungi s9
le c6lca, Ie reps Ni te rochii magnifice! §i

broderi- ile, Bruno! Ca niite opere de arta, fiecare.
Nu glee ti croitorese ca ea in zilele noastm. Clñtinñ
din cap $i zâmbi amintirilor, in timp ce Bruno
asculta rabd6tor. Mama avea grija ca toate toaletele
sit fie pregiitite de ciite ori intra bunica ta in cabina
inainte de un specta- col. lar dupñ ce bunicata s-a
retias, mama a rimas prietena ei i a primit de la
ea o mica pensie, dar, vre- murile fiind grele, tatil
tiiu mi-a oferit $i mie un serviciu, primul pe care
l-am avut vreodata. Cateva luni mai tâmiu, mama s-
a imbolnñvit gray i a avut nevoie de spitalizare ii
tatifl thru a aranjat totul, deli nu avea nici o
obligade. El i-a pliitit ingrijirea din propriul
buzunar, deoarece era prietena mamei lui. §i pe
mine m-a luat in casa voasm din acel i motiv. §i,
când mama a murit, el a suportat cheltuielile de
inmor- mântare. Aha c6, sa nu mai spui niciodati
ca tatil tau e prost, Bruno. Nu in fata mea. N-am sit
permit asta.
Bruno iii muta buzele. Sperase ca Maria sa fie
de partea lui in campania pentru plecarea de la
Out- With, dar acum tit dñdea seama cui ii era
credin- cioasa §i, dupa ce auzise povestea aceasta,
trebuia sa admiti ca nu putea sa fie deciit mândru
de tatifi lui.
— Ei bine, zise el incapabil sit se gândeasca
la ceva mai inteligent, presupun cii a fost frumos
din partea lui.
— Da, rñspunse Maria, ridicându-se i
indreptân- du-se spre fereastra, cea prin care
Bruno putea sit vadii baracile ii oamenii din
depaitare. A fost foarte
70 JOHN BOYNE
amabil cu mine, continuii ea lini titii privind pe fe-

reastra la oamenii ii soldatii ce- i vedeau de tre-
burile lor. Are multa bunatate in suflet, in mod cert
are, de aceea mii min..
Se departa de fereastra si vocea i se frânse
brusc, ca i cum era gata sa plângñ.
— Ce te mini? intreba Bruno.
— Ma mir ce... cum poate...
— Cum poate, ce? insistii Bruno.
De jos se auzi zgomotul unei u i trântite, care se
raspândi prin toata casa putemic ca o impu
catura, incat il facu pe Bruno sa sara in picioare i
pe Maria sa-i scape un mic tipat. Bruno auzi pa i
ce tropaiau pe scari, urcând spre ei din ce in ce mai
repede, i se urea in pat lipindu-se de perete,
insp6imântat brusc de ceea ce s-ar fi putut
intâmpla in continuare. f$i tinu respiratia a
teptându-se la cine tie ce neplaceri, dar nu era
deciit Gretel, Cazul fnra SperanJ. I i vâri capul
pe u a $i pdru surprinsa sa-l gaseasca pe fratele ei
$i pe menajera familiei stând la taclale.
— Ce se intâmpla? intreba Gretel.
— Nimic, raspunse Bruno in defensivñ. Ce vrei?
Ie i afarñ!
— Ie i tu afara, replicii ea, cu toate câ se aflau
in camera lui, apoi se intoarse sa se uite la Maria
ingustiindu-$i suspicioasa ochii. Pregateite-mi
baia, Maria, fii buna! porunci ea.
— De ce nu ti-o pregiite ti singura? se repezi
Bruno.
— Deoarece e treaba menajerei, raspunse

Gretel, privindu-l fix. Pentru asta se aflat aici.
— Nu pentru asta e aici, striga Bruno, ridicându-se
i indreptându-se spre ea. Nu se aflat aici doar
pentru a munci pentru noi tot timpul, sa Stir.
Mai ales treburi pe care putem sa le facem i
singuri.
Gretel il privi la rândul ei ca pe un nebun,
apoi o privi pe Maria, care dadu repede din cap.
— Desigur, domni$oarii Gretel, rosti ea.
Tocmai am terminat de facut ordine in sifonierul
fratelui thru. Min imediat la tine.
— Ei bine, sa nu dureze prea mult, zise Gretel
dura — deoarece, spre deosebire de Bruno, nu se
gândise niciodata ca ii Maria e o fiin@ cu senti-
mente, exact ca ale ei — dupa care ieqi inchizând u$a
$i indreptându-se spre camera ei.
Maria nu o urmiiri cu privirea, dar obrajii ei
capatara o culoare roz.
— Continuu sa cred ca tata a facut o greyalii
teri- bill, comentii Bruno incet dupa ciiteva
minute, simtind nevoia de a se scuza pentru
comportamentul surorii lui, dar ne tiind dacñ e bine
sau nu sa o faca. Situatii ca aceasta il faceau
intotdeauna pe Bruno sit se simtii foarte prost,
deoarece in sufletul lui tia ca nu at nici o scuzii
sa fii nepoliticos cu cineva, chiar daca muncea
pentru tine. La urma urmei, existau i unele
lucruri cum ar fi manierele.
— Chiar dacñ tu crezi asta, nu trebuie sit o
spui cu voce tare, interveni repede Maria,
indreptându-se
Z2 JOHN BOYNE
spre el i pérând ca ar fi vrut sa-l faca sa-si vina

in fire. Promite-mi cii n-at s-o faci.
— Dar de ce? intrebñ el, incruntându-se. Nu
spun deciit ceea ce simt. Mi se permite sa fac
asta, nu-i aha?
— Nu, rñspunse ea. Nu ti se permite.
— Nu mi se permite sit spun ce simt? repeta
el neincrezñtor.
— Nu, insistñ ea cu voce iritatii, pentru c6
trebuia sit insiste. Taci din gurñ in legñturñ cu asta,
Bruno. stir ce multe necazuri ai putea sa
provoci? Pentru noi toti?
Bruno o privi fix. Era ceva in ochii ei, un fel
de ingrijorare disperata, pe care n-o vazuse
niciodatii la ea ii care il tulburñ.
— Ei bine, murmurñ el, ridicându-se i
indrep- tându-se spre unii, brusc domic sa se
departeze de ea. Nu spuneam decat ca nu-mi
place aici, asta e tot. Faceam doar conversatie, in
timp ce-mi aranjai lucrurile. Nu e ca i cum a
plénui sa fug sau ceva de genul acesta. Deli,
dacii a face-o, nu cred ca cineva ar putea sa ma
condamne.
—Dar mama ii tatal Btu ar fi ingrijorati de
moane, afirma Maria. Bruno, daca at putin bun
simt, vei sta linistit, te ver concentra asupra obli-
gatiilor tale icolare si vei face ceea ce-ti spune tatitl
tau. Trebuie sa facem in aha fel incat sit fim in
sigu- rank, pâna ce totul se va termina. Oricum,
asta e ceea ce intentionez eu sa fac. La urma urmei,
ce am
Baiatul cu pijamale in dungi 73
putea sa facem altceva? Nu e treaba noastra sa

schimbam lucrurile.
Brusc, fora nici un motiv, Bruno simti nevoia
coplesitoare de a plânge. Asta il surprinse i pe
el
$i clipi repede de cateva ori, pentru ca Maria sit nu
vada cum se simtea. Deli, când se uitii din nou
in ochii ei, ii trecu prin minte ca in ziua aceea
era probabil ceva ciudat in aer, deoarece ii ochii
ei ar6tau parca plini de lacrimi. Una peste alta,
incepu s6 se simtii foarte prost, pa ca ii intoarse
spatele Mariei ii se indreptii spre u a.
— Unde te duci? intreba ea.
— Afara, raspunse Bruno furios. Dacii asta e
intr-adevar treaba ta!
Merse inceb dar, odata ce ieqi din camera, se grabi
spre sc6ñ, pe care le coboñ in fuga cu psi mari,
simi;ind deodata cii, dacii nu ieya curând din cash,
l-ar fi parasit tot curajul. §i in cateva secunde fu
afarâ i incepu sa alerge in jur, in nevoia de
pumnii miyare, orice l-ar fi putut obosi. In
departare se vedea poarta, care ducea la drumul
care ducea la gard, care ducea acasa, dar ideea de
a merge acolo, ideeade a fugi si a rémâne singur fora
nimeni altcineva era i mai neplacut6 decat ideea
de a ramâne.
CAPITOLUL }APTE
Cum profita mama de pe urma unei fapte
pe care n-a facut-o
La ciiteva saptimâni dupa ce el $i familia lui

sosiserâ la Out-With i fârâ perspectiva vreunei
vizite a lui Karl sau a lui Daniel sau a lui Martin
la orizont, Bruno hotéri ca ar fi mai bine sa incerce
sa gdseasca un mod de a se distra singur, altfel
incet-incet va innebuni.
Nu cunostea deciit un singur om pe care-l
considera nebun, si aceasta era Herr Roller, un
bârbat de aproximativ aceeasi vârstii cu tata,
care locuia dupñ colt de vechea casa din Berlin.
Era vézut adesea umblând in sus si-n jos pe
strada, la orice ora din zi sau din noapte,
certându-se groaznic cu el insu i. Uneori, in
timpul acestor certuri, disputa nu i se mai parea
de ajuns i se apuca sa loveasca umbra, pe care
chiar el o arunca pe perete. Uneori se lupta cu
toata puterea cu umbra lui, lovind cu pumnii in
zid pâna ce-i sângerau, dupa care cadea
in genunchi $i incepea sa plângñ tare i sa- i dea

cu palmele peste cap. In ciiteva rânduri, Bruno il
auzise folosind acele cuvinte pe care el n-avea voie
sit Ie foloseasca si, când facuse asta, Bruno abia se
abtinuse sa nu chicoteasca.
— Nu trebuie sit râzi de bietul Herr Roller, ii
spusese mama intr-o dupa-amiaza, când ii
poves- tise ultima lui escapadii. Nu at idee prin
ce a trecut in viata.
— E nebun, zisese Bruno, rotindu- i degetul
la tâmplñ i fluierând, pentru a demonstra ciit de
nebun isi inchipuia el ca este. Acum cateva zile,
continuii el, a alergat pe stradii dupa o pisica st a
invitat-o sa ia ceaiul cu el.
— §i pisica ce a spus? intrebase Gretel, care
isi facea un sendvii intr-un colt al bucatariei.
— Nimic, explicase Bruno, era o pisicñ.
— Vorbesc serios, insistase mama. Franz era
un tânér foarte dr6gut — il $tiu de când eram fetita.
Era amabil, serios ii un as pe ringul de dans, ca
Fred Astaire. Dar a fost rdnit groaznic in timpul
Marelui Razboi, o rana la cap, de aceea se
comportii aha. Nu e nimic de râs. Nu at idee prin
ce au trecut tinerii atunci. Suferintele lor!
La vremea acestei discutii, Bruno nu avea deciit
base ant i nu fusese prea sigur la ce se referii
mama.
— S-a intâmplat cu multi ant in urmd, ii
explicase ea când o intrebase. Inainte de a te note
tu. Franz
76 JOHN BOYNE
a fost unul dintre tinerii care au luptat in tran ee.

Tatiil tiiu 1-a cunoscut foarte bine pe vremea
aceea; cred ca au facut razboiul impreuna.
— §i ce i s-a intâmplat? intrebase Bruno.
— Nu mai conteazñ, rñspunsese mama.
Râzboiul nu e un subiect potrivit pentru o
conversatie. Mi-e teamii ca in curând vom
petrece prea mult timp vorbind despre pa ceva.
Asta se intâmplase cu trei ani inainte de venirea
la Out-With ii intre timp Bruno nu se mai
gândise prea mult la Herr Roller, dar brusc
capata convingerea ca, dacii nu va face ceva
rational, ceva la care sa-$i foloseasca mintea,
inainte sit- i dea seama va ajunge i el sa
hoinareasca pe strâzi luptându-se cu el insu i ii
invitând animalele domestice la event- mente
sociale.
Deci, pentru a se mentine in formii, Bruno
petrecu o lungii sâmbiita dimineata ii toatii dupa-a-
miaza cautând noi posibilitñti de distractie. La o
anumita distanta de casa — in partea camerei lui
Gretel ii imposibil de vazut de la fereastra
dormitorului situ — exista un stejar mare, cu
trunchiul foarte gros. Un copac inalt, cu ramuri
viguroase, destul de putemice pentru a sustine
greutatea unui baietel. Pârea atât de bñtrân, incat
Bruno hotari ca trebuie sa fi fost plantat la
sfâr$itul Evului Mediu, o perioadñ pe care o
studiase recent si o giisise foarte interesanta —
mai ales acea parte privind
B4iatul cu pijamale in dungi
cavalerii, care plecau in aventuri spre tinuturi inde-

partate si, ajungând acolo, descopereau lucruri
interesante.
Nu avu nevoie decat de doubt obiecte pentru a
pune la punct noua lui joaca: o frânghie ii un
cauciuc. Frânghia era destul de unor de gâsit,
deoarece in pivnita casei existau baloturi intregi, i
nu-i luii prea mult timp ca sit faca ceva exbnm de
periculos, adicñ sñ gnseasca un cutit ascutit ii sa
tare o bucata lunga, atâta cat tit inchipuia el ca
avea nevoie. O duse la stejar i o lasa acolo
pe pamânt, pentru folosire ulterioarñ. Cauciucul
insa era altii problemii. In aceastñ dimineatii
anume, nici mama i nici tata nu erau acasa.
Mama revise devreme si luase trenul pânñ la
eel mai apropiat org, pentru a schimba
atmosfera, in timp ce tata fusese vâzut
indreptându-se in directia baracilor $i a oamenilor
ce se vedeau de la fereastra lui Bruno. Dar, ca de
obicei, lângii casa existau parcate o multime de
camioane i jeepuri ale soldatilor i, deli itia ca
era imposibil sa fure un cauciuc de la unul dintre
ele, exista totuii posibilitatea sa gaseasca pe
undeva un
cauciuc de rezervñ.
Cum rem afara, o vazu pe Gretel stând de vorbâ
cu locotenentul Kotler $i, fdr6 prea mult
entuziasm, hot6ri ca el ar fi cea mai indicate
persoana pe care sa o intrebe. Locotenentul
Kotler era tânârul ofiter pe care-l vâzuse Bruno in
prima lui zi la Out-With,
78 JOHN BOYNE
soldatul care aparuse in capul scdrilor i il privise

o clipa, inainte de a da din cap $i a-$i continua
drumul. De atunci, Bruno il rev6zuse de
nenumarate ori — intra i ie ea din casii, parcii el
era stiipânul locului i biroul tatei in mod clar nu-i
era interzis — dar nu vorbiserii prea des. Bruno nu
era sigur de ce, tia doar cii nu-l pliicea pe
locotenentul Kotler. Atmosfera din jurul lui il
fiicea sa inghete i sit o ia la goana. Totu$i, nu
era nimeni altcineva pe care sa-l intrebe, pa ca
se indrepta spre el, cu toate increderea de care
era in stare, pentru a-1 saluta.
De cele mai multe ori, tânarul locotenent
ariita foarte elegant, hoinarind pe acolo intr-o
uniforme ce pârea sa fi fost calcatñ chiar atunci,
inainte de a o imbraca. Cizmele lui negre
strfiluceau de atâta lustru, iar piirul blond
deschis era pieptanat intr-o parte, despiir(it de o
cérare i pomiidat cu ceva care-l facea sa stea
perfect i liisa sa se vadñ toate urmele pieptenelui,
ca un teren care tocmai fusese arat. De asemenea,
era parfumat cu atât de multa colonie, incat
puteai sa-i simti prezenta de la distanta. Bruno
inviitase sit nu stea sub vânt fata de el, sau risca
sa lesine de miros.
Totusi, in aceasta zi, poate pentru ca era o
sâmbaJ dimineata atât de insoritñ, nu era chiar atât
de spilcuit. In loc de asta, peste pantaloni purta o
vesta alba i parul ii cadea pe frunte in dezordine.
Bratele ii erau surprinzator de bronzate si avea
Bâiatul cu pijamale in dungi Z9
genul acela de mu$chi pe care Bruno ar fi dorit

sa-i aiba si el. Bruno fu de-a dreptul surprins cat de
tânâr arata azi; de fapt, ii amintea de bitielii mai
mari de la coala, cei pe care trebuia s6-i ocoleiti in
permanent. Locotenentul Kotler era prins intr-o
discutie cu Gretel si ceea ce ii spunea el trebuie
sa fi fost formidabil de nostim, deoarece ea riidea
tare si-ii rula buclele pe degete, in zulufi.
— Buna, rosti Bruno, apropiindu-se de
el. Gretel il privi iritata.
— Ce vrei? intrebii ea.
— Nu vreau nimic, se repezi Bruno, privind-o.
Am venit doar s6 spun „buna“.
— Trebuie sa-l ieqi pe fratele meu mai mic,
Kurt, i se adresii ea locotenentului Kotler. Are
doar noul ani, s6 Stir.
— Buna dimineata, omuletule, zise Kotler,
intin- zând mâna i — spre disperarea lui Bruno —
trecân- du- i-o prin p6ml lui, un gest care-l facu sa
simta nevoia de a-1 trânti la pamânt i a-i juca cu
picioarele pe cap. De ce te-at trezit atât de
devreme, sâm- biitii dimineata?
— Nu e prea devreme, rdspunse Bruno. E aproa-
pe zece.
Locotenentul Kotler ridica din umeri.
— Când eram de vârsta ta, mama nu putea sa
ma scoatii din pat pânii la prânz. Spunea ca
niciodati
80 JOHN BOYNE
nu voi create destul de mare i de putemic daca

dorm toata ziua.
—Ei bine, se pare ca a gresit, nu-i aha? isi
exprimñ Gretel simpatia.
Bruno insii o privi cu antipatie. Folosise
vocea ei prosteasca, care suna ca ii cum n-avea
pie de minte. Nimic nu i-ar fi placut lui Bruno
mai mult, deciit sa plece de lângii cei doi si sa
nu aiba de-a face cu ceea ce discutau ei, dar nu
avea de ales. Trebuia sa tina seama de interesele
lui i sa-i cearii locotenentului Kotler ceva de
neimaginat: o favoare!
— Ma intreb daca a putea sit-ti cer o
favoare? zise Bruno.
— Poti sa-mi cert, zise locotenentul Kotler,
ceea ce o facu pe Gretel sa riidii din nou, deli nu
spusese deloc ceva de nostim.
— Ma intreb dacii existñ pe undeva niste
cauciu- curt disponibile, continuii Bruno. Poate
de la unul din jeepuri. Sau de la un camion.
Vreunul pe care nu-1 mai folositi.
— Singurul cauciuc de rezerva pe care 1-am
vazut pe aici de curând apartine sergentului
Hoffschneider st il wine in jurul mijlocului,
raspunse locotenentul Kotler, schitând din buze
ceva ce semana a zâmbet. Lui Bruno, cele spuse
nu i se pérurñ ca ar avea vreun sens, dar pe
Gretel o amuzarñ atât de mult,
incat ppm gata sa inceapa sit topaie.
— Ei bine, are nevoie de el? intrebii Bruno.
—Sergentul Hoffschneider? se minuna

locotenentul Kotler. Da, mi-e teama cii da. E
foarte ata at de cauciucul lui de rezerva.
—inceteazñ Kurt, zise Gretel, stergându- i
lacrimile. Nu te intelege. Are doar nouii ani.
— O, taci din gurñ odatii, te rog, striga
Bruno, privindu- i iritat sora. Fusese destul de
râu ca trebuise sit vina sa-i cearii o favoare
locotenentului Kotler, dar lucrurile deveniserii si
mai rele pentru ca propria lui sorer il ironiza tot
timpul. Oricum, nici tu nu at decat doisprezece,
adñugii el. Aha cii, inceteaza sa pretinzi ca eiti
mai mare decat e ti.
— Am aproape treisprezece, Kurt, se repezi
ea fdra sa mai riida si cu fata impietrita de oroare.
O sa am treisprezece in cateva saptiimâni. Sunt
adoles- centri. Exact ca tine.
Locotenentul Kotler zâmbi ii dadu din cap,
dar nu comenta. Bruno il privi fix. Daca ar fi
fost alt adult de fat, i-ar fi dat ochii peste cap
sugerând ca toata lumea tia cii fetele sunt toante,
tar surorile total ridicole. Dar nu exista nimeni.
Doar locotenentul Kotler.
— Oricum, zise Bruno, ignorând privirea fu-
rioasa pe care i-o arunca Gretel, in afarii de cine
ai spus, mai exista ii altcineva care s-ar putea sa
aiba un cauciuc de rezerva?
— Desigur, rñspunse locotenentul Kotler, care
nu mai zâmbea, ci devenise brusc plictisit. Dar la
ce-ti trebuie?
82 JOHN BOYNE
—M-am gândit sa fac un leagén, rñspunse
Bruno. stir, dintr-un cauciuc $i ni te frânghie
agiitat6 de ramurile unui copac.
— A, adevârat, comenta locotenentul Kotler,
dând din cap cu intelepciune, ca $i cum astfel de
lucruri faceau parte din amintirile lui foarte
indepiirtate, in ciuda faptului ca, aha cum afirmase
Gretel, nu era deciit un adolescent. Am facut i eu
leagdne când eram copil. Prietenii mei i cu mine
am petrecut multe dupii-amiezi fericite dându-ne
in leagân.
Bruno fu surprins ca puteau sa aiba ceva in
comun ( i mai uimit sa audit ca locotenentul
Kotler avusese vreodata prieteni!).
— Aha ca, ce crezi? intrebii el. O sit gâsesc aha
ceva pe aici?
Locotenentul Kotler il privi fix si ppm ca str in
cumpana inainte de a-i raspunde, parca nesigur
daca sa-i dea un râspuns simplu sau sit incerce sit-1
enerveze cum facea de obicei. Apoi fl zari pe Pavel
— biitrânul care venea in fiecare dupa-amiaza la
buciitirie, pentru a curala zarzavatul pentru cin6,
inainte de a-ii imbraca jiletca alba si de a servi la
masa — indreptându-se spre casa, i aceasta il facu
sa se hotnrasca.
— Hei, tu...! strigii el, adñugând un cuvânt pe
care Bruno nu-l intelese. Anno aici, tu... spuse el
iar cuvântul, si ceva din tonul aspru cu care fusese
rostit
il facu pe Bruno sit priveasca in laturi $i sa se simtñ

rusinat ca lua parte la toata povestea asta.
Pavel vent spre ei ii Kotler ii vorbi insolent, in
ciuda faptului ca era destul de tân6r pentru a-i
fi nepot.
— Du-l pe omuletul asta in magazia din spatele
casei. In irate pe lânga zid se aflñ ni te cauciucuri
vechi. O sa- i aleaga unul si tu il vei duce unde
iti va spune el, ai inteles?
Pavel i i tinea boneta in mâini i diidu din cap,
ceea ce insemna câ $i-1 aplecñ $i mai mult.
— Da, domnule, rosti incet, atât de incet de
parca n-ar fi spus nimic.
— §i, dupa aceea, când te intorci la bucñtârie,
spala-te bine pe miiini inainte de a te atinge de
vreun aliment, tu. murdar.
Locotenentul Kotler repeta cuvântul pe care-1
folosise deja de doua ori si scuipa in timp ce vor-
bea. Bruno se uitii la Gretel, care privea cu
adoratie cum straluceste soarele in pârul
locotenentului Kotler, dar ca si fratele ei, parea
unor stânjenita. Nici unul nu vorbise vreodata cu
Pavel, dar era un chelner foane bun $i astfel de
oameni nu cre teau in copaci, dupa cum se
exprimase tata.
— Acum pleaca, adaugii locotenentul Kotler, ii
Pavel se intoarse ii pomi spre magazie urmat de
Bruno, care din când in când intorcea capul spre
sora lui i spre tânârul soldat, simtind nevoia impe-
rioasii de a se duce inapoi ii a o lua pe Gretel de
8+ JOHN BOYNE
acolo, in ciuda faptului ca era plictisitoare, egoistii
si in cea mai mare parte a timpului nu-i pasa de
el. Dar, la urma urmei, aceasta e treaba ei.
Totusi, era sora lui! §i nu-i placea ideea sa o lase
singura cu cineva ca locotenentul Kotler. Pur si
simplu nu putea sa-l descrie altfel decat cii era
de-a dreptul periculos.
Accidentul avu loc douii ore mai târziu, dupa ce
Bruno gasise un cauciuc corespunziitor i Pavel
il dusese pâna la stejarul eel mare, din curtea
care se vedea de la fereastra lui Gretel, $i, dupii
ce Bruno se urcase st coborase din el de
nenumarate ori, pentru a lega ciit mai bine
frânghia, intâi de creangii i apoi de cauciuc.
Pânii in acel moment operatia fusese un succes
urias. Mai facuse asta $i inainte, dar atunci fusese
ajutat de Karl, de Daniel si de Martin. De data
aceasta insa, facuse totul singur $i treaba fusese
mult mai complicate. Totuii, cum-necum, reu ise
i astfel, dupa cateva ore, era instalat fericit pe
cauciuc $i se legana incoace ii incolo, ca $i cum n-
ar fi avut alter grija pe lume, ignorând faptul ca era
unul dintre cele mai incomode leagâne pe care Ie
construise in via}a lui.
Stiitea cu burta pe cauciuc i-si folosea
picioarele pentru a- i face vânt proptindu-le de
pamânt. De fiecare data când cauciucul se diidea
inapoi, se ridica in aer atât de mult incat aproape
lovea trunchiul copacului, ajungând destul de
aproape pentru ca Bruno sa- i poatñ propti
picioarele de el
$i sa-l impinga din ce in ce mai tare i din ce in

ce mai sus, cu fiecare oscilatie. Treaba functions
foarte bine, pânâ când mâna cu care se tinea de
cauciuc aluneca putin, exact in clipa in care el se
proptise de copac impingând leagânul $i, inainte
de a-st da seama, corpul i se rasuci $i cézu, cu
un picior prins in marginea cauciucului $i cu
burta lovindu-se de pamânt cu o bufnitura.
O clipa fu cuprins ca de intuneric, apoi i$i re-
veni. Stiitea lungit pe pdmânt i, când cauciucul
reveni, il izbi in cap, iar el tipa i se trase intr-o
parte. Când se ridica in picioare, simti ca bratul
si piciorul ii erau ranite, deoarece cdzuse cu
toatii greutatea pe ele, dar nu atât de gray incat
sa se fi rupt. I i cerceta mâna acoperita de
zgârieturi si, când se uitii la cot, v6zu i o t6ietura
destul de unita. Totu$i, piciorul era intr-o situatie
mai rea. Uitându-se la genunchi, exact sub tivul
ortului vâzu o t6ietura adânc6, ce pârea ca tocmai
asta asteptase, ca el sa o priveasc6, deoarece
imediat ce-i dadu atentie incepu sa sângereze
abundent.
— O, Doamne, rosti Bruno tare, privind-o $i
intrebându-se ce era de fdcut. Dar nu fu nevoie
s6 se intrebe prea multa vreme, deoarece
leagénul fiind pe aceeasi pane a casei cu
buciitiria unde Pavel, chelnerul care-l ajutase sa
gaseasca cauciucul, curala cartofi la fereastrñ,
acesta viizuse accidentul. Când Bruno ridica din
nou ochii, descoperi c6 Pavel venea repede spre
el i de abia atunci se
86 JOHN BOYNE
simti destul de in siguran i pentru a permite
senza- tiei de ameteala, care-i daduse târcoale pâna
atunci, sit-1 copleseasca. Era gata sa cada, dar de
data aceasta nu ajunse la pamânt, pentru ca
Pavel il prinse in brate si-1 sustinu.
— Nu $tiu ce s-a intâmplat, rosti el. Nu mi se
pârea periculos.
— Te-at avântat prea sus, raspunse Pavel cu
voce liniitit6, ceea ce-l fdcu imediat pe Bruno sa se
simtii $i mai in siguran@ Tocmai Ie priveam $i ma
gândeam ca in orice clipñ se putea intâmpla ceva
nepldcuL
— §i chiar aha s-a intâmplat, comenta Bruno.
— Sigur ca da!
Pavel il cent spre casa, peste pajiste, il duse
in buciitirie i-1 za pe unul dintre scaunele de
lemn.
— Unde e mama? intrebñ Bruno, privind in
jur dupa prima persoanii pe care o ciiuta
intotdeauna când se accidenta.
— Mi-e teamñ ca mama ta nu s-a tutors incit,
rñspunse Pavel, care ingenunchease pe du umea in
faca lui i-i examina genunchiul. Sunt numai eu
aici.
—Atunci ce se va intâmpla? intrebñ Bruno
cuprins unor de panicii, o emode ce ar fi putut
s6-i provoace i lacrimi pânñ la urma. Ai putea
sa sân- gerez pânii mor.
Pavel rase blând si clatina din cap.
— N-ai sa sângerezi pâna mort, il asigura el,
tragând un scaun si a ezând piciorul lui Bruno
pe
el. Nu te mi ca o clipñ. Parca era o trusa de prim

