VRAJITORUL MERLIN
aceasta in locuinta ei, insotita de 0 ceata de baieti; se
<. . ) Ci iata ca, ne spune povestea, era pe lumea asta 0
fecioara care nu mai avea nici tata, nici mama; dar avea
un duhovnic ~i da crezare tuturor povetelor acestui intel
lept: de aceea mergea pe drumul eel bun. T otu~i, pe ea
o alese V rasmasul.
Necuratul trimlse la ea 0 batrina care asculta totdeauna
de poruncile lui.
- Ce jale sa te ginde~ti di nimeni nu,i face vreo bucurie
trupului dumitale atit de frumos de la na~tere, ii spuse ea
fecioarei. Ah, delai ~ti ce placere simtim dnd ne impre,
unam cu iubitii nostri! Chiar de,ar fi. sa nu traim dedt cu
un codru de piine, tot am fi. mai multumite dedt dumneata
cu tot aurul din lume. E vrednidi de pllns femeia care nu
cunoaste barbatul!
Ond ~e innopta ~i se duse sa se cuIce, fecioarea i~i privi
trupul - care era de toata frumusetea - ~i se gindi ca
batrina avea, poate, dreptate. Dar a doua zi ii povesti
totul duhovnicului, care ii arata ca V ra~ma~ul ii da tircoale.
Ai grija mai ales sa nu te minii ~i sa'ti pierzi cumpatul,
ii spuse el, inchinalte dnd te scoli ~i dnd te cuIci ~i vezi
sa ai m.ereu lumina, noaptea, in camera in care dormi,
caci diavolul nu vine cu draga inima acolo unde este
lumina. Ond Necuratul afla povetele pe care i Ie diidea
fecioarei duhovnicul ei, ii fu grozav de teama sa 11.10 piarda
~i se tot gindea mereu cum ar putea s,o cucereasca.
Fata aceasta avea 0 sora mai mica dedt ea, care apucase
pe cai gre~ite ~i i~i facea mendrele cu barbatii. tntr'o
simbata seara, fecioara 0 vazu intrind pe destrabalata
supara foe ~i vru S'O dea pe u~a afara, dar sora ei mai midi
ii riispunse ca se vedea dt de colo ca duhovnicul ei 0 iubea
nebune~te ~i ca, dealtfel, casa era deopotriva ~i a surorii
mai mari ~i a surorii mai mici ~i ca nu va ie~i nici in ruptul
capului. Cind auzi asemenea cuvinte, fecioara 0 apuca
pe sora ei de umed ca S'O dea pe u~a afara, dar pu~lamalele
o batura crincen. Cind izbuti sa scape din miinile lor, se
ascunse in cam:era ei ~i incepu sa plinga din toata inima
pe intuueric. Atunci, Vra~ma~ul Ii aduse amiute de moartea
tatalui ~i a mamei, a~a indt fu de,a binelea cupdnsa de
disperare ~i adormi pina la urma de suparare in patul ei,
fad lumina. Diavolul vazu astfel ca fata uitase toate pove,
tele duhovnicului ~i ii paru tare bine. Lua forma de barbat
~i, pe dnd fata motaia; se apropie de ea ~i 0 cunoscu
trupe~te.
Ond se trezi, se inchina spunind: Sfinta Maica,PrecisH"i,
ce mi s,a intimplat! Apoi se scula, dar nu vazu pe nimeni
~i isi gasi usa incuiata asa cum 0 lasase: si astfel afla fata
ca diavolul i~i batuse joe' de ea. '
Atunci se duse sa,i povesteasca duhovnicului cum ajunsese
de ocara. Mai intii, duhovnicul nu voi S'O creada, spunind
ca era lucru de mirare si ca nieiodata 0 feeioara nu si,a
pierdut fetia fara sa ~tie ~u cine. Dar ea pllnse ~i tot pli~se
atit de mult indt duhovnicul ajunse sa creada ea spunea
adevarul; atunci ii dadU' drept poeainta, sa nu mai manince
vinerea dedt 0 singura data pe zi ~i sa se fereasca tot<
deauna de desfriu, in afarii de eel eare vine in timpul ~
somnului, de care nimeni nu se poate fed. ~i ea Ii fagadui.
A~a indt diavolul intelese ca 0 pierduse ~i fu nespus de
miniat.
 COPILAR,IA LVI MER,LIN:
PRUNCUL CARE VORBESTE
,
Veni totu~i vremea In care starea ei nu se mai putea tainui.
~i celelalte femei 0 lntrebau cine era tatal copilului.
- Sa dea Dumnezeu sa nu ma mai pot u~ura de sarcina
asta daca am avut vreodata de,a face cu un barbat!
- Prietena draga, spuneau femeile, facindw~i cruce, fara
indoiala ca tii mai mult dedt la dumneata insati la eel
care ti,a fac~t pocinogul asta, de vreme ce nu ~rei sa,l
tragi la raspundere. Oar e mare pacoste pentru dumneata,
caci de vor aHa judecatorii, va trebui sa mori.
Intnadevar, pe vremea aceea, dnd 0 femeie ducea 0 viata
destrabalata, daca nu consimtea sa ajunga femeie publica,
era pedepsita. De aceea fu in cudnd chemata in fata jude,
catorilor. Oar, cum se gindira ca pruncul nu savir~ise nici
o gre~eala ~i d nu se cuvenea sa fie pedepsit pentru gre~eala
mamei lui, hotarira sa n'o judece inainte de na~terea
pruncului.
o inchisera pe impricinata intr,un turn intarit, in tovara~ia
a doua moa~e, cele mai pricepute din dte s,au gasit, ca
s,o ajute, dnd va veni sorocul na~terii, ~i toate deschiza,
turile fura zidite, in afara de 0 mica fereastra in virful
turnului, pe unde aduceau, cu ajutorul unei fdnghii, cele
de trebuinta. ~i acolo se nascu pruncul, dnd se milostivi p
bunul Dumnezeu.
Primindwl in brate, cele doua cumetre fura cuprinse de 0
teama cumplita, caci era paros cum n'a mai fost vreodata
IU nounascut. ~i dnd it vazu a~a, mama lui se inchina ~i
Ie porunci sa,l dud deindata la biserica, pentru botez.
- ~i ce nume vrei sa,i dai?
- Numele bunicului sau dinspre mama.
$i astfel pruncul fu numit Merlin. Dupa care fu adus inapoi
Ja mama lui, ca sa,I hraneasca, deoarece nici 0 alta femeie
n,ar fi lndraznit sa alapteze un prune atit de paros ~i care,
la noua luni, parea in virsta de doi ani.
$i iata ca atunci dnd pruncul fu intarcat, cele doua femei
Ii spusera mamei lui ca ele nu mai pot sa ramlna In turn.
- Vai, de lndata ce yeti pleca, au sa ma omoare!
- Nu mai putem sa starn, 1i raspunsera ele.
Auzind a~a, tinara lncepu sa plinga ~i sa se jeluiasca amarnic.
- Dragul mamei baiat, Ii spunea ea, 1mbrati~lnd copilul,
ma vor ucide din pricina ta, ~i, cu to ate acestea, nu am nici
0 vina; dar cine sa creada i;ldevMul?
La auzul acestor cuvinte, tlncul 0 privi dZlnd ~i 1i raspunse:
- N,ai sa mori din pricina mea.
Auzindwl vorbind astfel, mama lui fu ath de mirata, inch
i se muiara bratele ~i lasa tincul sa cada. 1 incepu sa sdn,
ceasca, apoi sa urle ~i cumetrele venira fuga, crezind ca
mama lui voise sa,l omoare. Oar ea Ie lamuri, explicindu,le
minunea. Atunci it luara ele ~i,l descusura cu intrebari,
dar nu putura sa scoata 0 yorba de la el. In cele din urma,
la povata mamei, se prefacura ca 0 cearta ~i ii spusera cu
asprime:
- Ce pacoste ca trupul dumitale frumos are sa fie ars pe
rug pentru pocitania asta! Mai bine era de n,ar mai fi venit
niciodata pe lume plodul asta!
- Mintiti, striga deodata in gura mare pruncul, ~i spuneti
ce va invata mama sa spuneti. Dati,i pace; voi sinteti mai
smintite ~i mai pacatoase dedt ea. Nimeni nu va avea atha
indrazneala, dt voi fi eu pe lume, sa,i curme firul vietii,
in afara de Dumnezeu.
~i unde nu dadura fuga la fereastra cumetrele, uluite, ~i
lncepura sa strige cu atita foe la cei de afara vestea despre
pruncul care vorbea, inch zvonul ajunse in cudnd la urechile
judedtorului, care porunci sa fie adusa mama, ca s,o
judece.
Urma s,o osindeasca la moarte, dnd micutul Merlin, pe
care il tinea in brate, izbucni in chip ath de raspicat, incit
sa,1 poata auzi fiecare:
- Nu chiar a~a de curind 0 sa fie arsa pe rug! Caci daca
ar fi sa fie osindite la rug toti cei ~i toate cele care ~i,au facut
mendrele cu altii, in locul sotiilor sau ale sotilor lor, n,ar
fi oameni aici care sa nu trebuiasca sa fie aqi pe rug! A~
putea sa dovedesc lucrul acesta, daca a~ vrea. Ci eu imi
cunosc mai bine tatal dedt il cuno~ti dumneata pe,al dumi,
tale, iar mama dumitale ~tie mai bine cu cine te,a zamislit
dedt a mea, care fiU ~tie cine a impuiat'o.
La auzul acestor cuvinte, judeditorul ram.ase inmarmurit:
niciodata nu auzise vorbind un copil atit de nevirstnic.
T rimise pe cineva s,o cheme fara zabava pe mama lui,
spunind ca, daca Merlin nu va dovedi ceea ce cuteza sa
spuna, va fi ars ~i el cu mama lui.
- De mi,ai da crezare, spuse pruncul, mai bine ai lasa,o
pe mama sa piece ~i n,ai mai face nici 0 cercetare in lega,
tura cu mama dumitale.
- N,ai sa scapi tu a~a, cu una, doua! ... Mama, 0 illtreba
judeeatorul, dnd mama lui ajunse acolo, nu sint eu fiul
sotului dumitale adevarat?
-' Pentru numele lui Dumnezeu, baiatul mamei, din cine
te,ai trage tu, daca nu din sotul meu, care a raposat?
- Doamna, doamna, interveni copilul, trebuie sa marturi,
se~ti adevarul!
- Diavole! Satano! spuse doamna, fadndw~i semnul crucii.
- ~tii prea bine ca fiul dumitale este vlastarul unui preot,
dovada ca, intiia oara dnd te,ai impreunat cu el, i,ai spus
ca te temi grozav sa nu ramii i11Sarcinata, intrudt sotul
dumitale era plecat. E.adevarat?
- Fiul mamei, ai sa dai oare crezare scornelilor acestui
impielitat?
- Daca atit nu este de ajuns, relua iar yorba pruncul, am
sa'ti mai spun ceva. Cind te,ai vazut insarcinata, preotul
a umblat in lung ~i<u lat in cautarea sotului dumitale ~i
atha a staruit indt I,a facut sa se cuke cu dumneata.
Datorita acestui fapt, sotul dumitale n,a banuit dtu~i de
putin ca pruncul nu era vlastar din yiata lui.
Auzind toate acestea, femeia fu atit de tulburata, inch
trebui sa stea jos. Fiul ei se uita atunci la ea.
- Oricare ar fi tatal meu, ii spuse el, eu sint fiul dumitale
~i ma voi purta cu dumneata ca un fiu. A~adar, marturi,
se~te adevarul.
- Pentru numele lui Dumnezeu, indura,te de mine, fiule!
Nu pot sa mai ascund adevarul: a fost a~a cum a spus
pruncul asta.
- A yea deci dreptate sa pretinda ca el ~tie mai bine cine
este tatal lui dedt ~tiam eu care este al meu, ~i n'ar fi drept
s'o osindesc pe mama lui, de vreme ce n'o osindesc pe a
mea. Dar, ii spuse judeditorul lui Merlin, pentru numele
lui Dumnezeu ~i pentru cinstea ta, ~i ca s'o pot dezvinovati
in fata oamenilor pe aceea din care te,ai nascut, spune,mi
cine te,a zamislit.
- Afla ca sint odrasla unui V ra~ma~ care a pacalit<o pe
mama. $i afla ca Vra~ma~ii a~tia se numesc demoni masculi :z-
~i haladuiesc in vazduh. Dumnezeu a ingaduit sa am ~tiinta
lor innascuta ~i tinerea lor de minte ~i ~tiu, ca ei, cele
savir~ite, rostite ~i trecute; dar, mai mult, din prieina
bunatatii mamei mele, datorita caintei si pocaintei ei,
Domn~l Dumnezeu a ingaduit ca sa ~uno~c deopot~iva ~i
lucrurile viitoare. Bunaoara, pot sa'ti dau in vileag faptul
ca mama ta, plecind de aici, ii va povesti ce ti,am spus eu
preotului care te,a zamislit. $i el va fi cuprins de 0 spaima
atit de cumplita, inch va fugi de acasa ~i diavolul 11 va
indruma ditre un hele~teu, in care se va ineca.
Chiar ap a ~i fost. Dupa toate acestea, mama lui Merlin
se retrase intr,o manastire departata, in care vietui eu ne'
spusa evlavie, ~i aflati ca baiatul crescu in tihna llnga dinsa,
pina la virsta de ~apte ani.
COPILARJA LUI MER.LIN:
TURNUL CARE SE NARUIE
Pe vremea aceea, era in Bretania un rege cu numele Cons,
tant, care avea doi cocona~i, numiti Moine ~i Uter Pen,
dragon. Cind regele se prapadi, sene~alul sau, care se numea
V ortigern, puse sa fie ucis mi~ele~te micul Moine ~i se
incorona rege in locul lui, dar drmui cu atha rautate inch
poporul il ura ~i, cum un om cumsecade 11 luase cu dinsul
pe Uter Pendragon intr,un ora~ strain, numit Bourges In
Berry, regelui ii era tare teama ca baiatul sa nu se intoardi
intr,o buna zi ~i sa,l detroneze. De aceea, voi sa,~i cladeasca
un turn atit de inalt ~i de puternic, indt sa nu poata fi
niciodata cucerit. Me~terii se apucadi de lucru, dar doar
ce incepea turnul sa se ridice la vreo trei sau patru stinjeni
deasupra pamintului, di se ~i darlma. Vortigern i~i chema
 meliterii,zidari 5i ii poyatui sa foloseasca yarul si mortarul
cel mai bun pe 'care il puteau gasi. Alia Iii facura, 'dar pentru
a doua oara turnul se narui; apoi a treia Iii a patra oadi:
alia inch toata lumea era inmarmurita de mirare, iar regele
era miniat din cale afadi.
Chema la el pe cei mai de seama carturari \ii astronomi de
pe pamint Iii, dupa ce au chibzuit vreme de unsprezece
zile, acelitia spusera ca turnul nu va rezista in yecii vecilor,
daca nu se va amesteca in mortar singele unui copil din
;? flori, in virsta de liapte ani. De aceea, regele trimise doispre,
zece soli In lumea larga, sa dea de un asemenea copil.
Intr-o zi, doi dintre ei trecura printr,un dmp Intins, de la
marginea unui orali, unde ni\ite copilandri jucau un joc cu
crosa. Printre ei se afla Iii Merlin care, litiind orice, afl5.
dupa ce anume umblau solii pe'acolo. De indata ce,i yaZU,
se apropie de nul unuia dintre cei mai boga!i oameni din
orali Iii tl lovi ath de stralinic eu crosa lui peste picior, Inch
copilnl izbucni In pllns Iii incepu sa,1 ocarasca nllmindwl
copil din flori. SoIii se apropiara atunci ca sa,l deseoase.
Oar, fara sa Ie dea ragaz, Merlin se indrepta r1zind spre ei
Iii Ie spuse:
- Eu sint cel pe care' 1 cauta!i, baiatul al carlli singe trebuie
sa,l duce!i neaparat regelui Vortigern.
- Cine ti,a spus? tl Intrebara sohi, uluiti.
- Daca,~i ve!i jura pe legea voastra ci n'o sa,mi faceti
nici un 1'1iu,am sa va insotesc Iii am sa va spun de ce nu
rezista turnul. Oar, mai intii, am sa va arat ca mai \itiu
multe alte lucruri.
~i Ie povesti, fara sa sara un cuvint, cum regele Vortigern
voise sa cladeasca un turn si cum turnul se darlma mereu,
\ii ce spusesera astronomii, '~i toate celelalte, a\ia inch. solii
l\ii spuneau in mintea lor: Copilul asta ne spune lucruri
minunate, ~i ne,ar placea mai cUrind sa nm sperjuri dte
zile yom mai ayea de trait si sa riscam sa ne pierdem ayutiile,
dedt sa,l ucidem . Atunci'Merlin, care citea In glndullo~, i~i
lua bun ramas de la mama lui \ii porni de buna voie cu ei.
Calarira mult pina dnd ajunsera intr'un ora\i ~i, dnd ie~eau
din orali, vazura un satean care purta ni~te bocanci mari ~i
ayea 0 bucata de talpa in mlna. Trednd pe Iinga el, Merlin
incepu sa rida ~i Ie spuse tovaraliilor sai de drum:
- Sateanul iista, care crede ca va trebui sa,Iiirepare bocancii
ill timpul pelerinajuilli, va muri inainte de,a ajunge acasa.
Solii tl descusura pe omul acela, iar el Ie spllse di tocmai
i~i cumparase bocancii de la tirg, cum ~i talpa aceea, ca
sa,i repare dnd se VOl'rupe, caci ayea de gind sa se duca
in pelerinaj pe Pamintul SHnt. Mirati, pornira dupa el ~i
nici nu facu1'1i 0 leghe de drum, dnd 11 vazura mort.
Atunci se gindira, nqtecare in cugetul sau: Mai bine
am indura mii de schingiuiri, dedt sa ucidem un copil
atit de intelept . ~i Merlin, care Ie cunoscu gindurile
chiar in clipa aceea, Ie multllmi.
COPILARJA LVI MERLIN:
VORTIGERN SI
, BALAURrI
Mersera in felul acesta pina se apropiara de curtea regelui
V ortigern. Cind nu mai aveau dedt un ceas de drum, il
intrebara pe Merlin ce sa,i spuna regelui.
- Povestiti,i ce,ati vazut, Ie raspunse el, si asigurati,1 ca
eu tl voi lamuri de ce i se tot naruie turn~l. '
Ceea ce Iii facura, a~a indt regele, uimit, tl chema pe Merlin
in fata lui 5i baiatul ii spuse:
- Rege Vortigern, vrei sa ~tii de ce nwti sta turnul ill
picioare? Din pricina di sub pamint, in locul unde are
turnul temeliile, se afla doi balauri care nu vad deloc, unul
rOlicoyan ~i altul alb, care dorm sub doua steiuri mari de
piatra. Cind simt greutatea turnului, se intorc, ~i turnul se
darima. Daca spusele mele nu slnt adevarate, osinde~te,ma
sa nu ars de viu; iar dadi sint adevarate, invinuielite,i pe
carturarii Iii pe astronomii tai, care pretind ca se pricep la
orice, dar nu ~tiu nimic.
Indata regele porunci sa se adune toti muncitorii din partea
locului ca sa sape pamintul, iar acelitia sapara at!'t de bine,
inch fura scoase la iveala cele doua steiuri mari de piatra. ~i
de indata ce 0 ridicara pe prima, se ivi un balaur alb, atil
de mare, atit de semet ~i atit de pocit, inch toata lumea se
retrase in graba de,amdaratelea. Apoi, sub eel de,al do ilea
stei, descoperira un balaur ro~u, care Ii se paru mai mare
~i mai salbatic. ~i nu trecu mult ~i amindoi balaurii se
trezira de'a binelea ~i se napustira unul asupra celuilalt
sf1~iindu<se ingrozitor cu coltii ~i cu ghearele. Batalia tinu
toata ziua, toata noaptea ~i a doua zi pina la ceasul prin'
zului. Mai,mai sa fie rapus eel alb; dar in cele din urma, ii
ie~i 0 flacara pe gura ~i pe nari care i1 mistui pe baiaurul
ro~covan; dupa care se cu1ca ~i muri ~i el, Ia rindul lui.
~i Merlin Ii spuse regelui ca de,acum incolo putea sa,~i
cladeasca turnul, nestingherit.
- Dar, spuse Vortigern, trebuie sa ne lamure~ti ce inseamna
lupta celor doi balauri.
- ]ura,te pe toti sfintii ca nu mi se va face nid un rau.
Regele jura.
- Iti voi spune ca balaurul ro~covan te intruchipeaza pe
tine, iar eel alb pe fiul regelui Constant, a carui mo~tenire
ai furat<o. Iar daca cei doi balauri s,au luptat vreme inde,
Iungata, e pentru ca tu stapine~ti de multa vreme regatul
pe care l,ai luat. ~i daca balaurul eel alb l,a ars pe eel ro~u,
e pentru ca Uter Pendragon va da porunca sa fii ~i tu ars.
Peste trei zile va debarca il1 portul Winchester.
La auzul acestor cuvinte, regele fu cuprins de 0 cumplita
frica si trimise de zor 0 mare armie Ia Winchester. Dar
dnd ~amenii lui vazura stindardele lui Uter Pendragon pe
corabia care 11aducea, il recunoscura ca pe adevaratul lor
senior, iar Vortigern se refugie intr'unul dintre castelele
lui. Rezista acolo dtva timp; dar asaltindwl, Uter Pendragon
dadu foe fortaretei, ~i V ortigern pieri in flacari. A~a sa
Pateasca toti tradatorii si miseii! [ ... ]
J J 1 J
Dupa aceasta, regele Uter dadu sfoara in tot regatul ca
i~i statornice~te receptii1e la curtea de Ia Carduel, in Galles,
in hecare an, in zilele de Craciun, de Rusalii ~i de T of'
Sfintii.
Venira Ia curte 0 multime de doamne, de cavaleri ~i de
domni~oare, ~i regelui i se aprinse inima dupa Y gerne,
sotia ducelui Hoe! de Tintagel. La inceput nu liisa sa se
vada nimic, in afara de faptul ca se uita Ia ea mai Indelung
dedt Ia celelalte; dar dll1sa isi dadu bine seama si, cum era
tot pe atit de credincioasii pe dt era de frumo~sa, se feri
dt putu mai bine sa se arate in fata lui, iar el trimise giu,
vaere tuturor doamnelor, ca sa poata sa,i dea ~i ei, a~a indt
ea nu putu sa Ie refuze. Cind adunarea se impra~tie, el ii
spuse ca,i rapise inima, dar ea se prefacu a nu fi auzit.
La receptii1e urmatoare, regele nu se bucura de 0 mai buna
primire. V reme de un an suferi a~a: dnd se aHa departe de
fiinta iubita, era trist de moarte; dnd nu era in preajma
ei, i se parea ca nu va mai putea trai, daca nu va avea
mlngliere In dragoste. Viizind aceasta, unul dintre cavalerii
sai, pe nume Ulfin, ii spuse:
- Marite Doamne, e~ti tare copilaros dnd te ginde~ti sa
mori pentru 0 femeie. Eu, care sint un biet om pe linga
miiria,ta, daca as iubi asa cum iubesti maria,ta, nu m,as
glndi sa tree ie: ril1dul' morti1or: cine a auzit vreodati
vorbindwse despre 0 femeie care sa se poata apara, dnd
este rugata frumos ~i onorata cu frumoase bijuterii? Lasa,te
in grija mea.
~i incepu sa,i duca ducesei zed de daruri de toatii frumw
setea din partea regelui. Dar ea se ferea sa ia ceva din ele,
a~a indt, intno buna zi, el Ii spuse:
- Doamna, giuvaerele acestea pe care Ie refuzi sint putin
lucru, dnd toate bunurile regatului din Logres, cum ~i
locuitorii sai, iti stau la pidoare.
- Cum ap? intrebii ea.
- Pentru ca ai cucerit inima barbatului caruia i se supun
toti ceilalti.
-' Despr~ ce inima vorbe~ti?
- Despre inima regelui.
Y gerne ridica mina ~i i~ifacu semnul crucii.
- Dumnezeule, ce nelegiuit e regele dnd se preface cii
tine la sotuI ~i stapinul meu, ducele, ~i Ia mine ~i, cu toate
acestea vrea sa ma faca de ris! Fere~te'te sa,mi mai repeti
asemenea cuvinte sau ii voi da de ~tire ducelui ~i va porunci
sa fii rapus.
- Doamna, ar fi 0 dnste pentru mine sa mor pentru rege.
Pentru numele lui Dumnezeu, fie'ti mila de rege ~i de
domnia,ta, altminteri mare nenorocire se va intimpla: nici
dumneata, nid ducele nu v,ati putea apara impotriva vointei
sale.
- Cu voia lui Dumnezeu, spuse Y gerne pllngind, niciodata
nu ma voi mai duce in vreun loc in care sa ma poata vedea
regele.
Ap a ~i facut, pe dt i,a fost cu putinta. Dar intrsa unspre,
zecea zi dupa Rusalii, regele il Iua pe duce de mina ~i,l
a~eza llnga el, apoi ii spuse, arattndu,i 0 cupa de aur:
- Draga duce, trimite,i yorba sotiei dumitale sa primeasca
aceasta cupa, pe care i,o trimit eu ~i s,o goleasdi in semn de
dragoste fata de mine.
- Maria-ta, iti multumesc mult! raspunse ducele, care nu
se gindea la ceva rau.
Si unul dintre cavalerii sai, care se numea Bretel, se duse
din porunca lui in camera doamnelor ~i, ingenunchind in
fata ducesei, ii spuse selia ducelui, sotul ei. Ea se ro~i toata,
necutezind sa refuze, bau ~i voi sa trimita cupa inapoi.
- Doamna, H spuse Bretel, ducele a porundt s'o pastrezi,
a~a cum 1.a rugat regele.
Apoi se intoarse la rege adudndwi multumiri din partea
ducesei, care totu~i nu rostise nici un cuvint de multumire.
Seara, dnd ducele se intoarse in palatul sau, gasi pe
Y gerne pllngind.
- Ah, spunea ea, tare a~ vrea sa mor!
- De ce, doamna?
- N,am sa.ti mai ascund, scumpul meu, caci la nimic nu
tin mai mult pe lumea asta ca la domnia,ta. Regele spune
ca ma iube~te, ~i toate sarbatorile acestea nu Ie da dedt de
dragul meu. Cu toate acestea, dintre darurile pe care mi
ba trimis, n,am vrut sa iau nid unul, in afara de cupa
asta, pe care mi,ai trimis yorba s,o pastrez. T e rog ~i iti
cer, ca stapin ~i ca sot al meu ce e~ti, sa ma dud inapoi la
Tintagel.
Auzind toate acestea, ducele, miniat foe, Ie trimise yorba
avalerilor sai sa paraseasca ora~ul fara zgomot chiar io
ltoaptea aceea, chiar de,ar fi fost nevoiti sa,~i lase tot cala.
balicul, care urma sa vina dupa ei a doua zi.
Dimineata, dod regele afla vestea plecarii ducesei Y gerne,
fu mai iotH atit de indurerat, inch ou era inima dt de
aspra care sa nu fi fost mi~cata; apoi i~i chema barooii la
sfat ~i Ie spuse marea ru~ine ce i,o facuse vasalul sau.
- Maria-ta, li spusera ei, sintem de parere sa trimiti doi
soli chibzuiti la ducele de Tintagel, ca sa,i arati ocara pe
care ti,a adus,o ~i sa,l pofte~ti sa se intoarca la curte.
Zis ~i facut; dar ducele spuse drept riispuns: Regele m,a
napastuit . Atund Uter Pendragon Ie ceru baronilor sai
sa,l ajute ca sa pedepseasca sminteala omului sau de credinta.
Ducele se ferecase cu cavalerii in eel mai intarit diotre
castelele lui, care fu aparat in a~a fel, inch regele nu putu
sa,l ia cu asalt. Dealtfel, Uter Pendragon ~tia, prin iscoadele
lui, ca Y gerne ramasese la Tintagel, a~a indt ar fi ridicat
impresurarea, daca nu s,ar fi temut ca baronii lui aveau sa
ramina uluiti si aveau sa,l dezaprobe.
intr,o seara; ~ind statea jos, in cortul lui, tare posomorit
~i ingindurat, Ulfin ii spuse:
- Maria,ta, de ce ou trimiti dupa Merlin?
- Vai, Merlin ~tie prea bne ca o,am chef nid de baut,
nici de mincat, nici de dormit, nid de odihna, ~i ca va
trebui sa mor de chinul dragostei. Cu toate acestea, nu vine.
Fara indoiala, nu ma iarta ca vreau sa rapesc sotia vasalului
meu; e oare vina mea, daca nu pot sa mi,o smulg din inima
pe Ygerne?
Cum rostea cuvintele acestea, Merlin insusi intra in cort.
Regele, mai multumit dedt am putea spun~, 11 lua in brate
~i,l strinse cu drag la pieptul lui.
- Draga prietene, ii spuse el, nidodata n,am dorit venirea
vreunui om ca pe,a dumitale. ~tii prea bine ce,mi dore~te
inima, pentru ca nu te,as putea minti fara sa,ti dai numai,
dedt seama. ' , .
- ~tiu, maria,ta, H spuse Merlin,~i daca ai indrazni sa,mi
fagaduie~ti 0 favoare, te,a~ face sa obtii dragostea ducesei.
- Oh, nwi lucru pe care sa nu mi. I poti cere!
Atuoci Merlin 11 puse sa jure pe cele mai de seama moa~te
care s,au putut gasi; apoi pornira in mare taina cu Ulfin
 ~i nl.ersera ~i tot mersera dilare, plna dnd ajunsera la
Tintagel.
Cu putin Inainte de a sosi la castel, Merlin descaledi de pe
calul sau de parada ~i, dupa ce cauta dtva timp, culese 0
buruiana si,i spuse lui Ulfin sa,si frece fata si miinile cu ea.
Numaide~lt acesta capata infati~area l~i 'jourdain, unul
dintre cei mai credincio~i slujitori ai ducelui, lucru de
care se minuna grozav regele; dar, unglndwse ~i el la
'+- rlndul lui cu sucul acestei buruieni, ajunse leit la asemanare
cu ducele, In vreme ce Merlin capata Infati~area lui Bretel.
Schimbati a~a, se Infati~arii inaintea portH castelului, unde
paznicul, care ii recunoscu pe toti trei, ii lasa sa intre.
Era noapte: falsul duce se duse In iatacul Y gernei. Ducesa
11primi bine, IUlndwl drept sotul ei, pe care II iuhea mult:
~i astfel fu zamislit preabunul nobil care, mai tirziu, avea
sa se numeasca Artus.
Dimineata, tustrei plecara tot cum venisera, ~i Merlin ii
puse sa se spele, ~i se spala ~i ellntr'un rlU, in care i~i reluara
infati~area lor fireasca. Apoi ii spuse regelui:
- Maria,ta, te,am facut sa ai ceea ce'ti fagaduisem; e
rindul mariei,tale acum sa,ti tii juramintul. AfIa ca ai
zamislit un fiu; vreau sa mi:1 dai mie.
- Ti,l dau, ii. spuse regele.
Reintordndwse in tabara, aflara ca ducele incercase 0 ie~ire
din castel ~i ca, fiindu,i doborit calul, fusese rap us de
pedestra~ii lui, care nu,1 recunoscusera. T oti baronii erau
nespus de intristati, caci se gindeau ca moartea era 0 pedeapsa
prea grava pentru gre~eala lui. Vazlnd acest lucru, regele
tinu sfat ~i,i intreba cum ar putea repara ace a nedreptate.
EI insu~i fu de parere ca se cuvenea sa cherne mai intii
rudele ducelui de Tintagel, ca sa gaseasca 0 cale de
impacare.
Cind sotia lui Tintagel veni cu ai ei, baronii regatului
ii spusera lui Ulfin, care era foarte intelept, sa vorbeasdi
el intii.
- Seniori, ducele s,a prapadit silit de rege, spuse acesta;
dar vina lui nu era a~a de mare indt sa trebuiasca a fi pedepsit
cu moartea. Ci iata ca sotia lui ramine impovarata de copii
~i regele i,a calcat ~i i,a prapadit tarinile, adudndusi astfel
pagube, ca ~i mo~tenitorilor ~i rudelor ducelui. Este a~adar
drept sa rascumpere 0 parte din pagubele acestea. Eu slnt
de parere ca se cuvine s,o ia de sotie pe ducesa ~i s'o casa,
toreasca pe fiica mai mare a ducelui cu regele Lot din
Orcania, daca acesta va primi.