ajutor pe aici!
Bruno il urmari cu privirea in timp ce se
invârtea prin bucat6rie, scolând trusa verde de prim
ajutor dintr-un dulap $i umplând un castron mic cu
apa, pe care intâi o incerca cu degetul, sa se asigure
ca nu e prea rece.
— Va fi nevoie sa merg la spital? intreba Bruno.
— Nu, nu, raspunse Pavel, ingenunchind din
nou ti, inmuind o bucatñ de pânzii uscatii in
castron, atinse unor genunchiul lui Bruno, ceea
ce-l facu sa tresarñ de durere, in ciuda faptului
cii rana nu era chiar atât de dureroasa. E doar o
taietura mica. Nici macar nu vei avea nevoie de
copci.
Bruno se incruntñ i- i mu$cii buza nervos, in
timp ce Pavel curata rana de sânge. Apoi ii puse pe
ea o altii bucatii de pânza tinând-o strâns cateva
minute. Când o ridica incet, sângerarea incetase ii,
scoJând din trusa de prim ajutor o sticluJ cu un
unguent verde, unse rana, ceea ce ii provoca o atare
usturime lui Bruno inciit tipa „au“ de ciiteva ori
intr-o succesiune rapidii.
— Nu e chiar atât de riiu, reluñ Pavel cu voce
blândii ii amabilñ. Nu provoca rñul, gândindu-te
ca e mai dureros decat e in realitate!
Acesta i se pâru lui Bruno un rationament foane
corect, aha ca rezista tentatiei de a mai striga „au“.
Când Pavel terminii de aplicat unguentul verde,
luñ un bandaj din trusa de prim ajutor i-1 lipi pe
rana.
88 JOHN BOYNE
— latñ, zise el, acum e mai bine, nu-i pa?
Bruno diidu din cap i se simli cam ru inat c6
nu s-a comportat atât de curajos pe cat ar fi vrut.
— Multumesc, zise el.
— Cu multii placere, rosti Pavel. Acum trebuie
sa stai pe scaun cateva minute, inainte de a incepe
sa mergi din nou, bine? Lasa rana sa se lini$teasca.
§i astazi sa nu te mai apropii de leagânul ala.
Bruno diidu din cap ii-ii tinu piciorul intins pe
scaun in timp ce Pavel se duse la chiuvetii i- i
spala cu grijñ miiinile, curâtindu-le chiar si pe sub
unghii cu o perie de sârma, inainte de a le usca $i a
se inapoia la cartofi.
— Ai sa-i spui mamei ce s-a intâmplat? il
ches- tionii Bruno, care petrecuse ultimele ciiteva
minute intrebându-se dacii din cauza accidentului
va fi privit ca un erou sau ca un prost, pentru ca iii
construise o capcanñ atât de periculoas6.
— Eu cred ca o sa vadii ea inset, raspunse
Pavel, care luat ni te morcovi de pe masii i se
zajos vizavi de Bruno incepând sa-i cureie pe un
ziar vechi.
—Da, aha presupun i eu, riispunse Bruno.
Probabil ca va dori sa mâ duca la doctor.
— Eu nu cred, spuse Pavel lini tit.
— Nu se $tie niciodatii, zise Bruno, care nu
voia ca accidentul lui sa fie trecut aha unor cu
vederea (la urma urmei, era eel mai emotionant
lucru care i se intâmplase de când sosise aici). S-ar
putea sa fie mai râu deciit pare!
— Nu e, comenta Pavel, care de-abia asculta

ce-i spunea Bruno, morcovii re{inându-i atenda mai
mult.
— Ei bine, dar cum poti sa tii tu asta? intrebñ
repede Bruno iritat, in ciuda faptului ca acesta era
de fapt omul care venise i-1 ridicase de pe
pémânt i-1 adusese inauntru având grija de el. Tu
nu esti doctor.
Pavel se opri o clips din curalatul morcovilor st
se uitii la Bruno peste masa, cu capul mult aplecat,
dar privindu-l totusi, ca ii cum se intreba ce sit
r6spunda la o astfel de intrebare. Oftii si paru ca se
gândeite profund inainte de a-i raspunde:
— Ba da, sunt.
Bruno il privi fix, surprins. Aha ceva i se parea
total lipsit de sens.
— Dar e$ti chelner, zise el incet. §i cureti
zarzavat pentru cina. Cum poti sa fit i doctor?
— Tinere, zise Pavel ($i Bruno aprecie faptul
cii avu amabilitatea de a-i spune „tinere“ in loc
de
„omuletule“, cum ii spunea locotenentul Kotler).
In mod categoric, sunt doctor. Doar pentru cii
cineva priveste noaptea cerul, nu inseamnii cii e
astro- naut, Stir doar.
Bruno nu intelese ce voia sa spune Pavel, dar
ceva il facu sa-1 priveasca pentru prima oarii cu
mai multii atentie. Era un b6rbat scund $i foane
slab, cu degete lungi $i trasaturi ascutite. E mai
biitrân decat tata, dar mai tân6r deciit bunicul,
ceea ce inseamnii totusi cii e destul de bâtrân
i, deli Bruno nu-l
90 JOHN BOYNE
cunoscuse inainte de a vent la Out-With, ceva in
legatura cu fata lui il facea sa creada ca in trecut
purtase barba.
Acum nu.
— Nu inteleg, zise Bruno, dorind s6 primeasca
amânunte. Dacñ e ti doctor, de ce serve ti la
mask? De ce nu lucrezi undeva intr-un spital?
Pavel ezitat un lung moment inainte de a
rdspunde i Bruno nu mai rosti nici un cuvânt. Nu
era sigur de ce, dar simtea ca cel mai politicos
lucru pe care trebuia sa-1 faca era sa a tepte pâna
ce Pavel va fi gata sa vorbeasca.
— Inainte de a vent aici, am practicat
medicina, rosti el in sfârsit.
— Ai practicat? intreba Bruno, care nu era
familiarizat cu acest cuvânt. Atunci inseamn6 c6
nu erai foarte bun?
Pavel zâmbi.
— Eram chiar foarte bun, rdspunse el. Vezi tu,
intotdeauna am vrut sa fiu medic. De pe vremea
când eram un bihetel. De pe vremea când eram de
vârsta ta.
— Eu vreau sa fiu explorator, zise repede Bruno.
— fti doresc noroc, ii ura Pavel.
— Mulpimesc.
— §i at descoperit ceva?
— Acasñ la Berlin erau multe de explorat, iii
aminti Bruno. Dar acolo era o casa mare, mai
mare
Bâiatul cu pijamale in dungi 9t
decat at putea sa-ti imaginezi, aha ca erau o

multime de locuri de explorat. Aici nu e la fel.
— Nimic nu e la fel aici, fu de acord Pavel.
— Când ai venit la Out-With? intreba Bruno.
Pavel puse morcovul i cutitul de curatat jos si
reflecta cateva secunde.
— Cred ca sunt aici dintotdeauna, zise el in final,
cu voce scâzutii.
— Ai crescut aici?
— Nu, riispunse Pavel, dând din cap. Nu, nu aici.
— Dar tocmai ai spus...
Inainte de a continua, afara se auzi vocea
mamei. Imediat, Pavel st de unde stiitea i se
intoarse la chiuveta cu morcovi st la cudt i la
ziarul plin de coji i ii intoarse spatele lui Bruno,
aplecându-$i $i mai mult capul i nemaiscolând
nici o vorbñ.
— Ce naiba ti s-a intâmplat? intrebii mama
când intri in bucñt6rie. Apoi se apleca pentru a
examina pansamentul care acoperea rana lui
Bruno.
— Am facut un leagan si apoi am cazut din
el, explica Bruno. Leagânul m-a lovit in cap i
aproape am Ie inat, dar Pavel a refit i m-a ridicat,
i m-a curalat si mi-a pus un pansament, care m-a
usturat foane tare, dar n-am plâns. N-am plâns
deloc, nu-i aha, Pavel?
Pavel se intoarse spre ei, foarte putin i cu tot
trupul, dar nu ridica privirea.
92 JOHN BOYNE
— Rana a fost curiitatñ, spuse el liniitit, fnrii
sit rñspunda intrebarii lui Bruno. Nu trebuie sa
fiti ingrijoratñ.
— Du-te in camera ta, Bruno, zise mama care
pârea foarte stânjenitii.
— Dar...
— Nu sta la discutii cu mine — du-te in camera
ta! insis i ea, i Bruno coboñ de pe scaun,
lasându-$i toatii greutatea pe ceea ce hotârase sit
numeasc6 piciorul lui râu, astfel ca-l duru putin. Se
intoarse ii par6si incaperea, dar inca mai putu s-o
audñ pe mama spunându-i lui Pavel
„multumesc“, exact când se indrepta spre scari,
ceea ce il facu pe Bruno fericit, deoarece era
evident pentru oricine ca, daca n-ar fi fost Pavel, ar
fi sângerat de moarte. Dar mai auzi ceva inainte
de a urea sciirile, ultima vorba a mamei adresatñ
chelnerului care se declarase doctor: „Daca
intreabii Comandantul, ii vom spune ca eu l-am
pansat pe Bruno.“
Ceea ce acestuia i se paru un lucru grozav de
egoist i un fel al mamei de a profita de pe urma
unui lucru pe care nu il facuse.
CAPIT0£ UL OPT
De ce a plecat bunica ca o furtuna
Cele doua persoane din familie care-i lipseau

eel mai mult lui Bruno erau bunicul i bunica.
Locuiau amândoi intr-un apartament mic de
lângñ tarabele cu fructe i legume $i, când Bruno
se muta la Out-With, bunicul avea aproximativ
aptezeci ii trei de ant, ceea ce, dupa pârerea lui
Bruno, il fñcea sa fie eel mai biitrân om din
lume. Intr-o dupa-a- miaza, Bruno fiicuse un
calcul ca, daca ar trdi toatii viata lui de pânñ
acum, iar i iar de opt ori, ar fi fost cu un an mai
tânnr deciit bunicul.
Bunicul igi petrecuse toata viala conducând
un restaurant din centrul ora ului i unul dintre
anga- jatii lui fusese tatifi prietenului lui Bruno,
care lucra acolo ca bucatar-Ref. Dept bunicul nu
mai gatea si nici nu mai servea la mesele din
restaurant, cea mai mare pane a zilelor i-o
petrecea acolo, stând la bar de vorbii cu clientii in
fiecare dupii-amiazii, luând
94 JOHN BOYNE
masa de seara ii ramânând acolo pânii la ora
inchiderii râzând cu prietenii lui.
Bunica nu parea batrânii, in comparatie cu
celelalte bunici ale baietilor. De fapt, când afla
Bruno ciit de batrâna era — saizeci i doi de ant —
fu uluit. 11 intâlnise pe bunicul când era tânâra, la
unul dintre concertele ei, i acesta reu$ise sa o
convinga sa se mârite cu el, in ciuda tuturor
viciilor lui. Ea avea parul lung $i ro u,
surprinziitor de asem nator cu al nurorii ei, ii ochii
verzi i sustinea ca toate acestea din cauza ca
undeva in familia ei exista o urma de sânge
irlandez. Bruno itia intotdeauna când o petrecere
de familie ajungea la apogeu, deoarece bunica
stiitea pe lângii pian, cineva a teptând ca sa se
eze la el i ca lumea sa o roage sa cânte.
— Ce inseamna asta? striga ea, tinându- i o mânñ
la piept, ca ii cum inset i ideea ii tdia respira(ia.
DoriJi un cântec anume? Pentru ca s-ar putea sa nu-l
$tiu. Mi-e teamñ, tinere, ca zilele când cântam eu au
ramas mult in urma.
— Cânta! Cântñ! striga toata lumea care
partici- pa la petrecere i dupii o pauza
corespunziitoare — uneori lunga cam de zece-
douñsprezece secunde — se intorcea in sfâr it spre
tânarul de la pian ii spunea cu o voce repezitii i
plinñ de umor:
— La vie en rose, Mi bemol, te rog. §i incearca
sa tit pasul cu modificiirile.
Petrecerile de acasa de la Bruno erau intotdeau-

na dominate de cântecul bunicii, care dintr-un anu-
mit motiv pdreau mereu sa coincide cu
momentul in care mama pleca din locul de
desf@urare a petrecerii si se ducea la buc6tdrie,
urmatii de unele dintre prietenele ei. Tata
râmânea intotdeauna sa asculte, i Bruno la fel,
deoarece nu exista nimic care sa-i placñ mai
mult deciit sa o auda pe bunica cum i i d6dea
drumul la voce in toata amploarea ei si cum
smulgea aplauzele oaspetilor când termina. In plus,
La be en rose "ñ infiora si facea sa i se ridice
pâml pe ceafa.
Bunicii ii placea sa creada ca Bruno sau
Gretel vor urea la rândul lor pe scena si de fiecare
Criiciun si de fiecare petrecere aniversara
inventa o mica sceneta pentru ei trei, pe care o
jucau in fata mamei, a tatdlui $i a bunicului.
Serra ea insa i tex- tul i, dupñ cum considera
Bruno, intotdeauna i i rezerva cele mai bune
replici, deli lui nu-i p6sa prea mult. De obicei,
exista i un cântec.
— E cântecul pe care 1-ap dorit? intreba ea
mai intâi — $i acesta era momentul când Bruno
fñcea o scamatorie i Gretel dansa.
Sceneta se temñna intotdeauna cu Bruno,
care recita un lung poem al unuia dintre Marti
Poeti, cuvinte pe care le gâsea foarte greu de
inteles, dar care, intr-un fel, sunau din ce in ce
mai frumos pe masura ce le recita.
96 JOHN BOYNE
Asta insa nu era partea cea mai grozav6 a
acestor mici productii. Cea mai grozavii parte
era c6 bunica facea costumele, atât pentru
Bruno, ciit si pentru Gretel. Indiferent ce rol juca,
indiferent ciite replici avea in comparatie cu ale
surorii sau ale bunicii, Bruno era intotdeauna
costumat adecvat, ca un print, sau ca un seic
arab, sau o data chiar ca un gladiator roman.
Uneori purta coroana, i, când nu avea coroana,
existau sulite. §i, când nu existau nici sulite, erau
bice sau turbane. Nimeni nu tia niciodata cu ce
va aparea bunica data urmatoare, dar, cu o
siiptémâna inainte de Criiciun, Bruno i Gretel
erau convocati zilnic acasa la ea, pentru repetitii.
Inst ultima scene I jucatñ de ei se terminase
intr-un mod dezastruos i Bruno inca isi mai
amintea cu tristete episodul, deli nu era sigur ce
se intâmplase $i de ce se dezlantuise cearta.
Cu o sñptiimânii inainte, casa fusese cuprinsii
de o mare agitatie, stârnitii de faptul cii acum
Maria, bucatarul ii Lars majordomul ii
spuneau tatei
„Comandante“, ca ii toti soldatii care veneau i
plecau de acolo, folosind casa — dupa cum
obser- vase Bruno — ca i cum era a lor personala,
nu a lor. Saptiimâni intregi fusese mare fierbere.
Mai intâi au venit la cinii Fury i frumoasa
femeie blonder, ceea ce adusese intreaga casii in
impas, apoi a fost treaba cea noua cu numirea
tatilui „Comandante“. Mama ii spusese lui
Bruno sa se ducii sa-l felicite
pe tata i el o fiicu, deli dacii era sa fie sincer cu

el insu i (ceea ce intotdeauna incercase sa fie), nu
era prea sigur de ce il felicita.
In ziua de Crñciun, tata i i pusese uniforma
lui nou-noutñ, cea scrobitii i calcata pe care
acum o purta in fiecare zi, $i când ap6m cu ea,
toate familia aplaudase. fntr-adevar, era ceva
special. In comparatie cu ceilalti soldati, care
intrau $i ie$eau din casii, el era cu totul altfel $i
parca toti il respectau mai mult decat pâna acum.
Mama se indreptase spre el si il sarutase pe
obraz i i i plimbase mâna pe pieptul lui,
remarcând cat de fma i se p6rea stofa. Bruno
fusese i el deosebit de impresionat de toate
decoratiile de pe uniforme si i se permisese sa- i
punii chipiul pe cap un foane scurt moment, cu
conditia ca miiinile sa-i fie curate.
Bunicul fusese foane mândru de fiul lui când
il vazuse in noua uniformñ, doar bunica nu era
deloc impresionatii. Dupñ ce se servise cina si dupa
ce ea i Gretel i Bruno isi jucasera sceneta,
bunica se asezase trist6 pe unul dintre fotolii $i
il privise pe tata dând din cap, ca $i cum el
constituia pentru ea o uria ñ dezamñgire.
— Ma intreb — unde am gre it oare cu tine,
Ralf? intrebase ea. Ma intreb daca toate piesele
pe care le-am jucat cu tine când erai mic nu te-
au fiicut cumva sa ajungi aici. lmbracat ca o
paiata.
98 JOHN BOYNE
— Ei, mama, raspunsese tata cu voce tolerantâ.
§tii bine ca nu e momentul.
— lmbrâcat in uniforma aia, continuase ea, ca i
cum asta ar face din tine ceva special. Nici
macar nu-ti pasa ce inseamna in realitate. Ce
simbolizeaza ea!
— Nathalie, am mai discutat despre asta si
inainte, intervenise bunicul, deli toata lumea stia
ca atunci când bunica avea ceva de spus, gâsea
intotdeauna cuvintele potrivite, indiferent cat de
nepo- pulara devenea.
- Tu ai discutat, Matthias, raspunsese bunica.
Eu n-am fost deciit un perete gol câruia i te
adresai. Ca de obicei.
— Mamit, asta e o petrecere, intervenise tata
sus- pinând. §i e Crâciunul. Hat sa nu stricam
atmosfera.
— rim amintesc când a inceput Marele
R6zboi, zise bunicul mândru, privind in foc $i
dând din cap. iññ amintesc ca ai venit acasñ sa ne
spui cii te-ai inrolat i eram sigur ca nu-ti va face
deciit rñu.
— §i chiar i-a facut, Matthias, insistase bunica.
Uita-te la el, at dovada.
—§i acum uite-te la tine, continuase bunicul,
ignorând-o. Ma simt atât de inândru sa te vdd promo-
vat intr-o pozi e cu atâta iesponsabilitate! Sa-d
ajud astfel pa s6-$i recapete onoarea, dupa toate
daunele mari ce i s-au adus. Represalii, in sus si-n
jos!
Bâiatul cu pijamale in dungi 9s
— O, iti dat seama ce vorbe ti? tipase bunica.

Mii
intreb, care dintre voi dot e mai nebun?
— Dar, Nathalie, intervenise mama, incercând
sa calmeze lucrurile, nu at impresia ca Ralf arata
foane frumos in noua lui uniforma?
— Frumos? intrebase bunica, aplecandu-se
inainte i privindu-$i fix nora, ca i cum aceasta
i i pierduse mintile. Frumos, ai spus? Nebuno!
Asta ai tu impresia ca e important pe lume? Sa
arati frumos?
— Eu arñt frumos in costumul meu de maestru
de manej? intrebase $i Bruno, pentru ca asta
imbracase el pentru petrecerea din noaptea aceea —
o uniforma ro u cu negru ca a unui circar — ii era
foane mândru de el insult.
Dar imediat ce vorbise regretase ca o fiicuse,
pentru ca toii adultii iii intorsesera privirea in
direcda lui i a lui Gretel, ca $i cum uitasera cu
desñvârsire ca se aflau i ei acolo.
— Sus, copii, zisese repede mama. Plecam in
camerele voastre.
— Dar nu vrem, protestase Gretel. Nu am putea
sa ne jucâm aici jos?
— Nu, copii, insistase ea. Duceti-va sus $i
inchideti urile dupa voi.
— Oricum, asta e tot ce vñ intereseaza pe voi
soldatii, zisese bunica, ignorându-i cu desavârsire
pe copii. Sri arñtati frumoii in uniformele voastre.
100 JOHN BOYNE
Sa vii puneti uniforma ii sa faceti lucrurile
acelea oribile, ingrozitoare, pe care le faceli. Ma
faci sa-mi fie ruiine. Dar pe mine insémi ma acuz,
Ralf, nu pe tine.
— Copii, plecam imediat! repetase mama,
bñtând din palme, aha ca ei nu mai avuseserñ de
ales, se ridicasera i plecaserâ.
Dar in loc sa meargii direct in camerele lor,
inchiseserii u$a i se a ezaserii pe trepte, incercând
sit audit ce vorbeau cei mari acolo jos. Vocea
mamei si cea a tatifiui erau inâbu$ite i greu de
inteles, a bunicului nu putea fi auzi I deloc, iar a
bunicii era surprinzator de neclara. In sf it, dupa
cateva minute, u a se deschisese brusc si Gretel i
Bruno se repeziserñ in sus pe scari, in timp ce
bunica i i lua mantoul de pe cuierul din hol.
— Mi-e ru ine! strigase ea inainte de a ieqi.
Ca fiul meu sa fie...
—Patriot, strigase tata, care probabil ca nu
inviitase niciodatii regula cii nu trebuie sit-ti intre-
rupi mama.
— Intr-adev6r, patriot! continuase ea sa strige.
§i oamenii aia care au cinat in casa asta! De ce?
Pur i simplu imi vine sit vârs. §i tu, in aceastii
uniformii ma faci sa-mi doresc sa-mi scot ochii!
mai adiiugase ea, inainte de a ieqi ca o fuminñ din
casa, izbind u a in urma ei.
Bâiatul cu pijamale in dungi ION
Dupñ toate acestea, Bruno nu o mai v6zuse prea

des pe bunica i nu avusese nici ocazia de a-i
spune la revedere, inainte de a se muta la Out-
With, dar ii lipsea foarte mult, astfel inciit hotéri
sa-i serie o scrisoare.
In ziua aceea, lua un toe $i hârtie i fi scrise
ciit de nefericit era acolo i cat de mult ar fi dorit
sit fie acasñ, la Berlin. fi povesti despre casa i
griidinii, $i despre banca cu placuta de pe ea i
despre gardul inalt i stâlpii de telegraf din lemn
si spiralele de sârmii ghimpatñ i terenul ingrozitor
din spatele lor, si baracile i cladirile mici i co
urile fumegânde ii soldatii, dar cel mai mult ii
povesti despre oamenii care locuiau acolo si
despre pijamalele i bonetele lor in dungi $i apoi
ii spuse cat de mult ii lipsea ea i semnii
scrisoarea „nepotul tiiu iubitor, Bruno“.
CAPITOLUL NOVA
Bruno i$i aminte te cii ii pliiceau exploriirile
O buna perioada de timp de când se aflau la

Out-With nu se produse nici o schimbare.
Bruno continua sit se certe cu Gretel, care era i
mai neprietenoasñ de cate ori se afla in toane
rele, ceea ce era mult prea des, pentru ca era un
Caz fara Speranth.
§i tot mai dorea sa se intoarcii acasñ la Berlin,
deli amintirile de acolo incepuserii sa se
estompeze
$i, fara sa-$i dea seama, treceau siiptimâni intregi
fârñ sa se mai gândeascii sit trimitii o nouii
scrisoare bunicului sau bunicii, ca sit nu mai
vorbim de a se a eza i a scrie.
Soldatii continuau sa vina i sit plece zilnic,
tinând edinte in biroul tatalui, birou tot interzis in
permanentñ i font exceptie. Locotenentul Kotler
continua sa bântuie pe acolo cu cizmele lui negre,
de parca nimeni nu era mai important pe lume de-
ciit el ii, când nu se afla cu tata, stiitea de vorbñ in
drum cu Gretel, care radea isteric i- i rñsucea

parul pe degete sau u otea singur in camerei cu
mama.
Servitorii tot mai veneau $i spdlau, uscau,
giiteau, curatau, serveau $i aruncau ce nu era nece-
sar, tinând gura inchisñ dacñ nu li se vorbea.
Maria continua sa- i petreacii majoritatea timpului
facând ordine in lucruri i asigurându-se ca fiecare
articol de imbrñcaminte nefolosit in mod curent de
Bruno sit fie impiiturit fnimos in ifonier. §i Pavel
continua sa vina in fiecare dupii-amiazñ, sit
cureie canofi si morcovi, apoi isi imbraca jiletca
alba si servea cina (din când in când, Bruno il
surprindea aruncându- i ochii spre genunchiul lui,
unde se mai vedea inca o mica cicatrice de la
accidentul de la leag6n, dar in afara de asta nu tit
mai vorbira niciodatii).
Apoi lucrurile se schimbarñ. Tata hotârase ca
era timpul ca cei dot copii sa-si reia studiile si, deli
lui Bruno i se parea ridicol ca scoala sa aiba doar
doi elevi, atât mama, ciit ii tata au fost de acord ca
zilnic trebuia sit vinii un profesor particular, care
sa le ocupe diminetile i dupñ-amiezile cu lectii.
Ciiteva zile mai târziu, un bârbat cu numele de
Herr Liszt sosi cu m rna duduind $i zguduindu- i
oase- le pe drumul de acces i astfel incepu coala.
Herr Liszt era un mister pentru Bruno. Dept cea
mai mare parte a timpului era destul de
prietenos,
104 JOHN BOYNE
neridicând niciodatii mâna la el cum facuse

fostul invatator de la Berlin, ceva in ochii lui il
facea pe Bruno sa simta ca in strafundurile lui
exista un fel de furie, care nu aitepta deciit un
motiv ca sa izbucneascii.
Lui Herr Listz ii placeau in mod deosebit isto-
ria i geografia, in timp ce Bruno prefera artele
i lectura.
— Materiile acestea nu-ti sunt de nici un
folos, insista profesorul. O cat de mica intelegere
a tiin- telor sociale e mult mai importante zilele
acestea si la vârsta ta.
— Bunica ne-a permis intotdeauna sa jucam in
piese, când eram la Berlin, afirmii Bruno.
— Bunica ta nu era profesoara voastrii, nu-i
pa? intreba Herr Liszt. Era doar bunica noastra. Eu
sunt aici profesor, aha ca vei studia obiectele
despre care spun eu cii sunt importante ii nu doar
ceea ce-ti place tie.
— Dar ciirtile nu sunt importante? intreba
Bruno.
— Castile despre lucruri care conteaza in
lume, da, explica Herr Listz. Dar nu carti de
povesti. Nu ciirti despre lucruri care nu s-au
intâmplat niciodata. Ciit de multe Stir tu despre
istoria voastrii, tinere? (Spre lauda sa, Herr Listz
i se adresa lui Bruno cu „tinere“, ca i Pavel, spre
deosebire de locotenentul Kotler.)
—Ei bine, $tiu ca m-am nñscut pe 15

aprilie, 1934, zise Bruno.
—Nu despre istoria ia e vorba, il intrerupse
Herr Liszt. Nu despre istoria ta personalii. Ci despre
cine e ti, de unde vii. Traditia familiei tale.
Patria, Vaterland-ul1.
Bnino se incrunta, reflectând. Nu era sigur
dacñ tata avea vreun teren, deoarece, deli
casa din Berlin era un camin mare i confortabil,
in jurul ei nu era prea mult spatiu pentru grñdinñ. §i
era destul de mare ca sa-si dea seama ca Out-
With nu le apartinea, cu tot terenul care exista
acolo.
—Nu tiu prea multe, raspunse el, in sfâr it.
Deli tiu cate ceva despre Evul Mediu. lmi plac
istoriile cu cavaleri, aventuri si explorari.
Herr Liszt scoase un uierat printre dinti i
scu- nira capul furios.
—Atunci chiar de asta ma aflu aici, sa
schimb totul, rosti cu voce sinistrñ. Sa-ti scot
din cap cartile de pove ti i sa te invñt mai
multe despre locul caruia ii apartii. Despre marile
nedreptñti ce ti s-au facut.
Bruno dadu din cap ii se simti destul de incân-
tat, dându- i seama cv pâna la urma i se va
explica de ce au fost foqati toti sa-ii paraseascii
cdminul confortabil ii sa vina in acest loc oribil,
caci aceasta
patria, „tara, terenul iatdlui“ (in lb. germana in orig.)
106 JOHN BOYNE
era cea mai mare nedreptate care i se facuse
vreodata, in scurta lui viatñ.
Ciiteva zile mai târziu, singur in camerñ, Bruno
incepu sit se gândeasc6 la tot ce-i pliicuse sit
faca acasñ si nu mai putuse sit faca de când
venise la Out-With. Cea mai mare parte dintre
actiuni erau imposibil de pus in practicñ, pentru ca
nu avea nici un prieten cu care sit se joace, iar
Gretel nu se jucase niciodatii cu el. Exista insa
ceva ce putea sit facii $i singur si fiicuse tot
timpul cat se aflase la Berlin: explorase.
— Când eram copil, i i spuse Bruno, de
obicei imi placea sit explorez. §i asta la Berlin,
unde cunosteam toate cotloanele $i puteam sa
gasesc orice voiam cu ochii inchisi. Aici insa n-
am facut inca nici o explorase. Poate ca ar fi
timpul sit incep.
§i astfel, inainte de a- i schimba hotarârea,
Bruno sari jos din pat i incepu sa rascoleasca
prin iifonier dupii un palton i o pereche de ghete
vechi — genul de imbriicaminte care, considera el,
ar putea fi imbriicata de un explorator adevârat —
gi fu gata de plecase.
In casa nu avea ce sa exploreze. Nu semana
cu casa din Berlin, unde i i amintea vag cii
existau sute de unghere, nice, cam6mte ciudate,
sa nu mai vorbim de etajul cinci daca socoteai i
pivnita, i camâmta de la mansardii, cu fereastra
de la care puteai sa te uiti afara, daca te ridicai
in vârful
Bâiatul cu pijamale in dungi 1O7
picioarelor. Nu, asta era o casii ingrozitoare pentru