T oti baronii fura de parerea lui Ulfin ~i regele Lot din
Orcania spuse ca 0 va lua cu placere In casatorie pe fiica
ducelui de Tintagel. ~i toti i~i intoarsera privirile catre
ducesa. Ducesei i se umplusera ochii de lacrimi ~i nu ras,
punse nimic; dar toate rudele ei spusera ca niciodata un
suzeran nu facuse cu vasalul lui 0 pace mai dreaptii. ~i
peste treizeci de zile se praznui nunta regelui UteI' Pen,
dragon cu Y gerne.
Or, dnd semnele sarcinei ei incepura sa se vada, ea ii
marturisi, plingind, sotului cum venise, dupa moartea
ducelui, s'o viziteze, un barbat care semana atlt de leit cu
ducele, indt crezuse ca era el.
- Draga mea, ii spuse regele, ar fi 0 mare ru~ine pentru
mine ~i pentru dumneata, daca s,ar afla ca ai avut un copil
atlt de repede dupa nunta noastra. H yom incredinta cuiva
care il va cre~te cu grija.
~i dnd se nascu pruncul, i,1 darui lui Merlin, care il incre,
dinta in taina unuia dintre cei mai cinstiti cavaleri ai rega,
tul~i, numit Antol', a carui femeie nas~use ~i ea cu ~ase
luni mai inainte. Ea ~i,1 incredinta pe propriul ei fiu unei
doici ~i,1 alapta pe eel pe care i,1 adusera. Apoi, dnd veni
timpul potrivit, Antol' il boteza pe baiat cu numele Artus
~i il crescu in toata cinstea ~i grija, alaturi de propriul sau
fiu, care se numea Keu.
UteI' Pendragon a murit dupa ~aisprezece ani, de Sflntul
Martin, la doi ani dupa Y gerne. Cum nu lasa vreun copil.
cunoscut, baronii 11 rugara pe Merlin sa li,1 caute pe eel
pe care trebuiau sa,1 aleaga rege, pentru ca regatul sa fie
cirmuit intru binele Sfintei Biserici ~i intru cheza~uirea
poporului. Dar el Ie spuse doar sa a~tepte ziua na~terii
 Domnului ~i pina atunci sa se roage lui Dumnezeu ca sa,i
lumineze.
In ajunul Craciunului, toti baronii regatului Logres se
dusera la Londra ~i printre ei Antor, cu Keu ~i cu Artus,
cei doi copii ai lui, dintre care nu ~tia la care tine mai multo
T oata lumea lua parte la slujba de la miezul noptii, cu mare
evIavie, apoi la slujba zilei. ~i in timp ce multimea ie~ea
din Bisericii, rasunara ni~te strigate de uimire: un stei mare
-"7 de piatra cioplita zacea in mijlocul pietei: pe el statea 0
nicovala de ner, in care era infipta 0 spada pina la miner.
I se dadu de veste numaidedt arhiepiscopului, care veni
cu agheasma. ~i cum se apleca sa stropeasca piatra, citi cu
glas tare aceste cuvinte care erau scrise cu litere de aur:
Cel care va scoate spada asta va.fi regele ales de Isus Cristos.
Cei mai supu~i ~i cei mai bogati barbati se ~i sfadeau intre
ei care sa incerce eel dintii. Dar arhiepiscopul Ie spuse:
- Seniori, nu sinteti ath de intelepti pe dt s,ar cuveni.
Oare nu stiti domniile voastre ca Domnul Dumnezeul
nostru nu 'se' sinchise~te de bogatie, nici de noblete, nici
de semetie? Doar unul, eel pe care l,a ales el, va izbuti, iar
daca nu s'o n nascut inca pe lume, spada nu va n niciodata
scoasa pina dnd nu va veni el.
Atunci alese chiar el doua sute cincizeci de oameni de
isprava care sa,~i incerce mai intii norocul. Dar nici unul
flU reu~i sa clinteasca spada din loco Dupa ei, incercara toti
care voira, dar in zadar, ~i veni ziua daruriJor - Anul Nou.
Yn ziua aceasta, era obiceiul sa se tina un mare turnir la
portile cetiitii. Dupa ce cavalerii luptara de ajuns calare, cu
lancea, se isca un ath de mare valma~ag, indt tot ora~uI
veni fuga sa,l vada. Keu, nul lui Antor, care fusese facut
Ie curind cavaler, de T oti,Sfintii, il chema pe fratiorullui
~i,i spuse:
- Du,te ~i adusmi sabia de acasa.
Artus era un flacau chipe~ ~i voinic, de ~aisprezece ani,
,..arte indatoritor ~i sari tor : dadu pinteni calului spre casa,
dar nu putu sa giiseasca spada fratelui sau, nici alta sabie,
('.ci stapina casei Ie orinduise pe toate intr,o camera ~i
plecase sa vada ~i ea intrecerea. T ocmai se intorcea de,acasa
(in.d, trednd prin fata Bisericii, se gindi ca nus~i incercase
~i 1 puteriJe: numaidedt se apropie de steiul de piatra ~i,
fara ca macar sa descalece, apuca spada miraculoasa de
miner, 0 trage fara cea mai mica greutate ~i 0 aduce sub 0
pulpana de manta fratelui sau, caruia Ii spune:
- N,am putut sa,ti gasesc spada, dar ti,o aduc pe cea din
nicovala.
Keu 0 lua fara sa rosteascii un cuvint ~i porni in cautarea
tatalui sau:
- Tata, voi Ii rege: iatii spada din nicovala.
Dar Antor, care era batr\'n ~i intelept, nu,l crezu cu niCl
un chip ~i 11facu sa marturiseasca adevarul. Apoi, 11chema
pe Artus ~i,i porund sa se duca sa puna spada de un de 0
luase: baiatul inlipse lama in nicovala la fel de u~or cum
ar Ii in6pt,o in huma. Vazind aceasta, inteleptul 11 strinse
la piept:
- Draga nule, daca te,a~ face rege, eu cu ce m,a~ alege?
- T ata, raspunse Artus, n,ar exista nimic din ce am eu
peste care sa nu ni stapin, de vreme ce e~ti parintele meu.
- Dragul meu, eu iti sint tata adoptiv, nu insa cel care te,a
zamislit. Lam incredintat pe propriul meu copit unei doici,
pentru ca mama lui sa te hraneasca la pieptul ei. ~i te,am
crescut cum am putut eu mai bine.
- Te rog din sullet, spuse Artus, sa nu ma renegi canu al
dumitale, did wa~ ~ti lncotro s'o apuc. lar daca bunul
Dumnezeu vrea sa am eu cinstea de a n rege, n,ar Ii lucru
pe care sa ceri ~i pe care sa nusl capeti.
- Draga doamne, iti cer in chip de rasp lata pentru cesam
facut eu pentru domnia,ta, ca nul meu Keu sa ne sene~alul
domniei,tale dt vei trai ~i, orice ar face el, sa nu,~i poata
pierde dregatoria. De va n nebun, de va .6. mi~el, lti vei
spune cii poate n,ar n fost a~a, daca ar n fost alaptat de
propria lui mama, iar nu de 0 straina, ~i ca, poate, din
pricina mariei,tale este a~a cum este.

~i Artus jura pe cele sfinte ca,l va tine mereu pe Keu in
dregatoria aceasta.
Antor a~tepta ceasul vecerniei ~i, dnd toti baronii se gaseau
adunati in Biserica, pleca dupa arhiepiscop ~i ii ceru inga,
duinta ca fiul sau cel mai tinar, care inca nu era cavaler,
sa incerce ~i el. ~i Artus scoase spada fad greutate ~i i,o
dadu arhiepiscopului, care dnta cu glas tare Te Deum law
damus 1.
Baronii murmurau, totu~i, spunind ca nu se putea ca un
baiat de asemenea obiqie de jos sa ajunga suzeranul lor.
Lucru de care se minie foc arhiepiscopul, spunind ca Dum,
nezeu ~tie mai bine dedt ei vitejia fiecaruia; cu toate acestea,
ii porunci lui Artus sa vire spada in nicovala cum fusese,
apoi Ie spuse nemultumitilor sa mai fad 0 incercare. ~i
toti mai incercara 0 data, dar nici unul nu izbuti.
- Sint tare smintiti cei ce merg impotriva vrerii Domnului
nostru Isus Cristos! izbucni slujitorul Domnului.
- Sfintia,ta, ii spusera baron ii, noi nu mergem impotriva
vrerii Domnului, dar prea e de mirare ca un om cu 0
asemenea obir~ie de rind sa ajunga astfel suveranul nostru.
tti cerem sa la~i spada in steiul de piatra pina la lntrarea
in Biserica.
Arhiepiscopul Ie facu hatirul acesta, dar veni ~i lntrarea
in Biserica ~i nici unul dintre ei nu putu sa smulga spada.
Vazind acest lucru, arhiepiscopul ii spuse lui Artus:
- Haide, fiule, ~i daca Domnul Dumnezeu vrea sa cirmus
ie~ti domnia'ta poporul, da,mi spada aceea.
~i unde,mi trase Artus spada fara mai mare stradanie
dedt daca ar fi fost infipta intr'o turtita de unt. Oamenii
din popor plingeau de bucurie ~i de mila; dar baronii
cerura sa se reinceapa proba la Pa~ti. Cind venira Pa~tile,
se intimpla tot la fel. Atunci se impacara cu gindul de a,l
recunoa~te pe Artus drept alesul lui Dumnezeu: dar mai
tinura ca inscaunarea lui sa fie aminata pina la Rusalii.
tn ziua de Rusalii, baiatul ingenunche pentru ultima data
in fata steiului de piatra apoi apuca spada cu miinile impreu.
nate ~i 0 scoase cu u~urinta.
o duse de.a dreptul la altar ~i 0 puse deasupra. Apoi fu
uns ~i inscaunat. Dupa ce se termina liturghia, toti vazura,
ie~ind din sfintul laca~, ca steiul disparuse. [... J
Povestea ne spune acum ca regii Lot din Orcania, Agustan
din Scotia, Urien din Gorre, Y dier din Cornouaille, Nantre
din Ga~lot, Carados Biebras, T radelinan din Norgalles,
Clarion din Northumberland, Brangore din Estrangore,
Belinant din Sorgalles ~i ducele Escan din Cambenic,
infrinti de regele Artus la Kerleon, maqaluid toata noaptea
cu oamenii lor in dezordine, indurind frigul ~i foamea, unii
calare, altii in lectica, pentru ca erau prea betejiti pentru a
merge calare.
A doua zi ajunsera in ora~ul Sorhaut, care apartinea regelui
Urien din Gorre, ~i ramasedi aici pentru dtava vreme sa
se refaca si sa'si ingrijeasca bolnavii si ranitii.
Nu se afl~u a~olo dedt de putina ~reme: dnd sosira soli
din Cornouaille, din Orcania, care Ie povestira ca sainii
necredincio~i, in lipsa lor, Ie cotropisera paminturile, in
care pustiau tarinile, distrugeau tirgu~oareIe, ora~ele ~i caste'
leIe intarite, treceau totul prin foc ~i sabie ~i pricinuiau
athea pagube, inch pina ~i inima cea mai impietrita ~i cea
mai ticaloasa nu se putea stapini sa nu fie cuprinsa de mare
mila fata de doamnele si de fecioareIe de care isi bateau
j oc ~i d~ copiii pe care Ii,'i ucideau in brate; iar dnd oamenii
de jos se ascundeau in dte,o pivnita sau in vreo subterana,
sainii Ie puneau foc ~i ii ardeau.

La vestea aceasta n,a existat rege, pina la cel mai indrazne!,
pe care sa nu se inhoare carnea, did 1i pierdusera pe multi
dintre ai lor ~i nu puteau a~tepta nici un ajutor de la regele
Artus. Tot ce Ie iogaduiau puterile era sa,~i umple forta,
retele ~i ora~ele cu de toate, io ap fel indt sa impiedice
aprovizionarea paginilor. Se hotadrii sa apere in felul
acesta miirdle Garlot, Gorre, Cornouaille ~i Orcania, care
erau primele amenintate.
~i a~a veni regele Nantre, insotit de trei sute de luptatori
in armuri, sa,~i indestuleze cu de toate cetatea de la Huide,
santo Fu primit cu mare bucurie, cad sainii incepusera sa
se arate pe dmpia din preajma. Sotia lui, Blasina, era fiica
ducelui de Tintagel ~i a Y gernei. Aveau un fiu de ~aispre'
zece ani, de 0 rara frumusete, care se numea Galessin.
Intr,o buoa zi, baietandrul veni sa,i spuoa ceva mamei lui.
- Doamna, nu e~ti dumneata sora acelui rege Artus, cel
ath de viteaz si de bun cavaler, care a zdrobit, cu 0 mina
de oameni, u~sprezece regi?
- Draga hule, aHa di Artus este fratele meu ~i uochiul
tau, ~i ruda de aproape cu tatal tau prio UteI' Pendragon.
Oar baronii din tara aceea nu l,au voit ca rege, de~i fusese
alesul Domnului nostru Isus Cristos.
i ii povesti isprava cu steiul de piatra a~a cum se petrecuse.
- Ei bine, relua Galessin, deie Domnul sa nu mol' mai
inainte ca regele Artus sa ma h facut cavaler! Caci oiciodata
Illl voi fi invest it cavaler dedt de mina lui, iar eu, dadi am
sa pot sa,mi dovedesc vrednicia, inch sa,mi iocioga dinsul
spada, warn sa ma mai despart niciodata de el.
Farii ~tirea tatalui, trimise un sol la varul sau, Gauvain,
ca sa,i imparta~easdi ~i lui ce,~i pusese in gind sa faca ~i
ca sa,i dea intilnire la Neuve Ferte din Brocelianda, in a
treia zi dupa Pa~ti.
Ca ~i regele Nantre, regele Lot plecase ~i el io cetatea lui,
cu numele Orcania, unde fusese primit Cll mare alai,
imprellna Cll baronii sai, intrudt iscoade saine se aratau
prin imprejurimi. De la sotia lui Cll cununie, care ~i ea era
fiica ducelui de Tintagel, avea patru feciori, numiti Gauvain,
Agravain, Guerrehes ~i Gaheriet; Mordret, al cincilea,
pe care 11 credea vlastarul lui, fusese zamislit de ArtllS -
si iata cum.
'In timp ce baronii regatului Logres erau intruniti la Carduel
ca sa,l aleaga pe urma~ul lui UteI' Pendragoo, Antor ~i
cei doi hi ai sai, Keu si Artus, locuiau in aceeasi casa cu
regele Lot. Regele, aHiod di Antol' ~i Keu era~ cavaleri,
Ii potti la masa lui ~i ii culca pe amindoi in sala, in vreme
ce Artus ii servea ~i i~i avea culcu~ul intr'un uogher, a~a
cum se cade pentru cine nu este inca dedt scutier.
Artus, care era un baiat frumos ~i tare vesel, se indriigosti
de sotia regelui Lot, care era frumoasa ~i durdulie. Intr<o
noapte, dnd regele plecase in taina dupa vreo treaba,
fara s,o trezeasca pe regina, Artus se strecura cu indrav
neala in iatacul regioei, apoi in patul ei; dar in pat nu mai
cuteza sa faca altceva. Cum se tot sucea dnd pe,o parte,
dnd pe alta, regina, aidoma unei femei pe jumatate ador,
mite, 11 lua in brate, crezind ca este sotul ei sau - poate -
prefadndwse a crede. ~i astfel i~i facu pofta cu ea ~i i,o
facu ~i pe,a ei din plin. Apoi, de indata ce regina adormi
din nou, el se strecura tiptil afara.
A doua zi, la masa, hindca riimioea io genunchi putin cam
prea mult, in timp ce 0 servea, ea ii spuse:
 - RididjAe, tinere, ai stat prea mult ingenuncheat.
- Oh, doamna, cum ti.a~ putea multumi pentru buna,
tatea pe care ai avut,o rata de mine.
- Ce bunatate?
- ]ura,mi di nu voi avea din partea domniei,tale l1lel
vreun rau, niei vreo luustrare.
~i dupa ee ii jura, baiatul Ii povesti cum se culcase eu ea.
Doamna se simti tare rusinatii si se facu rosie foe, dar
" nimeni nu avea' sa aIle ni~iodata' nimie. ~i astfel Artus II
zamisli pe Mordret eu sora lui, fara sa ~tie ca.i era sora.