explorat. Daca era ceva de fiicut, nu se putea
face decat afara.
De luni bune, Bruno tot privea pe fereastra dor-
mitorului sau gradina i banca cu placuta de pe
ea, gardul inalt, stâlpii de telegraf din lemn i
toate celelalte despre care ii scrisese bunicii in
recenta lui scrisoare. §i cu toate ca se uitase
adesea la oamenii aceia foarte diferiti in
pijamalele lor in dungi, nu reu$ise sa afle cine
erau i ce fiiceau ei in acel loc. Ca $i cum acolo se
afla alt oral, cu oameni care locuiau i munceau
impreuna, pe lângii casele in care locuiau. Dar
oare erau chiar atât de diferili? Oamenii din lagnr
purtau aceea i imbracéminte, pijamale i bonete
de pânzñ in dungi; oamenii care se invâneau prin
casa lor (cu exceptia mamei, a lui Gretel si a lui)
purtau uniforme de calitñti diferite i decoratii, i
chipie, i cii ti, si banderole rosti aprins cu negru
pe brat ii arme ii pareau teribil de tepeni
intotdeauna, ii nimeni nu trebuia sa creada
altceva. Care era exact diferenta dintre ei? se intre-
ba el. §i cine hotâra cine se imbriica in pijamale
in dungi i cine cu uniforme?
Desigur, uneori cele doua grupuri se amestecau.
fi vazuse adesea dincolo pe oamenii din partea
lui de gard $i, când se uita mai bine, era clar cii
ei detineau comanda. Oamenii in pijamale
sâreau in sus de fiecare datii când se apropiau
soldajii st uneori
108 JOHN BOYNE
credeau la pamânt, iar uneori nici mñcar nu se
mai ridicau, trebuind sa fie târiiti de acolo. „E
nostim ca nu m-am intrebat niciodatñ ce e cu
oamenii aceia“, gândi Bruno. §i este nostim ca
soldatii se duc mereu acolo — il vézuse chiar $i pe
tata de nenumñ- rate ori — dar nici unul dintre
oamenii aceia nu fusese invitat sit le intoarcii
vizita si sa vina aici.
Uneori — nu foarte des, doar uneori — unii dintre
soldati rdmâneau la cinat i cu aceste ocazii se serveau
multe bauturi spumoase, dar in clipa in care Gretel
si Bruno bagau in gura ultima imbucatur6, erau
trimi i in camerele lor, dupa care jos se dezl6ntuiau o
groaza de zgomote st niite cântece oribile. In mod
evident, tata i mama se distrau in compania solda(ilor
— putea sit afirme Bruno. Dar nu invitasera
niciodata“ la cina pe vreunul dinbn oamenii cu
pijamale in dungi.
Pârñsind casa, Bruno ocoli prin spate si se
uitat la fereastra dormitorului situ, care parca nu
mai era chiar atiit de inalta. Probabil cii ai putea
sit sari de acolo, fora sa-ti provoci prea mult riiu,
judeca el, deli nu-$i putea imagina de ce ar fi
incercat o faptii atât de nebuneasca. Poate doar
dacii ar lua foe casa i ar râmâne prins inauntru,
dar chiar $i atunci actiunea pârea destul de
riscanta.
Se uita spre dreapta cat de departe putu sit vadii;
in lumina soarelui parea ca gardul inalt continuii la
nesfâryit, ceea ce-I incânta, deoarece insemna cii ne-
stiind ce se afla acolo putea sa meargñ sa
descopere;
la urma urmei, asta insemna sit explorezi (exista si

ceva bun in ce le predase Herr Liszt la lectiile de
istorie: despre oameni precum Christofor Columb
si Amerigo Vespucci; oameni cu o istorie si o
viata atât de aventuroasa $i de interesanta, care nu
fâceau deciit sa intâreascii in mintea lui Bruno
dorinla de a fi la fel ca ei, când va create mare).
inainte de a se indrepta intr-acolo, mai era
totusi ceva de cercetat, $i anume, banca. In toate
aceste luni in care privise de la distanti pliicuta, fi
spusese
„banca cu placutii“; totu$i nu avea idee ce scria pe
ea. Privind in stânga i-n dreapta, pentru a se
asigura ca nu vine nimeni, alergat la ea si se
ghemui alaturi pentru a citi. Era o placa mica de
bronz si Bruno citi in surdina, doar pentru el:
„Ridicata cu ocazia inaugurdrii“. Ezita.
„Lagiirului Out-With, continuii el impiedicându-se
ca de obicei când ii rostea numele, iunie 1940“.
lntinse mâna ii o atinse o clipa; bronzul era
foane rece, aha ca-si retrase repede degetele ii trase
adânc aer in piept, inainte de a incepe cfilñtoria.
Singurul lucru la care Bruno incerca sa nu se gân-
deascii era ca i se spusese de nenumârate ori, atât
de mama, cat i de tata, cii nu avea voie sa meargii
in directia aceea, cii nu avea voie sit meargñ
nicaieri in apropierea gardului sau a taberei i,
mai ales, la Out-With ii era interzisa orice
explorase.
Fnra exceptie.
CAP I TOLUL ZECE
Punctul care deveni o Pata, care deveni un Strop,
care deveni o Siluetñ, care deveni un Boat
Mersul de-a lungul gardului ii luni lui Bruno

mai mult deciit se a teptase; pârea cii se intinde din
ce in ce mai depane, o groaza de kilometri.
Merse i merse, i, când privea in urma, casa in
care locuia devenea din ce in ce mai mica, pânii
când dispéni cu totul din vedere. In tot acest timp,
nu v6zu pe nimeni aproape de gard; $i nici nu
gñsi poqi care sa-i permitñ sa intre inauntru,
astfel ca deveni disperat ca explorarea avea sa fie
un exec total. De fapt, cu toate cii gardul continua
cat vedeai cu ochii, baracile i cladirile si
fuioarele de fum disparuser6 departe in urma, iar
gardul parea ca nu-1 mai desparte acum de nimic,
deciit de un teren pustiu.
Dupa ce merse aproape o orii ti incepuse sa-i fie
foame, se gândi ca poate facuse suficientâ explo-
rare pentru o singura zi i ar fi mai bine sa se
intoarca. Dar, chiar in acel moment, in departare
vâzu un punct $i i$i miji ochii, pentru a vedea ce e.
Bruno i$i aminti o carte pe care o citise, in care

un om se ratiicise in desert i, pentru ca nu
avusese nici alimente si nici apa timp de mai
multe zile, incepuse sa- i imagineze ca vede
restaurante minu- nate ii fântâni uria e, dar când
incerca sa ménânce sau sit bea, acestea disp6reau
in neant, el ramânând doar cu pumnii plini de
nisip. Se intreb6 daca nu aceasta se intâmpla ii
cu el, acum.
Inst, in timp ce reflecta astfel, picioarele i1
du- sera pas cu pas din ce in ce mai aproape de
punctul din depiirtare, care intre timp devenise o
patii, apoi se transforms intr-un strop. §i in
curând dupa aceea, stropul deveni o siluetii.
Dupñ care, când Bruno se apropie i mai mult,
vâzu ca nu era nici punct, nici pata, nici strop, nici
siluetii, ci o faptur6.
De fapt, era un bdiat.
Bruno citise destule caqi despre exploratori,
pentru a sti ca nimeni nu poate fi niciodatii sigur de
ceea ce va gasi. De cele mai multe ori,
exploratorii dadeau peste ceva interesant, care
era pur i simplu acolo, ocupându-se de treburile
proprii $i yteptând sa lie descoperit (ca America).
Alta data exploratorii descopereau ceva ce ar fi
fost, probabil, mai bine s6 fie liisat in pace (ca un
oarece mort in spatele unui dulap).
Baiatul apartinea primer categorii. Era doar
acolo, ocupându-se de treburile lui i asteptând
sa fie descoperit.
1J2 JOHN BOYNE
Când vazu ca punctul devenise patii, care deve-
nise strop, care devenise o siluetñ, care devenise
un baiat, Bruno incetini pasul. Deli ii despdrtea
gardul, tia ca nu poti sa fit niciodata suficient de
gri- juliu cu strainii $i intotdeauna e bine sa te
apropii de ei cu pni4enta. Aha ca, merse mai
departe si, nu dupñ mult timp, ajunsera fatii in far.
— Buna, saluta Bruno.
— Buna, raspunse baiatul.
Acesta era mai mic deciit Bruno si se ezase pe
pamânt cu o expresie am6rata. Era imbrñcat cu
acelea i pijamale in dungi, cum purtau toti
oamenii de pe partea aceea a gardului, ii pe cap
avea o boneta de pânza tot in dungi. Nu purta nici
un fel de incaltdminte sau osete si avea picioarele
murdare. Pe brat se vedea o banderole cu o stea
pe ea.
La inceput, când Bruno se apropie de baiat,

acesta sedea pe pamânt cu picioarele incrucisate,
privind fix larâna din fata lui. Dupñ o clipa insa,
ridica ochii si Bruno ii vézu fata. Era o fata de-a
dreptul ciudatñ. Pielea era de culoare cenu ie,
dar nu seména cu nici un cenu iu pe care i1
vâzuse Bruno vreodatñ. Avea ochi foarte mari de
culoarea caramelelor cu cacao; albul lor era
foarte alb $i când biiiatul se uita la el, tot ce putu
sa vada Bruno fu o pereche de ochi enormi ii
tri$ti.
Bruno era sigur cii nu vâzuse niciodatii in viata

lui un baiat mai slab i mai trist, pa ca hotari ca ar
fi mai bine sit-i vorbeasca.
— Explorez, il informa el.
— Da?!? zise biiietelul.
— Da. Cam de doua ore.
La drept vorbind, nu era chiar adevarat. Bruno
explora doar de putin peste o ord, dar nu credea ca
ar fi un lucru prea rau daca exagera putin. Nu
sem6na cu o minciuna pe care o spui pentru a
pârea mai aventuros decat in realitate.
— §i ai descoperit ceva? intrebñ baiatul.
— Foarte putin.
— Adica nimic?
— Ei bine, te-am gasit pe tine, zise Bruno dupa
o clipa.
Se utter la baiat i ii trecu prin minte sa-l intrebe
de ce e atât de trist, dar ezitii, pentru ca i se paru
ca putea sa para grosolan. §tia ca uneori,
oamenii tristi nu voiau sa fie intrebati in legiitura
cu asta; iar alteori ofereau ei singuri explicatia ii
cateodata nici nu se mai opreau, vorbind despre
asta luni intregi. In cazul de fata, Bruno
considers ca trebuie sit a tepte. Descoperise ceva
in timpul explorârii si acum, pentru ca in sfâriit
putea sa vorbeasca cu unul dintre oamenii din
panea cealaltii a gardului, i se parea o idee buna
sa profite de ocazie.
Se ezii pe jos, pe partea lui de gard, i iii
incruci ii picioarele intocmai ca baietelul acela,
I t4 JOHN BOYNE
regretând ca nu adusese cu el niste ciocolata sau
poate un pateu, pe care sit le imparts.
— Locuiesc in casa de pe partea aceasta a
gardului, zise Bruno.
— Adevarat? Am v6zut odata casa, de la dis-
tant dar nu te-am viizut i pe tine.
— Camera mea e la primul etaj, explica
Bruno. De acolo pot sit viid exact peste gard.
Apropo, ma numesc Bruno.
— Eu sunt Shmuel, zise bdietelul.
Bruno se incruntit, nesigur daca a auzit bine.
— Cum at spus ca te cheam6? intreba el.
— Shmuel, repeta baietelul, ca ii cum ar fi fost
lucrul eel mai normal din lume. Numele tau care at
spus cii e?
— Bruno, raspunse el.
— N-am auzit niciodatii un astfel de nume, zise
Shmuel.
— Nici eu n-am auzit numele thru, niciodatii,
zise Bruno. Shmuel! Se gândi putin. Shmuel,
repetii el. tilt place cum sunni când il pronunt.
Suna ca un
$uierat de vânt.
— Bruno, zise Shmuel dând din cap incântat.
Da, cred ca $i mie imi place numele tiiu. Suna ca
atunci când cineva isi maseaza bratele pentru a se
incdlzi.
— N-am intâlnit niciodatii pe cineva cu numele
Shmuel, rosti Bruno.
Baiatul cu pijamale in dungi 1t5
— Exis I duzini de Shmueli de partea aceasta a

gardului, comenta baietelul. Probabil sute. A vrea
sa am un nume numai al meu.
— Eu n-am intâlnit niciodatñ pe nimeni cu
numele Bruno, sublinie acesta. In afara de mine,
desigur. Cred cii sunt singurul.
— Atunci e ti norocos, zise Shmuel.
— Presupun ca da. Cati ani ai? inbnba apoi Bruno.
Shmuel se gândi i i i privi degetele, miicându-le
in aer, de parca incerca sa socoteasca.
— Am noua ani, rñspunse el. Ziua in care m-
am nascut a fost 15 aprilie 1934.
Ochii lui Bruno se facura mari si gura lui schita
un „O“!
— Nu-mi vine sit cred, zise el.
— De ce nu? intrebii
Shmuel. Bruno clñtinñ
repede din cap.
— Nu inseamnii ca nu te cred pe tine. Doar ca
sunt surprins, asta e tot. Deoarece i ziua in care
m-am niiscut eu e tot 15 aprilie 1934. Ne-am
nascut amândoi in aceea i zi.
Shmuel câzu pe gânduri.
— Aha ca si tu at nouii ani, comenta el.
— Da. Nu e ciudat?
—Foarte ciudat, rñspunse Shmuel. Pentru ca
sunt duzini de Shmueli de partea aceasta a
gardului, dar nu cred sit fi intâlnit vreodatii pe
cineva nñscut in aceea i zi cu mine.
— Suntem ca ni te gemeni, comenta Bruno.
1t6 JOHN BOYNE
— Cam pa ceva, fu de acord Shmuel.
Deodatii, Bruno se simti foarte fericit. In minte
ii aparura imaginile lui Karl i a lui Daniel ii a
lui Martin, cei trei cei mai buni prieteni at lui pe
vial $i i i aminti ce mult se distrasera impreuna
la Berlin, intelegând totodata ciit de singur fusese la
Out-With.
— Ai muld prieteni? intrebñ Bruno, aplecându-
$i putin capul intr-o parte, in timp ce @tepta
raspunsul.
— O, da, zise Shmuel. Ei bine, un fel de
prieteni. Bruno se incruntii. Sperase ca
Shmuel sa-i spunii ca nu are, ceea ce ar fi fñcut
sa mai aiba ceva
in comun.
— Prieteni apropie(? mai intrebii el.
— Hm, nu foarte apropiati, raspunse Shmuel.
Dar, de partea aceasta a gardului, sunt o multime ca
not — bnieti cam de vârsta noastra, vreau sa spun.
§i ne certim destul de des. later de ce am venit aici.
Sa fiu singur.
— E aha nedrept, zise Bruno. Nu inteleg de
ce trebuie ca eu sa fiu imobilizat aici, de partea
aceasta a gardului, unde nu exista nimeni c6mia
sa-i vorbesc i cu care sa ma joc, iar tu at duzini
de prieteni, cu care probabil cii te joci ore intregi,
in fiecare zi. Va trebui sa vorbesc cu tata despre
asta.
— De unde vii? intreba Shmuel, ingustându-
$i ochii i privindu-l curios pe Bruno.
— De la Berlin.
— Unde e asta?
Baiatul cu pijamale in dungi IU
Bruno deschise gura sit rñspundii, dar descoperi

ca nu era prea sigur.
— In Germanic, desigur. Tu nu vii din
Germania?
— Nu, eu sunt din Polonia, raspunse
Shmuel. Bruno se incrunta.
— Amnci de ce vorbe ti germana? intrebii el.
— Pentru ca at spus „buna“ in germans. Aha ca
am r8spuns tot in germans. Tu poti vorbi poloneza?
— Nu, riispunse Bruno, râzând nervos. Nu cu-
nose pe nimeni care sa poatñ vorbi douii limbi.
Mai ales dintre cei de vârsta noastri.
— Mama e profesoara la scoala mea; ea m-a
inviitat germana, explica Shmuel. Vorbeite si
franceza. §i italiana. §i engleza. E foane deiteaptñ.
Eu nu vorbesc nici franceza, nici italiana, inca, dar
mi-a spus ca intr-o zi mii va invñta engleza, deoa-
rece s-ar putea sa am nevoie sa o cunosc.
— Polonia, zise Bruno gânditor, cântarind
cuvân- tul. Nu e la fel de grozavñ ca Germanic,
nu-i pa?
Shmuel se incruntii.
— De ce nu? intreba el.
— Ei bine, pentru ca Germania e cea mai
mare tara, rñspunse Bruno, amintindu-$i ceva ce-l
auzise pe tatiil lui discutând de nenumârate ori cu
bunicul. Suntem superiori.
Shmuel se uite la el, dar nu spuse nimic, i
Bruno simti o dorinta apriga sa schimbe
subiectul, deoarece spunând aceasta fraza nu i se
paruse ceva
/8 JOHN BOYNE
prea corect, iar ultimul lucru pe care-1 dorea era ca
Shmuel sit creadii ca e lipsit de amabilitate.
— Oricum, unde e Polonia? intreba el dupa
cateva clipe de Hcere.
— Ei bine, in Europa, raspunse Shmuel.
Bruno incerca sa-$i aminteasca larile despre care
invatase la ultimele ore de geografie cu Herr Liszt.
— Ai auzit vreodata de Danemarca? intreba
apoi.
— Nu, raspunse Shmuel.
— Cred ca Polonia e in Danemarca, zise
Bruno, devenind din ce in ce mai confuz, cu toate
ca incerca sa para inteligent. Pentru ca se afla la
departare de multi kilometri, continuñ el pentru
mai multii siguran i.
Shmuel il privi o clipa, apoi deschise i
inchise gura de doubt ori, ca ii cum iii studia cu
grija cuvintele.
— Dar Polonia e aici, zise el in final.
— Da? se mira Bruno.
— Da, aici e. lar Danemarca e mai departe, atât
de Polonia, ciit ii de Germania.
Bruno se incruntii. Auzise de toate aceste
locuri, dar intotdeauna i se pâmse greu sit Ie
ordoneze in minte.
— Ei bine, da, zise el. Dar totul e relativ, nu-i
aha? Dep6rtarea, vreau sa spun.
Voia s6 abandoneze subiectul, deoarece ince-
puse sa creada cii greiea in totalitate, luând totodata
hotarârea ca pe viitor sit dea mai multii atentie

orelor de geografie.
—N-am fost niciodatii la Berlin, zise Shmuel.
— lar eu nu cred sa fi fost vreodatii in Polonia,
inainte de a vent aici, zise Bruno, ceea ce era
adevarat. Asta, daca intr-adevâr aici e Polonia.
—Sunt sigur ca e, raspunse lini tit Shmuel. Dept
nu este partea ei cea mai fnimoasñ.
—Nu?
— De unde vin eu e mult mai frumos.
— Dar in mod sigur nu pa de frumos ca
la Berlin, comenta Bruno. La Berlin aveam o casa
mare, cu cinci niveluri, dacñ socoteiti pivnita i
cam mta de la mansarda cu fereastiii. §i exists
strizi driigute si magazine $i tarabe cu legume i
fructe i o mullime de cafenele. Dar dacñ vei
merge vreodatii acolo, nu ii- recomanda sa
hoin6resti prin org sâmbata dupa-amiaza,
deoarece pe str6zi sunt prea multi oameni li elti
imbrâncit de colo-colo. Dar a fost mult mai
frumos, inainte de a se schimba lucrurile!
— Ce vrei sa spui? intreba Shmuel.
— Ei bine, de obicei la Berlin era lini te,
explica Bruno, caruia nu-i placea sa vorbeasca
despre felul cum se schimbasera lucrurile.
Puteam sa citesc noaptea in pat. Acum insa,
deseori se stârne te un zgomot mare i
inspaimantator i trebuie sa stingem luminile
când se lasa intunericul.
— De unde vin eu e mult mai fnimos
decat
la Berlin, zise Shmuel, care nu fusese niciodatii la
120 JOHN BOYNE
Berlin. Toata lumea e foane prietenoasñ si exists o

multime de oameni in familia noastrii i mâncarea
e mult mai buna.
— Ei bine, va trebui sit finn de acord cii avem
pareri diferite, zise Bruno, care nu voia sit se certe
cu noul lui prieten.
— fn regula, zise Shmuel.
— fti place sa explorezi? intreba Bruno dupñ o
clipa.
— Nu am explorat cu adev6rat niciodatñ,
admise Shmuel.
— Când voi fi mare, intentionez sa devin
explorator, zise Bruno, dând repede din cap. Dar
in aceasta clipñ nu pot face nimic altceva decat sa
citesc despre exploratori. Insa, eel putin asta in-
seamnñ cii, atunci când voi fi si eu unul dintre ei,
nu voi repeta greselile lor.
Shmuel se incrunta.
— Ce fel de greseli au fiicut? intrebñ el.
— O, nenumiraie, explica Bruno. Treaba cu
explorarea este cii trebuie sa Stir daca lucrul pe
care l-ai descoperit merita sa fie descoperit.
Unele lucruri stau doar acolo ocupându-se de
treburile proprii $i teptând sa fie descoperite. Ca
America. Alte lucruri, probabil e mai bine sa fie
lasate in pace. Ca
un oarece mort in spatele unui dulap.
— Cred ca apartin primei categorii, zise Shmuel.
— Da, replica Bruno. Aha cred si eu. Pot sit te
intreb ceva? adiiuga el dupa o clipii.
— Da, rdspunse Shmuel.

Bruno se gândi profund. Voia sa formuleze
corect intrebarea.
— De ce sunt ata“t de multi oameni de
partea aceea a gardului? §i ce faceti voi acolo?
CAPITOLUL UNSPREZECE
Fury
Cu ciiteva luni in urma, exact dupa ce tata

pri- mise noua uniforma, ceea ce insemna ca
toatñ lumea trebuia sa-i spunñ „Comandante“, si
chiar inainte ca Bruno sa vina acasa ii sa o
gaseasca pe Maria impachetându-i lucrurile, tata
se intorsese acasa intr-o seara lntr-o stare de
mare surescitare, lucru teribil de neobi nuit
pentru el, ii se indrepta spre camera de zi unde
mama, Bruno i Gretel citeau.
— Joi seara! anunti el. Dacñ avem alte
planuri pentru joi seara, trebuie sa le
contramandâm.
— Poti sa-ti schimbi tu planurile daca vrei,
zise mama, dar eu am aranjat sa merg la teatru
cu...
— Fury dore te sa discute ceva cu mine, zise
tata, céruia ii era permis sa o intrerupa pe mama,
chiar daca niménui altcuiva nu-i era. Am primit un
telefon in dupa-amiaza aceasta. S-a invitat la noi la
cinñ i singura zi in care poate sit vine e joi
seara.
Baiatul cu pijamale in dungi t23
Ochii mamei se facura mari i gura ei schi i un

„O!“. Bruno se uitii la ea $i se intrebii daca pa arata
ii el când era surprins de ceva.
— Doar nu vorbeiti serios, zise mama,
devenind putin mai palida. line aici? La noi in
casa?
Tata dadu din cap.
— La ora fapte seara, sublinie el. Aha ca ar tre-
bui sa ne gândim la ceva special pentru cina.
— O, Doamne, zise mama, cu ochi mi cându-se
repede in jur, incepând deja sit se gândeasca la
toate treburile care trebuiau rezolvate.
— Cine e Fury? intreba Bruno.
— Pronunti gresit, zise tata rostind corect.
— Fury, zise din nou Bruno incercând sa pro-
nume corect, dar nereu ind.
— Nu, zise tata... Ooo, nu conteazii!
— Ei bine, dar cine e el? intreba din nou
Bruno. Tata il privi fix, uimit.
— stir peJect de bine cine e Fury, zise el.
— Nu-i adevârat, il contrazise Bruno.
—El conduce tara, idiotule, interveni Gretel,
dezvâluind astfel ceea ce tind sâ faca surorile
(lucruri de felul acesta faceau din ea un Caz atât
de fâra Speranta). Nu cite ti niciodata ziarele?
—Nu-1 face pe fratele thru idiot, te rog, zise
mama.
— Atunci, putea sa spun ca e
prost?
— Mai bine n-at face-o.
124 JOHN BOYNE
Gretel renunta dezamagita, dar scoase limba
la Bruno.
— line singur? se interesa mama.
— Am uitat sa intreb, zise tata. Dar presupun
ca o va aduce ii pe ea cu el.
— O, Doamne, rosti mama din nou, ridicându-
se si analizând in minte nenumdratele treburi ce
trebuiau puse la punct pâna joi, ceea ce insemna
peste douñ zile.
Casa trebuia dereticat6 de sus pânñ jos, gea-
murile spalate, masa din sufragerie baituitii i lñ-
cuitii, mâncarea comandatñ, uniformele menajerei
ii ale majordomului spalate si calcate, iar faianta i
paharele lustruite pânñ când strfiluceau.
Cu toate acestea, in ciuda faptului cii lista
p6rea ca se lungeste din ce in ce mai mult, mama
reu$i sit termine toatii treaba la timp, deli
comentase intruna cii seara ar putea fi un succes i
mai mare, dacii unii oameni ar ajuta putin mai
mult pe lânga casa.
Cu o ord inainte ca Fury sa soseasca, Gretel i
Bruno fura chemati jos ii primira rara invitatie de a
intra in biroul tatifiui lor. Gretel era imbrñcatñ cu o
rochie albii i sosete trei sferturi, iar parul ii
fusese ondulat in zulufi. Bruno imbracase un port
cafeniu-inchis, o cam a foarte alba si o cravats
tot cafeniu-inchis. Pentru aceasta ocazie, purta o
pereche de pantofi noi i era foarte mândru de ei,
cu toate ca-i erau putin cam mici i-1 strângeau,
fñcându-l sa mearga greu. Toate aceste pregatiri si

imbracdmintea frumoasñ pâreau totu i putin cam
extravagante, deoarece Bruno si Gretel nu erau
invitati la cina; mâncaserñ cu o ora mai devreme.
— Ei copii, zise tata, stând la birou $i uitându-
se la fiul gi la fiica lui. §titi ca va asteapt6 o seara
foarte specialii, nu-i aha? Ei diidurii din cap. §i ca
este foarte important pentru cariera mea ca aceastii
cina sa se desf@oare peJect. Dadura din nou din
cap. Atunci trebuie sa stabilim un num6r de reguli
fundamentale, inca inainte de a incepe. Tata
credea cu târie in regulile fundamentale. De ciite
ori aparea in casa o ocazie specials sau
importante, se stabileau $i mai multe reguli.
Num6ml unu, relu6 tata. Când Fury soseite, veli
sta liniititi in hol ii gata sa-l salutati. Nu vorbiti,
pânii nu vñ vorbeite el, i atunci rñspundeti cu glas
clar, pronuntând fiecare cuvânt corect. S-a inteles?
— Da, tatei, mormdi Bruno.
— Este exact felul de a vorbi care nu e de dorit,
zise tata referindu-se la mormdit. Deschide gura si
vorbe te ca un adult. Ultimul lucru de care avem
nevoie este ca unul dintre voi sâ se comporte ca un
copil. Daca Fury va ignora, nu spuneti nimic,
priviti drept inainte i ariitati-i respectul si
curtoazia pe care un conducator aha de mare o
merita.
— Desigur, tatii, zise Gretel cu voce foarte clara.
126 JOHN BOYNE
— §i, când mama si cu mine vom sta la masa
cu Fury, voi amândoi sa ramâneti foarte cuminti in
camerele noastre. Nu e permis nici alergatul prin
casa, nici alunecatul pe balustradñ — i aici se uita
in mod expres la Bruno — ii nu aveti voie sa ne
intrerupeti. S-a inteles? Nu vreau ca vreunul dintre
voi sa provoace haos. Bruno ii Gretel dadura din
cap i tata se ridica, pentru a da de inteles ca
intrunirea luase sf it. Aha ca, regulile fundamen-
tale au fost stabilite, adiiugii el.
Trei sferturi de ora mai târziu, soneria de la
intrare suna si casa fu cuprinsñ de emotie. Bruno
$i Gretel tit luara locurile unul lânga altul la
piciorul scdrii i mama tepta alaturi de ei
frângându-$i nervoasa mâinile. Tata Ie aruncñ o
printre rapidñ
$i dadu din cap, incântat de ceea ce vedea, apoi
deschise u a.
Afarñ se aflau douñ persoane: un bârbat destul
de scund i o femeie inaltii.
Tata ii salu I $i ii invita inauntru, unde Maria,
cu capul mai plecat ca oricând, Ie luñ pardesiele.
Apoi se fiicura recomandiirile. Vorbirñ intâi cu
mama, ceea ce fi oferi lui Bruno ocazia sa-i
studieze pe oaspeti si sa hotarasca, el singur, daca
meritau toata harababura ce se stârnise din cauza
lor.
„Fury e cu mult mai scund deciit tata i nu la fel
de putemic“, i i zise Bruno. Avea pnrul inchis la
culoare tuns scurt st o mustata mica, aha de micuta
ca Bruno se intreba de ce isi mai bñtuse capul cu ea

sau dacii nu cumva pur si simplu uitase acolo o
buciitica când se bnrbierise. Dar femeia care stiitea
lâng6 el era cea mai frumoasa femeie pe care o
vâzuse Bruno in viata lui. Avea parul blond gi buze
foane rosti $i, in timp ce Fury vorbea cu mama,
ea se intoarse i-1 privi pe Bruno zâmbind, ceea
ce-l facu sa ro eascñ stingherit.
— lar ace tia sunt copiii mei, Fury, zise tata,
tar Gretel $i Bruno facurii un pas inainte. Gretel
si Bruno, adaugii el.
— Care e care? intreba Fury, ceea ce fñcu pe
toatii lumea sa izbucneascii in riis, cu exceptia
lui Bruno, care reflecta cii era perfect evident care
era care i ca Asta nu era deloc un motiv de
amuza- ment. Fury intinse mâna i le strânse pe
ale lor, iar Gretel facu o reverent ingrijita $i
indelung exer- satii. Bruno fusese incântat când
la repetitii nu-i reu ise, fiind gata sa cada.
— Ce copii incântiitori, zise frumoasa femeie
blondñ. §i cati ant au, daca pot sa intreb?
— Eu am doisprezece, dar el are doar noua,
zise Gretel privindu-$i fratele cu dispret. Pot sa
vorbesc frantuze$te, adiiugñ ea, ceea ce la drept
vorbind nu era adevdrat; invñtase la yoal6 doar
ciiteva fraze.
— Da? Dar de ce ai avut nevoie de asta?
intreba Fury $i acum nimeni nu mai rase; in
schimb, se plimbara stingheriti de pe un picior
pe altul, iar
128 JOHN BOYNE
Gretel il privi fix, nesigurâ daca dorea sa i se

riispunda sau nu.
Totu i, problema fu rezolvatñ repede, când
Fury, care era eel mai grosolan oaspete pe care il
vâzuse Bruno vreodata, se intoarse $i se indrepta
spre sufragerie, zându-se imediat in capul mesei
— pe locul tatalui! — fora nici o alta vorba.
Unor tul- burati, mama i tata il urmarii inauntru
ii mama ii dadu instructiuni lui Lars sit
incélzeasca supa.
— §i eu pot vorbi franceza, zise frumoasa
femeie blondñ, aplecându-se $i zâmbind celor
doi copii. Nu pnrea sa-i fie la fel de fricii de
Fury, cum le era mamei $i tatei. Franceza e o
limba frumoasa i tu esti foarte de teaptñ dacii ai
invñtat-o.
— Eva, striga Fury din sufragerie, pocnind
din degete, ca $i cum ar fi chemat un catelu .
Femeia tit dadu ochii peste cap i tit indrepta
unor spatele intorcându-se.
— lmi plac pantofii tai, Bruno, dar aratii
putin cam strâmti pentru tine, adiiuga ea cu un
zâmbet. Daca e aha, trebuie sa-i spui mamei,
inainte de a-ti provoca vreo rana.
— Sunt putin cam mici, admise Bruno.
— In mod normal, eu nu port parul cu zulufi,
zise Gretel, geloasii pe atentia ce i se acorda
fratelui ei.
— De ce nu? intreba femeia. E pa de frumos!
— Eva! racni Fury pentru a doua oarii, i de
data aceasta ea incepu sa se depnrteze de ei.
Bhiatul cu pijamale in dungi 129
— A fost pliicut sa va cunosc pe amândoi, zise

ea inainte de a intra in sufragerie ii a se a$eza la
stân- ga lui Fury. Gretel se indrepta spre scari, dar
Bruno râmase locului impietrit, privind-o pe
femeia blondñ, pânñ când ea fi surprinse privirea
i ii fñcu semn cu mâna, exact in momentul in
care tata inchidea urile facându-i semn din cap
— de unde Bruno intelese ca era timpul sa plece in
camera lui, sa stea cuminte, sa nu faca nici un
zgomot i in mod categoric sit nu se dea pe
balustrada.
Fury i Eva nmasera mai bine de doua ore si
la plecase nici Gretel, nici Bruno nu furñ invitati sa
Ie spunii la revedere. Bruno fi privi plecând de la
fereastra dormitorului situ i observer ca, atunci
când se indreptau spre m rna, care il
impresionase mult vazând ca are fer, Fury nu-i
deschise insoiitoarei lui portiera; in loc de asta,
se urcii i incepu sit citeascñ un ziar, in timp ce ea
fi spunea inca o data la revedere mamei i-i
multumea pentru cina plâcut6.
— Ce om oribil, gândi Bruno.
Mai târziu, in aceea i noapte, Bruno auzi
fragmente dintr-o discutie purtatñ de mama cu
tata. Unele fraze patrunserii prin gaura cheii i pe
sub u a biroului tatalui, apoi in sus pe scari, pe
palier i pe sub u$a dormitorului lui Bruno.
Vocile erau neobi nuit de putemice, astfel ca
Bruno putu sa distingñ cateva fragmente:
130 JOHN BOYNE
— ... sa par8sim Berlinul! §i pentru un astfel
de loc... spunea mama.
— ... n-avem de ales, cel putin dacñ vrem sa
con- tinuum... zicea tata.
— ... ca i cum ar fi eel mai natural lucru din
lume, deli nu este, pur i simplu nu... spunea
mama.
— ... ce s-ar intâmpla
dacafi arestat i tratat ca un... zicea tata.
— ... sa-i cresc intr-un loc ca... spunea mama.
— ... si aici am pus punct. Nu vreau sit mai
aud nici un cuvânt despre acest subiect... zicea
tata.
Acesta a fost pas6mite sfâr$itul conversatiei,
deoarece mama p6rasi biroul tatdlui, iar Bruno
adormi.
Aha ca, doua zile mai târziu, venind acasii de la
icoal6, o gdsi pe Maria in dormitorul lui,
scotându-i din $ifonier toate lucrurile i
impachetându-le in patru cufere mari de lemn,
chiar i pe cele dosite, care ii apartineau in
exclusivitate $i nu erau treaba nimânui altcuiva. §i
aha a inceput intreaga poveste.
CAP I TOLUL DOISPREZECE
Shmuel se gândeste sit dea un raspuns la intre-
barea lui Bruno
— Tot ce tiu eu, incepu Shmuel, e ca inainte

de a veni aici locuiam cu mama, tata ii fratele
meu Josef intr-un apartament mic deasupra
atelierului unde papa facea ceasuri. In fiecare
dimineata la ora fapte luam cu totii micul dejun
$i, in timp ce noi eram la coala, papa repara
ceasurile pe care Ie aduceau oamenii, dar facea i
unele noi. Am avut un ceas frumos pe care mi l-
a dat el, dar nu-1 mai am. Avea capac de aur i il
intorceam in fiecare seara, inainte de a merge la
culcare. lntotdeauna mi-a arñtat ora exacts.
— Ce s-a intâmplat cu el? intreba Bruno.
— Mi I-au luat, raspunse Shmuel.
— Cine?
— Soldatii, desigur, riispunse Shmuel, de
parca ar fi fost cel mai evident lucru din lume. §i
apoi, continuii el, intr-o zi lucrurile an inceput
sa se
t32 JOHN BOYNE
schimbe. Am venit acasa de la icoalñ i mama ne
facea banderole dintr-o pânzii specialñ, cu o stea pe
ea. Ca asta! Cu degetul desena in praful de lânga
el.
— ... §i ne-a spus ca, de fiecare data când

plecam de acasa, trebuie sa ne punem una din
aceste banderole.
— §i tatiil meu poartñ una, afirmñ Bruno. Pe
uniformii. E foarte frumoasa. E de un ro$u aprins
ii cu un desen negru cu alb pe ea. Tot cu degetul,
schiti i el un desen in praful de lânga gard.
—Da, dar sunt deosebite, nu-i aha? comenta

Shmuel.
— Nimeni nu mi-a dat niciodata ii mie o
brasarda, zise Bruno.
— lar eu n-am cerut niciodatii sa port una,
afirma
Shmuel.
— Tot aia e, zise Bruno. Cred ca mi-ar plñcea
una. Nu tiu pe care prefera-o totu i, a ta sau a
tatiflui meu.
Shmuel clñtina din cap i continua povestirea.
Nu se gândise prea des la aceste treburi, deoarece
amintirea vietii lui petrecute deasupra ceasor-
nicariei il intrista foane mult.
— Am purtat brasardele cateva luni, zise el.

Apoi lucrurile s-au schimbat din nou. Intr-o zi
am venit acasñ i mama mi-a spus ca nu mai
putem sit locuim in casa noastra...
— Asta mi s-a intâmplat i mie! strige Bruno,
incântat cii nu era singurul baiat care fusese nevoit
sa se mute. Vezi tu, Fury a venit la cinii, i urmii-
torul lucru pe care-l tiu este ca ne-am mutat
aici.
§i ur sc locul acesta, adñugii el cu voce putemica.
A venit i la voi acasii i a fiicut acela i lucru?
— Nu, dar când ni s-a spus cii nu mai putem
locui in casa noastra a trebuit sa ne mutam in al i
parte a Cracoviei, unde soldatii au ridicat un zid
inalt si mama, tata, fratele meu i cu mine a trebuit
sa locuim intr-o singurii camera.
— Toti? intrebii Bruno. fntr-o singurii camera?
— §i nu doar not, raspunse Shmuel. Mai era o
familie, in care mama i tata se certau tot timpul
unul cu altul i unul dintre baielii lor mai mare ca
mine ma biitea, chiar i atunci când nu facusem
nimic.
—Nu se poate sa fi locuit toti intr-o singura
camera, zise Bruno, scuturând din cap. N-are nici
un sens.
— Toti, sublinie Shmuel dând $i el din cap. In
total unsprezece.
Bruno deschise gura pentru a-l contrazice iar —
nu credea ca intr-o singura camerei ar putea
locui unsprezece persoane — dar se rézgândi.
134 JOHN BOYNE
— Am locuit acolo cateva luni, continuii
Shmuel, toti in acee i camerei. Exista acolo o
fereastra mica, dar nu-mi placea sa mii uit afarii,
pentru ca nu vedeam deciit zidul $i uram acest zid,
deoarece adevarata noastra casei era dincolo de el.
§i aceastii pane a ora$ului era partea cea mai
uriitii, pentru ca era tot timpul zgomot $i era
imposibil sa dormi. §i 1-am urat ii pe Luka, bdiatul
care continua sit mii bator, chiar când nu facusem
nimic rñu.
— Uneori, ii pe mine ma bate Gretel, zise
Bruno. Ea e sora mea, adiiuga el. §i e un Caz fora
Speran@. Dar in curând voi create mai mare $i
mai putemic decat ea ii atunci sa se fereasca.
— Apoi intr-o zi au venit soldalli cu ni te ca-
mioane mari, continuii Shmuel, care nu pârea
deloc interesat de Gretel. §i tuturor ni s-a spus sit
ne parasim casele. O multime de oameni n-au vrut
i s-au ascuns, peste tot pe unde au gasit un loc, dar
pâna la urma cred cii i-au prins pe too. §i camioanele
ne-au dus la un tren ii trenul... Ezitat o clipa ii i$i
multi buzele. Lui Bruno i se paru ca era gata sa
plângii i nu putea sa inteleaga de ce. Trenul a fost
oribil, adaugii Shmuel. In vagoane erau prea muld
ca noi.
§i nu aveam aer sa respiram. §i mirosea ingrozitor.
— Asta pentru ca v-ati inghesuit toti intr-un
singur tren, zise Bruno, amintindu-$i cele douñ
gami- turi pe care le viizuse in gara, când au plecat
din Berlin. Când am venit incoace, continuii el,
mai era un tren de partea cealalta a peronului, dar
pârea ca
nu-1 vede nimeni. Acela a fost eel pe care l-am

luat not. Ar fi trebuit sa va urcati $i voi in el.
— Nu cred cii ni s-ar fi dat voie, zise Shmuel,
clatinând din cap. Nu am putut coboñ din vagonul
nostru.
— Urile se aflñ la capete, explica Bruno.
— Nu existau usr, zise Shmuel.
— Sigur ca existau, zise Bruno cu un suspin. Se
afla
la capete, repeta el. Imediat dupii ce treci de bufet
— Nu exista nici o u a, insistñ Shmuel. Dacii ar
fi existat, am fi coborât toti. Bruno bombani ceva
in surdina de genul „Sigur ca existau“, dar cu voce
tare nu mai spuse nimic, aha ca Shmuel nici nu
auzi nimic. Când trenul s-a oprit in sfâryit, reluii
el, ne aflam intr-un loc extrem de friguros st a
trebuit sa coborâm toti.
— Pe not ne-a a teptat o marina, zise Bruno, de
data aceasta cu voce tare.
— Mama a fost luata de lânga noi, iar papa,
Josef i cu mine am fost bñgati in bariicile de colo
i de amnci acolo locuim.
Shmuel aratase foarte trist in timp ce-i spunea
aceasta poveste $i Bruno nu tia de ce; lui nu i se
pnrea un lucru atât de teribil, mai ales ca ceva ase-
manator i se intâmplase $i lui.
— Sunt multi baieti acolo? intrebii Bruno.
— Sute, rñspunse Shmuel.
Ochii lui Bruno se deschisera mari.
t36 JOHN BOYNE
— Sute? intrebñ uluit. Asta nu e drept. De
partea aceasta a gardului nu este nimeni cu care sa
te joci. Nici macar o persoanñ.
— Noi nu ne jucam, zise Shmuel.
— Nu vii jucati? De ce?
— De-a ce sa ne jucam? intreba e1 cu o figura
confuza.
— Ei bine, nu $tiu, rñspunse Bruno. Tot felul
de jocuri. Fotbal, de exemplu. Sau explornri.
Cum s-ar putea desfasura o explorase acolo? Ar
fi ceva reu it?
Shmuel clatina din cap si nu raspunse. Privi
apoi spre baraci, intorcându-i spatele lui Bruno.
N-ar fi vrut sa puna intrebarea, dar durerea din
stomac il sili.
— N-ai nimic de mâncare la tine, nu-i pa?
intreba el.
— Mi-e teama ca nu, zise Bruno. Am vrut sa
iau niite ciocolata, dar am uitat.
— Ciocolatii, zise Shmuel foane incet, cu
limba vâriitii intre dinti. Am mâncat ciocolatii
doar o singurii datñ.
— Numai o datii? Mie imi place ciocolata. Nu
manânc niciodata destule, pentru ca mama spune
ca-mi stric dintii.
— Nu at nici putinñ pâine, nu-i
aha? Bruno dadu din cap.
— Absolut deloc, raspunse el. Cina nu se
serveite pâna la base i jumiitate. La ce ora luati
voi cina?
Shmuel ridicai din umeri si se sculii in picioare.

— Cred ca ar fi mai bine sa ma intorc, zise el.
— Poate ca intr-o searii at putea sit vii sa iei
cina cu noi, zise Bruno, deli nu tia sigur daca era
o idee prea buna.
—Poate, raspunse Shmuel, nep6rând deloc
convins.
— Sau putea sa vin eu la tine, sugerñ Bruno.
Poate ca as putea sa vin sa mii intâlnesc cu
prietenii tart, adauga plin de speranti.
Ar fi dorit sa-i sugereze Shmuel asta, dar nu
diidea semne ca s-ar fi gândit la pa ceva.
—Dar te afli de panea cealalta a gardului,
comentii Shmuel.
— Pot sa ma târdsc pe dedesubt, zise Bruno,
lñsându-se in jos i ridicând gardul de sârma de
la pamânt. In mijloc, intre stâlpii de telegraf din
lemn, sârma se ridica destul de mult ca un baiat
atât de mic ca Bruno sa poatâ cu u urinla sa se
strecoare.
Shmuel il privi in timp ce facea asta si se retrase
nervos.
— Trebuie sa ma intorc, repetii el.
— Atunci in alat dupa-amiazñ, zise Bruno.
— Nu cred ca voi mai veni. Daca ma prind,
are sa fie de riiu.
Se intoarse $i pleca, iar Bruno remarca din
nou ciit de mic i de slab era noul lui prieten. Nu
spuse totusi nimic, deoarece tia bine ce neplacut
putea sa fie când erai criticat pentru ceva atât de
important
*3 JOHN BOYNE
ca inâltimea, gi ultimul lucru pe care voia sa-1
faca era sit fie lipsit de amabilitate fatii de Shmuel.
— Ma intorc iar mâine, striga Bruno spre
biiiatul care se indepârta, dar Shmuel nu mai
raspunse; de fapt, o luase la fugñ inapoi spre
lagar, lasându-l pe Bruno singur.
Acesta hotari ca facuse suficienta explorase
pentru o sings zi i se indrepta spre casa,
emodonat de ceea ce i se intâmplase $i nedorind
nimic altceva decat sa-i spuna totul mamei, tatalui
ii lui Gretel — care va fi atât de geloasa, inciit s-ar
putea pur i simplu sa faca explozie — si Mariei,
$i bucatarului, i lui Lars, despre aventura lui din
dupa-amiaza aceasta i despre noul lui prieten cu
nume nostim i ca se nñs- cusera in acee i zi, dar,
cu cat se apropia mai mult de casa, cu atât mai
mult tit dadea seama ca s-ar putea sit nu fie o
idee prea buna.
La urma urmei, rations el, s-ar putea ca ei sa
nu doreasca sa mii imprietenesc cu Shmuel ii, in
acest caz, ar putea sa ma opreascñ sit mai vin
vreodati aici. Când intra pe u$a din fata si simti
mirosul camii de vitñ ce se frigea in cuptor, pentru
cina, luase deja hotarârea cii pentru moment era
mai bine ca intreaga istorie sit fie tinutñ doar
pentru el si sa nu scoat6 nici o vorbâ. Va fi numai
secretul lui. Ei bine, al lui $i al lui Shmuel!
Bruno era de parere cii, atunci când e vorba de
pârinti i in special de surori, ceea ce nu $tiau nu
avea cum sa-i supere.
CAP I TOLUL TREISPREZECE
Sticla cu vin
Pe mñsura ce sñptamânile treceau, lui Bruno

ii deveni din ce in ce mai clar ca nu se va
intoarce acasa la Berlin intr-un viitor previzibil
si ca ar trebui s6 uite de alunecatul pe balustrada
in conforta- bilul lor c6min sau de gândul ca-i va
revedea in curând pe Karl, sau pe Daniel, sau pe
Martin.
Aha incat, cu fiecare zi care trecea, se obi
nuia din ce in ce mai mult cu ederea la Out-
With $i incetii sa se mai simtii atât de nefericit
cu noua lui vial. La urma urmei, nu era ca i cum
n-ar fi avut pe nimeni cu care sit vorbeascñ. In
fiecare dupñ-a- miaza, când se terminau orele de
studiu, Bruno pomea in lunga lui plimbase pe
lânga gard i se
eza pe jos discutând cu noul lui prieten Shmuel,
pânñ venea vremea sa se intoarcñ acasa, i asta
ince-
puse sa atenueze nepliicerea de a nu fi la Berlin.
Intr-o dupa-amiazii, in timp ce lua din frigiderul
din bucatarie pâine ii brânza, cu care sa-$i
umple
140 JOHN BOYNE
buzunarele i sa Ie ia cu el, intra Maria si, când il
vazu ce face, se opri brusc.
— Buna, rosti Bruno incercând sa para cat
mai natural posibil. M-at speriat. Nu te-am auzit
venind.
— Doar nu manânci din nou, nu-i aha?
intreba Maria cu un zâmbet. Ai mâncat bine la
prânz. Tot iti mai e foame?
— Putin, riispunse Bruno. Mii due la plimbase
si m-am gândit ca s-ar putea sa flâmânzesc pe
drum. Maria ridica din umeri i se indrepta spre
plitii, pentru a pune o cratitii cu apa la fiert. Pe
blatul de bucñtérie se aflau o gramada de cartofi
si de morcovi, gata pentru a fi curiitati când va
sosi Pavel, mai târziu dupa-amiazii. Bruno era pe
punctul de a pleca, dar vézu legumele i fi veni in
minte o intrebare ce il chinuia de catva timp.
Mai inainte, nu i-ar fi trecut prin minte pe cine sa
intrebe, dar acum pérea ca e atât momentul, cat si
persoana potrivita.
— Maria, zise el, pot sa-ti pun o intrebare?
Menajera se intoarse $i se uita la el surprinsa.
— Desigur, cona ule Bruno, accepts ea.
— §i daca iti pun intrebarea, imi promiti cii
nu vei spune nimanui ca te-am intrebat?
Maria i i Augusta suspicioasa ochii, dar dadu
din cap.
— E in regula. Ce vrei sa tii?
— E vorba de Pavel, incepu Bruno. fl Stir,

nu-i aha? Omul care vine si curaj zarzavat, apoi
ai- teaptii lângii not când stam la masa.
— O, da, raspunse Maria cu un zâmbet. Parea
u uratii ca intrebarea nu se referea la ceva mai
serios. fl cunosc pe Pavel. Am stat de vorb6 de
multe ori. De ce te intereseaza?
— Ei bine, raspunse Bruno, alegându-$i cu grija
cuvintele, pentru a nu spune ceva ce nu trebuia.
lti aminte ti când, imediat dupa sosirea aici, m-am
dat in leaganul din stejarul eel mare i am câzut i
mi-am julit genunchiul?
— Da, rñspunse Maria. Doar nu te-at ranit
iar, nu-i aha?
— Nu, nu despre asta e vorba, sublinie
Bruno. Dar când m-am rânit, Pavel a fost
singurul adult din preajmii, si el m-a adus aici i
m-a curiitat si mi-a spalat genunchiul $i mi l-a
uns cu ceva verde care m-a usturat, dar presupun
ca mi-a facut bine. Apoi m-a bandajat.
— Asta trebuie sa facii oricine, daca cineva e
ranit, afirma Maria.
— §tiu. Doar ca el mi-a spus dupa aceea ca
de fapt nu e chelner.
Figura Mariei deveni putin mai incordata, dar
nu spuse nimic pentru moment. In loc de asta, privi
in altii parte i-ii umezi buzele inainte de a da din
cap.
— Aha, rosti ea. §i ce a spus ca e de fapt?
t42 JOHN BOYNE
— A spus ca e doctor, raspunse Bruno. Ceea
ce nu pare deloc in regular. Nu e doctor, nu-i
aha?
— Nu, raspunse Maria, scuturând din cap.
Nu, nu e doctor. E chelner.
—Am tiut eu! comentñ Bruno, simtindu-se
foarte incântat de el insu$i. Atunci, de ce m-a
mintit? N-avea nici un rost.
— Pavel nu mai e doctor, Bruno, interveni
repede Maria. Dar a fost. In altâ viata. Inainte de a
vent aici.
Bruno se incruntñ, reflectând profund.
— Nu inteleg, adaugâ dupa aceea.
— Putini dintre noi inteleg, raspunse Maria.
— Dar dacñ a fost doctor, de ce nu mai e i
acum? Maria ofta si privi afara pe fereastrñ,
pentru a se asigura ca nu vine nimeni, apoi facu
un semn spre
scaune i atât ea, ciit i Bruno se ezara.
— Daca iti voi spune ce mi-a povestit Pavel
despre viata lui, incepu ea, nu trebuie sa spui
nimânui, intelegi? Toti am da de necazuri
teribile.
—N-am sa spun nimânui, o asigura Bruno,
céruia ii plñcea sa asculte secrete i aproape
nicio- dali nu Ie divulga, cu exceptia desigur a
situatiei când era absolut necesar ii nu se putea
altfel.
— fn reguli, zise Maria. Asta e ce itiu eu.
Bruno sosi târziu la locul de lânga gard, unde

il intâlnea zilnic pe Shmuel, i ca de obicei noul
lui
Baiatul cu pijamde in dungi 143
prieten stiitea deja ezat pe pamânt cu picioarele

incruci ate sub el, a teptându-l.
— Iarta-ma ca am intârziat, se scuza el,
intinzân- du-i piiinea $i brânza prin reteaua de
sârmii — bucñtile pe care nu le mâncase deja pe
drum, când i se fiicuse putin foame. Am stat de
vorbñ cu Maria.
— Cine e Maria? intrebñ Shmuel fora sa ridice
ochii, in timp ce infuleca flamând.
— E menajera noastra, explica Bruno. E
foane driiguti, deli tata spune ca e prea bine
plñtitii. Mi-a povestit despre omul acela, Pavel,
care curiita legume si asteapta lângñ masii. Cred
ca locuieite de panea ta a gardului.
Shmuel ridicñ ochii pentru o clipa si se opri din
mâncat.
— De partea mea? intreba el.
— Da. fl cunoiti? E foane batrân i are o jiletca
alba, pe care o imbraca când ne serve te cina.
Probabil cii 1-at vâzut.
— Nu, raspunse Shmuel dând din cap. Nu-1
cunosc.
—Dar trebuie, rosti Bruno iritat, ca ii cum
Shmuel devenise intentionat atât de dificil. Nu e la
fel de inalt ca unii dintre adulti, are parul cenu iu
i e putin cam gârbov.
— Eu nu cred ca-ti dat seama cati oameni
triiiesc in partea asta a gardului, comenti Shmuel.
Suntem cu miile.
144 JOHN BOYNE
— Dar acesta e unul al carui nume e Pavel,
insistii Bruno. Când am câzut din leagân, mi-a
cura{at rana, astfel incat nu s-a infectat, i mi-a
bandajat piciorul. Oricum, motivul pentru care am
vrut sa-ti vorbesc despre el este ca $i el e din
Polonia. Ca si tine.
— Cea mai mare parte dintre cei de aici sunt
din Polonia, afirmii Shmuel. Deli mai sunt i din
alte piir(i, cum ar fi Cehoslovacia i...
— Da, dar pe acesta am crezut cii s-ar putea sa-
l cuno ti. Oricum, a fost doctor când era in ora ul
lui natal, inainte de a veni aici. Acum insa nu i se
permite sa mai fie doctor i, dacii tata ar fi Strut
ca mi-a tratat genunchiul când m-am rânit, ar fi
ap6mt o groaza de neplaceri.
— Foane normal! Soldatilor nu le place ca
oamenilor sa le fie bine, comenta Shmuel,
inghitind si ultima bucatii de paine. De obicei
actioneazñ in sens invers.
Bruno dadu din cap, cu toate cii nu tia exact ce
voia Shmuel sa spuna, st se uitat la cer. Dupñ
ciiteva clipe il privi printre sârme i puse o alta
intrebare, care tocmai ii venise in minte.
— stir ce vrei sa te faci când vei fi mare? intrebii
el.
— Da, rñspunse Shmuel. Vreau sa lucrez intr-o
gradina zoologica.
— O gradina zoologica? se minuna Bruno.
— imi plac animalele, riispunse calm Shmuel.
— Eu am sa ma fac soldat, zise Bruno cu