I La putina vreme dupa intoarcerea regelui Lot la Oreania,
Gauvain venea intr.o zi de la vinatoare, imbdieat eu 0
haina de pisla imblanita eu hermina, tinind in zgarda trei
ogari ~i eu doi prepelicari dupa el. Era un baietandru de
toata frumusetea. ~i povestea ne spune dl fusese hiidizit
eu un dar ciudat, caei, la eeasul dnd se scula dimineata,
avea forta unui bun eavaler; dnd era soarele de trei suliti
pe eel', puterea lui se dubla; la amiaza ajungea de patru
ori mai mare; apoi scadea la marimea eelei de la sculare;
~i pe la ehindie, Ineepea iar sa ereasea, pina la miezul noptii.
Gauvain intra in sala in care mama lui ~edea linga un foe
mare ~i luminos care ardea eu A5cari in camino $i. vazlndl1'1,
rnama ineepu sa suspine.
- Mama, ee ail
- Vai, dragul meu, va vad, pe tine ~i pe fratii tai, irosin,
du-va timpul cu nebunii, dnd ati putea sa fiti de pe aeum
eavaleri la curtea regelui Artus, unchiul vostru. Baronii,
care ar trebui sa,l slujeasca ~i sa,1 iubeasca, nu VOl', din
infumurare, sa,1 reeunoasca suzeranul lor, )'i se pare ca
nu asta este dupa vrerea Domnului, caei pin a aeum mai
mult au pierdut dedt au dstigat si iata.i si cu sainii in tara.
V,o spun eu! Rau faceti ea' rami~eti aiei'sa haituiti vi~atul
eu ogarii, In loe sa cautati sa,i impaeati pe tatal ~i pe unehi111
vostrl1.
- Mama, spuse Gauvain, pe eredinta pe care ti,o datorez,
nu voi purta spada ineinsa pe )iold, niei eoiful prins pe
cap, plna dnd nu ma va face cavaler regele Artus!
In elipa aceea intrau In sala eei trei frati ai lui )'i dnd aHara
de ee plingea mama lor, Agravain spuse:
- Desigur, Gauvinet, tu qti mai de invinovatit dedt
orieare altul, cad tu e9ti fratele nostru mai m.are 9i ar fi
trebuit sa ne fi 9i dus la regele Artus. Azi, nu faeem altceva
dedt sa ne distdim, 9i poate ca yom fi prin9i ca pasarea
in lat, intrudt sainii nu sint departe.
Cei patru frati se intelesera a9adar sa piece in rastimp
de doua saptamlni, iar mama lor porunei sa Ii se pregateasca
In taina aflue 9i cai ~i sa Ie potriveasca tot harna~amentul.
fntre timp, sosi 9tafeta lui Galessin: bucuro.~i, aBind ca
varul lor avusese acela9i glnd ea ei, pornira sa.1 gaseasca la
Intilnirea pe care le,o dad use In pad urea BroeelianclJ;
9i toti einei, fara invoirea parintilol', pornira la drum
impreuna spre Londra, in Bretania, ora)iul de frunte al
regatului Logres, bine inarmati, eu eai buni 9i eu sllitii
buna, cum se ellvine un or fii de regi.
Era pe la ineeputul lui mai la primenirea firii, cind pasarile
dnta in tihna eu glasuri limpezi )'i cind oriee lueru arde
de bucurie; dnd codrii 9i livezile de pomi slnt in Hoare 9i
paji9tile inverzesc iar, a~ternute cu un covor proaspat )ii
marunt de iarba, amestecata cu flori de 0 suava mireasma;
dnd blindele ape se intorc in faga~e1e lor )'i dnd dragostea
umple de bucurie fetele ~i flkaii, eu inima imbietoare ~i
voioasa prin harul vremii reinnoite.
Gauvain, Agravain, Guerrehes, Gaheriet ~i Galessin cala,
reau dis,de,dimineata pe caii lor de parada, ca ni~te baieti
tineri 9i delicati care VOl' sa se fereasdi de greaua dogoare a
amiezii, dar i9i aveau coifurile de fier pe cap 9i spada la
oblinc, diei meleagurile acelea nu erau sigure, ~i erau
urmati de 0 ceata de scutieri, toti baietandri tined ca
de,abia Ie dadeau tuleiele, iar ni~te feciori Ie dueeau de
dirlogi eaii de lupta cu armura de fier ~i caii de povara,
incareati eu eele de trebuinta.
Galessi~, care era indragostit,' incepu sa dnte un dntee nou
~i la auzul vo~ii lui rasunau eu drag eodrii 9i paji~tile.

Apoi il ruga pe Gaheriet sa dnte cu el. ~i dnd se saturara
de dntat, Galessin ii intreba pe tovara~ii lui:
- Acum saml.i spuneti ceva, de,ati avea 0 fata frumoasa,
ce,ati face cn ea?
- S'a raspunda mai intti Agravain, sari Guerrehes, ca el
e fratele meu mai mare.
- Zau a~a, spuse Agravain, daca mi,ar da inima ghes,
as lua,o cn de,a sila.
~ Zau ca eu n,a~ face a~a, spuse Gaheriet: eu a~ duce,o
intr,un loc in care sa fie :in siguranta. Iar tu, Guerrehes,
tu ce ai face cn ea?
- A~ face,o iubita mea, daca ar primi, dar n,a;; sili,o dtu~i
de putin, caci dragostea n,ar mai avea nici un farmec,
daca nu i,ar face si ei tot atha placere ca si mie.
- Gaheriet a raspuns cel mai bine ;;i Ag;avain cel mai
diu, spuse raspicat Gauvain, intrudt cel care ar vedea,o
in primejdie n,ar trebui oare s'o apere dupa puterile lud
$i Guerrehes a grait ca un :intelept, dnd a spus ca nu va
a~tepta nimic dedt de la iubire ~i de la curtenie: tot a~a
a~ face ~i eu.
- Doamne,ajuta! spuse Agravain, doar war costa,o pe
domni~oara nici vreun madular, nici viata.
- Nu, dar ar costa,o onoarea, spuse Gauvail1.
- N,a~ da un nasture pe un barbat care respect a 0 femeie,
de :indata ce e numai el cu ea; de,o va lasa sa plece, niciodata
nu va fi iubit, ~i lumea 0 sa,~i bata joc de el, fara sa ie mai
pretuit din pricina aceasta.
Cum discutau a~a, zarira :in departare tr:imbe de fum ~i
un nor mare de praf ~i in cur:ind intilnira ni~te tarani care
fugeau :il1spaimintati.
- E 0 ceata de saini, spusera satenii. Aduc cu ei cavalerii
prizonieri, cu picioarele legate sub pintecele cailor lor,
lovindwi cr:incen cu bhele, si :insotesc un convoi de cai
de povara )'i de carute in care ~u pus' prada. Dau foc satelor
)'i ucid pe oricine :intilnesc :in cale.
- Dar regele Artus unde este? intrebara baietii.
- A plecat in regatul Carmelida :inca de pe la jumatatea
Paresimilpr, dupa ce \,i,a aprovizionat bine marcile )'i
fortaretele.
- La ~rme, scutieri! strigara baietandrii, fara sa mai stea
pe ginduri. Acum 0 sa,i vedem pe cei viteji!
~i :in timp ce descalecau de pe caii de parada ;;i i~i str:ingeau
chingile pe caii de lupta, Gaheriet :ii spuse fratelui sau:
- Agravain, adwti aminte sa ii la fel de grozav cu sail1ii
cum ai fost azi,dimineata cu fecioarele.
- Iar tu, Gaheriet, ai ~a,i la~i :in pace, cum la~i femeile?
- Seniore, esti fratele meu mai mare: dnd yom fi :inclestati
:in lupta, sa l~e arati tot ce poti face. ' ,
- A~ i un mare fricos, daca n,a~ lupta mai bine dedt tine!
$i am sa. ma duc prin unele locuri pe unde tu n,ai veni
dupa mine dedt cu pretul vreunui madular.
Atunci Gaheriet incepu sa. r:ida ~i,i spuse fara sa se supere:
- Ei bine, ia,o inainte!
~i dupa. ce le spusera. tiiranilor cine sint, cei cinci domni~ori
pornidi :intru inttmpinarea convoiului, urmati de oamenii
lor \'i de 0 buna. seamna de siiteni pe care li inarmasera.
Se aflau la ceasul pr:i1l.Zului~i era 0 caldura at:it de cumplitii,
inch praful convoiului ii impiedica pe saini sa vada. la 0
zvirliturii de piatra. :inaintea lor. De aceea fudi surprin\'i
de iure;;ul furios al baietandrilor. Gauvain zdrobea ~i rupea
totul ca 0 sageata. de arbaleUi: cu securea pe care 0 tinea
in m:ina, i~i spinteca du;;manii pina la ~ezut. $i Agravain,
Gaheriet ~i Galessin 11ajutau in a\,a chip, inch sainii 0 rupsera
indata la fuga, blestemind ziua ~i ceasul in care se nas,
cusera.
Ci iata. ca 111 vreme ce biiietii si oamenii lor ii elibe,
rau pe prizonieri ~i str:ingeau ~on~oiul, Gaheriet ii spuse
iar lui Galessin:
- Intreaba.,l acum pe frate,meu Agravain dadi mai ar
chef sa int11neasca. 0 fecioara.
- Gaheriet, riispunse Agravain privindwl chiorl\" pal'c;\
n,aveai atha chef de glumii mai inainte, in [upta.
 - Dar ~i tu, dad. femeia cea mai frumoasa de pe pamlnt
te,ar fi Imbiat atunci la dragoste, nu i,ai fi spus 0 yorba
pentru nimic In lume, mi se pare.
~i doar ce,1 vazura pe Agravain ca Inhata un ciot de lance
~i 11 izbe~te pe Gaheriet peste coif plna ce lemnul se face
randari. Ci fratele mai mic nwi raspunde la lovituri!
- Daca te mai atingi de el, e vai de tine! izbucni Gauvain!
La auzul acestor cuvinte, Agravain I~i scoate spada: izbe~te
Cll muchea ei atlt de naprasnic In coiful fratelui sau, Inch
sar sdntei din el. Dar Gaheriet nu riposteaza la loviturile
fratelui sau mai mare.
- E~ti prea Infumurat, desfrinatule! striga Gauvain.
$i cu mlnerul spadei, 11 love~te pe Agravain peste ureche
attt de tare, Indt 11doboara de pe cal, naucit de,a binelea.
Apoi, In timp ce Galessin se apropie In grab a de victima ~i
II ajutfl sa lncalece, Gauvain da porund! valetilor:
- Acum, aduna~i caii de povara.
REGINA ORCANIEI
SI
, COPILUL I'v10RDRET
A~a merg cei cinci domni~ori cu oamenii lor, dudnd convo'
iul smuls de la saini; ~i nu Ie mai arde sa dnte ~i sa sporo,
vaiasca. Pe dnd calareau In taeere printr,o padure, Intllnira
un scutier care parea di fuge, ~i care, calare pe un cal
voinic ~i puternic, ducea un leagan de,a curmezi~, pe ~a.
- Seniori, striga omul catre ei, pentru numele lui Dum,
nezeu, salvati copilul acesta!
$i Ii lamuri ca era al tatalui lor, regele Lot. Cum sainii Ii
amenintau fortareata cea mai Insemnata, cu zidurile dara'
panate in mai multe locuri, regele se hotarise sa,~i puna la
adapost sotia ~i pe ultimul lui noumascut, copilul Mordret,
III castelul sau fortificat de la Glocedoll. Pornise cu ei
noaptea, printno u~ita secreta, Illsotit de dtiva cavaleri.
Dar s,au Illtllnit cu 0 ceata mare de saini, care Ii zdrobisera.
- Ramli In padurea asta cu caii de povara ~i cu baietii
nostri, Ii spuse Gauvain scutierului, si sa nu iesi de,aici
pI~a nu prime~ti ve~ti de la noi. ,
La ie~irea din padure, Il vazura In departare pe regele Lot,
care fugea cu bruma de oameni ce,i mai ramasesedi, urmarit
cu stra~nicie de ditre paglni. $i mai aproape, 0 doamna
frumoasa, cu parul rava~it, pe care doi saini 0 trageau de
cosite, In urma caitor lor, dnd ochia ei lunga 0 faeea sa
se poticneasca ~i n,o lasa sa se tina In pas cu caii.
_. Sflnta Marie, Maica Precista, ajuta'ma! striga ea.
~i de fiecare data dnd spunea Sflnta Marie , unul dintre
paglni 0 izbea atlt de crud cu manup lui de fier peste
rata, Indt 0 dobora la pamlnt. Uneori ramlnea le~i?-ata
In drum, atunci paglnul 0 lua ~i 0 a~eza de,a curmezi~ul
~eii; dar nurn.aidedt ea aJuneca de pe caI, tiplnd ca 0 femeie
pe care 0 rane~ti.
- De ee n,oi fi murit! In vecii veeilor n,am sa,ti cedez!
Vazlnd aceasta, sainul Incepea s,o tt'aga din nou' de par-.
~i ea era ath de ragu~ita, ea abia mai putea s5 strige dupa
ajutor.
Recunosdndu,~i mama, Gauvain I~i simti inima stdngln,
dwi,se attt de tare Inch, daca,l mai tinea putin ap, ~i,ar fi
pierdut cunostinta.
- Paglnule! ~triga el, in.figindw~i pintenii cu atita incrl'n,
cenare, de ti~ni slngele din coastele calului sau de lupta.
Ah, ticalosule! Sainule, las.o pe doamna aceasta! Nicidnd,
ill nici 0 zi din viata ta, wai savlr~it vreo nebunie pe care
va trebui S'O plate~ti atlt de scump!
Se ~i napustise asupra paginilor, care fura amindoi uci~i
mai inainte de,a fi putut sa se desmeticeasca. ~i cei patru
frati sareau de pe caii lor pe trupulcelui care 0 ri'ipise pe
regina, si unul ii taia capul, altul ii reteza cele dou:; brate
al treile~ Ii vlra sabia in pintece, al patrulea tabari pe' el
cu impunsaturi de spada. Apoi dadura fuga la mama lor,
care plingea cu lacrimi fierbinti fringindu,~i mlinite, a~a
inch, deschizind ochii, se vazu in bratele ILli Gauvain,
il1COl~urata de copiii ei. Atunci, dupa ce aduse multamita
Domnului, spuse:
- Scumpii mei copii, Gauvain, nu plinget!, caci nu sint
dedt ranita. Vai, de nu I.a~ fi pierdut pe fiul meu Morelret
~i pe tatal vostru, sotul meu, care s,a luptat aproape singur
 1mpotriva a eineizeei de pag1ni, 1ntr,un distimp mai lung
de dt ar fi nevoie ea sa strabati pe jos 0 jumatate de leghe!
Multa vreme I,am rug at eu laerimi in oehi sa fuga. Cutitele
~i sulitele pareau ea ploua din eel' asupra Ini.
-- Mama, spuse Gauvain, despre rege, parintele nostru,
n,avem niei 0 ~tire, dar Mordret este teafar.
La auzul aeestor euvinte, regina seoase un suspin ~i le~ina
din nou. Ond i se imbujorara iar obrajii, Gauvain ii spala
eu mare grija fata, m1njita toata de singe. Apoi ii facura 0
leetica intre doi eai de parada, care fu a~ternuta eu iarba
proasprLta, ~i 0 eulcara in ea. Dupa aeeea, in tovara~ia
slujitorilor ~i a seutierului care 11purta pe mieul Mordret,
eei einei domni~ori 0 duserii pe regina ~i prada smulsa
de la saini 1n ora~ul Logres, in Bretania, aflat la patru leghe
de aeolo. Fura primiti eu mare bueurie ~i fura indragiti
fara zabava pentru vitejia ~i intelepeiunea lor. Oar aeum
povestea parase~te subieetul aeesta ~i tara~e~te despre regele
Artus ~i despre eei patruzeei de tovara~i ai lui.
i mersera ~i mersera pina dnd ajunsera la Carohaise, 1n
armelida, unde regele Leodagan se afla la sfat 1n palat,
u baronii lui. Se 1nfiitisara tin'indl1'se de m'ina si se pleeara
t:oti 'in [ata,i, r'ind pe ;1~d. Apoi regele Ban, ea;e era [oarte
prieeput la yorba, spuse ca veneau sa,i ofere servieiile lor,
~'11 eonditia sa nu,i 'intrebe cine s'int. Leodagan primind,
dusera sa m1ne la un nobil de rang mie, numit Blaire,
h gat ~i ehibzuit, a c5rui sotie, eu eredinta fata de Dumnezeu
~i rata de eele lume~ti, se ehema LioneHa.
S sisera doar de vreo saptam1na, dnd armata du~manii se
\d ivi 'in rata eetatii Carohaise. Sfetnieul Romei, Pontius
Antonius, care era un [oarte bun ~i viteaz eavaler, se afla
1,\ [runtea romanilor, dueele FroHe 1i eondueea pe alemani,
I ii,' regele Claudas pe oamenii din Pam'intul Pustiu.
I~,,, 'intr,o marti seara, in )0 aprilie. De 1ndata ee p'indarii
,. rira 'in departare primii ealareti ai du~manilor ~i [umul
p1rjolurilor, se 1nehisera portile ~i toata lumea dadu fu ;1
la arme. Oamenii regelui Leodagan se or'induira sub aeec;l~i
flamura de azul' eu trei dungi de aur, pe care 0 dueea
senesalul Cleodalis. Artus si bunii lui tovarasi se adunara
sub ~teagul lui Merlin, de pe care un mie balaur eu eoada
lunga ~I rasueita "parea ca arunca flacari; ti se parea ca,i
::ezi limba mi~dndu,se ne'ineetat 'in gura larg desehisa.
In timpul aeesta, primii caIareti du~mani, ajun~i la malul
~antului, 'i~i aruneara eu neobrazare sulitele 'in poarta;
dupa aeeasta, 'i~i 'intoarsera eaii ~i 1neepura sa adune vitele
parasite 1n tarini de catre tarani.
Vazind luerul aeesta, Merlin, urmat de insotitOl'ii lui, 'i~i
eroi drum pina la poarta.
- Desehide ~i lasa,ne sa ie~im! 1i spuse el paznieului.
- Seniore, n,am porundi de la rege.
- Desehide, sau de nu e vai de tine!
~i, punind m'ina pe bita, Merlin 0 ridica, desehide eele
doua porti at'it de u~or, de parea n,ar Ii fost inehise eu 0
broasea buna, eoboara podul impingindu,1 aprig ~i iese
eu ai lui, dupa care podul se ridica singur, portile se 'inehid
singure, rot ita broa~tei se rasuee~te fara ajutor ~i bara eade
la loe din propl"ia ei pornire.
In vremea aeeasta, eei patruzeei ~i unu de tovara~i, dupa
ee impra~tiasedi 0 eeata de alemani care adueeau ni~te
turme, strinsedi vitele ea sa Ie intoarne spre eetate. Vaz1nd
una ea asta, 1n sunete de dopotei, de goarne, de trompete
~i de tobe, alemanii dueelui de Frolle se napustirii asupra
regelui Artus ~i a luptatorilor lui.
- Sf'inta Marie! Maica PreeistiJ., striga Merlin, roaga,l pe
preaiubitul tau Fiu sa ne ajute ~i sa ne sustina! Ot'injiti,i,
viteji eavaleri! In lupta yom avea prilej sa,i vedem pc epi
viteji!
Spunind a~a, fluiera 0 data: numaidedt 0 pleasna de VIllt
stirne~te eo~eogeamite v1rtejul de praf, 1ndiiratnl earuia,
d1nd drumul fr'iului ~i 1nfigindl1'~i pintenii, eei patrllzeei
~i unu de luptatori se napustese asupra du~t11anilor orbi~i
~i 'ii macelarese 'ingrozitor. De 'indata Leodagan cia porllndi
sa iasa eavalerii lui pe ~es 1ntins, in doua eete, una sub
eomanda sa, alta sub eomanda ~ene~alului Cleodalis. J ar
este primit eu stra~nicie de catre rege1e Claudas din P:irnlll<
 tul Pustiu si de ditre Pontius Antonius; hincile se lovesc,
spadele izb~sc in coifuri ~i in paveze ath de cumplit, indt
n,ai fi auzit nici tunetele cerului, iar locuitorii ora~ului erau
asurziti de,a binelea.
Ci iat~ ea se intimpla ca oamenii lui Leodagan sa fie respin~i
de eatre cei din Pamintul Pustiu ~i regele fu rastumat de
pe cal ~i prins. Merlin ~tiu lucrul acesta in aceea~i clipa,
la celalalt capat al dmpului de lupta.
- Dupa mine, viteji cavaleri! striga el rididndw~i la,
mura rOSle.
~i cei patruzeci de cavaleri, strin~i in urma,i in goana cailor,
se napustesc ca 0 furtuna asupra cavalerilor care 11duceau
pe rege ~i il elibereaza, apoi, dupa ce,i dadura alte arme ~i
un cal de lupta, pomesc in goana mare dupa port,drapelul
lor pe stra~nicii lor cai leoarea de sudoare, se arunea in
ajutorul lui Cleodalis, care avea mult de furea impotriva
romanilor; doboara din prima izbitura tot ce gasesc in cale
l/
~i incep sa izbeasca putemic, ca dulgherii in bime.
Pontius Antonius, unul dintre cei mai viteji cavaleri din
lume, nu mai putu indura vazindwi astfel easapind ~i se
t arunea in lupta cu cei mai buni luptatori ai lui. Dar regele
Artus jura sa se masoare cu romanul care se razboia atit
de aprig. Se duse sa ia de la scutierii lui 0 noua lance,
zdravana, cu fierul ascutit, ~i se intoarse in galop.
- Maria-ta, ii striga regele Ban, ce vrei sa faci? E~ti prea
tinar ~i nu destul de voinic ca sa te lupti cu lancea impo,
triva unui vlajgan indracit ca asta. Lasa,l pe seama mea,
ea sint mai in virsta, mai vinjos, ~i mai inalt.
- N'a~ ~ti niciodata dt imi face pielea, spuse regele, dad
nu m,a~ masura in lupta cu careva.
~i dadu pinteni atit de tare, indt ti~nea singele din coastele
calului de lupta. Sub copitele calului pamintul rasuna,
iar pietrele zburau ca grindina. Romanul porni intru
intimpinarea lui; dar Artus i~i napusti atit de naprasnic
lancea, inch ii strapunse pavaza, eama~a de zale ~i trupul,
in a~a fel ea fierul ~i cel putin 0 lungime de un brat din
lemnul lancii ii strabaturii ~ira spinarii, ~i Pontius Antonius
cazu mort la pamint. Atunci regele i~i trase din teaea
stra~nica lui sabie Escalibor, cu care incepu sa faca min.uni,
retezind brate, pumni ~i capete. 0, ce tinar grozav! Vazin,
dwl, fiica regelui Leodagan, doamnele ~i domni~oarel'
de onoare, care urmareau lupta de pe zidul ora~ului, i~i
intindeau miinile spre cer, inaltind rugi spre Domnul nostru
Isus Cristos ~i pllngeau de mila pentru crincena truda a
armelor pe care 0 indura, atit de nevirstnic inca ~i ath de mic.
In vremea aceasta, regele Ban din Benok, care era foarte
voinic ~i lat in umeri, il eauta peste tot pe du~manul sau de
moarte, regeIe Claudas din Pamintul Pustiu. Soarele trecuse
de amiaza dnd 11 zari in mijlocul alor sai: de indata i~i
lua zborul spre el, ca 0 sageata de arbaleta. I~i ridiea spada
cu amindoua miinile ~i in zadar regele Claudas i~i aruncii
pavaza, ca sa se apere, ciici lovitura se napusti atit de napras.
nic, inch ii strapunse pavaza, obllncul ~i calul intre spete.
Regele Ban voia tocmai sa ia in picioarele calului pe d~ma,
nul sau care zacea la pamint 9i sa,l striveasca fara mila,
dnd il vazu la oarecare departare pe Bretel cu coapsa
prinsa sub calul sau doborit la pamint ~i pe Ulfin care 11
apara din rasputeri: ii sare in ajutor, dar bulucul se inchide
peste ei; indata, calul lui ~i calul lui Ulfin sint uci~i; cei
trei cavaleri se a~aza spate in spate ~i se apara cu indirjire.
Vai, s,au aventurat prea mult in mijlocul du~manilor ~i
putin mai Iipse~te sa nu se intimple 0 nenorocire de care
n,ar mai avea scapare!
In momentul acela, Merlin, care ~tia arice, chema pe regele
Artus ~i pe regele Bohor ~i Ie spuse ce se petrecea.
- Ah, Doamne, striga Bohor, daca mi,ar ucide fratele,
n,o sa mai cunosc bucuria dte zile voi mai avea!
- Urmati'ma, Ie spuse Merlin.
~i balaurul de pe flamura lui incepu sa arunce pe gura
~omoioage aprinse, a~a inch tot vazduhul deveni ro~winchis,
iar drapelele du~manilor luad foc. In spate Ie lui, prin valma,
~agul luptei, bretonii inaintau ca 0 uria~a corabie ce lasa
in dira ei doua ~iruri de cavaleri dobor'iti ~i de cai de lupta
in goana, cu friiele tiri~ intre picioare. Ajunsera astfel la
regele Ban ~i la ai sai care, pe jos, cu coiful scos din cercuri,
lasat pe ochi, cu cama~a de zale rupta ~i de~irata, se aparau
ind?ratul unui morman de cai uci~i ~i, tinindw~i cu amin,
doua miinile spada, ii izbeau cu minie pe cei care incercau
sa se apropie de ei.
Cind i~i vazu fratele in starea aceasta, regele Bohor se
spnj1nt 111cele doua scari atit de inveq;unat, indt Ii se
indoi fierul; dind pinteni, se napusti asupra oamenilor lui
Claudas, ;;i, frematind ca un vultur uria9' ii izbi atit de
naprasnic, indt Ii se cutremurara dndurile. Cu spada lui
milljita pina sus de singe 9i de creieri, Ii reteza, primului
care,i ie;;i in cale, capd de linga ureche, umarul sting 9i
tot trupul pina la cingatoare; celui de,al doilea, i se vedea
ficatul ;;i plaminul dupa lovitura lui. lar Artus 9i tovara9ii
sai ii urmau pilda atit de bine, inch Ban, Bretel 9i Ulfin,
despresurati, putura sa'9i potriveasca in sflqit coiful 9i sa
se inarmeze cu noi paveze; apoi, incalednd pe ni9te cai fara
stapin, pe care li primera din fuga scutierii, se avintara
iar in luptii.
Ducele FrolIe, pe un cal inalt, foarte puternic 9i foarte
sprinten, facuse toata ziua macel cumplit printre oamenii
lui Leodagan. Cind vazu ea romanii 9i oamenii regelui
Claudas 0 iau la sanatoasa iar oamenii lui incep sa dea
inapoi, i;;i lua cu amindoua miinile ghioaga de arama, atit
de grea, indt un om obi9nuit ar i avut de furea pina s,o
ridice, ;;i incepu, voinic ;;i puternic cum era, sa dea lovituri
attt de naprasnice, indt in jurul lui curgea singele girla.
'u toate acestea, dupa ce Hamura lui fu doborha la pamint,
, i care il inconjurau incepura sa fuga, iar el, cu mare jale,
1,\toarse calul 9i se departa singuratic, in galopul voinicului
,11 cal de lupta.
'I 'uvarasii lui Merlin si cavalerii Carmelidei erau atit de
jll'io.9i ~u urmarirea dU9manilor in dezordine, indt nwl
I, l'ira. Dar regele Artus porni pe urmele lui.
11 rtjunse din urma intr,o vllcea intunecoasa, sapata intre
d 111, paduri. Soarele asfintea la ceasul acela 9i toata lumina
lid ra zagazuita de muntii ce se ridicau de amindoua
III "liI acelei seobituri adinci.
Uria9 mi9el, striga Artus, intoarce,te sau vei pieri!
V"I,t d ar ea un singur om te urmare9te!
I )11 ,(,Iui aleman ii fu mare ciuda dnd vazu ea luptatorul
\1111 11.ameninta a9a nu era dedt un copilandru, pe l1nga el.
I II\COarsecalul ;;i se avinta, cu ghioaga in mina, aparat de
111\ ('lit Facut din pielea de pe spate Ie unui elefant. La prima
I III 111,'(;, regele Artus ii strapunse umarul cu lancea; cu
l'lIl1' Ill' 'st a, uria9ul nu se clinti de parca ar fi fost 0 stinca.
19i ridiea ghioaga, ca sa riposteze, dar Artus se feri de lovi,
tura avintindw9i calul inainte cu atita vigoare, indt ci
cloi cai se izbira si cazura. Frolle era mult mai voinic si ma i
puternic, dar fiidd mai gras ~i avind patruzeci .~idoi de ani
mai era inea la pamint dncl ttnarul sau adversar se napustea
asupra,i. Escalibor fulgera deasupra coifului sau; ca sa se
apere de lovitura, Frolle ii scoase in cale ghioaga, care fu
retezata. Atunei i9i scoate spada. Era una clintre spadele
cu cea mai buna lama din lume, chiar spada de care s,a
folosit Hercule dnd l,a dus pe lason in insula Colhida
ca sa cucereasea lina de aur, ;;i se numea Marmiadoise.
De indata ce ti9ni din teadi, attt de mare fu lumina ce,o
raspindea, indt tot tinutul fu luminat ;;i Artus facu un
pas inapoi, ca s,o vada mai bine stralucind.
- Seniore cavaler, ii spuse uria9ul, nu 9tiu cine e;;ti, dar
pentru cutezanta pe care ai avut-o de a ma asalta am sa,ti
crut viata: da,~i armele si am sa te las sa pleei. '
La ~uzui acestor cuvinte, r~gele Artus se facu ro;;u de ciuda.
- Dumneata insuti, ii spuse el, pune jos spada aceasta ;;i
preda,te fara conditii, 9i aHa ca fiul regelui Uter Penclragon
nwti da asigurari dedt ca vei muri.
- E;;ti cumva regele Artus? AHa a9adar cca eu sint Frolle
9i ca sint duee de Alemania. Eu stapinesc tot tinutul pina
la tarlaua Pa9unilor; ;;i mai departe tot al meu ar fi, daca
s,ar putea trece pe acolo, dar nu se poate din pricina unei
statui luda a agezat,0 acolo in chip de piatra de hotar ;;i
ca sa arate pina unde s,au intins cuceririle luL I se spune
H;da asemanare: eei vechi spun ea, de indata ce va fi scoasa -j.
de acolo, aventurile VOl' inceta in regatul Logres; iar cel
care 0 vede capata de indata monstruoasa ei mutra. Si acum
fecior al lui Uter Pendragon, aHa ea ma jur sa' nu mai
cunosc gustul piinii 9i al vinului, attta vreme dt te voi
sti in viata.
A 9a grai ;i se napusti asupra lui Artus, care se feri 9i 11
lovi in ochiul drept; daea nu i s,ar fi rasucit spada in mina,
uria9ul ar fi fost fiipus. Frolle simti singele curgindwi pe
obraz; furios, se repezi asupra lui Artus, care se cladea inapoi
apadndwse cu 0 lovitura puterniea a spadei sale Escalibor.
~i in acel moment ;;ase cavaleri romani aparura pe panta
muntelui, galopind furtunos, urmariti de Ban, de BohOl" 9i

de Naseien. La vederea bretonilor, dueele FrolIe se lntoarse
la ealul lui; apuease ehiar sa lnealeee, dnd regele Artus Ii
dadu 0 ath de puternica lovitura peste brat, lndt uria\ml
scapa spada din mlna ~i, cu totul naueit, se apleca peste
obl1ne. Dar calul, care era cel mai voinic ~i eel mai bun
din lume, sari lnspaimlntat de lovitura ~i porni valNlrtej
prin padurea lntunecata eu ducele care mugea ca un taur.
Se faeuse noapte. Ban ~i Bohor 11lntrebara pe regele Artus
dadi nu era ranit.
- Dimpotriva, raspunse regele, did am Infaptuit astiizi 0
cueerire pe care n,a~ da,o niei pe eea 11:1aibogata cetate
din lume.
Spunlnd a~a, ~terse spada sa Esealibor, mlnjita plna sus de
singe ~i de ereieri, ~i 0 Vlrt la locul ei, in teadi. Dupa aceea
o rididi de jos pe Marmidoise, spada uria~ului, care sdw
teia ea un diamant in lntunerie. 5i cei trei regi, Insotiti de
Naneien, pornira pe drumul ditr~ Carohaise. . .
~i calarira ei ~i tot dilarira, p1na dnd ajunsera la palat,
unde regele Leodagan Ie facu lor ~i tovara~ilor lor eea mai
frumoasa primire care i,a stat in putinta.