voce ferma. Ca tata.
— Nu mi-ar pliicea sa fiu soldat, zise Shmuel.
— N
u ca locotenentul Kotler, rosti repede Bruno. Nu
ca unul dintre aceia care umblñ pe la noi ca i
cum ar fi stiipânii locului si riid cu sora mea ii
$u otesc cu mama. Nu cred ca e un soldat prea bun.
Eu vreau sa fiu ca tata. Unul dintre soldatii buni.
— Nu existat soldati buni, zise Shmuel.
— Sigur ca existii, protestii Bruno.
— Cine?
— Ei bine, tatil meu de exemplu, comenta
Bruno. De aceea are o uniforma aha impresionanta
si de aceea toata lumea ii spune Comandante i
fac tot ce le cere. Fury are planuri mari pentru el,
fiindca e un soldat pa de bun.
— Nu existii soldati buni, repeta Shmuel.
— Cu exceptia tatei, repetii la rândul lui Bruno,
care spera ca Shmuel sit nu il mai contrazica,
deoarece nu voia sa se certe cu el.
La urma urmei, era singurul prieten pe care-l
avea aici la Out-With. Dar tata era tata si Bruno nu
credea cii e corect ca cineva sa spuna ceva rau
despre el.
Amândoi bdietii ramasera tacuti cateva minute,
nici unul dintre ei nevoind sa spuna nimic din ceea
ce ar fi regretat mai târziu.
146 JOHN BOYNE
— Tu nu Stir ce este aici, zise Shmuel pânii la
urma cu voce scazutii, astfel incat vorbele de-abia
ajunsera la Bruno.
— Tu nu ai sort, nu-i pa? intrebii Bruno
repede, pref6cându-se c6 n-a auzit si nefiind astfel
nevoit sa r6spundñ.
— Nu, raspunse Shmuel, clatinând din cap.
— E ti norocos, zise Bruno. Gretel are doar
doisprezece ant $i crede cii tie tot, dar de fapt e
un Caz font SperanJ. Se uita tot timpul pe
fereastrii i, când il vede pe locotenentul Kotler,
coboarñ in fug6 sc6rile pâna in hol i se preface ca
se afla acolo intâmpliitor. Acum cateva zile am
prins-o fñcând asta si când el a intrat ea a sârit in
sus i i-a spus: „Var, locotenente Kotler, nu tiam
ca eiti aici“, dar eu $tiu cñ de fapt il astepta.
Nu-l privise pe Shmuel in timp ce spunea toate
astea, dar când se ui I din nou la el observñ cii pri-
etenul lui devenise mai palid ca de obicei.
— Ce se intâmpla? intreba el. Arati ca $i cum at
fi gata sa vomiti.
— Nu-mi place sa vorbesc despre el, zise
Shmuel.
— Despre cine? intreb6 Bruno.
— Despre locotenentul Kotler. Ma ingroze te.
— §i pe mine ma sperie putin, admise Bruno.
E un increzut. §i miroase ciudat. De la toatii
colonia aia cu care se da. Shmuel incepu sit
tremure unor si
Bruno se uitat in jur, ca $i cum ar fi putut sa

vada, nu sa simtii, daca e frig sau nu. Care e
problema? continuii el. Nu e chiar pa de frig,
nu-i aha? Ar fi trebuit sa-ti pui un pulover, sa tii.
Serile devin din ce in ce mai friguroase.
Mai târziu, in aceea i searii, Bruno fu

dezamiigit sa descopere ca locotenentul Kotler li
se aliiturase, lui, mamei, tatei i lui Gretel, la
cina. Pavel im- br6case jiletca albñ i ca de obicei
ii servea la masa. Bruno fl privea pe Pavel cum
inconjura masa servind si descoperi ca se simtea
trist de ciite ori se uita la el. Se intreba daca jiletca
alba de chelner pe care o purta era aceeasi cu
jacheta alba pe care o purtase inainte ca doctor.
Aduse farfuriile, le a ezñ in fata fiecaruia $i, in
timp ce ei mâncau i discutau, se retrase lângii
perete si ramase peJect nemi cat, privind doar
inainte. Era ca $i cum ar fi
adormit, in picioare i cu ochii deschi i.
De cate ori cineva avea nevoie de ceva, Pavel il
servea imediat, dar cu cat Bruno il privea mai mult,
cu atât ciipñta convingerea ca e gata-gata sa se
intâmple o nenorocire. Pârea ca Pavel se fñcuse din
ce in ce mai mic cu fiecare saptimâna, daca acest
lucru era posibil, iar culoarea care trebuia sa o fi
avut pe vremuri in obraji disp6mse aproape
complet. Ochii lui péreau grei de lacrimi i lui
Bruno ii
//$ JOHN BOYNE
trecu prin minte ca, daca ar clipi o singuri data,
acestea s-ar revérsa ca un torent.
Când Pavel aduse farfuriile, Bruno nu putu sa
nu observe ca mainile ii tremurau unor sub greu-
tatea lor. §i când se retrase la perete in pozitia
lui obiinuitii paru ca se clatina, pa ca trebui sa se
spri- jine cu o mâna de zid pentru a ramâne in
picioare. A fost nevoie ca mama sit cearñ de douñ
ori sit-i mai punii o poqie de supñ, inainte ca el sit o
audñ, $i lasii sticla de vin goala, fiira sa mai
deschide alta la timp pentru a umple paharul
tatalui.
— Herr Liszt nu ne lasa sa citim poezii i piese
de teatru, se plânse Bruno in timpul felului
principal. Pentru ca aveau un invitat la cina,
familia se imbricase festiv — tata in uniforma lui,
mama intr-o rochie verde care se asorta cu ochii
ei ii Gretel si Bruno in hainele cu care mergeau
la biserica, când locuiau la Berlin. L-am intrebat
daca n-am putea sa citim macaro zi pe sñptimânit,
dar ne-a raspuns ca nu, nu in perioada in care
raspunde el de educa{ia noasm
—Sunt sigur ca are motivele lui, zise tata,
atacând o pulpa de miel.
—Tot ce vrea el este sa studiem istoria i
geografia, continuñ Bruno. §i am inceput sa
urasc istoria i geografia.
— Te rog, Bruno, nu rosti cuvântul „urasc“,
interveni mama.
Baiatul cu pijamale in dungi
— De ce ur@ti istoria? inbnbñ tata, punând

pentru o clipa furculita jos si privind peste masa
la fiul lui, care ridica din umeri conform unui prost
obicei.
— Pentru ca e plictisitoare.
— Plictisitoare? intrebii tata. Fiul meu nume
te studiul istoriei plictisitor? Lasa-ma sa-li spun
ceva, Bruno, continuii el aplecându-se inainte i
gesticu- lând cu cudtul spre baiat, istoria e cea
care ne-a adus astazi aici. Daca n-ar fi fost
istoria, nici unul dintre noi n-ar mai sta acum la
aceasta masa. Am fi stat in siguran@, la masa
noastrii din casa de la Berlin. Aici, noi corectiim
istoria.
— Totusi, e plictisitoare, repeta Bruno, care
nu prea daduse atentie comentariului.
— Va trebui sa-1 ieqi pe fratele meu,
locotenente Kotler, interveni Gretel, punând o
clipñ mâna pe bratul lui, ceea ce o facu pe mama
sa o priveasca fix, cu ochii ingustati. E un bnielai
foane ignorant.
— Nu sunt ignorant, se repezi Bruno, care era
sñtul de insultele ei. Va trebui sa o ieqi pe sora
mea, locotenente Kotler, adaugii politicos, pentru
ca e un Caz fora Speranta. Nu se prea poate face
nimic pentru ea. Doctorii spun ca a depii it
punctul in care ar putea sa fie ajuta t.
— Taci din gurñ, rosti Gretel, fñcându-se stacojie.
— Tu sa taci, spuse Bruno cu un zâmbet larg.
— Copii, va rog! interveni mama.
150 JOHN BOYNE
Tata batu cu cutitul in masa ii toti tacura.
Bruno privi in directia lui. Nu ariita chiar furios,
dar parea ca nu mai intentioneaza sa suporte alta
ceartii.
—Mi-a pliicut foarte mult istoria când eram
copil, zise locotenentul Kotler dupa cateva minute
de tacere. §i, deli tatil meu era profesor de litera-
tura la universitate, eu am preferat tiintele sociale,
artelor.
— N-am Strut asta, Kurt, zise mama, intorcându-
i o clipi privirea spre el. Mai preda si acuma?
— Presupun ca da, raspunse locotenentul Ko6er.
De fapt, nu $tiu.
— Ei bine, cum se poate sa nu intrebii ea,
incruntându-se la el. Nu tit legntura cu el?
Tâniirul locotenent continuñ sa mestece camea de
miel cu care ii era gura plinn, ceea ce-i dadu timp
sa se gândeasca la raspuns. fl privea pe Bruno, ca i
cum ar fi regretat ca a ridicat aceasta problems de
la bun incepuL
— Kurt, repeta“ mama, nu tit legatura cu tatil tiiu?
— Nu prea, raspunse el, ridicând din umeri ca
pentru a alunga realitatea, dar férñ sa se intoarca
pentru a o privi. A p6rasit Germania acum câtiva
ant. Cred ca prin 1938. Nu l-am mai vézut de
atunci.
Tata se opri o clipa din mâncat i se uiti la
locotenentul Kotler peste masa, incruntându-se
unor.
— §i unde s-a dus? intrebii el.
— Scuzati, ce ati spus, Herr Comandant?

intreba locotenentul Kotler, deli tata vorbise cu o
voce perfect clara.
— Am intrebat unde s-a dus, repeta el. Tatifl
tdu. Profesorul de literaturii. Unde s-a dus când a
pârasit Germania?
Fala locotenentului Kotler se rosi unor ii
când vorbi se bâlbâi putin:
— Cred... Cred ca actualmente se afla in
Elvetia, rdspunse el pâna la urma Ultima oara când
am auzit ceva despre el, preda la o universitate
din Bema.
— O, dar Elvetia e o larñ frumoasii, rosti
mama repede. N-am fost acolo, admit, dar din
ciite am auzit...
— Tatil tiiu nu poate fi prea batrân, comentii
tata cu vocea lui profunda, facându-i pe toti sit
tacit. Vreau s6 spun ca tu ai numai. cat?
§aptesprezece?
Optsprezece ani?
—Tocmai am implinit nouasprezece, Herr
Comandant.
— Aha ca tatiil tau ar avea. cam patiuzeci de ani,
presupun?
Locotenentul Kotler nu mai spuse nimic i
continua sa m6nânce, cu toate ca nu p6rea sa se
bucure prea mult de bucate.
— Ciudat ca a ales sa plece din patrie, adñugñ tata.
— Nu suntem apropiati, tatiil meu $i cu
mine, rosti locotenentul Kotler repede, uitându-se
in jurul
152 JOHN BOYNE
mesei, ca si cum ar fi datorat fiec6ruia o explicatie.

Pur i simplu, n-am vorbit ant de zile.
— §i cum ti-a motivat, daca pot sa intreb, mai
zise tata, ca pleaca din Germania, in momentul
ei de glorie ii de nevoie vital6, când tuturor dintre
noi ne revine sarcina de a juca un rol in ren terea
nationalñ? Era tuberculos?
Locotenentul Kotler il privi pe tata fix i incurcat.
— Ce ati spus, v6 rog? intreba el.
— S-a dus in Elvetia la aer? se interest tata.
Sau a avut un motiv anume sit p6raseasca
Germania? In 1938... adñugii el dupii o clipa.
— Mi-e teama ca nu tiu, Herr Comandant,
zise locotenentul Kotler. Ar trebui s6-l intrebaJi
pe el.
— Ei bine, asta ar fi destul de greu, nu-i pa?
Fiind atât de departe, vreau s6 spun. Dar poate
ca asta a fost. Poate ca era bolnav. Tata ezita
inainte de a lua din nou in mâna cutitul i furculita
i de a continua sa mânânce. Sau poate c6 a avut...
alte pareri.
— Alte p6reri, Herr Comandant?
— In legal cu politica statala. Din când
in când, se aud pove$ti despre oameni de felul
acesta. Tipi ciudati, imi imaginez. Incomozi, unii
dintre ei. Trad6tori, altii. §i lair. Desigur, ti-at
informat supe- riorii despre vederile tatilui tiiu,
locotenent Kotler? Tân6rul locotenent deschise
gura $i apoi inghi;i,
in ciuda faptului ca nu mai avea nimic in gura.
—Nu conteazii, reluii tata vesel. Poate ca nu e

o conversape potrivita la masii. Putem sa
discutim problema in profunzime, cândva mai
târziu.
— Herr Comandant interveni locotenentul
Kotler, aplecându-se inainte neliniitit. Pot sa vii
asigur...
- Nu e o conversade potrivitñ pentru cina,
repeta ferm tata, facându-l sa taca imediat.
Privind de la unul la altul, Bruno se simtea pe
cat de bucuros, pe atât de speriat de atmosfera
creata.
— Mi-ar placea sa merg in Elvetia, zise
Gretel dupa o lungit tacere.
— Manâncñ-ti cina, Gretel, rosti mama.
— Dar nu fiiceam decat sa spun...
— Manânca-ti cina, repeta mama ii era gata
sa spuna i mai multe, dar fu intrerupta de tata
care-1 chemñ pe Pavel.
— Ce e cu tine in seara asta? intrebñ el, in
timp ce Pavel scotea dopul de la o nouii sticlñ. E
a patra oarii de când iti cer sa-mi mai tomi vin.
Bruno se uitii la el sperând sa se simta bine;
reu ise sa scoatii dopul fârii nici un incident.
Dar, dupa ce umplu paharul tatifiui i se intoarse
sit-l umple si pe al locotenentului Kotler, sticla ii
scapa din miin6 ii cazu spargându-se, dupii ce
tot continutul gâlgâise direct in poala tânérului.
Ce s-a intâmplat dupii aceea a fost pe cat de
neasteptat, pe atiit de ingrozitor de neplacut.
t54 JOHN BOYNE
Locotenentul Kotler se infurie pe Pavel $i nimeni
— nici Bruno, nici Gretel, nici mama $i nici chiar
tata — nu incearcii sa-1 opreasca sa faca ceea ce
a facut in continuase, cu toate cii nici unul dintre
ei nu putu sit se uite. Totu i, il fiicu pe Bruno sa
tipe si pe Gretel sa paleasca.
Mai târziu, in aceea i searñ, când Bruno se duse
la culcare, se gândi la tot ce se intâmplase la cina.
lvi aminti ciit de amabil fusese Pavel cu el in dupii-a-
miaza când isi construise leagânul, cum ii oprise
sângerarea de la genunchi $i i$i diidea seama cu ciit6
blândeie ii aplicase unguentul verde. §i, cu toate ca
Bruno isi dadea seama ca tata in general era un om
foarte amabil $i serios, nu fusese deloc cinstit sau
drept ca nici unul nu fl oprise pe locotenentul
Kotler sa se infurie atât de tare pe Pavel si, daca
acesta era genul de fapte ce aveau loc la Out-With,
atunci ar face bine sa nu mai fie in dezacord cu
nimeni despre nimic; de fapt, ar face mai bine sa-si
tinii gura inchisa ii sa nu provoace nici un fel de
probleme. Unora dintre oameni s-ar putea sit nu Ie
placa.
Fosta lui existent la Berlin pârea acum o
amintire foarte indepiirtatñ $i cu greu putea sa-ii
mai aduca aminte chiar ii cum ariitau Karl, Daniel
sau Martin, cu exceptia faptului cii unul dintre ei
era roicovan.
CAPITOLUL PAISPREZECE
Bruno spune o minciuna peJect justificatii
Timp de ciiteva sâptiimâni dupñ acest incident,

când Herr Liszt pleca, tar mama isi facea una
dintre siestele ei de dupa-amiazñ, Bruno pomea
de acasa si parcurgea lungul drum de pe lânga
gard pentru a-l intâlni pe Shmuel, care il tepta
aproape in fiecare zi sezând pe pamânt cu
picioarele incrucisate st privind tarâna de lângii
el.
fntr-o dupii-amiazii, Shmuel avea un ochi negru
si, când Bruno il intreba ce se intâmplase, diidu
doar din cap i spuse ca nu voia sa vorbeascii
despre asta. Bruno presupuse ca batau$i existau
peste tot in lume, nu numai in colile din Berlin,
$i ca unul dintre ei ii fiicuse pa ceva lui Shmuel.
Simti nevoia sa-ii ajute prietenul, dar nu- i ima-
gina ce ar putea face ca totul sit fie mai bine, cu
atât mai mult cu cat Shmuel se prefacea ca nu s-
a intâmplat nimic.
In fiecare zi Bruno i1 intreba pe Shmuel daca
i s-ar permite sâ se strecoare pe sub sârma,
astfel
156 JOHN BOYNE
inciit sa se poatii juca impreunii de partea aceea

a gardului, dar de fiecare datii Shmuel rdspundea
ca nu era o idee bunk.
- Oricum, nu tiu de ce esti aha de domic s6
vii aici, spunea Shmuel. Nu e prea placut.
— N-ai incercat sa locuieiti in casa mea,
raspunse Bruno. In primul rând nu are cinci
niveluri, ci numai trei. Cum poate cineva locui
intr-un spatiu atât de mic ca acesta?
Uitase povestea lui Shmuel despre cele unspre-
zece persoane care triiiserii cu totii in aceeasi
camerñ, inainte de a vent la Out-With, inclusiv
baiatul Luka, care continua sa-1 bata, chiar daca nu
facuse nimic rau.
Intr-o zi Bruno il intrebñ pe Shmuel de ce el
i toti ceilalti oameni din partea lui de gard erau
imbracati la fel, cu pijamale in dungi st bonete
de pânza.
— Asta ne-au dat când am sosit aici, explica
Shmuel. Hainele noastre le-au luat ei.
— Dar nu te trezesti niciodata dimineata
simiind nevoia sa te imbraci cu ceva diferit?
Trebuie s6 existe i altceva in garderoba ta.
Shmuel clipi ii deschise gura sa spune ceva, dar
apoi considera ca e mai bine sit n-o faca.
— §i nici mñcar nu-mi plac dungile, adiiug6
Bruno, deli asta nu prea era adev6rat.
In realitate, ii placeau dungile, simtindu-se mai
solid deciit atunci când trebuia sa se Embrace cu
pantalonii ii câmii ile i cravatele i pantofii prea

strâmti pentru el, in timp ce Shmuel ii prietenii
lui puteau sa umble imbracati cu pijamale in
dungi toata ziua.
Ciiteva zile mai târziu, când Bruno se bnzi,
ploua cu galeata, pentru prima oari de saptamâni
intregi. Incepuse cândva in timpul noplii st Bruno
reflector ca poate chiar asta il trezise, deli era greu de
spus care era adevarul, deoarece odatii ce erai treaz
nu mai exista posibilitatea sa stir cum se
intâmplase. Ploaia continuñ i in timp ce- i lua
micul dejun din dimineala aceea. Ploaia
continuii tot timpul cat durara leclñle de
diminea@ cu Herr Liszt. Ploaia continuñ i când
luarii prânzul. Ploaia continue $i in timpul lectiei
de istorie i geografie de dupa-
amiaza. Erau ni$te veiti proaste, pentru cii insemna
ca nu putea sit mearga sa se intâlneascii cu Shmuel.
Aha ca, in dupii-amiaza aceea, Bruno statea
intins in pat cu o cane, dar descoperi ca ii era
greu sa se concentreze si tocmai atunci Cazul
fdra Speranta intra sa-l vada. Nu venea prea des
in camera lui, preferând sa aranjeze si sñ
rearanjeze tot timpul colectia ei de papu$i.
Totu$i, ceva in legatura cu vremea aceasta
ploioase o facuse sa-$i
schimbe obiceiul i ea nu mai avea chef de joace.
— Ce vrei? intrebii Bruno.
— Ce frumos salut de bun venit! raspunse Gretel.
— Citesc, o informer Bruno.
t58 JOHN BOYNE
— Ce citeiti? inbnba ea i, in loc sa tepte
r6spunsul, pur ii simplu intoarse cartea cu
coperta spre ea, pentru a-i vedea titlul. Scoase
din buze un sunet de dispret ii pumnii saliva ii
ateriza lui Bruno pe fat Ce plictisitoare! adauga ea
cu o voce cântam
— Nu e deloc plictisitoare, rosti Bruno. E
vorba de aventuri. E ceva mai reu it deciit ni te
papu i, asta in mod categoric.
De aceastii data, Gretel nu reactionñ la ironia lui.
— Ce faci? intrebñ din nou, iritându-1 i mai
mult pe Bruno.
— T'-am spus, incerc sit citesc, raspunse tâfnos.
Daca unele persoane m-ar lasa.
— Nu am nimic de fiicut, replicñ ea. §i urasc
ploaia.
Bruno grist aceasta greu de inteles. Ca i cum
ar fi fiicut vreodatii ceva! Spre deosebire de el,
care avusese aventuri i locuri de explorat i i i
facuse un prieten, ea ie ea foarte rar din casa.
Era ca ii cum hotdrâse ca e plictisitor, numai
pentru ca nu avea altceva de ales, doar sa stea in
casa. Totusi, erau momente când un frate si o
sort puteau sa-ii abandoneze pentru o clipñ
instrumentele de torture si sa vorbeascñ ca ni te
fiinte civilizate, pa câ Bruno hotdri sa faca asta
chiar acum.
— §i eu urasc ploaia, zise el. Acum ar fi
trebuit sa fiu cu Shmuel. O sa creadii cii 1-am
uitat.
Cuvintele ii sciiparii de pe buze, mai repede
deciit a fost el in stare sa le opreasca, i simti o
durere in stomac, furios pe el insult pentru ce a

facut.
— Cu cine trebuia sa fit? intreba Gretel.
— Ce spui? clipi Bruno spre ea.
— Cu cine ai spus ca ar fi trebuit sa fit? intrebñ
ea din nou.
—Regret, zise Bruno incercând sit gândeasca
rapid. Nu te-am auzit prea bine. Ai putea sa
repeti inca o data?
— Cu cine at spus ct ar trebui st iii? striga ea,
aplecându-se inainte, pentru a nu mai exista nici
un dubiu de aceasta datii.
— N-am spus deloc ca ar trebui sit fiu cu cineva,
zise el.
— Ba da, at spus. Ai spus ca cineva o sit
creadii ca l-ai uitat.
— Pardon?
— Bruno! strigii ea cu voce amenin itoare.
— E ti nebuna? intreba el pentru a o face sa-
si inchipuie ca ea a inventat totul, numai ca nu
era prea convins ca era un actor la fel de bun ca
bunica.
Gretel dadu din cap indreptându- i un deget
spre el.
— Ce ai spus, Bruno? insistii ea. Ai spus ca
existat cineva cu care trebuia sa fii. Cine e? Spune-
mi! Nu e nimeni pe aici cu care sa te joci, nu-i pa?
Bruno analiza dilema in care se afla. Pe de o
pane, el si sora lui aveau in comun ceva crucial: nu
erau adulti. §i cu toate cii nu se ostenise niciodatii
160 JOHN BOYNE
sit o intrebe, existau toate ansele ca i ea sa fie tot

atât de singura la Out-With ca ii el. La urma
urmei, la Berlin le avusese pe Gilda, pe Isobel i
pe Louise cu care se juca; puteau fi ni te fete
plictisitoare, dar erau prietenele ei. Aici nu avea pe
nimeni, cu exceptia colectiei ei de piipu i
neinsufletite. La urma urmei, cine itie ciit de
nebunñ era Gretel? Poate ca avea impresia ca
pñpu$ile ii vorbeau.
Pe de altii parte, ca Shmuel era prietenul /ui, nu
al ei, nu putea fi t8gâduit ii nu voia sa-l imparth cu
nimeni. Nu putea face deciit un singur lucru i
anume sa mintii.
— Am un prieten nou, incepu el. Un prieten
nou, pe care mâ due sa-l vad in fiecare zi. §i
acum ma a teaptii. Dar nu trebuie sa spui nimânui.
— De ce?
— Pentru ca e un prieten imaginar, rosti Bruno,
incercând pe cat putea sa arate stânjenit, aha ca
locotenentul Kotler când fusese incoltit in legñturd
cu povestea despre tatil din Elvetia. Ne jucam
amândoi, in fiecare zi.
Gretel deschise gura i se uitii la el, inainte de a
izbucni in riis.
— Un prieten imaginar! striga ea. Nu e$ti putin
cam mare pentru un prieten imaginar?
Bruno incercii sa arate ruiinat ii jenat, pentru a
face povestea i mai convingiitoare. Se foi in pat ii
nu o privi in ochi, ceea ce reu$i foarte bine i-1
fiicu sâ creadñ ca la urma urmei nu era un actor
pa de
prost. Ar fi dorit sa poata sa roieasca, dar era

cam greu, aha ca se gândi la toate lucrurile
jenante ce i se intâmplasera de-a lungul anilor,
intrebându-se daca ar putea sa o insele.
Astfel, se gândi la momentul când uitase sa
incuie u$a de la baie si bunica intrase inñuntru ii
vazuse totul. Se gândi la momentul când ridicase
mâna in clasa si ii spusese invatñtoarei „mamñ“
si toatii lumea a ras de el. Se gândi la momentul
când cézuse de pe bicicletii in fata unui grup de
fete, incercând sit execute o figurii specials, ii se
taiase la genunchi i plânsese.
§i una din aceste amintiri functions, aha ca
fata incepu sa-i ro easca.
—Uitii-te la tine, zise Gretel, confirmându-i.
Te-at inro it tot.
— Pentru ca n-am vrut sa-ti spun, zise Bruno.
— Un prieten imaginar! Cinstit, Bruno, e ti
un caz fara speran@.
Bruno zâmbi deoarece itia douñ lucruri. In
primul rând ca trebuia sa continue sa mintii $i in al
doilea rând cii, dacñ cineva pe aici era un Caz
fora Speran@, acela nu era el.
— Lasa-mii in pace, zise el. Vreau sa citesc.
— Ei bine, de ce nu te intinzi in pat, nu
inchizi ochii i nu-1 laii prietenul Btu imaginar
sa-ti citeasca? intreba Gretel, incântatii ca aflase
despre el ceva care nu putea fi uitat prea repede.
Te va scuti de o treaba.
162 JOHN BOYNE
— Poate ca-l voi termite sit-ti arunce papu ile
pe fereastra, ameninJ el.
— Fa asta $i o sa se iveasca ni te neplaceri
serioase, zise Gretel, tar el tia ce voia sa spuna.
Ei bine, spune-mi, Bruno. Ce faceti tu si
prietenul tiiu imaginar, ce il face aha de special?
Bruno se gândi. fsi dñdu seama ca intr-
adevdr voia sa vorbeasca despre Shmuel putin
mai mult i cii ar putea sa o faca, fârñ sa
trebuiasca sa-i spuna adevnrul in legiiturii cu
existenta lui.
— Vorbim despre toate, raspunse el. fi
povestesc despre casa noastre din Berlin $i despre
celelalte case i strazile i tarabele cu fructe ii
zarzavat i cafenelele i cum nu trebuie sa te duci
sâmbata dupa-amiaza in oral, dacñ nu vrei sa fii
imbrâncit de colo-colo, i despre Karl, $i Daniel,
si Martin, $i cum au fost ei cei mai buni trei
prieteni ai met pe vial.
— Ce interesant! rosti Gretel sarcasticñ,
deoarece recent i i sarbatorise ziua de nagtere,
implinise treisprezece ani ii considera ca
sarcasmul era cul- mea sofisticârii. §i el ce-ti
spune?
— El imi povesteste despre familia lui i
ceasor- nicada deasupra careia locuiau $i
aventurile pe care le-a avut venind aici $i despre
prietenii pe care ii are i oamenii pe care-i
cunoa te i b6ietii cu care obi$nuia sa se joace,
dar acuma n-o mai face deoarece au dispâmt,
fara macar sa-i spunñ la revedere.
— Sunii grozav de amuzant, zise ea. A vrea