Dupa ee l~i seoasera armura ~i l~i lasara armele, fiiea regelui,
care se numea Guenievra, 1mbraeatii In eele mai bogate
ve~minte pe care Ie avea, veni sa Ie adudi celor trei regi apa
calda In.tr'un lighean mare de argint. Ii spala eu mlinile
ei pe fata ~i pe gh, Ii ~terse lnceti~or eu un prosop alb ~i
frumos brodat, Ii puse fieearuia 0 mantie pe umeri ~i dnd
il vazu ap pe regele Artus, se glndi di ar fi fericita femeia
pe care un eavaler atlt de frumos ~i de bun ar cinsti,o eu
dragostea lui. lar el, la rtndul sau, 0 privi eu mult drag,
dci era eea mai frumoasa femeie din dte se aflau pe atunci
In Bretania albastra: sub eoroana de aUI' ~i de nestemate,
chipu,i parea fraged, armonios eolorat in alb ~i In roz;
dt despre trupul ei, nu era niei prea gras, nici prea slab,
umerii erau drepti ~i netezi, eoastele Inguste, ~oldurile
joase, picioarele albe ~i areuite, bratele lungi ~i rotunde,
mlinile durdulii ~i albe: era 0 Indntare. Dar linga atlta
frumusete, se mai gasea bunatatea, darnicia, curtenia,
ehibzuinta, vrednicia, blindetea ~i Ingaduinta.
Clnd fu gata mlncarea, se Intinsera mesele. Regele Bohor
~i regele Ban 11 rugara pe regele Artus sa ia loc lntre ei.
In semn de cinstire, ~i Leodagan observa lucrul acesta,
T rebuie sa fie suzeranullor, se gindi el. De,ar da Dumne,
zeu s,o ia ill easatorie pe iica mea! Caci atltea virtuti cava.
lere~ti nu s,ar putea gasi dedt intnun barb at de seama.
In vremea aceasta, Guenievra ii ofere a lui Artus vin in
eupa regelui ~i, In timp ee,i Intindea eupa, ingenuncheata
dinaintea lui, el Ii privea slnii tari ea ni~te meri~oare ~i
carnea mai alba decit zapada proaspata ~i 0 do rea ath de
mult, Inett uita ~i de mlneare ~i de bautura. Se lntoarse
u~urel, ca vecinii lui sa nu vada nimie, dal" Guenievra
observa foarte bine.
- Marite domni~or, bea, Ii spuse ea, ~i sa nu fii suparat
pe mine ca nu'ti spun pe nume, deoarece nwl eunosc.
Nu Ii distrat la masa, caci la lupta nu e~ti deloe, cum s,a
vazut indeajuns astazi.
Atunei Artus lua cupa ~i bau. Apoi 0 ruga sa ia loe, spw.
nlndwi ea a stat prea multa vreme In genunehi. Dar Leo,
dagan nu vru sa,i Ingaduie.
Dupa strtngerea fetelor de masa, preabunul rege veni sa
se a~eze linga Ban, care li spuse:
- Maria,ta, ma mir di inca nu ti,ai casatorit fica eu vreun
barbat de seama, caci este 0 fecio~ra tare draguta ~i cuminte
~i nu ai alta odrasla eareia sa,i poata reveni tara dupa moan
tea mariei,tale; trebuia sa te fi ~i Ingrijit pin a acum.
- Chiar a~a, seniore, raspunse Leodagan, dar nu mi,a dat
ragaz riizboiul; de ~apte ani de zile regele Claudas din
Pamintul Pustiu nu ITlai conteneste cu hiirtuielile. De buna
seamii, dadi bunul Dumnezeu a~ vrea sa 'gasesc un barbat
destoinic, care sa ma poata apara, i,a~ da'o pe fiica mea ~i
tot pamintul, dupa ce voi muri, ~i nll m,a~ uita nici la
obiqie, nici la rang.
Auzindwl, Merlin zimbi ~i ii Dieu un semn regelui Bohor.
Dar se apucadi sa vorbeasca despre altceva, a~a indt Leo,
dagan nu putu sa Ie taie cuvintul ~i sa reia disc uti a intre'
rurta. ~i dura ce se strinsera mesele, Merlin disparu.
Merlin se duse in pad urea Broce1janda, cea mai placuta
din lume, inalta, rasunatoare, frumoasa pentru vlnat ~i
plina de diprioare, de cerbi ~i de cerbi,lopatari.
Acolo vietuia un nobil de rang mic, numit Dyonas, care
era finul Dianei, zeita padurilor. Mai inainte de a muri,
ea Ii hariizise, in numele zeului lunii ~i al steIdor, ca prima
lui fiiea.sa fie atit de dorita de cel mai intelept dintre oameni,
inch acela i se va supune de indata ce 0 va vedea, ~i 0 va
invata ~tiinta lui prin puterea ni romanciei. Dyonas zamisli
o fetita pe care 0 numi Viviana, in lim -a: caldeiana, ceea
ce inseamna :Nimie nu vaiftee din ea. ~i Viviana, care avea
atunci virsta de doisprezece ani, venea adesea sa se joace
~i sa se distreze in padure.
Intr,o buna zi, dnd ~edea pe malul unui izvor limpede, al
carui pietri~ lucea ca argintul fin, Merlin trecu pe acolo sub
infatisarea unui foarte frumos baietandru. De indatii ce 0
VaZl;,' fu cuprins de 0 admiratie atit de mare, indt nu mai
I utu dedt sa se incline in chip de binete, fara sa scoata
yorba. A~ fi tare smintit, se gindea el totu~i ccaci ~tia
rice), daca m,a~ lasa ademenit de pacat ~i daca mi,a~
I ierde libertatea, ca sa obtin desfatarea unei fecioare ~i s,o
(~IC de ru~ine, miniind pe Dumnezeu. Dar ea ii spuse ca 0
rata cuminte ~i cu buna cre~tere:
Indure,se Cel ce ne cunoa~te toate gindurile noastre
Ik .ti trimita acea vrere ~i acel curaj care sa'ti priasca.
~i in clipa in care ii asculta glasul, Merlin se a~eza pe malul
izvorului:
- Hei, cine e~ti dumneata, domni~oara?
- Eu sint din partea locului, fiica unui mic nobil care
locuie~te in conacul de colo. ~i dumneata, draga domnule?
- Eu sint un scutier ratacitor ~i am pornit in cautarea
stapinului care ma invata meseria luL
- ~i ce meserie?
- De pilda, sa dosesc un castel chiar de,ar fi impresurat de
oameni care sa,l asalteze ~i plin de oameni care sa,l apere;
sau sa merg pe hele~teul asta, fad sa ma ud pe picioare;
sa fac sa curga un riu pe unde n,a mai vazut nimeni riu
niciodata, cum ~i multe alte lucruri, caci nu mi s,ar putea
propune ceva pe care sa nwl fac.
- Este 0 indeletnicire foarte frumoasa, spuse fata, ~i tare
a~ vrea sa vad ~i eu dte ceva din toate astea; te,ai multumi,
pentru osteneala dumitale, sa'ti fiu pentru totdeauna prie,
tena, fara gind diu sau josnic?
- 0, domni~oara, imi pari atit de blajina, indt iti voi arata
o parte din nazdravaniile mele, numai sa ma pot bucura
de iubirea dumitale, fara sa,ti mai cer altceva.
~i dnd fata ii jura pe credir:ta ei, el lua 0 nuia ~i trase cu
ea un cerc, apoi se a~eza iar jos, llnga izvor. ~i, dupa 0
clipita, Viviana vazu ie~ind din padure 0 sumedenie de
doamne ~i de cavaleri, de fete ~i de scutieri, care se tineau
cu totii de mina si dntau ath de incetisor si de placut,
inch 11:iera mai m;re dragul sa,i asculti. V~nird si se a~ezara
in jur~tl cercului pe care 11desenase Merlin, ap~i dansatorii
~i dansatoarele incepura sa danseze dansuri fara seaman de
frumoase, in sunetul tobelor si al instrumentelor. In VI' mea
aceasta, un castel puternic se inaltase 1n preajma, cu 0 livad5
ale carei aori ~i [ruete rasplndeau toate mircsmele placLlte
de pe lume. Viviana, uluita, era a~a de indntata privind
lucrurile acestea, inch nu mai putea sa ingaime un cuvint;
dar ceea ce 0 supara un pic era faptul ca nu pricepea dedt
refrenul dntecului, care era acesta:
Voirement sont amor
A joie commencees
Et finent Ii dolor. 1
Serbarea tinu de pe la chindie pina la vecernie, ~i dnd se
terminara dansurile, doamnele ~i domni~oarele se a~ezara cu
frumoasele lor ve~minte pe iarba frageda, in timp ce scutierii
~i tinerii cavaleri porneau spre livada sa se masoare calare,
arundnd cu lancea in manechinul [olosit ca tinta.
- Ei, cum ti se pare, domni~oara? 0 intreba M~rlin. Ai sa'ti
tii j uramintul ?
- Draga prietene, cu inima sint intru totul a dumitale;
dar pina acum nu m,ai invatat inca nimic.
- Am sa'ti vorbesc despre jocurile mele iar dumneata ai
sa Ie asterni in scris, caei stii sa scrii.
- Dar' cine ti,a spus asta i De aceea Ii se facu mare mila de dinsul; 11rugara sa ia loc
- Dascalul meu m,a invatat!
In vreme ce stateau asa de yorba, doamnele si fetele se
indreptau dansind catr~ padure, insotite de ca~aleri ~i de
scutierii lor ~i pe masura ce perechile ajungeau sub copaci,
se spulberau; la rindul sau castelul disparu ~i el; dar livada
ramase, la rugamintea Vivianei, ~i [u numita Cuib de bucurii
si veselie.
~ Frumoaso, ii spuse Merlin, vai, trebuie sa plec!
- Cum? N,ai sa ma inveti nici unul din jocurile dumitale?
- E nevoie de ragaz ~i de un loc de ~edere. ~i vreau sa,mi
fagaduie~ti in schimb ca te vei darui chiar dumneata desta,
tarii mele.
Fata chibzui putin ~i spuse:
- Am s,o fac, domnule, dupa ce ma vel i:nvata tot ce voi
voi eu sa ~tiu.
1 Ba chiar slnt ~i iubiri cemcep nresc
in bucurie
~i care in durere se sf1r~esc.
Merlin 0 invata numaidedt cum sa faca sa curga un rlU
unde ii va placea, cum ~i alte dteva jocuri u~oare, ale caror
cuvinte Ie scrise pe un pergament, lucru pe care ~tia sa,l
faca foarte bine. Apoi i~i lua ramas bun fagaduindu,i ca
se va intoarce in ajunul zilei de SHntul Ion. ~i Merlin se
intoarse in Carmelida, unde cei trei regi fura bucuro~i
sa,l vada iar.
Stimati seniori, Ie spuse intr,o buna zi regele Leodagan,
aflati ca va iubesc cu 0 dragoste mai mare dedt va inchi,
puiti, ~i a~a se ~i cade sa fac, intrudt mi,ati salvat regatul
~i viata. Nwmi yeti spune oare eine sinteti? Nwi lucru
pe lume pe care sa,l doresc mai multo
Cei trei regi se uitara la Merlin. Vazindwi ~ovaind, Leo,
dagan fu adt de tulburat, indt i se umplura ochii de lacrimi.
pe un pat, alaturi de ei, ~i Merlin Ii spuse, aradndwi,l
pe Artus:
- Maria,ta, iata,l pe domni~orul nostru. Afla ca, de~i
e~ti rege incoronat, el e un om mai de seama dedt maria,ta.
Noi cutreieram lumea dupa ispravi ~i tragem nadejde sa,i
gasim 0 sotie.
- Oh, de ce sa mai catati? Ie raspunse Leodagan. Am fata
cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai destoinica
din dte se afla! '
- Nu va fi refuzata, cu voia Domnului, spuse Merlin.
Mare ii fu bucuda lui Leodagan dnd a auzi graind a~a.
Numaidedt, se duse s,o caute pe Guenievra ~i 0 aduse de
mina in camera, apoi porunei sa vina toti cavalerii care se
aflau la castel ~i rosti cu glas tare:
- Stimate domni~or, pe care nu ~tiu pina acum cum sa te
numesc, prime~te,o pe fiica mea drept sotie, cu tot ce va
avea ea onoruri si bunuri dupa moartea mea. N,as putea
S'O dau unui barhat mai destoinic. '
- Foarte multumesc! spuse Artus.
Leodagan puse mina Guenievrei in mina lui Artus ~i
episcopul din Carohaise Ie binecuvinta logodna.
- Maria,ta, spuse atunci Merlin, aHa, maria,ta, precum
~i to!i cei aici de fa!a ea !i,ai dat fiica regelui Artus al
Bretaniei, fiul lui Uter Pendragon. Maria<ta ~i to!i ai vo~tri
1i datorati inchinare. Si acesti doi viteji sint frati buni si
regi 1nc~rona!i: unul' este 'Ban din Benolc, i;r celalait
Bohor din Gannes. ~i toti ceilal!i tovara~i sint fii de regi
~i de regine, sau de con!i, sau de castelani.
La auzul acestor cuvinte, bucuria lui Leodagan ~i a celor
de fata fu atit de mare, cum n,a mai fost dndva vreuna
aseminatoare. T o!i ii aduserii lnchinare regelui Artus.
Dupa care se a~ezara la masa ~i regele Leodagan se gindi
ea Domnul nostru Isus Cristos putea sa faea de acum 1n
colo cu el ce va voi, de vreme ce tara si fiica lui erau incre,
din!ate celui mai destoinic barbat diu' lume. ( .. )
Calareau inarmati toata ziua, eaci tara misuna de saini.
Intr,o seara, curn' fusese foarte cald, ~e odih~eau la racoare
pe iarba verde, la umbra copacilor, dnd vazura venind
spre ei 0 ceata de domni~ori, to!i chipe~i ~i bine intoli!i,
care se !ineau de m1na ~i intrebara unde era regele Artus.
- lata, I colo, copii, inconjurat de vitejii lui, sub stejar, Ie
raspunse Nascien. E eel mai tinar dintre to!i.
Numaidedt baie!andrii se dusera 1n fa!a regelui sa 1nge,
nuncheze.
- Maria,ta, ii spuse cel mai mare, vin la maria,ta cu fra!ii,
cu verii ~i cu rudele mele, ca la suzeranul nostru. T o!i
nazuim sa primim de la maria,ta ordinul cavalerilor ~i daea
vei 1ngadui, te yom sluji totdeauna cu lealitate ~i credin!a.
In timp ce,ai lipsit maria,ta, ei !i'au aparat !ara impotriva
du~manilor, ca ~i cum ar fi fost a lor, ~i au 1ndurat pentru
aceasta destul de mari suferinte. .. Iar daea tin sa stii
toate lucrurile astea, e pentru c~ unui viteaz 1i poti sp~ne
ce,ai facut pentru dinsul, in timp ce unUl nemernic e de
prisos sa,i spui: nu,i face placere.
Gnd regele Artus 11 auzi pe domni~or vorbind cu atita
1n!elepciune, 11 lua de mina ~i,i spuse sa se ridice, ca ~i
celorlal!i; apoi ii intreba cine sint.
- Maria,ta, eu ma numesc Gauvain ~i slnt fiul regelui
Orcaniei, iar ~ace~tia sint fra!ii mei Agravain, Guerrehes
~i Gaheriet. Asta mic ~i vinjos este varul nostru Galessin,
fiul regelui Nantre din Garbot. Iata,i pe cei doi Yvain,
fiii regelui Urien din Gorre. Acest voinic ~i viguros domni~or
este Dodinel, fiul regelui Belinant din Norgalles; i se spune
Salbatecul, pentru ea vineaza prin codri cu mai multa
1nflacarare dedt orice om mistre!ii, cerbii ~i cerbii,lopatari.
~i ceilal!i sint gentilomi, caci iata,1 pe Keu d'Estraux ~i
pe Keheddin eel Mic, care sint ai regelui Brangore d'Estran,
gore, ~i pe Yvain,cwAlbe Miini, pe Yvain,le,Clain, pe
Yvain de Rinel, ~i pe Yvain de Lionel, care sint vasa Iii
regelui Lot, tatal meu, ~i care slnt fii de con!i. Acela, cu
zlmbetul pe fa!a ~i care e bine zidit, se nume~te Sagremor;
este nepotul lmparatului de la Constantinopole ~i a venit
din !ara lui lndepartata sa primeasca ordinul cavalerilor
din: mlna mariei,tale; daea va voi, yom fi tovara~i amlndoi,
dt i,o placea sa ramlna in tara aceasta.
Regele Artus Ie facu 0 frumoasa primire baietilor ~i,1
1mbrati~a pe Gauvain.
- Draga nepoate, li spuse el, te lnvestesc cu dregatoria de
conetabil al palatului meu.
Si,1 investi cu manusa stinga.
Dupa dteva zile aj~nsera la Logres lmpreuna. Chiar In
seara aceea Artus Ie porund baietilor sa pIece sa privegheze
la biserica. ~i regele Ban ~i regele Bohor !inura sa prive,
gheze cu ei.
La ie~irea de la slujba religioasa, regele 0 lua 'pe Escalibor,
spada aceea stra~niea pe care 0 scosese odinioara din steiul
de piatra, ~i 0 prinse la ~oldul stlng al lui Gauvain: apoi ii
puse pintenul drept, In timp ce regele Ban 11 lncheia cu
paftaua pe cel stlng; in sflqit, ii dete imbra!i~are de lnves,
tire. Ii lnvesti la fel si pe ceilalti gentilomi si Ie lmparti
spade. Dar Sagremor 'nu voi alt~ arme dedt' pe cel di;1
tara lui, ~i l~i pastra 0 frumoasa spada pe care i,o claruise

mo~ul lui, Imparatul Adrian de la Constantinopole. Apoi
hecare dintre noii cavaleri Ii Investi la rindul sau pe cei din
casa lui. In sflqit, toata lumea asculta slujba shntei liturghii,
ohciata de arhiepiscopul din Brice, ~i lua parte la ospatul
care a urmat. Dar regele nu voi sa Ingaduie nici cea mai
neinsemnata lupta cu lancea, calare, Intrudt, spuse el,
cre~tinatatea ~i regatul aveau prea mare nevoie de bratele
tuturor.
POVESTEA SFINTULUI'QRAAL:
IOSIF DIN ARIMATEEA
A doua zi, Merlin veni la regele Artus.
- Maria,ta, ~tii ca datorita V ra~ma~ului care m,a zamislit
eu cunosc lucrurile trecute, savlr5ite si rostite. Domnul
nostru lsus Cristos, care este atlt d~ bll'~d ~i de I'ngaduitor,
m,a harazit sa ~tiu deopotriva lucrurile viitoare, ~i prin
aceasta am scapat de diavolii care voiau sa ma I'nhate. Am
sa'ti destainui a~adar, maria,ta, ce vrea Dllmnezeu sa facio
Pe vremea dnd Ml'ntuitorul nostrll era pe lumea aceasta,
cd din Roma pusesera I'n tara ludeii un guvernator, pe
numele sau Pilat. Acest Pilat avea I'n sllljba lui un cavaler
numit losif din Arimateea, care era conetabilul casei sale
~i care, Intl'lnindu,1 pe lsus Cristos In mai multe locuri,
l,a iubit din toata inima, dar fara sa cuteze sa marturiseasca,
din pricina celorlalti evrei. Diei Mlntuitorul nostru avea
mlJlti dusmani 5i putini Invataeei; unde mai pui ca printre
ace~tia s~ gasea' unul, luda, 'care era mai putin bun dedt
s,ar h cuvenit; 5i ceilalti nwl iubeau defel, dici nu era pra
ariitos; nici el ~u<i iubea mai multo
luda era sene~alul casei lui Isus Cristos ~i, III calitatea aceasta,
avea dreptul In anumite zile la zeciuiala din venitul Mlntui,
torului. Ci iata ca I'ntnuna din zilele aceiea chiar, Sflnta
Maria se apuca sa unga cu aroma pletele hului ei. luda se
supara foc, fadnd socoteala ca uleiul acela mmiresmat
faeea de.a binelea trei sute de dinari ~i ca, prin urmare,
Sflnta Maria 1'1pagubea de treizeci de dinari. Ca sa,i reca.
pete, se hotari sa ia legatura cu vra~ma~ii Mlntuitorului.
Cu ~apte zile I'nainte de Pa~tile evreilor, ace~tia se Intrunidi.
la un barbat, care se numea Caiafa, ca sa chibzuiasca bine
cum ar putea sa puna ml'na pe Domnul nostru lsus Cristos.
La sfatul acesta se duse ~i luda. Vazl'ndusl, cei care erau
acolo tacura sau schimbarii yorba, caci 1l credeau un [oarte
bun ucenic: dar el Ie spuse ca., daca vor, are sa Ie vlnda pe
Domnul nostru Isus Cristos pe treizeci de dinari. Ei Ii
dispunsedi ca,l vor cumpara cu draga inima ~i, cum unul
dintre ei avea cei treizeci de dinari, Ii ~i plati. luda Ii lamuri
at unci cum vor putea sa,l prinda pe Invatatorul lui ~i Ie
atrase luarea,aminte ca nu cumva sa,l confunde cu lacob,
care semana leit cu el, pentru ca erau veri huni.
- Dar cum 11 yom recunoa~te pe Isu5 Cristos? II Intre,
bara ei.
EI Ie raspunse:
- Pe cel pe care am sa,l sarut eu, sad lnhatati.
Dar losif din Arimateea se afla ~i el la sfatul acela, a~a
I'ndt auzi spusele ~i toata uneltirea ~i [u cuprins de 0 mare
ml'hnire.
In joia urmatoare, Domnul nostru lsus Cristos veni la Simion
leprosul, I'mpl'euna cu Sflntul Ion Evanghelistul, ~i dud
fura acolo, luda Ie dadu de veste dusmanilor Mlntuito,
rului, care se napustira cu mare pute~e I'n casa. Atunci
mi~elull'l saruta pe lsus Cristos ~i, I'n timp ce hainii 11lnhatau,
el striga:
- Tineti,1 bine, di e foarte putem.ic!
A~a fu prins Domnul nostru lsus Cristos. A doua zi, evreii
1l dusera I'n fata procuratorului; dar nu putura sa gaseasca
nici un martOl" temeinic ca sa arate ca trebuie pedepsit cu
luoartea.

-- Ce,am sa raspund, Ie spuse Pilat, daca monseniorul
Tiberius, imparatul de la Roma, imi va cere sa justiic
moartea lui lsus?
- Pe capul nostru ~i pe capul copiilor no~tri sa cada singele
luil strigara evreii.
Atunci Pilat ceru apa, ca sa se spele pe miini ~i, cum nu
gaseau 0 oala, un evreu ii dete un vas luat din casa lui
Simion leprosul, tocmai acela iu care mincase Mintuitorul
si siivirsise taina impartasaniei in ziua Cinei.
bnd I~sif din Arimatee~ afla de moartea lui [sm Cristos,
fu foarte amarit. Veni la Pilat ~i,i spuse:
- Sire, te,am slujit vreme indelungata, eu ~i eu cava!erii
mei, dar niciodata nn mi,ai dat nimic ca solda.
- fosife, cere,mi si am sa,ti dau ee vei voi.
- Iti foarte mu1tul1.1.ese,'seniore. Cer trupul proEetului
sehinginit pe nedrept.
- Credeam di,mi vei cere mai mult, ii spuse Pilat. Am sa
ti,l dau cu draga inima.
- Mii si mii de multumiri, sire!
rosif ve~i a~adar sa ia' corpul de pe cruce; dar evrel1 care
il pazeau refuzarii sa i,1 dea, spunind:
- N,o sa,I capeti, ciici ucenidi lui ne,au incredintat ca
va invia, ~i ori de dte ori va invia, tot de athea ori 11yom
ucide noi.
rosif se intoarse sa,i povesteasca lui Pilat ce,i raspunsesera
vreii. Procuratorul fu cuprins de mare minie: chema la el
un om, numit Nicodim, ~i,i porunci sa mearga cu 10sif;
apoi, amintindu,~i din nou de vasul pe care i,l daduse
l"vreul, ii spuse cavalerului sau:
I siEe, tineai mult la prorocul acesta. Am un vas iuat de
1111 evreu din casa lui Simion ~i pe care mi I,a inminat mie.
'I i,f daruiesc tie, in amintirea acestui Isus.
Lui IosiE ii paru bine ~i ii multumi cu ciildura. Se duse
cu Nicodim sa ia cu imprumut de Ia un me~te~ugar ni~te
c!e~te ~i un ciocan; apoi amindoi scoasera, in duda evreilor,
piroanele cu care fusese pironit pe cruce trupul Mintuito,
mlui. rosif il Iua in brate, il cobori la pamint, il spala ~i.
vazind rani Ie care singerau, strinse in vasul pe care i,I
daduse Pilat slngele care curgea din coasta, din picioare
~i din miini. In cele din urma, inveli corpul intrmn bogat
cear~af, pe care 11 cumparase el, ~i,l inmorminta sub 0
lespede pe care 0 tocmise la un cioplitor pentru propriul
sau mormint.
In vremea aceasta evreii erau nespus de miniati pe Iosif
~i pe Nicodim; ~i, dnd aflara di Isus Cristos inviase, tinura
sfat ~i hotarira sa puna mina pe ei, noaptea, ca sa,i dudi
intr,un loc diu care sa nu se mai auda niciodata vorbin,
du,se despre ei. Nicodim avea prieteni care ii dadura de
veste, a~a indt putu sa fuga, dar Iosif fu prins ~i evreii 11
zididi in golul unui st11p al casei lui Caiafa, st11p care parea
masiv, dar care era gol pe dinauntru. ~i dnd vazu Pilat
ca 10siEdisparuse, fu cuprins de jale, diei nu mai avea un
prieten atlt de bun, uici cavaler mai leal care sa,! iubeasdi
mai mult dedt el.
Dar Cel pentru care su[erea ast[el IosiE nu l,a uitat; veni
la el prin stllp. Cind vazu IosiE Lumina, se minuna ~i
illtreba:
- Au cine e~ti? Pari ath de luminos, inch nu pot sa te vad.
- Ci asculta bine ce,am sa,ti spun, Ii raspunse Lumina.
Eu slut Isus Cristos, nul lui Dumnezeu, ~i,am tinut sa ma
nasc din Fecioara Maria, pentru ca trebuia ca lumea, care
[usese dusa la pierzanie de 0 [emeie, sa ne mintuita tot de,o
femeie. ~i iata pretiosul vas care cuprinde singele meu.
Spunind acestea, Domnul nostru Isus Crist os ii ariita lui
Iosif vasul pe care acesta credea ca,l ascunsese intuun loc
ne~tiut de nimeni.
- Trebuie sa pastrezi vasul acesta in numele Tatalui, al
Fiului ~i al Sflntului Duh, ii spuse Mintuitorul, iar dupa
tine cei dirora il vei incredinta tu. ~i plata ~i rasplata ta
vor 1i cii nidodata nu se va aduce jertfa fata ca opera ta
sa ne pomenit.'i: did potiru! va inchipui vasul in care ai
pastrat singele meu; vasul de imparta~anie a~ezat deasupra
lui, lntruchipeaza lespedea cu care mHal acoperit corpul:
antimisa, giulgiul cu care m,ai lnfa~urat. ~i n,am sa te scot
acum de aid; dar sa nu te temi de nimic, di.ci nu vei muri
din lnchisoarea aceasta, ci ai sa fii eliberat din ea fara vreo
napastuire sau vreo durere: iar p'ina atunci vei vedea lumina
asta ~i vei fi mereu l'inga mine.
Apostolii ~i cei ce,au scris Sfintele Scripturi nu pomenesc
nimic despre cuvintele sus'pomenite nici despre 'inchisoarea
lui Iosif din Arimateea, 'intrudt ~tiau despre ele doar din
auzite si wau vrut sa astearna nimic 'in scris care sa nu fi
fost va~ut ~i auzit de,a clreptul de ei. Dar toate acestea stau
scrise 'in cartea cea mare a Graalului.
POVESTEA SFfNTULUI~GRAAL:
ELlBERAREA LVI IOSIF
Pe vremea dnd Isus Cristos a fost rastignit, Tiberius Cesar
stap'inea imperiul de la Roma ~i 'il mai stap'ini 'inca zece ani
dupa aceea. Apoi, veni la rind Gaius, fiul sau, care trai
~apte ani. Apoi Claudius, care domni patrusprezece ani;
apoi Titus. In eel de,al treilea an al domniei lui Titus,
fiul lui, Vespasian, se 'imbolnavi de 0 lepra ath de duhni,
toare, 'inch p'ina ~i cei care 'il iubeau eel mai mult nu putea
sa,i 'indure duhoarea ~i 'il dusera 'intrso 'incapere de piatra,
'in care i se aducea m'incarea printr,o ferestruica, pe 0
lopata cu coada lunga. T atal sau era nespus de 'intristat ~i
fagadui ca,i va oferi celui ce,l va lecui pe Vespasian tot
ce,si va dori el.
~i iata ca veni la el un cavaler din Capharnaum, care fusese
'in Iudeea pe vremea dnd Domnul nostru Isus Cristos mai
era 'indi. pe lumea aceasta. ~i 'ii spuse 'imparatului:
- Maria,ta, ~i eu am fost bolnav 'in tineretea mea, dar se
afla pe atunci, dincolo de mare, pe pam'intul Iudeei, un
om caruia i se spunea bunul proroc ~i care facea ologii sa
mearga ~i orbii sa,~i recapete lumina ochilor.
C'ind auzi 'imparatul lucrul acesta, trimise scrisori sigilate
guvernatorului din Iudeea, care era atunci Felix, iar acesta
puse sa se dea sfoadi 'in toata tara ca, de avea cineva vreun
lucru pe care l,ar fi atins Isus, sa,l aduca. 0 femeie batrina,
numita Verona, se 'infatisa 'inaintea lui:
- Sire, li spuse ea, 'in ziu~ dnd 'il duceau pe sf'intul proroc
la locul schingiuirii, cum treceam pe aproape de el dudnd
o bucata de p'inza, m'a rugat sa,i ~terg fata, care ~iroia de
sudoare, ~i eu i,am 'invelit capul cu p'inza mea ~i l,am
zv'intat. Iar dnd, mai t'irziu, m,am uitat la ea, am vazut
di. chipul sau ramasese 'intiparit ca un portret.
Spun'ind acestea, 'ii 'intinse p'inza, ~i Felix vazu ca chipul
lui Isus Cristos se vedea pe ea at'it de deslu~it, de pardi. ar
fi fost pictat de cur'ind.
- Va foarte multumesc, preabuna doamna, 'ii spuse el
batrinei.
~i 0 trimise fiira zabava la Roma, unde lmparatul 0 primi
foarte bine. C'ind Titus se vazu cu p'inza 'in m'ina, se 'inclina
de trei ori 'in fata ei, fiira sa vrea, lucru de care se miradi
cei de fata; apoi duse p'inza in camera unde fiul lui era
'inchis din toate partile cu ziduri. ~i de 'indata ce vazu
icoana cu chipul Domnului nostru Isus Cristos, di.reia avea
Sa i se spuna mai tirziu pinza Veronidi.i, Vespasian se
simti atit de sanatos la trup, de pardi. niciodata n'ar fi
suferit de ceva.
Atunci pledi. 'in Iudeea, 'in care a dat porundi. sa fie uci~i
at'itia evrei, 'indt nu Ie mai ~tiu numarul. Cind afla lucrul
acesta, sotia lui Iosif din Arimateea veni la el sa,i spuna
cum disparuse sotul ei. Dar 'in zadar ardea Vespasian la
evrei, di. ei nu voiau sa,i spuna nimic. Yn cele din urma,
totu~i, se gasi unul care destainui adevarul ~i care 11 duse
in fata st11pului. Fiul imparatului puse sa fie coborit 'in
golul stilpului chiar el, cu ajutorul unei fr'inghii, ~i 'il gasi
acolo pe Iosif 'in mijlocul celei mai vii lumini din lume,
si Iosif 'ii spuse linistit:
~ Fii binevenit, Vespasian!
- Cine e~ti tu, care 'imi spui pe nume?
- Sint Iosif din Arimateea.
- ~i de unde ai aflat numele meu?
- De la Acela care stie orice lucru. De la Acela care te,a
tamaduit. Daca ai ';rea, te,as lnvata cum sa,l cuno~ti ~l
cum sa crezi 'in el. "
 Vespasian se invoi, iar Iosif ii povesti cum, pe vremea
imparatului Augustin Cesar, s,a intimplat ca Dumnezeu
sa trimita un Inger Ia 0 fecioara cu numele Maria, careia
i,a vestit di va h insarcinata fara pacat cu Fiul Domnului;
~i cum ea raspunse: Faca Domnul cu mine dupa vrerea
Iui, ca ?i cum ar face'o cu umila lui serva! 1i cum, impli,
nindwse sorocuI, nascu un frumos fat, caruia ii dadu numele
de Isus Cristos: ~i ii Im\i povesti cum a fost rastignit pe
cruce ~i cum a _inviat. A?a incit Vespasian fu convertit.