sa fie si prietenul men imaginar.
— §i ieri mi-a spus ca bunicul lui n-a mai fost
vézut de zile intregi i nimeni nu tie unde este i
de ciite ori il intreaba pe tatil lui, acesta incepe
sa plângñ i-1 strânge in brate atiit de tare, incat
ii e teamñ ca o sa-l sufoce.
Bruno ajunse la sfârsitul propozitiei $i- i
diidu seama ca vocea ii devenise foane caldñ.
Erau lucruri pe care Shmuel i le spusese cu
adevarat, dar dintr-un motiv anume la ora aceea nu
intelesese ciit de trist trebuie sa se fi simtit prietenul
lui. Acum inst, când Ie rostise el insu i cu voce
tare, se simti ingrozitor cii nu incercase atunci
sit spuna ceva pentru a-1 inveseli pe Shmuel $i
incepuse sa vor- beascñ despre lucruri prosteiti,
cum ar fi explorarea.
„Maine am sa ma scuz pentru ceea ce am facut“, i i
spuse el.
— Daca tata ar ti ca vorbe$ti cu prieteni
imagi- nari, te-ar retine inauntru, zise Gretel.
Cred ca ar trebui sa te opreiti.
— De ce? intrebñ Bruno.
— Pentru cii e ceva nesanatos, raspunse ea. E
primul simptom de nebunie.
Bruno dñdu din cap.
— Nu cred ca pot sa ma opresc, zise el dupii
o pauzñ foarte lunga. Nu cred ca vreau asta.
164 JOHN BOYNE
— Ei bine, oricum, zise Gtetel, care devenise din
ce in ce mai prietenoasa cu fiecare secunde care
trecea, am sit péstrez secretul pentru mine, daca
asta vrei.
— Vezi tu, zise Bruno incercând sa para trist,
probabil at dreptate. Sa nu spui nimanui, bine?
Ea clatina din cap.
— Nimânui. Cu exceptia propriului meu prieten
imaginar.
Lui Bruno i se tare respiratia.
— Ai si tu unul? intreba el, inchipuindu- i-o
vorbind ore intregi cu o fata de vârsta ei din
partea cealaltii a gardului, amândoua sarcastice.
— Nu, raspunse ea râzând. Am treisprezece ani,
pentru numele cerului! Nu-mi pot permite sit
mii port ca un copil, aha ca tine.
§i cu aceasta ieqi nervoasa din camerñ i
Bruno putu sit o audñ vorbind cu piipu$ile in
camera de dincolo de hol, mustrându-le ca
facuserii aha o harababura in timp ce ea era
plecata, inciit acum nu ii mai rdmânea altceva de
facut decat sa le aranjeze la loc. Ce- i inchipuiau
oare, ca nu are nimic altceva mai bun de fiicut
cu timpul ei?
— Ce oameni! rosti apoi tare, inainte de a se
apuca de treaba.
Bruno incercñ sa se intoarcñ la cartea lui, dar isi
pierduse interesul i incepu sit priveasca ploaia i
sa se intrebe daca Shmuel, indiferent unde se
afla, se gândea la el i dacñ ii lipseau discutiile
lor tot atât de mult ca si lui.
CAPITOLUL CINCISPREZECE
Ceva ce n-ar fi trebuit sa faca
Timp de mai multe saptâmâni ploaia cazu

fârñ incetare, plouii si plouñ, deci Bruno i
Shmuel nu se vézura prea mult, aha cum le-ar fi
pliicut. Când se intâlneau, Bruno descoperea ca
prietenul lui il ingrijora, deoarece parea ca
devenea din ce in ce mai subtire cu fiecare zi ce
trecea, iar fala i se fiicuse din ce in ce mai cenu
ie. Ciiteodatii aducea cu el mai multii piiine i
brânza, pentru a le da lui Shmuel, i din când in
când reu$ea sa ascunde in buzunar i o bucatñ de
prñjitura cu ciocolatñ, dar drumul de acasii pânñ
la locul din gard unde se intâlneau biiietii era lung
$i uneori lui Bruno i se fñ- cea foame pe drum.
Astfel descoperi ca o mu - cñtura din prñjiturii
ducea la alta i asta conducea la alta, tar când
râmânea doar cu o imbuciiturii $tia ca nu trebuia
sa i-o mai dea lui Shmuel, deoarece n-ar face
decat sa-i strice pofta de mâncare, fara sit-l
satisfaca.
166 JOHN BOYNE
Ziua de n tere a tatei se apropia ii, cu toate ca
spusese cii nu vrea tiimbfiliiu, mama organizñ o
petrecere pentru toti ofiterii de la Out-With, dar
cel mai mare t6mbaliiu fu cu pregñtirile. De
fiecare data când se eza pentru a intocmi not
planuri pentru petrecere, locotenentul Kotler se
afla lânga ea ca sa o ajute, astfel inciit pârea ca cei
doi intocmesc mai multe liste decat ar fi putut avea
vreodatii nevoie.
Bruno decise sa intocmeasca $i el o listii pro-
prie. Insa o lista a motivelor pentru care nu-1
pliicea pe locotenentul Kotler. Intâi, faptul cii nu
zâmbea niciodata i intotdeauna arata ca i cum
incerca sa giiseasca pe cineva caruia sit-i infrângii
vointa.
In rarele ocazii când vorbea cu Bruno, ii spunea
„omuletule“, ceea ce era extrem de neplâcut,
deoarece, aha cum subliniase mama, inca nu
terminase de crescut.
Ca sa nu mai aminteascñ faptul cii se afla in
per- manentñ in camera de zi impreunii cu mama
ii facea glume cu ea, tar mama radea de glumele
lui mai mult deciit de cele ale tatei.
Odatii, când Bruno privea lagnrul de la
fereastra dormitorului situ, v6zu un caine
apropiindu-se de gard $i incepând sa latre cu
putere. Când locotenentul Kotler fl auzi, se
indrepta direct spre ciiine st-l impu$cii.
§i mai era $i aiureala aia cu Gretel care

aparea de fiecare datii când era el prin preajma.
Apoi, Bruno nu uitase nici seara aceea cu Pavel,
chelnerul care in realitate era doctor, i cat de
furios fusese tânérul locotenent.
De asemenea, de ciite ori tata era chemat la
Berlin intr-o calatorie mai lungit, locotenentul se
invârtea pe lângii casa, ca i cum ar fi avut cine
stie ce sarcinñ: era acolo când Bruno se ducea la
culcare i tot acolo era diminea i, chiar inainte
de a se trezi.
Mai existau i alte nenumârate motive pentru
care Bruno nu-l plñcea pe locotenentul Kotler,
dar acestea fura primele care-i venira in minte.
fntr-o dupa-amiazii, inainte de petrecerea
ono- mastics, Bruno se afla in camera lui cu u a
deschisa, când il auzi pe locotenentul Kotler
sosind ii vorbind cu cineva, deli nu putu sit audñ
pe nimeni rñspunzându-i. Cateva minute mai
târziu, o auzi pe mama dând dispozitii in legaturii
cu ce mai era de fiicut i pe locotenentul Kotler
spunând:
— N-avea grijii, tie el care parte a feliei e
unsa cu unt, dupa care rase intr-un fel neplñcut.
Bruno se indreptii spre camera de zi cu o
carte noua, pe care i-o daduse tata, cu titlul Insula
como- zi/or, cu intentia de a se za acolo sa
citeasca o ord sau douñ, dar când ajunse in
coridor dadu peste locotenentul Kotler, care
tocmai ieiea din bucatarie.
t68 JOHN BOYNE
— Bunii, omuletule, zise soldatul, rânjind la el
dispretuitor, ca de obicei.
— Buna, raspunse Bruno, incruntându-se.
— Ce cauti pe aici?
Bruno il privi fix i incepu sa se gândeasca la
inca fapte motive pentru care nu-1 putea suferi.
— Mii due iniiuntru sa citesc o cane, zise el,
indicând camera de zi.
Fara o vorba, Kotler ii smulse cartea din mânñ
i incepu sa o rasfoiasca.
—insula comorilor, comenta el. Despre ce e vorba?
— Ei bine, despre o insulin, incepu Bruno rar,
pentru a se asigura ca soldatul il poate urmâri. §i
pe ea existat o comoara.
—Asta puteam sa ghicesc $i eu, zise Kotler,
privindu-l de parca ar fi vrut sa ii faca cine itie ce,
daca ar fi fost fiul lui i nu fiul comandantului.
Spune-mi ceva ce nu tiu.
— Pe insulin e un pirat, adiiugii Bruno. fl
cheamii Long John Silver. §i un baiat cu numele
de Jim Hawkins.
— Un englez? intrebñ Kotler.
— Da, raspunse Bruno.
— Hmmm, mâr$i Ko8er.
Bruno il privi fix i se intrebñ când fi va
inapoia canea. Nu pnrea deosebit de interesat de
ea, dar când Bruno intinse mâna, o trase de-o
parte.
— Regret, adiiuga apoi intinzându-i-o din

nou, insii când Bruno intinse tar mâna, o trase
pentru a doua oara in laturi. O, regret, repetii el
i o mai intrase o data, dar de data aceasta Bruno
o in fiica, mai repede decat fu el in stare sa o
traga. E ti rapid, nu-i aha? bombani locotenentul
Kotler printre dinti. Bruno incerca sa treaca de el,
dar dintr-un motiv oarecare, locotenentul Kotler
pârea ca astazi voia
sa stea de vorbii cu el.
— E totul pregiitit pentru petrecere? intreba el.
— Ei bine, en sunt pregatit, raspunse Bruno
care, petrecând mult timp in ultima vreme cu
Gretel, capatase inclinatia ei spre sarcasm. in
numele tiiu nu pot vorbi.
—Vor fi o multime de oameni pe aici, zise
locotenentul Kotler, inspirând adânc i privind in
jur, ca ii cum aceasta ar fi fost casa lui, nu a lui
Bruno. Contam pe eel mai bun comportament din
partea ta, nu-i pa?
— Ei bine, er aha ma voi purta, zise Bruno.
Dar nu pot sa vorbesc si pentru tine.
—Ai cam multe de spus pentru un omulet,
comenta locotenentul Kotler.
Bruno i$i ingustii ochii i i i dori sit fie mai
inalt, mai putemic i cu opt ani mai mare. Furia
explode in el ca un balon si-1 facu sa-ii doreasca
sa aiba curajul de a spune exact ce voia sa
spuna. Una e, hotnri el, ca mama sau tata sa-ti
spuna ce sa faci —
170 JOHN BOYNE
era perfect rezonabil i de a teptat — dar era cu

totul altceva sa-ti spunii un strain ce sa faci.
Chiar cineva cu un titlu pretentios de
,locotenent“.
— O, Kurt, dragule, tot aici esti, zise mama,
iesind din bucatarie si venind spre ei. Am putin
timp liber acum, dacñ... O! rosti ea, observându-
l pe Bruno. Bruno! Ce faci aici?
— Ma duceam in camera de zi sit citesc o
carte, zise Bruno. Sau eel putin am incercat.
— Ei bine, pentru moment fugi in buciitiirie,
zise ea. Am nevoie sa vorbesc ceva personal cu
locotenentul Kotler.
§i intrara amândoi in camera de zi, tar locote-
nentul Kotler ii inchise u$a in nas.
Clocotind de furie, Bruno intra in bucatiirie ii
avu cea mai mare surprize a vietii lui. Acolo, stând
la masii, depane de partea cealaltii a gardului, se
afla Shmuel. Lui Bruno nu-i vent sit- i creadñ
ochilor.
— Shmuel! rosti el. Ce faci aici?
Shmuel ridica ochii si fata lui ingrozita se
luminñ de un zâmbet larg când i$i vâzu
prietenul.
— Bruno! zise el.
— Ce faci aici? repeta Bruno, pentru cii, deli
inca nu intelesese bine ce se intâmpla de cealalta
parte a gardului, era totuii ceva in legiiturii cu
oamenii aceia care-l facea sa- i inchipuie ca nu
trebuiau sa vina aici, in casa.
— El m-a adus, riispunse Shmuel.

— El? intrebñ Bruno. Doar nu vrei sit spui ca
locotenentul Kotler?
— Ba da. A spus ca e ceva de facut aici,
pentru mine.
§i, când Bruno se uita mai bine vézu pe masa
asezate iaizeci i patru de pahare mici, ca cele pe
care le folosea mama când lua unul din
siropurile ei medicinale, i lângñ ele un castron
cu apa calda plina de spuma i o multime de
iervetele de hânie.
— Ce naiba faci? mai intrebii Bruno.
— Mi-au cerut sa spal paharele, riispunse
Shmuel. Au spus ca au nevoie de cineva cu
degete subtiri.
Ca pentru a dovedi ceea ce Bruno tia deja,
intrase mâna i acesta nu se putu opri sa nu
observe ca semana cu mâna scheletului pe care
Herr Liszt il adusese intr-o zi când au studiat
anatomia umanñ.
— Inainte n-am observat, zise el cu o voce
plinii de neincredere, aproape adresându-se lui
insu i.
— Ce n-at observat? intrebñ Shmuel.
Drept râspuns, Bruno intinse i el mâna, astfel
ca vârfurile degetelor lor mijlocii aproape se
atinserii.
— Miiinile noastre, zise el. Sunt aha de
diferite. Uite-te! Cei doi baieti se uitarii in acela
i timp. Diferenta era unor de remarcat. Deli Bruno
era mic pentru vârsta lui ii in mod categoric nu
era gras,
1Z2 JOHN BOYNE
mâna lui pérea sânatoasa i plinii de viata.

Venele nu erau vizibile pe sub piele, iar degetele
nu erau mai mici decat niite r6murele. Totu$i,
mâna lui Shmuel spunea altñ poveste. Cum de au
ajuns pa? intreba Bruno.
— Nu tiu, rñspunse Shmuel. De obicei arñtau
ca ale tale, dar n-am observat când s-au schimbat.
Toata lumea de pe partea mea a gardului arata
acum aha.
Bruno se incruntii. Se gândea la oamenii cu
pijamale in dungi i se intreba ce se intâmplñ la
Out-With daca ii facea pe oameni sa arate atât de
bolnavi. Nimic nu avea vreun un sens pentru el.
Nevoind sa se mai uite la mâna lui Shmuel, Bruno
se intoarse i deschise frigiderul, scotocind rna-
untru dupa ceva de mâncare. De la masa de prânz
ramiisese o jumatate de put umplut, si ochii lui
Bruno sclipirii de incântare, pentru ca putine lu-
cruri in viati fi plñceau mai mult deciit puiul rece,
umplut cu salvie i ceapii. Luii un cutit din sertar
st-ii die ciiteva felii zdravene, pe care Ie infñ urii
in umplutura inainte de a se intoarce din nou spre
prietenul lui.
— Sunt foarte bucuros ca esti aici, zise el,
vorbind cu gura plina. Daca n-ar trebui sa speli
paharele, a fi putut sa-ti arat camera mea.
— Mi-a spus sa nu mii misc de aici, sau o sa
am
necazuri.
— Nu mi-ar pñsa de el, zise

Bruno, incercând sit arate mai curajos decat in
realitate. Asta nu e casa lui, e a mea, ii când tata e
plecat eu comand aici. Poti sit crezi cii n-a citit
niciodatñ Insula comorilor? Shmuel ariita ca i
cum nici nu-l asculta, in schimb ochii i se
fixaserâ pe bucatile de pui umplut, pe care
Bruno Ie mu ca din când in când. Dupa o clipa
Bruno tit diidu seama la ce se uitii, i
se simti vinovat.
— Regret, Shmuel, adiiuga repede. Ar fi
trebuit sa-ti dau i tie putin put. T'-e foame?
— Asta e o intrebare pe care n-ar trebui sa mi-o
put niciodatii, raspunse Shmuel care, cu toate ca
nu o intâlnise in viata lui pe Gretel, $tia i el ciite
ceva despre sarcasm.
— A$teapta, am sa-ti tai ii tie putin, rdspunse
Bruno, deschizând frigiderul st mai taind trei felii
zdravene.
— Nu, dacii se intoarce. zise Shmuel, scuturând
din cap repede si uitându-se spre u 6.
— Daca se intoarce, cine? Vrei sa spui ca
locotenentul Kotler?
— Sunt aici doar pentru a spfila pahare, zise el,
privind disperat castronul cu apa din fata lui, apoi
uitându-se la feliile de put pe care i le intindea
Bruno.
— N-o sa-i pese, zise acesta, mirat ciit de neli-
niitit parea Shmuel. Nu e deciit ni te mâncare.
J74 JOHN BOYNE
— Nu pot, zise Shmuel, scuturând din cap si
arâtând parca gata sa plânga. Se va intoarce, tiu
ca aha va fi, continuii el incfilecând propozitiile
de grabit ce era. Ar fi trebuit sa Ie manânc când
mi le-ai oferit la inceput, acum e prea târziu,
daca le iau i vine i...
— Shmuel! Ascultat! interveni Bruno, facând
un pas inainte i punând feliile in mâna
prietenului sau. Manâncii-le! Au mai mrnas o
multime i pentru ei — nu trebuie sa fit
ingrijorat de asta.
Baiatul privi fix camea din mâna, apoi ridicñ
privirea spre Bruno cu ni te ochi mari i recu-
noscatori, dar ingroziti. Mai aruncñ o printre
spre u ñ i apoi paru ca ia o hotarâre, deoarece
arunca in gura toate cele trei felii deodatñ i Ie
inghiti in ciiteva secunde.
— Ei bine, n-ar trebui sit mânânci pa de
repede, interveni Bruno. O sit-ti facii rau.
— Nu-mi pasa, rosti Shmuel cu un zâmbet slab.
MulJvmesc, Bruno.
Acesta ii zâmbi la rândul lui i era gata sit-i
mai ofere de mâncare, dar chiar in acel moment
in buciitiirie intrii locotenentul Kotler, care se
opri când ii vazu pe cei doi baieti vorbind. Bruno
se ui I la el, simtind cum atmosfera devine din
ce in ce mai incarcata i vñzand umerii lui
Shmuel coborand, in timp ce intindea mâna dupa
alt pahar pe care incepu sa-1 spele. Ignorându-1
pe Bruno,
locotenentul Kotler se indreptii spre Shmuel i se

uitat fix la el.
— Ce faci? striga el. Nu ti-am spus sa speli
paharele astea?
Shmuel dñdu repede din cap i incepu sa tre-
mure unor, in timp ce lua alt ervet pe care il inmuie
— Cine it-a spus ca ti-e permis sa vorbe ti in

casa
asta? continuñ Kotler. Indrâzne ti sa nu mi te supui?
— Nu, domnule, zise Shmuel incet. Regret,
domnule.
Ridica ochii spre locotenentul Kotler, care se
incruntii aplecându-se unor inainte i clatinând din
cap, in timp ce examina figura bdiatului.
— Ai mâncat? intreba el cu voce calma, ca ii
cum
de-abia ii venea sa creada.
Shmuel diidu din cap.
— Ai mâncat, insistii locotenentul Kotler. Ai
furat ceva din frigider?
Shmuel deschise gura ii o inchise la loc. Apoi o
deschise din nou, incercând sa gâseascii cuvintele,
farñ sa reu easca. Se uitii la Bruno, implorându-i
din ochi ajutorul.
— Rdspunde-mi! zbiera locotenentul Kotler. Ai
furat ceva din frigider?
— Nu, domnule. El mi-a dat, raspunse
Shmuel,
lacrimile inundându-i ochii in timp ce-i arunca lui
1Z6 JOHN BOYNE
Bruno o printre piezi a. E prietenul meu, mai
adñugii el.
— Ce e...?!? incepu locotenentul Kotler,
privindu-l nedumerit pe Bruno. Ezita. Ce vrei
sa spui cum ca e prietenul Btu? intreba el. fl
cuno$ti pe baiatul asta, Bruno?
Gura lui Bruno se deschise, incercând sit- i
aminteasca felul cum ti-o folose ti când vrei sit
roste ti „da“. Nu vézuse niciodatii pe nimeni atât de
ingrozit cum era Shmuel in acel moment ii ar fi
vrut sa spuna exact ceea ce putea sa imbu-
natiiteasca situatia, dar i i dadu seama ca nu era in
stare; pentru ca se simtea ii el la fel de ingrozit.
— fl cunosti pe baiatul ñsta? repetii Kotler cu
voce si mai putemica. Ai vorbit cu prizonierii?
— Eu... era aici când am intrat, zise Bruno. Spala
— Nu asta te-am intrebat, sublinie Kotler. L-at

mai vazut i inainte? Ai vorbit cu el? De ce spune
ca e ti prietenul lui?
Bruno ar fi vrut sa o ia la fuga. II ura pe locote-
nentul Kotler ii, aha cum venea incet spre el, la
tot ce se putu gândi era dupii-amiaza când il
viizuse impu$când un ciiine si seara când Pavel il
infuriase atât de rau incat...
— Raspunde-mi, Bruno! mai zbiera Kotler, cu
fata din ce in ce mai ro$ie. A treia oarii nu te mai
intreb.
Baiatul cu pijamale in dungi tZ7
— N-am
vorbit niciodati cu el, zise repede Bruno. Nu l-am
vâzut niciodatii in viata mea. Nu-1 cunosc.
Locotenentul Kotler dñdu din cap i paru
multumit de râspuns. Foane incet intoarse capul
i se uitñ la Shmuel, care nu mai plângea, ci privea
in jos, pérând ca incearcñ sa- i convingii sufletul sa
nu mai râmânâ in trupul lui firav, ci sa iasâ afarâ,
sit zboare pe u a i sa se ridice la cer, alunecând
printre
nori pânii ce va ajunge departe de aceste locuri.
— Terminii de spalat toate paharele alea, rosti
locotenentul Kotler cu o voce foarte scazutii,
vorbind atât de incet incat Bruno de abia il auzi.
Era ca i cum toatii furia lui se transformase in
altceva. Nu chiar in opusul ei, ci ceva nea teptat
i teribil. Apoi, adñugii el, vin sa te iau i sa te
due inapoi in lagar, unde vom purta o discutie
despre ce li se intâmplii b6ietilor care fura. S-a
inteles?
Shmuel dñdu din cap ii lua alt iervetel cu care
incepu sa curete alt pahar; Bruno il privi in timp ce
degetele ii tremurau i i i diidu seama ca de
teama sa nu spargâ vreunul. fi sari inima dar, cu
toate ca ar fi vrut, nu reu$i sa se uite in altñ
pane.
— Haide, omulelule, i se adresa locotenentul
Kotler, venind spre el $i inconjurându-i umeri cu un
brat lipsit de prietenie. Te duci in camera de zi, iti
cite ti cartea i-1 lvi pe acest mic... sa-ii termine
treaba
Folosise acel i cuvânt pe care-l folosise st
fa(6 de Pavel când il trimisese sit gaseasca
cauciucul.
178 JOHN BOYNE
Bruno dadu din cap, se intoarse i p6rasi bu-
ciitiria fara sa se uite inapoi. Stomacul i se
rasucea si pentru o clipa avu impresia ca e gata
sa vomite. Nu se simtise niciodata in viata lui pa
de ruiinat; nu- i imaginase niciodatii cii ar fi fost
in stare sa se comporte atât de cmd. Se intreba
cum un baiat, care credea despre el ca e bun,
poate sâ se comporte cu un prieten intr-un mod
atât de lay. Rdmase in camera de zi ore intregi,
dar nu putu sa se concentreze asupra cartii $i
nici nu cutezii sâ se ducii inapoi in bucat6rie,
deciit mai târziu in aceea i seara, dupa ce
locotenentul Kotler se intorsese si-l luase pe
Shmuel, ducându-l de acolo.
In toate dupii-amiezile care urmarii, Bruno

reveni la locul de lânga gard unde se intâlneau, dar
nu-l mai gasi pe Shmuel acolo. Dupa vreo
siiptimânii fu convins ca ceea ce fñcuse fusese atât
de teribil, incat nu va fi iertat niciodatd, dar in cea
de a saptea zi fu fericit sa-l vada pe Shmuel ca-l
aitepta, stând pe pémânt cu picioarele incruci
ate ca de obicei i privind larâna din fata lui.
— Shmuel, striga alergând spre el, ayzându-
se jos $i aproape plângând de u urare i de regret.
iññ pare atât de riiu, Shmuel! Nu $tiu de ce am
fdcut asta. Spune-mi cii ma ieqi.
— E in regular, rosti Shmuel, privindu-1.
Pe faci avea o multime de vânat6i si Bruno se

strâmba, uitând pentru moment sa se mai scuze.
— Ce ti s-a intâmplat? inbnbii apoi i nu mai
teptii raspunsul. De la bicicletii? Pentru ca pa mi
s-a intâmplat i mie la Berlin, acum vreo doi ani.
Am cézut pentru ca am pedalat prea repede ii am
avut vânatn negre ii albastre saptimâni inbngi. Te
doare?
— Nu le mai simt, raspunse Shmuel.
— Arata ca ii cum te-ar durea.
— Nu mai simt nimic, rosti Shmuel.
— Ei bine, regret cele intâmplate saptiimâna
trecutii, zise Bruno. II urñsc pe locotenentul
Kotler. Crede ca el e mare $i tare pe aici, dar nu
e. Ezitii o clipa, nevrând sa se sustraga vinei.
Simtea nevoia sa se mai scuze o data ii chiar
voia sa o faca. lmi pare foarte riiu, Shmuel, rosti
cu voce clarii. Nu-mi vine sa cred ca nu i-am spus
adevérul. N-am trñdat niciodatii vreun prieten in
felul acesta. Shmuel, mi-e rusine de mine insumi.
Când spuse asta, Shmuel zâmbi dând din cap,
tar Bruno tiu cii fusese iertat. Apoi Shmuel fiicu
ceva ce nu fñcuse niciodata inainte. Ridicai
partea de jos a gardului, aha cum facea când
Bruno ii aducea de mâncare, dar de aceastñ datii
prin spatiul creat intinse mâna i o tinu aha, a
teptând pâna ce Bruno facu acela$i lucru ii cei
dot bñieti iii strânserâ mainile ii-ii zâmbirii unul
altuia.
Fu pentru prima oarñ când se atinserñ.
CAPITOLUL }AISPREZECE
Tunsoarea
Trecuse aproape un an de când Bruno sosise

acasa ii o gñsise pe Maria impachetându-i lucrurile
i amintirile despre viata de la Berlin aproape se
tersesera. Când se gândea in urma nu putea sa-ii
aduci aminte deciit ca Martin ii Karl erau doi
dintre cei mai buni trei prieteni at lui pe viatñ dar,
deli incerca cu toata puterea, nu- i mai amintea
cine era eel de-al treilea. §i atunci se intâmplñ
ceva, astfel ca pentru douii zile pérñsiserñ Out-
With si sa se intorsesera la fosta lor casa: murise
bunica si familia trebui sa se duca la
inmormântare.
In timp ce se afla acolo, Bruno isi diidu
seama cii nu mai era la fel de mic cum fusese
când pleca- sent de acasa, deoarece putea sa
vadñ lucruri pe care nu putuse sa le vadii inainte
$i, când rdmasera mai mult timp in casa, se putu
uita pe fereastra de la mansarda si vazu tot
Berlinul fârñ sa fie nevoie sa se ridice in vârful
picioarelor.
B4iatul cu pijamale in dungi 18t
Bruno n-o mai vézuse pe bunica lui de când

pâriisise Berlinul, dar se gândise la ea aproape in
fiecare zi. Ceea ce-$i amintea eel mai bine erau
spectacolele pe care ea impreuna cu el si cu
Gretel le dadeau de Craciun i de aniversari ii
cum intotdeauna ii facea costumul care se
potrivea cel mai bine, indiferent ce rol juca.
Gândul ca niciodatii nu vor mai putea face asta il
intrista foane mult.
Cele doua zile petrecute la Berlin fuseserii si ele
triste. La inmormântare Bruno, i Gretel i tata $i
mama i bunicul stñtusera in primul rând, tata
purtând cea mai impresionanta uniformii a lui,
scrobitii si calcate, si toate decoratiile. Mama ii
spusese lui Bruno ca tata era deosebit de trist, pen-
tru ca se certase cu bunica ii nu mai reu ise sa se
impace cu ea inainte de a muri.
La biserica erau o multime de coroane i tata
era foane mândru cii una dintre ele fusese
trimisñ de Fury, dar când mama auzise asta,
spusese ca bunica s-ar fi r8sucit in mormânt
dacñ ar fi tiut.
Când s-au inapoiat la Out-With, Bruno se
simti aproape incântat. Casa de aici devenise
acum c8minul lui $i incetase sa mai fie ingrijorat
de faptul ca avea doar trei niveluri, si nu cinci,
i nu-l mai plictisea atât de mult ca soldatñ
veneau i plecau, ca ii cum erau stiipânii locului.
fncet, incepu sa i se parti ca, la urma urmei,
lucrurile nu erau chiar aha de rele aici, mai ales
de când il intâlnise pe Shmuel.
§tia ca erau destule motive pentru a fi incântat,
182 JOHN BOYNE
cum ar fi faptul cii acum tata si mama pâreau tot

timpul veseli $i mama nu trebuia sa-$i mai faca
siesta de dupa-amiaza atât de des sau sa bea
atâtea siropuri medicinale. lar Gretel trecea printr-o
faza — vorba mamei — pa ca avea grijii sa nu-i
stea in cale. Mai era i faptul ca locotenentul
Kotler fusese transferat de la Out-With li nu se
mai afla prin preajmii, pentru a-l face pe Bruno
furios si suparat tot timpul. (Plecarea lui
intervenise brusc, $i in legiiturñ cu asta
existasera o groazñ de urlete intre tata $i mama,
noaptea târziu, insa in mod categoric plecase $i
nu urma sa mai revinii; Gretel era de
neconsolat.) §i mai era un motiv pentru care era
incântat: nimeni nu-i mai spunea „omule{ule“.
Dar cea mai minunat6 treaba era ca avea un
prieten cu numele Shmuel.
Se bucura mergând pe lânga gard in fiecare
dupa-amiaza $i era incântat sa vada ca in
ultimele zile prietenul lui pârea mult mai fericit,
iar ochii lui parca nu mai erau atât de infundati in
orbite, deli trupul ii era ridicol de slab, iar fata de
un cenu$iu neplacut.
lntr-o zi, in timp ce statea in fata lui, in locul
obiinuit, Bruno remarcii:
— Asta e cea mai ciudatii prietenie care a
existat vreodatii.
— De ce?
— Deoarece cu toti ceilalti baieti, cu care am
fost
cândva prieten, puteam sa ma joc, raspunse el. Noi
doi insa nu ne-am jucat niciodati impreunñ. Tot ce

facem este sit slim aici i sit vorbim.
—Mie imi place sa slim aici ii sa vorbim,
raspunse Shmuel.
— Ei bine, si mie, afirma Bruno. Dar e pacat ca
nu putem sa facem din când in când ii ceva mai
captivant. Poate putina explorase. Sau o panida de
fotbal. Nu ne-am vazut niciodatii unul pe altul font
sit avem intre noi gardul de sârma.
Bruno facea adesea comentarii de genul acesta,
deoarece voia sa creadii ca incidentul de acum
ciiteva luni, când negase prietenia lui cu Shmuel,
nu avusese loc niciodata. Inca se mai ruga in sinea
lui si se simtea prost pentru modul in care se
compor- tase, deli Shmuel, spre lauda lui, p6rea sit
fi uitat deja intâmplarea.
— Poate ca intr-o zi pa vom face, zise Shmuel.
Daca ne vor da drumul vreodatii.
Bruno incepu sit se gândeasca din ce in ce mai
des la cele douñ paqi ale gardului i in primul
rând la motivul pentru care se afla gardul acolo.
Se gândi sa vorbeasca cu tata sau cu mama despre
asta, dar banui ca se vor infuria, sau ii vor spune
ceva nepliicut despre Shmuel si familia lui, pa cii
in loc de asta fñcu ceva destul de neobi nuit.
Hot6ri sit stea de vorbñ cu Cazul font Sperantii.
Camera lui Gretel se schimbase destul de
mult fat de ultima data când fusese el iniiuntru.
in primul rând, nu se mai vedea nici o piipu ñ.
Intr-o
/83 JOHN BOYNE
dupii-amiaza, cam cu o lunii inainte, in perioada in
care locotenentul Kotler pâriisise Out-With, Gretel
hotariise ca nu-i mai plac papu$ile, le pusese in
patru saci mari i le aruncase. In locul lor atârnase
harta Europei pe care i-o diiduse tata $i zilnic
infigea in ea ni te ace, pe care le muta intotdeauna
dupa ce citea ziarul de dimineata. Bruno se gândi
ca probabil innebunise. Totusi, nu-l mai ironiza st
nici nu-l mai certa atât de des ca de obicei, aha ca i
se ppm ca n-ar fi rau sa aiba o discutie cu ea.
—Bunk, rosti dupa ce bñtu politicos la unii,
deoarece tia ce furioasii devenea când intra fora sa
faca aha.
— Ce vrei? intrebii Gretel, care stñtea la masa
de toaleta, incercând noi pieptânñturi.
— Nimic, zise Bruno.
— Atunci pleaca.
Bruno dadu din cap, dar intra inauntru si se
aiezñ pe marginea patului. Gretel il v6zu cu coada
ochiului, dar nu mai spuse nimic.
— Gretel, incepu el pâna la urma, pot sa te intreb
ceva?
— Dacii o faci repede, riispunse ea.
— Totul aici la Out-With... incepu el, dar ea il
intrerupse imediat.
— Nu i se spune Out-With, Bruno, zise
furioasa, ca i cum aceasta ar fi fost cea mai mare
greseala facutii de cineva in toatii istoria omenirii.
De ce nu poti pronunla corect?
— Dar aha se numeste, Out-With, protests el.

— Nu-i adev6rat, insiste ea, pronuntind corect
numele lagârului.
Bruno se incruntii i totodatii ridica din umeri.
— Aha am spus i eu, zise el.
— Nu, nu aha. Oricum, nu intentionez sa ma
cert cu tine, rosti Gretel, pierzându- i deja
râbdarea, ii pa foarte pumnii. Deci, ce este? Ce
vrei sa itii?
— Vreau sa tiu ceva despre gard, zise el
ferm, hotarând ca acesta era eel mai important
lucru cu care sa inceapa. Vreau sa tiu de ce se
aflñ aici.
Gretel se rñsuci pe scaun si-1 privi curioasa.
— Vrei sa spui cii nu Stir? intreba ea.
— Nu, riispunse Bruno. Nu inteleg de ce nu ni
se permite sa mergem in partea cealalta. Ce e riiu
in legñtura cu noi, ca nu putem sa mergem dincolo
sit ne jucam?
Gretel il privi fix, apoi deodatii incepu sa radii,
oprindu-se doar când observe cii Bruno era foar-
te serios.
— Bruno, zise Gretel cu voce nevinovatñ,
pentru ea fiind lucrul eel mai evident din lume,
gardul nu exista pentru a ne opri pe not sa
mergem acolo. Exista pentru a-i opri pe ei sa vinii
aici.
Bruno reflector adânc, dar asta nu fiicu lucrurile
mai clare.
— Dar de ce? intreba el.
—Deoarece ei trebuie sa fie tinuti impreuna,
explica Gretel.
186 JOHN BOYNE
— impreuna cu familiile lor, vrei sa spui?
— Ei bine, da, cu familiile lor. Dar st cu se-
menii lor.
— Ce intelegi prin semenii
lor? Gretel ofta i scuturii din
cap.
— Cu ceilald evrei, Bruno. Nu tiai asta? De
asta trebuie sa fie tinuti impreunñ. Nu pot sit se
amestece cu noi.
— Evrei, rosti Bruno, incercând pronuntia.
Chiar fi plñcea felul cum sunii. Evrei, repetñ el.
Toti oamenii de partea cealaltii a gardului sunt
evrei?
— Da, aha e, zise Gretel.
— Noi nu suntem evrei?
Gretel deschise mare gura, parca ar fi fost
plesnitii peste fata.
— Nu, Bruno, sublinie ea. Nu, in mod
categoric nu suntem. §i tu n-ar fi trebuit sa spui
niciodata ceva de genul acesta.
— Dar, de ce nu? Atunci, ce suntem noi?
— Not suntem... incepu Gretel, dar trebui sa
se opreasca pentru a reflecta. Not suntem... repetñ
ea, dar nu era prea sigurñ care era rñspunsul
corect la aceastii intrebare. Ei bine, noi nu suntem
evrei, zise ea in final.
— §tiu ca nu suntem, admise Bruno frustrat.
Dar te intreb, daca nu suntem evrei, ce suntem?
— Suntem opusul lor, zise Gretel, râspunzând
repede si parând satisfacutii de r8spuns. Da, asta e.
Noi suntem opusul lor.
— In regular, zise Bruno, incântat ca in sfârsit

tit fixase asta in minte. §i Opusul locuieite de
partea aceasta a gardului, iar evreii de partea
cealalta.
— Aha e, Bruno.
— Atunci evreilor nu le place de Opus.
— Nu, noul nu ne place de ei, prostule.
Bruno se incruntii. Lui Gretel i se spusese de
nenumârate ori cii nu-i este permis sa-1 faca prost,
dar ea continua sa-l jigneasca.
— Ei bine, de ce nu ne place de ei? intrebii el.
— Pentru ca sunt evrei, zise Gretel.
— Aha! Deci Opusul i evreii nu se inteleg.
— Nu, Bruno, spuse Gretel foarte incet,
deoarece descoperise ceva neobisnuit in parul ei $i
acum il examina atenta.
— Ei bine, nu se poate ca cineva sit-i adune
impreunii i...
Dar fu intrerupt brusc de sunetul scos de
Gretel, sunet care se transforma intr-un tipat
pâtrunzator, care o trezi pe mama din siesta de
dupa-amiaza st o facu sit vinii in goanñ in
dormitor.
fn timp ce incerca noi pieptânñturi, Gretel
descoperise un ou micut, nu mai mare deciit vârful
unui ac. il arata mamei, care se uita prin parul ei,
despartindu-l grabitii in $uvite, inainte de a se
indrepta spre Bruno si a face acel i lucru si cu el.
— O, nu-mi vine sa cred, zise mama furioasa.
§tiam ca aha se va intâmpla, intr-un astfel de loc.
188 JOHN BOYNE
Se dovedi ca atât Gretel, ciit $i Bruno aveau
pâduchi; Gretel trebui sa lie tratatii cu un
tampon special care mirosea oribil, dupii care
rémase in camera ei ore intregi, cu ochii
liicrimând.
§i Bruno fu iamponat, dar dupa aceea tata hot6ri
ca eel mai bine ar fi sa tare riiul de la rñdacinñ, ast-
fel ca luñ o lamer $i il rase pe Bruno in cap, actiune
ce-1 fiicu sa plângii. Nu dura mult $i privea cu
groaza cum parul ii zbura din cap i ateriza pe
du$umea la picioarele lui, dar tata spunea ca de
exact pa ceva era nevoie.
Dupii aceea, Bruno se privi in oglinda de la baie
$i simti ca-i vine rau. Acum, capul lui ariita
oribil, pentru ca era chel, iar ochii pareau
enormi. Aproape se sperie de ceea ce reflecta
oglinda.
— Nu-ti face griji, il asigurñ tata. O sit creases
la loc. E nevoie doar de ciiteva saptimâni.
— Murdéria de aici a provocat asta, zise
mama. Daca unii oameni ar putea sit vada
efectul pe care il are locul acesta asupra noastra,
a tuturor!
Când se privise in oglindii, Bruno nu se
putuse abtine sa nu observe cat de mult semana
acum cu Shmuel si sa se intrebe daca nu cumva
toti oamenii din partea cealaltii a gardului
avuseserñ piiduchi, de aceea aveau capetele rase.
Când, in ziua urmatoare, isi vazu prietenul,
Shmuel incepu sa riida de el, ceea ce ii scézu si mai
mult increderea in sine.
—Acum arñt exact ca tine, zise Bruno trist, ca

st cum era ceva ingrozitor de admis.
—Doar ca e ti mai gras, admise Shmuel.
CAP I TOLUL }APTESPREZECE
Mama iii urmeaza propriul drum
In urmiitoarele cateva saptamâni, mama arñta

din ce in ce mai nefericitñ de viata de la Out-
With i Bruno intelegea perfect de bine cauza. La
urma urmei, când sosiserii aici uriise $i el locul,
pentru ca nimic nu semana cu ce avusese acasa ii
ii lipseau cei trei cei mai buni prieteni pe viata.
Dar, cu timpul, pentru el situatia se schimbase,
in special datori I lui Shmuel, care devenise mai
important deciit fuseserñ vreodatii Karl sau Daniel
sau Martin. Mama insa nu avea un Shmuel al ei.
Nu era nimeni cu care sit stea de vorbii $i singura
persoanii cu care fusese oarecum prietenii —
tânarul locotenent Kotler — fusese transferatñ in
alta parte.
Deli incercase sa nu fie unul dintre acei
biiieti care-ii petrec timpul spionând prin gaura
cheii sau ascultând prin homul $emineului, intr-o
dupa-a- miaza Bruno trecea pe lânga biroul
tatalui in timp ce mama si tata erau iniiuntru,
purtând una dintre
discutiile lor. Nu intentionase sa traga cu

urechea, dar vorbeau tare si nu putu sa nu
audñ.
— E oribil, zicea mama. Pur ii simplu oribil.
Nu mai pot sa rabd.
— Nu avem de ales, zicea tata. Aceasta e sarcina
noastra i...
—Nu, aceasta e sarcina ra, sublinie mama.
Sarcina ra, nu a noastra. R8mâi, dacñ vrei.
— §i ce va crede lumea, intrebñ tata, dacñ vñ
dau voie tie i copiilor sa va inapoiati la Berlin
farñ mine? Vor pune intrebari despre obligatia mea
de a
ltlllRCl d1C1.
— Munca? strigii mama. Nume ti asta munca?
Bruno nu auzi mai mult, deoarece vocile se
apropiau de unii i exista posibilitatea ca mama
sa iasa afara ca o furtuna, in cautarea unui strop
medicinal, aha ca urca scérile in fugii. Totu i,
auzise destul pentru a-si da seama ca se ivise ocazia
sa se intoarca la Berlin i, spre surpriza lui, nu- i
putea da seama ce simte in legatura cu asta.
O parte din el tit aducea aminte cii ii pliicuse
viata acolo, dar se schimbasera aha de multe
lucruri! Karl $i ceilalti doi cei mai buni prieteni, ale
error nume nu putea sa i le aminteascñ, probabil
ca 1-au uitat. Bunica a murit $i de bunicul aproape
nu mai auzise nimic; tata spunea ca devenise senil.
Pe de alte parte, se obi nuise cu viata la Out-
With: de Herr Liszt nu-i mai piisa, cu Maria
devenise mai prieten deciit fusese la Berlin, Gretel
192 JOHN BOYNE
incit mai trecea printr-o faza $i el avea grija sa nu-

i stea in cale (parea ca nu mai e chiar pa un Caz
fârñ Speranta ca pâna acum), iar intâlnirile de
dupa-a- miaza cu Shmuel il umpleau de fericire.
Bruno nu tia ce sa simta ii hotari ca, indife-
rent ce se va intâmpla, va accepta situatia fâra sa
se plângñ.
timp de ciiteva saptamâni, nu se schimba
absolut nimic; viata lor continuii la fel. Tata
petrecea ccl mai mult timp ori in birou, ori de partea
cealalta“ a gardului. Mama era foane liniitita in
timpul zilei $i avea imens de multe sieste de dupa-
amiaza, unele dintre ele nu chiar dupa-amiaza, ci
chiar i inainte de prânz, iar Bruno era ingrijorat
pentru sénñtatea ei, deoarece nu cunoscuse niciodata
pe nimeni care sa aiba nevoie de atât de multe
siropuri medicinale. Gretel st6tea in camera ei
concentrându-se asupra hiir(ilor pe care le atâmase
pe pereti ii consulta ore intregi ziarele inainte de
a muta acele cate putin. (Herr Liszt era deosebit
de incântat de aceastii activitate a ei.)
lar Bruno fñcea exact ceea ce se pretindea de
la el, nu mai facea probleme i se bucura ca are
un prieten secret, de care nu $tia nimeni.
Apoi, intr-una din zile, tata ii convoca pe Bruno
ii pe Gretel in biroul lui i-i informa despre
schimbarile ce vor avea loc.
— Stati jos, copii, zise el, indicând cele douii
fotolii mari din piele, pe care de obicei li se spunea
sit nu se aseze, când aveau ocazia sa viziteze biroul
tatdlui, din cauza mainilor lor murdare. Tata

statea la birou. Am hot6riit sa facem cateva
schimbari, continue el, aratând putin cam trist.
Spuneti-mi: sunteti fericiti aici?
— Da, tatit, sigur ca da, raspunse Gretel.
— Categoric, tata, zise si Bruno.
— §i nu vii lipse te deloc Berlinul?
Copiii facurñ o pauza de o clipa privindu-se
unul pe celalalt i intrebându-se care dintre ei
trebuie sa incerce sit rñspundii.
— Ei bine, mie imi lipse$te teribil, spuse pânñ
la urmei Gretel. Mi-ar plñcea sa am din nou
cateva prietene.
Bruno zâmbi, gândindu-se la secretul lui.
— Prietene... rosti tata, dând din cap. Da, m-
am gândit adesea la asta. Probabil ca uneori v-ati
simtit foarte singuri.
— Foarte singuri, confirms Gretel cu voce ferma.
— Tie Bruno... intreba tata, uitându-se la el.
§i tie iti lipsesc prietenii?
— Ei bine, da, zise el, studiindu- i cu grijii
rois- punsul. Dar cred ca, indiferent unde m-a
duce, mi-ar lipsi cineva.
Era o aluzie indirecta la Shmuel, dar nu voia
sa fie mai explicit de atât.
— Dar ti-ar placea sa te intorci la Berlin?
intreba tata. Dacii s-ar ivi ocazia?
— Toti? intreba Bruno.
Tata scoase un oftat adânc ii scuturii din cap.
t94 JOHN BOYNE
— Mama, Gretel si cu tine. Inapoi, in fosta
noastra casa din Berlin Ti-ar pliicea asta?
Bruno reflecta.
— Ei bine, nu mi-ar plñcea daca n-at fi $i tu
acolo, afirma el, deoarece acesta era adevérul.
— Aha ca at prefera sit stai aici, cu mine?
— A prefera ca toti patru sa finn impreunñ,
zise el, incluzând-o in sila i pe Gretel. Indiferent
daca ar fi la Berlin sau la Out-With.
— O, Bruno! rosti Gretel exasperatii, si el nu-
i diidu seama dacii din cauza ca ii distrugea
planurile de intoarcere acasii sau din cauza (cum
spunea ea) ca el continua sa pronunte gre it
numele céminului lor de aici.
— Ei bine, pentru moment mi-e teama ca
acest lucru e imposibil, interveni tata. Mi-e
teama ca Fury nu mñ va elibera de sarcina pe
care o am. Mama, pe de altñ parte, considera ca ar
fi timpul ca voi trei sa vñ intoarceti la Berlin, sa
redeschideti casa ii, când mii gândesc la asta...
Fiicu o pauza de o clipii privind afara pe
fereastra din stânga — fereastra prin care se
vedea lagérul din partea cealalta a gardului. Când
ma gândesc la asta, poate ca are dreptate. Poate
cii asta nu e un loc pentru copii.
— Existat sute de copii aici, sari Bruno fora sa
se gândeascñ prea mult la ce spune. Doar ca sunt
de partea cealaltii a gardului.
Remarca fu urmatii de trecere, dar nu semana
cu o trecere normalii, aceea care intervenea când
nu
mai vorbea nimeni. Era ca o tacere plini de zgo-

mot. Tata i Gretel se uitau la el $i el clipi surprins.
—Ce vrei sa spui, ca exista sute de copii
aici? intreba tata. Ce tii tu despre ce se intâmplii
aici?
Bruno deschise gura sa raspundii, dar se
temu cii- i va provoca mari neplaceri dacii va da
in vileag prea multe.
— Pot sit-i vñd de la fereastra dormitorului
meu, zise el in sfâr it. Sunt foarte departe,
desigur, dar par sa fie sute. Toti imbracati cu
pijamale in dungi.
— Pijamale in dungi, adevârat, rosti tata,
dând din cap. §i tu te-ai uitat la ei, nu-i aha?
— Ei bine, i-am vazut, afirmii el. Nu sunt
sigur daca e acela i lucru.
Tata zâmbi.
— Foarte bine, Bruno, zise el. §i ai dreptate, nu
e acel i lucru. Ezitat din nou i apoi dadu iar din
cap, ca i cum luase deja o hotarâre. Da, are
dreptate, zise el cu glas tare, dar fdra sit se uite nici
la Gretel, nici la Bruno. Categoric are dreptate. Ati
stat aici destul de mult timp. A venit vremea sa
plecau acasa.
§i astfel hotdrârea a fost luata. Se trimise vorbii
sa se facii ordine i curatenie in casa, sa se spele
geamurile, sa se lustruiasca balustrada, sa se calce
lenjeria, sa se facii paturile ii tata anunta ca mama,
Gretel si Bruno vor sosi la Berlin intr-o saptamâna.
Bruno descoperi ca nu dorea asta atât de mult
cum s-ar fi teptat i ii era teamñ de momentul
când va trebui sa-i spunñ noutiitile lui Shmuel.
CAP I TOLUL OPTS PREZE CE
Planuind aventura fmalii
A doua zi dupa ce tata ii spuse lui Bruno ca

in curând se va inapoia la Berlin, Shmuel nu
vent la gard, ca de obicei. §i nici in urmñtoarea zi
nu apéru. Apoi nici in cealaltii. Când Bruno
ajunse la locul obi nuit, nimeni nu edea pe
pamânt cu picioarele incruciiate, pa ca teptii
zece minute. Când fu gata sa se intoarca acasii,
exbnm de ingrijorat ca va trebui sa paraseasca
Out-With fnra sa-ii mai vada prietenul, un punct
din depértare deveni o pata si aceasta deveni un
strop i acesta deveni o siluetii care deveni apoi
un baiat intr-o pijama in dungi.
Bruno zâmbi larg când vézu silueta aceea
venind spre el ii se ayza pe pamânt, scolând din
buzunar bucata de pâine st marul pe care le
adusese cu el, pentru Shmuel. Dar chiar i de la
distant putu sa-si dea seama cii prietenul lui arata
ii mai nefericit ca de obicei $i când ajunse lânga
gard nu intinse mâna dupii alimente, cu
obisnuita lui nerñbdare.
Baiatul cu pijamale in dungi 19a
— Am crezut ca n-at sa mai vii, rosti Bruno.
Am venit i ieri i alaltiiieri i n-at fost aici.
— Regret, zise Shmuel. S-a intâmplat ceva.
Bruno i1 privi si-ii miji ochii, incercând sa
ghiceasca ce putea sa fie. Se intreba daca nu cumva
i se spusese deja lui Shmuel cii el pleca acasñ: la
urma urmei, coincidente ca aceasta se intâmplau,
aha cum era ii faptul ca Bruno st Shmuel se nñscu-
sent in aceea$i zi.
— Ei bine, intrebii Bruno. Ce este?
— Papa, zise Shmuel. Nu putem sa-l giisim.
— Nu puteti sa-l gasiti? Foane ciudat. Vrei sit
spui ca s-a pierdut?
— Aha presupun, zise Shmuel. Luni era aici,
apoi s-a dus la lucru impreuna cu alti oameni i
nimeni nu s-a mai intors.
— §i nu ti-a scris vreo scrisoare? intreba
Bruno. Sau sa-ti lase un bilet in care sit-ti spunñ
când se intoarce?
— Nu, raspunse Shmuel.
—Ce ciudat, repetii Bruno. L-at ciiutat? mai
intrebii el dupñ o clipii.
— Sigur ca da, rosti Shmuel, suspinând. Am
facut ceea ce at spus tu mereu. Am fiicut
explorâri.
— §i n-ai gñsit nici o urma?
— Nici una.
— Ei bine, e foane surprinzator, comenta Bruno.
Dar eu cred ca trebuie sa existe o explicatie simpla.
198 JOHN BOYNE
— §i care ar fi asta? intrebñ Shmuel.
— Eu cred ca oamenii au fost duci la lucru in
alt oral i a trebuit sa ramâna acolo ciiteva zile,
pâna termina treaba. Oricum, aici serviciul nu e
prea bun. Ma tept sa se intoarca intr-o zi, douii.
— Sper, zise Shmuel, care pnrea gata sa plângii.
Nu tiu ce vom face fnra el.
— A putea sa-1 intreb pe tata, dacii vrei,
propuse Bruno cu prudent; spera ca Shmuel sa nu
fie de acord.
— Nu cred ca ar fi o idee prea buna, raspunse
acesta, ceea ce — spre dezamagirea lui Bruno —
nu era chiar o respingere categories.
— De ce nu? intreba el. Tata cunoaite foarte
bine viata din partea cealalta a gardului.
— Nu cred ca soldatii ne plac, afirmii Shmuel.
Ei bine, adauga el cu ceva ce semana cu un
zâmbet, atât cat putuse el sa schiteze. grin ca nu ne
plac. De fapt, ne uriisc.
Bruno se a ezñ jos, surprins.
— Sunt sigur ca nu te urasc, zise el.
— Ba da, sustinu Shmuel, aplecându-se
inainte cu ochii ingustati si buzele strânse de
furie. Dar, e in regular, pentru ca $i eu ii urasc pe
ei. fi urisc, repetñ el cu putere.
— Pe tata nu-l urñ ti, nu-i aha? intreba Bruno.
Shmuel i$i mu$cii buzele si nu rñspunse. fl
vâzuse pe tatal lui Bruno in nenum6rate rânduri $i
nu intelegea cum putea un astfel de om sa aiba

un fiu atât de prietenos si de amabil.
—Oricum, continuii Bruno dupñ o pauzii,
nevrând sa mai discute acest subiect, am i eu
ceva sa-ti spun.
— Adevârat? intrebii Shmuel privindu-l plin
de speranti.
— Da. Ma intorc la Berlin.
Shmuel ramase cu gura cñscatii de surprize.
— Când? intrebii el cu voce sugrumata.
—Deci, azi e joi, raspunse Bruno. Plecam
sâmbatâ dupa-masa.
— Pentru ciit timp? mai intrebñ Shmuel.
— Cred cii pentru totdeauna, zise Bruno.
Mamei nu-i place la Out-With — spune ca nu e un
loc unde sa-ti cre ti copiii — pa ca tata rémâne aici
la treaba, pentru ca Fury are planuri mari pentru
el, dar not ceilalti ne ducem acasa.
Rostise cuvântul „acasa“, in ciuda faptului ca
acuma nu mai era sigur unde era de fapt „casa“ lui.
— Aha ca n-am sit te mai viid? intrebâ Shmuel.
— Ei bine, poate cândva, raspunse Bruno. Ai
putea sa vii la Berlin, intr-o vacanta. La urma
urmei, nu poti sa stai aici pentru totdeauna. Poti
oare?
Shmuel dadu din cap.
— Presupun ca nu, zise el trist. Dacii pleci, n-
am sa mai am pe nimeni cu care sa stau de
vorba, adaugii apoi.
200 JOHN BOYNE
— Nu, rosti Bruno. Ar fi vrut sa adauge: „§i
mie imi ver lipsi, Shmuel“, dar descoperi ca ii
era jena s-o spuna. Aha ca maine va fi ultima
oara când ne vom mai vedea, continua el. Va
trebui sa ne luam râmas-bun. Voi incerca sa-ti
aduc ceva special de mâncare. Shmuel dñdu din
cap, dar nu gasi cuminte pentru a spune ciit de trist
era. A vrea sit ne jucam amândoi, adauge Bruno
dupii o lungñ pauzii. Macar o data. Pentru a ne
aminti dupa aceea.
— §i eu vrea, zise Shmuel.
— Am stat de vorbii mai mult de un an i nu
ne-am jucat niciodata. §i Stir ceva? In tot acest
timp, de la fereastra dormitorului meu m-am uitat
la locul unde stai tu i n-am reu it sit-mi dau
seama ce este acolo.
— Nu ti-ar pliicea, afirmii Shmuel. Casa
noastra e mult mai driigutii.
— Totusi, a vrea sa vad ce e, zise Bruno.
Shmuel se gândi cateva clipe, apoi intrase mâna
ii o baga pe sub gard ridicându-1 putin, cam atât
cat un bdiat mic, poate de marimea i forma lui
Bruno, sa se poatii strecura pe dedesubt.
— Ei bine, rosti Shmuel. Atunci de ce n-o
faci? Bruno clipi $i reflecta.
— Nu cred ca mi s-ar da voie, zise el cu indoiala.
— Probabil ca nu ti s-ar fi dat voie nici sa vii
aici i sa vorbe ti cu mine zilnic, comenta
Shmuel. Totu i, at facut-o, nu-i aha?
— Dar dacii fi fost prins, as fi avut mari

neplñceri, spuse Bruno, fiind sigur ca mama i
tata n-ar fi fost de acord.
— Asta e adevnrat, zise Shmuel, dând drumul
gardului sa cadñ la loc i privind in pamânt cu
lacrimi in ochi. Presupun ca am sa te vad mâine,
pentru a ne lua la revedere.
O clipa, nici unul dintre baieti nu mai rosti o
vorba. Deodatñ Bruno avu o idee grozava.
— Doar dacñ nu... incepu el, gândindu-se
putin, pentru a permite planului sa se contureze
mai bine in minte. f$i duse mâna la cap $i simti
ca acolo unde de obicei avea par, acum erau
doar ni te tept scurti. fti aminte ti ca mi-at spus
ca seman cu tine? il intreba pe Shmuel. De când
am fost ras in cap?
— Doar ca e ti mai gras, recunoscu Shmuel.
— Ei bine, daca e pa, comentii Bruno, i daca
ai avea si eu o pijama in dungi, as putea sa vin
acolo in vizita st nimeni n-ar observa.
Figura lui Shmuel se luminñ i zâmbi larg.
— Aha crezi? intrebñ el. Ai face asta?
— Sigur ca da, riispunse Bruno. Ar fi o
aventura grozava. Aventura noastra finala. fn sf
it, as putea sa fac niite explorâri.
— §i ai putea sa ma ajuti sit-l caut pe papa,
zise Shmuel.
— De ce nu? confirmñ Bruno. Vom face o
plim- bare pe acolo i vom vedea dacñ putem
gasi o
202 JOHN BOYNE
dovada. Asta e intotdeauna o treaba inteligenta

cand faci explorari. Singura problema este
obtinerea unei pijamale in dungi.
Shmuel dadu din cap.
— Asta e in regula, comenta el. Exista o
baraca unde Ie tin. Pot sit iau una de marimea
mea ti sa ti-o aduc. Astfel, ai putea sa te schimbi
$i sa mergem sa-l cautam pe papa.
— Minunat, rosti Bruno cuprins de entuziasmul
momentului. S-a stabilit.
— Ne intalnim maine la aceea3i ora, zise Shmuel.
— De data asta sa nu intârzii, il atentiona
Bruno, ridicându-se in picioare 5i scuturandu-se
de praf. §i nu uita pijamaua in dungi.
In dupa-amiaza aceea, ambii baieti plecam
acasa foarte bine dispu$i. Bruno i$i imagina ca-l
asteapta o aventura grozava 3i in sfârtit va avea
ocazia sa vada ce este in realitate de partea cealalta
a gardului, inainte de a se intoarce la Berlin —
nemaivorbind ti ca va intreprinde o mica explorase
serioasa — iar Shmuel intrezarea dansa de a avea
pe cineva care sa-l ajute sa-3i gaseasca tatfl. Una
peste alta, parea un plan foarte inteligent $i un
mod minunat de a-ti spune la revedere.
CAP I TOLUL NOUA SPREZECE
Ce s-a intâmplat a doua zi
A doua zi — vineri — era o zi ploioasa. Dimi-

neata, când Bruno se trezi $i se uita pe fereastrii,
fu deceptionat vazând ca ploua. Dacii astazi n-ar fi
fost ultima zi pe care el gi Shmuel mai puteau sa o
petreaca impreuna — fora sa mai mentioneze
faptul ca aventura era foarte emotionantii, in
special pentru ca implica o deghizare — ar fi
renuntat i ar fi a$teptat o dupa-amiazñ fora ploaie,
de siiptamâna viitoare, cand nu avea nimic special
in program.
Orele insa inaintau gi nu $tia ce sa faca. Insa era
doar dimineata $i se puteau intâmpla multe pânii
dupa-amiaza, când cei doi bâieti se intâlneau de
obicei. Pana atunci, sigur ploaia va inceta.
Se uita afara pe fereastra in timpul cursurilor de
dimineata cu Herr Liszt, dar nu viizu nici un semn
de domolire a ploii, care cadea zgomotos lovindu-
se de geam. Apoi privi din bucatarie, in timpul
prânzu- lui, cand in mod clar ploaia se mai
potolise ii de
204 JOHN BOYNE
dupa un nor negru aparura chiar cateva de raze
de soare. ln timpul lectiei de istorie $i geografie
de dupa-amiaza privi din nou afara, dar ploaia
cadea din nou, cu $i mai mare putere,
amenintând sa sparga geamul.
Din fericire, in jurul orei când Herr Liszt pleca,
ploaia se opri, aha ca Bruno tit puse o pereche
de ghete gi eel mai bun fulgarin al lui $i a tepti ca
drumul sa fie liber, dupa care parasi casa.
Ghetele lipñiau prin noroi, dar el se bucura de
plimbase mai mult decat oricand. Cu fiecare pas
parea ca e gata sa se impiedice $i sa cada, totu i
nu se intâmpla i reu$i sa-3i pastreze echilibrul,
chiar i intr-un moment deosebit de periculos,
când, ridicând piciorul stânga, gheata se intepeni in
noroi ti ramase descult.
Se uita la cer gi, cu toate ca era inca foarte
intunecat, se gandi ca probabil ziua avusese pane
de suficienti ploaie, aha ca in dupa-amiaza aceasta
totul va fi bine. Desigur, când se va intoarce
acasa, ii va fi greu sa explice de ce e atat de
murdar, dar va putea sa puna asta pe seama
faptului ca era un baiat cu un comportament tipic,
aha cum declarase adesea mama, i poate ca nu va
intâmpina prea multe necazuri. (in ultimele
c$teva zile, mama fusese deosebit de fericita, pe
masura ce fiecare cutie cu obiectele ei era sigilata
ti incarcata intr-un camion, pentru a fi dusa la
Berlin.)
Cand sosi Bruno, Shmuel il a$tepta i pentru

prima oara nu mai 3edea pe pamânt cu picioarele
incruci$ate privind tarâna din fata lui, ci statea in
picioare, sprijinit de gard.
— Buni, Bruno, zise el când iti v6zu prietenul
apropiindu-se.
— Buni, Shmuel, raspunse Bruno.
— Nu eram sigur ca ne vom revedea — vreau
sa spun, cu ploaia asta ti toate celelalte, rosti
Shmuel. M-am gandit ca s-ar putea sa fii retinut in
casa.
— Era gata-gata, ti chiar aha a fost o perioadii,
raspunse Bruno. Cu o vreme aha de uriita!
Shmuel dadu din cap ti intinse m$inile spre
Bruno, care deschise gura incântat. Tinea in maini
un pantalon de pijama, o bluza de pijama ti o
boneta de pânza in dungi, exact ca acelea pe care
Ie purta el. Nu aratau deosebit de curate, dar era o
deghizare, $i Bruno tia ci ni$te buni exploratori
purtau intotdeauna haine adecvate.
— Tot mai vrei sa ma ajuti sa-1 gasesc pe
papa? intreba Shmuel.
Bruno dadu repede din cap.
— Sigur ca da, afirma el, deli sa-l gaseasca pe
tatal lui Shmuel nu era in mintea lui la fel de
important ca proiectul de explorase a lumii aflatii
de partea cealalti a gardului. N-am sa te pârasesc.
206 JOHN BOYNE
Shmuel ridicai de la pamânt partea de jos a gardu-
lui $i pe dedesubt ii intinse lui Bruno
echipamentul, având mare grijñ sa nu atinga
noroiul de pe jos.
— Mul0imesc! mai zise Bruno, scérpinându-
$i capul tepos i intrebându-se de ce nu ti-a
amintit sa aducii o sacoia, pentru a-ii pune
hainele lui in ea Terenul era pa de noroios, se vor
strica cu totul daca Ie va lésa pe jos. Insii nu avea
de ales. Ori le Ilsa aici pâna mai târziu i ele se
umpleau de noroi; ori anula intreaga actiune ii
asta, aha cum $tie oricare explorator, nici nu
intra in discutie. Ei bine, acum intoarce-te,
adauga Bruno, indreptând un deget spre prietenul
lui care statea stingherit. Nu vreau sa te uiti la
mine!
Shmuel se intoarse $i Bruno i i scoase
fulgari- nul i-1 eza pe pamânt, ciit putu mai
bine. Apoi tit scoase cama a i pentru o clipa se
infiora de frig, inainte de a-si pune bluza de
pijama. Când o trase peste cap facu greieala sa
inspire pe nas; nu mirosea prea placut.
— Când a fost spalate ultima oarii? strigii el i
Shmuel se intoarse.
— Nu tiu daca a fost spalate vreodata, raspunse el.
— Intoarce-te! zise Bruno i Shmuel se executa“.
Bruno privi iar in dreapta ti in stânga, dar nu
se z6rea nimeni, pa ca incepu dificila operatie
de scoatere a pantalonilor, tinând pe rând c$te un
picior incallat pe pamânt. Era foane ciudat sa- i
scoata
pantalonii in aer liber i nu- i putea imagina ce ar

gândi cineva, daca l-ar vedea facând asta, dar pâna
la urma, cu mare efort, reu i sit rezolve
problema.
— Ei, acum poti sit te intorci.
Shmuel se intoarse exact când Bruno iii com-
pleta costumatia punându- i pe cap boneta de
pânzñ in dungi. Shmuel clipi i scuturii din cap. Era
de-a dreptul extraordinar! Cu toate ca Bruno nu era
nici pe depane la fel de slab ca baietii din partea lui
de gard, i nici la fel de palid, totu i, cu greu ar fi
putut cineva sit-i deosebeasca. „Acum, gandi
Shmuel, aproape ca suntem la fel, realmente.“
— stir de cine ñni aminte te asta? intreba
Bruno
$i Shmuel dadu din cap negând.
— De cine? intrebii apoi.
— iññ aminte te de bunica, zise el. fti aduci
aminte cii ti-am povestit despre ea? Cea care a
murit! Shmuel dadu din nou din cap; iii amintea,
deoarece Bruno ii vorbise mult despre ea in timpul
anului i ii spusese ciit de mult o iubea $i cum ar
fi vrut sa-i fi scris mai multe scrisori, inainte de
a muri. lmi amintette de scenetele pe care
obitnuia sit le joace impreuna cu Gretel $i cu mine,
continua Bruno privind dincolo de Shmuel, in
timp ce rememora zilele de la Berlin, o parte din
putinele amintiri ce refuzau sa se tearga. imi
aminte$te cum reu$ea ea sit-mi faca costumul
adecvat pentru piesa. „lmbraca haina care trebuie
i te vei simti
208 JOHN BOYNE
persoana care pietinzi ca e3ti“, imi spunea ea
intotdeauna. Presupun ca exact asta fac acuma,
nu-i aha? Ma prefac ca sunt cineva din partea
cealaltii a gardului.
— Un evreu, vrei st spui, zise Shmuel.
— Da, raspunse Bruno, schimbandu-se de pe un
picior pe altul, cam stingherit. Asta e adevârul.
Shmuel arata spre picioarele lui Bruno $i spre
ghetele grele cu care era incaltat.
— Va trebui sa Ie scoti $i pe astea, zise el.
Bruno pâru ingrozit.
— Dar noroiul? Doar nu te attepti sa merg cu
picioarele goale!
— Altfel vei fi recunoscut, afirma Shmuel. N-
ai nici o dansa.
Bruno ofta, dar tia ca prietenul lui avea drep-
tate, aha ca-ti scoase ghetele $i ciorapii $i Ie liisa
lângñ gramada de haine de pe pamânt. La inceput,
când picioarele goale atinsera noroiul, se simti ori-
bil; se ingropara pana la glezne ii de fiecare data
când ridica un picior se simtea #i mai rau. Dar,
dupa aceea, incepu chiar st-i placa.
Shmuel se apleca $i ridica partea de jos a gar-
dului, dar nu putu dec$t putin, astfel inc$t Bruno
nu avu altceva de facut decat st se rostogoleasca
pe dedesubt, reutind astfel sa-ti umple de noroi
pijamaua in dungi. Rase când se privi. Nu fusese
niciodata in viata lui atiit de murdar, dar se simtea

minunat.
Shmuel zâmbi la randul lui ti cei doi biiieti
stature o clipa stingheriti, neobi$nuiti sit fie de
aceea i parte a gardului.
Bruno simti nevoia sa-l imbratiteze pe Shmuel,
doar pentru a-i da de inteles c$t de mult il placea ii
c$t de mult se bucurase vorbind cu el in ultimul
an. Shmuel simti nevoia sa-1 imbrati#eze pe
Bruno, doar pentru a-i multumi pentru toata
amabilitatea $i darurile de mâncare $i pentru
faptul ca-l va ajuta
sa-l gaseasca pe papa.
Totu i, nici unul dintre ei nu-l imbrati$a pe
celalalt, ci se departara de gard $i pomira spre
lager, un drum pe care Shmuel il facuse aproape in
fiecare zi timp de un an, când scapa de sub
supravegherea soldatilor $i reutea sa meargii in
acea parte din Out-With care nu pârea sa fie pazita
permanent, locul unde fusese destul de norocos sa
intâlneacii un prieten ca Bruno.
Nu Ie lua mult timp sa ajunga. Bruno deschise
ochii mari, minunându-se de ceea ce vedea. Hi
imaginase ca baracile erau pline de familii fericite,
dintre care unele stateau seara afara pe balansoare
3i spuneau povegti, despre ce bune fusesera vre-
murile când erau copii $i cum ii respectau pe
batrâni, nu ca 3i copiii de azi. Crezuse ca toti
biietii
$i fetele care locuiau aici se adunau $i jucau tents
210 JOHN BOYNE
sau fotbal, sâreau coarda ti desenau patrate pe

pamânt, penmi $otron.
Crezuse ca in centru era probabil un magazin i
poate chiar o cafenea micuti, ca cele pe care le
vâzuse la Berlin; se intreba unde puteau sa fie tara-
bele cu fructe ti legume.
Aha cum se dovedi apoi, toate lucrurile pe care
tit imaginase ca Ie-ar putea gasi acolo — de fapt
nu existau.
Nici adulti stând in balansoare, pe verande.
lar copiii nu se jucau.
§i nu numai ca nu era nici o taraba cu fructe i
legume, dar nu exista nici cafenea, aha cum era la
Berlin.
fn schimb, erau o multime de oameni care
stateau adunati in grupuri, cu ochii in pâmânt,
aratând oribil de tritti; toti avea un singur lucru in
comun: erau grozav de slabi, cu ochii infundati in
orbite ›i capetele rase. Ceea ce insemna, reflecta
Bruno, ca $i aici avusese loc o invazie de paduchi.
Intr-un colt, Bruno vâzu trei soldati care pnreau
sa aiba in sarcina un grup de aproximativ douâzeci
de bârbati. Strigau la ei $i unii dintre barbati
cazura in genunchi ti ramasera acolo, cu capetele
in m$ini. fn alt colt, vazu mai multi soldati
ratacind pe acolo, râzand ti privindu-gi tevile
pu3tilor cu care
tinteau la intâmplare, fâra sa traga.
De fapt, indiferent incotro se uita, tot ce

putea sa vada erau doua tipuri diferite de
oameni: lie soldati fericiti in uniformele for,
râz$nd si strigand; lie oameni nefericiti in
pijamalele lor in dungi, care plângeau, cea mai
mare parte dintre ei privind fix inainte, de parca
dormeau pe picioare.
— Nu cred ca-mi place aici, zise Bnino dupa
o vreme.
— Nici mie, afirma Shmuel.
— Cred ca trebuie sa ma duc acasa, mai zise
Bruno.
Shmuel se opri din mers $i-1 privi.
— Dar papa? intreba el. Mi-ai spus ca ma
ajuti sa-l gasesc.
Bruno reflecta. Promisese prietenului sau i
nu era genul care sa-$i incalce o promisiune, mai
ales ca era ultima oara cand se mai vedeau.
— In regula, zise el, deli se simtea mult mai putin
increzator ca inainte. Dar unde trebuie sa cautam?
— Ai spus ca trebuie sa gasim o dovada, zise
Shmuel, care se simtea suparat, deoarece credea ca
daca Bruno nu-1 va ajuta, atunci cine altcineva ar fi
putut sa o faca?
— Dovezi, da, zise Bruno dind din cap. Ai
dreptate. Hai sa incepem sa cautam.
Aha ca Bruno se tinu de cuvñnt i cei doi
baieti petrecuta o ora gi jumatate scotocind
lagarul i
cautând dovezi. Nu erau prea siguri ce cautau, insa
2t2 JOHN BOYNE
Bruno continua sa afirme ca un bun explorator va
recunoatte dovada, cand o va gisi.
Dar nu gasira absolut nimic ce ar fi putut da o
lamurire asupra disparitiei tatalui lui Shmuel $i
incepuse sa se intunece.
Bruno ridica ochii spre cer, care arata ca 5i
cum era gata sa inceapa din nou sa ploua.
— Regret, Shmuel, zise el pana la urma. Regret
cii n-am gasit nici o dovada.
Shmuel diidu din cap trist. Nu era surprins. fn
realitate, nici nu se a$teptase sa gaseasca. Dar fu-
sese frumos ca il adusese pe prietenul lui aici, pen-
tru a vedea unde locuia el.
— Cred cii acum ar trebui sa ma due acasa, con-
tinuii Bruno. Vii pâna la gard cu mine?
Shmuel deschise gura sa raspunde, dar chiar in
acel moment se auzi un fluierat putemic 5i zece
soldati — mai multi decat vazuse vreodata Bruno
la un loc — inconjurara spatiul din lagar in care se
aflau Bruno $i Shmuel.
— Ce se intâmpla? $opti Bruno. Ce are loc?
— Se intâmpla uneori, zise Shmuel. fi pun pe
oameni sa defileze.
— Sa defileze! rosti Bruno inspaimântat. Eu nu
pot sa defilez. Trebuie sa ma duc acasa, sa ajung la
timp pentru cina. Asta seara avem friptura de vaca.
— } $t, $u$oti Shmuel, ducând un deget la buze.
Nu mai spune nimic, ca se infurie.
Bruno se incrunta, dar respira u urat ca toata

lumea cu pijamale in dungi din aceasta parte a
lagarului era adunata acum impreuna, cei mai
multi impinti de soldati, aha incat el $i Shmuel
ramasera ascun5i in mijlocul lor, fara sa poata fi
vazuti. Nu
$tia de ce arata toata lumea atat de ingrozita — la
urma urmei sa defilezi nu era un lucru aha teribil
—
$i ar fi vrut sa Ie opteasca ca totul va fi bine, ca
tata era Comandant i, daca aceasta era treaba pe
care voia el sa o faca oamenii, atunci trebuia sa lie
totul in regula.
Fluierele izbucnira din nou ti, de data aceasta,
grupul de aproape o suta de oameni incepu sa
mar$aluiasca incet, cu Bruno ti Shmuel in mijlocul
lor. Se auzi un fel de agitatie in spate, unde unii
oameni pareau ca nu vor sa defileze, dar Bruno era
prea mic sa vada ce se intâmpla ti tot ce putu sa
auda erau ni5te zgomote putemice, ca ni$te
imputcaturi, dar nu sa descopere ce erau.
— Defilarea dureaza mult timp? iopti el,
deoarece incepuse sa simta ca-i e foame.
— Nu cred, rasunse Shmuel. Dupa aceea, nu i-
am mai v;izut niciodata pe oamenii care participau
la o defilare. Dar nu-mi dau seama ce fac.
Bruno se incrunta. Privi cerul 5i exact atunci se
auzi un alt zgomot putemic, de data aceasta un
tunet deasupra capului, $i imediat cerul deveni 5i
mai intunecat, aproape negru, iar ploaia se
dezlantui cu
214 JOHN BOYNE
i mai mare foqa decat dimineata. Bruno inchise
ochii o clipii, simtind cum apa se revarsa peste e1.
Când ii deschise din nou, nu mai era un mark, ci o
adevaratd goana a grupului de oameni $i tot ce
putu sa simta era noroiul ce ii patrundea peste tot,
lipindu-i pijamaua de trup din cauza ploii ti tânji
sa se afle inapoi acasa, privind totul de la distanta,
5i nu prins in mijlocul oamenilor.
— §i asta acum! i se adresa lui Shmuel. Am sa
racesc. Trebuie sa ma due acasa.
Dar chiar când rosti cuvintele, picioarele
dadura de un Air de trepte $i, in timp ce continua sa
mearga, descoperi ca nu mai simtea ploaia câzand,
deoarece treptele ii purtasera intr-o camera lunga i
surprinzator de calda, care fusese, probabil,
construita ca adapost, deoarece nici o picatura de
ploaie nu patrundea pe nicñieri. De fapt, se simtea
ca era perfect ermetica.
— Ei bine, e i asta ceva, zise el incantat sa nu
mai stea in furtuna macar cateva minute. Banuiesc
cii va trebui sa agteptam aici pana se potole$te
ploaia, dupa care ma due acasa.
Shmuel se lipi strans de el ti-1 privi cu groaza.
— Regret ca n-am putut sa-1 gasim pe tatal tau,
adauga Bruno.
— E in regula, rosti Shmuel.
— §i mai regret ca pana la urma n-am reu$it sa
ne jucam, dar când ai sa vii la Berlin, asta vom
face. §i am sa-ti fac cuno3tinta cu... O, cum ii

chema? se intreba pe el insu$i, frustrat pentru ca
se presupunea ca fusesera cei mai buni trei prieteni
ai lui pe viata, dar ii disparusera total din memorie.
Nu-ti putea aminti nici numele lor ti nici nu-$i
imagina cum aratau. fn realitate, continua el
privindu-l pe Shmuel, nu conteaza daca o voi
face sau nu. Ei nu mai sunt acum cei mai buni
prieteni ai mei. Se uita din nou la Shmuel $i facu
ceva neobi$nuit penmi el: ii lua mâna mica intr-a lui
$i o strânse cu putere. Shmuel, tu e$ti cel mai bun
prieten al meu, afirma cu târie. Cel mai bun
prieten, pe viati!
Shmuel vru sa deschida gura pentru a-i
riispunde, dar Bruno nu-i mai auzi niciodata riis-
punsul, deoarece chiar in acel moment se auzi
gâfiiitul putemic scos de toti mâr3iiluitorii care
umplusera camera, in timp ce uga fu brusc inchisi
ti de afara se auzi un sunet metalic putemic.
Bruno ridica o spranceana, incapabil sa
inteleaga ce sens aveau toate astea, dar
presupuse ca era ceva in legatura cu adapostirea
de ploaie, pentru ca oamenii sa nu raceasca.
Apoi in camera se facu foarte intuneric ti, intr-
un fel, in ciuda haosului ce urma, Bruno descoperi
ca inca il mai tinea pe Shmuel de m$na $i nimic
in lume nu l-ar fi determinat sa-i dea drumul.
CAPITOL UL DOUAZECI
Ultimul capitol
Dupa aceea, nu se mai auzi nimic despre Bruno.

Cateva zile mai târziu, dupa ce soldatii rascoli-
sera fiecare ungher al casei gi se dusesera in
toate oratele $i satele din imprejurimi aratând
fotografia baietelului, unul dintre ei descoperi
gramada de haine $i perechea de ghete pe care
Bruno le lasase l$nga gard. Le 1asa ti el acolo
neatinse $i se duse sa-1 aduca pe Comandant,
care examina locul privind in stânga 5i-n
dreapta, aha cum facuse Bruno, dar pentru
nimic in lume nu putu sa inteleaga ce i se
intâmplase fiului sau. Era ca ti cum ar fi
disparut pur $i simplu de pe fata pamân-
tului lasându-$i hainele acolo.
Mama nu se mai intoarse la Berlin atat de
repede cum sperase. Ramase la Out-With cateva
luni atteptand vetti de la Bruno, pana cand intr-o zi
ii trecu prin minte ca poate se dusese acasa
singur, aha ca se inapoie imediat la vechea lor
locuinta
aproape cu gandul ca avea sa-l gaseasca stand pe

prag $i a$teptând-o.
Desigur, nu era acolo.
Gretel se intoarse cu mama la Berlin ti petrecea
o multime de timp plângand singura in camera ei,
ti nu pentru ca i i aruncase papu$ile, nici pentru
ca i$i lasase toate hartile la Out-With, ci pentru ca
Bruno ii lipsea atat de mult.
Tata mai ramase la Out-With inca un an,
devenind foarte ur$t de ceilalti soldati, carora le
dadea ordine fiira mila. Se ducea in fiecare noapte
la culcare gândindu-se la Bruno $i se scula in
fiecare dimineata gândindu-se tot la e1. intr-o zi
i$i formula in cap o teorie, despre ceea ce se
intâm- plase ii se duse tar la locul de l$nga gard
unde fusese gasita gramada de haine cu un an in
urma.
Acel loc nu era cu nimic deosebit sau altfel
dec$t restul, dar, c$nd incepu sa exploreze de unul
singur, descoperi ca partea de jos a gardului nu era
tintuita in mod corespunzator de pamant, ca peste
tot in celelalte psi, gi ca atunci cand era ridicata,
se facea o bre$a suficient de larga pentru ca o
fiinta foarte mica (aha ca un baietel) sa se târasca
pe dedesubt. Apoi privi in departare $i i i continua
in mod logic drumul, pas cu pas, pas cu pas, iar
cand descoperi ca picioarele pareau ca nu mai
actio- neaza corect — de parca nu mai puteau sa-i
sustina trupul — sfârgi prin a se ageza pe pamânt,
aproape
218 JOHN BOYNE
in aceeati pozitie in care statuse Bruno in fiecare
dupa-amiaza timp de un an de zile, dar nu-$i
incru- cina picioarele sub el.
Cateva luni mai târziu, la Out-With sosira alti
soldati ti tatei i se ordona sa plece cu ei, $i el
merse fnra sa se plânga gi incantat, deoarece pur
$i simplu nu-i pasa ce vor face cu el.
§i acesta fu sfâr$itul povestirii despre Bruno i
familia lui. Desigur, toate acestea s-au intâmplat
cu mult timp in urma gi nimic asemanator nu mai
trebuie sa se intâmple vreodatâ.
Nici acum $i niciodata!

Cu Pijarrae: Ba A.U

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cu Pijarrae: Ba A.U

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ba›a.

Intr-o dupñ-amiaza, când Bruno se intoarse

— Anno cu mine jos, spuse mama,

cu un oq in carouri, de parca tocmai ar fi ie$it

— §i cat de departe e asta? intreba el.

— Bruno, destul! punctii ea rñstit la el i

fara exceptie — si o auzi vorbindu-i tare, pâna ce

Când v6zu pentru prima oara noua lor casa,

interzis in permanent i fârñ exceptie — in care

in eel mai singuratic loc de pe pâmânt. In

Bruno nu tia ce voise sa spuna cu asta, aha

Urca sciirile $i se intoarse incet, de jur imprejur,

Apoi u a se deschise larg $i Bruno fdcu un pas

o privi i se gândi ca ar putea sit se uite afara,

Bruno era convins ca ar fi fost mai bine sa o

Gretel avea o colectie mare de papu$i, aiezate

putea sit treacii multe saptamâni, inainte de a ne

— Deci noi suntem aici la Out-With pentru

— Ei bine, aha e, rñspunse Bruno, simtindu-se

In primul rând, nici nu erau copii. Cel putin

ni te luminiiuri in ea. fn partea aceasta a casei insa,

Dincolo de gard nu era iarbñ; de fapt, nu se

— Tu at noua ant, “ñ contrazise Gretel. Cum ai

repede gura, strigând parcii la ei. Unii erau ezati

§i in mintea fratelui ei se strecura un gând,

Nu era deciit un singur lucru de fâcut: sa vor-

Mama, Maria ii Bruno pârñsirii ultimii casa i

veneau i plecau i, in timp ce se intreba ce ar fi

„buna“. fnsa soldatii plecaserii, aha ca ar trebui

nu mai scoase nici un cuvânt, apoi intr-un târziu tata

dintre ele. Acesta e serviciul meu, un serviciu

Tata riise, ceea ce-l supdra mai tare pe

— Tatii, incepu el.

ingrijoreze. Nu au nimic de a face cu noi. §i nici tu

Cateva zile mai târziu, Bruno stiitea intins pe

Bruno o cunostea de când se tia — venise sa

— Când gre esc eu, sunt pedepsit, insistii

le c6lca, Ie reps Ni te rochii magnifice! §i

amabil cu mine, continuii ea lini titii privind pe fe-

— Deoarece e treaba menajerei, raspunse

spre el i pérând ca ar fi vrut sa-l faca sa-si vina

putea sa facem altceva? Nu e treaba noastra sa

La ciiteva saptimâni dupa ce el $i familia lui

in genunchi $i incepea sa plângñ tare i sa- i dea

a fost unul dintre tinerii care au luptat in tran ee.

cavalerii, care plecau in aventuri spre tinuturi inde-

soldatul care aparuse in capul scdrilor i il privise

genul acela de mu$chi pe care Bruno ar fi dorit

nu voi create destul de mare i de putemic daca

—Sergentul Hoffschneider? se minuna

il facu pe Bruno sit priveasca in laturi $i sa se simtñ

$i sa-l impinga din ce in ce mai tare i din ce in

el. Nu te mi ca o clipñ. Parca era o trusa de prim

— Nu e, comenta Pavel, care de-abia asculta

decat at putea sa-ti imaginezi, aha ca erau o

Cele doua persoane din familie care-i lipseau

Petrecerile de acasa de la Bruno erau intotdeau-

pe tata i el o fiicu, deli dacii era sa fie sincer cu

— O, iti dat seama ce vorbe ti? tipase bunica.

Dupñ toate acestea, Bruno nu o mai v6zuse prea

O buna perioada de timp de când se aflau la

drum cu Gretel, care radea isteric i- i rñsucea

neridicând niciodatii mâna la el cum facuse