De aceea, ie?ind din stilp impreuna cu Iosif, incepu sa vinda
tuturor celor care voiau evrei cu pre~uI de treizeci pe
un dinar.
Vazindwl viu pe Iosif ?i m.ai tlnar Ia trup decit in ziua
intemnitarii Iui, cu treizeci de ani in urma, toata Iumea se
minuna; iar el se mira de mira rea lor, caci i se parea ca
inchisoarea Iui nu dainuise decit de viner! pina duminica.
Sotia lui veni fuga sa,I sarute: el 0 privi nedumerit, intrucit
o gasea intr,adevar foarte schimbata. Peste noapte, auzi un
glas care ii striga sa se hoteze, apoi sa pIece cu sotia, cu
hii 1i cu toate rudele Iui, fiira sa ia nici aur, nici argint, nici
incaltaminte 1i nici nimic altceva decit sfintul vas. ~i,
intnadevar, de a doua zi ii chema pe toti ai Iui ~i,i converti:
apoi porni cu ei, luind cu el preapretiosul vas intr,o area
pe care Ie poruncise S'O construiasca, spre paminturi inde,
partate pe care Ie aduse intru credinta Iui Isus Cristos.
POVESTEA SFINTULUI GRAAL:
SARRAS
[ntr'o seara, rosie ajunse intri(l cetate careia i se spunea
Sarras; de acolo si,au Iuat nume1e sarazinii: caci nu trehuie
sa Ie dam crezare' ce~or care pretind ca au purces din Sarah,
sotia Iui Abraham. In ora~uI acela domnea un rege numit
Evalac Nerecunoscutul. Iosif fu arestat 1i ad us in fata lui;
dar, cerindwi sa,i vorbeasca aparte, ii spuse:
- Dumnezeul crestinilor iti trimite yorba sa,ti reamini
tqti de uncle <Ii p~rnit ca s~ ajungi b iniiltilllea' aceasta Ia
care te afli. T u iti inchipui ca nimeni nwti cunoaste obirsia
dar ell 1tiu ca t~iai nascut la Meaux. in 'Franta, '1i ca t~tal
tau era un biet ciubotar. ~i mai ?tiu de asemenea, prin
harul Inaltului Invatator earuia nimic nu,i este ascuns, ca
tu tii linga odaia ta, intf10 ascunzatoare a carei intrare niar
putealo gasi nici un muritor, 0 statuie de Iemn cu infati,
sarea celei mai frumoase femei din cite s,au vazut vreodata
;i ca in hecare noapte 0 culci alaturi de tine 1i 0 faei de
ocara pe regina, sotia ta, cu aceasta de1arta imagine.
La auzul acestor cuvinte, regele Evalac fu atit de uimit,
in.cit tinu sa cunoasdi adevaratul Adevar al Iui Dumnezeu,
?i Iosif il Iamuri; apoi, dupa ceia dat foc idolului de care
era indragostit regele, il boteza pe Evalac cu numele de
Mordrain, ba chiar ~i pe ducele SeraE, cumnatul regelui,
cu numele de Nascien. ~i, in noaptea acelei zile, il vazu
pe insu1i Min.tuitorul n.ostru ungindwI ca episcop pe hul
lui mai mare, Iosafat.
A doua zi, episcopul Iosafat, hul Iui IosiE, intra in templul
din Sarras. Se apropie de un idol pagin, care se afla pe
altar, ?i ii facu pe faFi semnul adevaratei cruci, apoi il
implora atit de staruitor, incit diavolul care se afIa in idol
incepu sa tipe di liar parasi cu draga inima, dar ca nu putea
ie~i pe gura, din pricina semn.ului crucii.
- Atunci ie?i pe jos! ii porunei Iosafat.
~i in clipa in. care Vra1ma1ul ie?ea pe acolo, ii arllndi cinga'
toarea in. jurul gitului, apoi il trase cu de,a sila prin ora~.
Diavolul urla atit de tare, incit toti cetatenii 1i toti mqt I
1ugarii venira fuga. Iosafat i1i desfacu atunci cingatoar a
1i, inhatindwl pe demon de chica, ii porllnci sa marturil
seasca cine era: diavolul marturisi ca se nUlll.ea As Jar has
1i ca avea insarcinarea sa prinda oarnenii in capcana lin,
dude 1tiri false. Numaicledt, orii~enii ,al'e <llIzira acde
euvinte se dusera fuga la botez, ~i regele Mordrain puse
erainieii sa strige 0 in~tiintare prin eare poruneea ea toti
eei eare nu voiau sa se ere~tineze sa paraseasdi tara. ~i
astfel fu adus regatul Sarras, prin eonvertire, In slujba lui
Isus Cristos.
In ziua urmatoare, Iosif din Arimateea impreuna eu liul
sau Iosafat ~i eu ai sai porni iar la drum, luind eu el sfintul
vas. Intr,o noapte de iarna, dnd era eulcat eu sotia lui,
femeie eu grija eelor eere~ti ~i a eelor vremelniee, ~i laudata
.de toata lumea, auzi un glas eare poruneea s,o eunoasdi
trupe~te.
- Sint gata sa dau aseultare poruneii Domnului, spuse
Iosif, dar sint atlt de batrin ~i atlt de slab, Indt nu ~tiu eum
am sa izbutese.
- Nu te tulbura, relua glasul aeela, eaei a~a trebuie.
Iosif sa eulca atunei cu sotia lui ~i astfel 11 zamisli pe Alain
eel voinie, eare avea sa lie paznieul Graalului.
A doua zi, isi vazu de drum eu toti ai sai, sub ealauzirea
Domnului n~stru Isus Cristos ~i ~erse ~i merse plna ee,
Intno slmbata seara, ajunse la marginea marii. Noaptea
era luminoasa ~i luna stralueea peste valurile taeute ~i
pa~nice. Episeopul Iosafat ineepu sa se roage; apoi Ie porunei
mai intii eelor eare dueeau ehivotul In eare se afla sfintul
vas sa Inainteze eu indrazneala, ~i ei ineepura sa mearga
pe mare eu tot atlta u~urinta de parea ar li mers pe useat.
Dupa aeeea, Iosafat i~i seoas~ eama~a, pe eare 0 intinse pe
apa. Cima~a nu se afunda. Ii spuse tatalui sau sa pa~easea
pe ea, apoi i~i ehema rind pe rind toate neamurile, in
numar de 0 suta cincizeci, poftindwle sa faea la fel: ~i
pinza se mari atlt indt sa,i euprinda pe toti. Atunci Iosafat
si tatal sau Iosif apueara lieeare dte 0 mineea si eamasa
ineepu s5. pluteasea pe mare, in urma eelor ear~ duee~u
ehivotul, pina dnd ajunsedi in Bretania albastra. ~i, departe
de a simti vreo frica in eursul aeestei lungi calatorii, fura
euprin~i de 0 beatitudine eiudata, eare venea de la vasul
in eare se afla pretiosul singe al lui Isus Cristos. De aeeea,
vasul aeela s'a numit Graal sau Greal, din pricina harului
pe eare il raspindea ~i pentru faptul ea n,a existat vreodata
vreo persoana eare sa se li apropiat de el eu inima eurata
Hira sa nwi lie pe plae.
POVESTEA SFINTULUI'GRAAL:
INSULA ROTITOARE ~l CORABIA
In vremea aeeasta, Intr,o noapte dnd Naseien se odihnea
in patul sau din eetatea Sarras, 0 mlna mare, de un ro~u,
!nehis, il rididi in slavi ~i, indata dupa aeeea, il lasa 'jos,
le~inat de,a binelea, In Insula Rotitoare. Va voi spune ca
insula aeeasta era numita a~a, Intrudt exista oameni eare
se apuea de un lueru ~i eare nu ~tiu eum sa,l duea plna fa
eapat, dar nu vreau sa spun nimie fara sa ~i explie.
La ineeputul ineeputurilor, eele patru stihii erau ameste,
eate. Ziditorul Ie desparti: de indata, [oeul ~i aerul, eare
sint numai lumina ~i u~uratate, se inaltara la eer, in vreme
ee apa ~i mai ales useatul, eare uu sint dedt 0 apasatoare
ingramadire de murdarii, eazura in jos. Dar, prin faptul
ca fusesera amesteeate vreme atit de indelungata, nu sc
putea ea stihiile, patru la numar, sa uu,~i li dat una alteia
dte eeva dintre insu~irile lor potrivniee. A~a indt, dnd
Cereseul Pariute, eare este un izvor de limpezime ~i de
1ntelepeiune, eurati aerul pur ~i foeul luminos, lucitor ~i
ealduros de oriee resturi paminte~ti, ~i apa reee ~i pamintul
greu de oriee urma eereasca, rama~itele alcatuira un fel
de masa sau de fum, prea greoaie ea sa se inalte odata eu
aerul, ~i prea u~oara ea sa ramina pe pamint, prea umeda
ea sa se amesteee eu foeul, prea useata ea sa se impreune
eu apa, ~i masa aeeasta ineepu sa pluteasea prin uuivers
intnatl't Plna dnd ajunse deasupra Marii Apusului, Intre
insula Onagrina ~i portul Tigrilor. Aeolo exista, in pamint,
o uriasa eantitate de magnet a carui forta atrase si retinu
partile' feruginoase, dar [ara sa lie destul de puterni~ pe~tru
a impiediea partile de foe ~i de aer de,a atrage masa eatre
eel': astfel incit ramase la suprafata apei. Pe de alta parte,
incepu sa se invirteasca in jurul propriei sale osii, potrivit
mi~carii firmamentului, de care tinea prin partile ei arse.
A~a incit oamenii din partea locului 0 numira insula,
deoarece era in mijlocul marii, ~i rotitoare, pentru ca se
invirtea asa. Acolo fu aruncat Nasden lesinat.
Gnd i~i ~eni in fire, nu vazu in jurul s~u decit cerul ~i
apa, dici nid iarba, nici vreun arbore nu putea sa creasca
~i nid vreo jivina sa vietuiasca pe materia aceasta. Atund
ingenunche cu fata catre Rasarit ~i se ruga Domnului
nostru lsus Cristos; ~i cind se ridica, vazu apropiindu'se
pe mare 0 corabie foarte inalta ~i bogata, care in curind
acosta pe insula. Dupa ce ridica mina ~i facu semnul adeva,
ratei crud, intra in ea: nid urma de muritor nu se af1a
inauntru; nu vazu acolo, decit un pat maret, la capatiiul
caruia zacea, pe jumatate trasa din teaca, spada cea mai
frumoasa ~i cea mai pretioasa din cite s,au af1at vreodata;
atita doar ca baierile sau legaturile cu care trebuia agatata
teaca de centiron pare au ['\cute dintr,o materie saracadoasa
~i Ciira pret, cum sint ciltii de cinepa; atlt de slabi, dealt,
ll1.interi, inch n,ar fi putut tine vreme de un ceas grew
tatea armei; pe 11nga asta, ni\'te slove incrustate pe lama
spadei atrageau luarea,aminte ca ar putea s,o traga fara
primejdie doar cel mai bun cavaler din toate timpurile, 9i
a agatatoarele VOl'fi schimbate intr,o buna zi de 0 fecioara.
1n jurul patului erau infipte trei fuse de lemn, dintre care
Illlul era alb ca zapada abia ninsa, al doilea ro\,w~nchis ca
slllgele de om, iar al treilea verde ca smaraldul; aces tea
t'l'au chiar culorile lor fire\,ti, ['lra vreo zugravire me\,te,
\\1 ita. ~i pentru faptul ca ati putea sa va indoiti de minunea
I' asta, am sa va spun ce era de,adevarat cu cele tt'ei fuse,
I'll spada aceea ~i cu corabia.
POVESTEA SFINTULUI,QRAAL:
ARBORELE VIETII
Gnd pacatoasa Eva asculta sfatul Vr~ma\,ului ~i culese
fructul oprit, ea rupse din pom, odata cu marui, ramura
pe care atirna. Sotul ei, Adam, lua marul \'i lasa ramura
in miinile sotiei, care 0 pastra fara sa se gindeasca. Ci iata
ca, de indata ce mincara din fructul pierzaniei, spre marea
lor paguba \'i spre a no astra, barbatul 9i femeia i\'i dadura
seama ca erau goi, \'i Adam se acoperi cu miinile, iar Eva
cu ramura.
Atunci Cel ce ginde\'te toate gindurile 1i striga, Ii vorbi
in primul rind lui Adam, pentru ca barbatul era mai
vinovat, sotia lui fiind 0 fire slaba \'i faurita din coasta lui,
~i ii spuse acele cuvinte dureroase: Ai sa,!i manfnci pfinea
eLl sudoareaji'un!ii tale, dar nu vru ca femeia sa scape basma
curata, iotrucit luase \'i ea parte la acea fapta rea, \'i ii
spuse: C ujale ;~idurere ai sa na~ti. Apoi i,a impins pe amindoi
afara din rai.
Eva tinea mereu ramura stufoasa: se hotar1 s,o pastreze in
amintirea pomului de la care i se tdisese toata napasta ~i,
cum pe vremea aceea nu existau nici coveti, nid cufere in
care s'o poata pune, Eva 0 infipse in pamint. Dar acolo,
ramura prinse riidacini \,i, prin vrerea Ziditorului, crescu
atit de voinica, incit, in scurta vreme ajunse un pom mare
~i frumos, alb ca zapada fa trunchi, la crengi, la frunze \'i
la scoarta. ~i asta pentru a inchipui ca Eva era neprihanita
cind sadise ramura. lar arborele parea a Ie spune: N u
fiti disperati pentru ca v,ati pierdut mo~tenirea, cad nu
ati pierdut<o pentru totdeauna .
Adam \'i Eva se simtira incurajati la vederea acestui frumos
pom de culoarea zapezii ~i se apucarii sa,l inmulteasca,
rupind din el ramuri pe care Ie sadira ~i care crescura tot
pomi albi, asemenea primului. ~i astfel lua fiinta 0 padure,
sub crengile careia se duceau cu placere sa se odihneasca.
tntf10 vineri, cind se a~ezasera sub arbori, un glas Ie porun i
sa se impreune trupe\,te. Dar, auzindwl, barbatul ~i fem ia
se simtira cuprin\'i de ru~ine, caci nu puteau lndura gindul
de a se vedea \'i unul ~i altul savir~ind 0 fapta atlt d Urlta.
Ci vrerea Domnului era sa orinduiasca semintia omeneasca
~i sa refadi astfel cea de<a zecea legiune d~ Ingeri care
cazuse din cer din pricina Infumurarii ~i care nu putea Ii
readusa In cer; dar Ziditorului i se facu mila de Adam ~i
de Eva care se priveau plini de ru~ine ~i tare Incurcati:
Ii acoperi de Intuneric, ~i astfel fu zamislit Abel cel drept.
Indata dupa savlr~irea Impreunarii, negura se Irnpra~tie,
~i barbatul ~i femeia bagara de seama di primul porn, alb
mai Inainte, se facuse verde ca iarba din paji~ti; ~i, din
ziua aceea, Incepu sa Infloreasca ~i sa rodeasca, ceea ce nu
mai facuse plna atunci, ~iastfel ajunse, In amintirea semintei
semanate sub el, In glndul bun ~i In dragostea Creatorului.
Toti cei care purcesera din el de atunci fura aidoma lui.
Dar cei care se ivisera inainte ramasera albi, iira flori ~i
fara fructe.
~i astfel mersera lucrurile Plna dnd Abel cel ingaduitor
ajunse mare, iar fratele sau Cain Incepu sa,1 pizmuiasdi
~i sa,1 urasdi. tntr,o zi dnd Abel i~i ducea oile in preajma
arborelui vietii, se duse sa se adaposteasca de soarele arzator
Ja umbra crengilor verzi ~i adormi acolo. I1 auzi totu~i
venind pe fratele lui ~i se scuJa ca sa,i ureze bun sosit,
dici 11 iubea cu mare dragoste. Cain Ii raspunse la binete
~i,i spuse sa stea iar jos, dar, In timp ce Abel se apleca, II
izbi cu 0 faka de magar atit de naprasnic, Illch ii zbura
creierii. ~i astfel fu ucis Abel chiar ill Jocul in care fusese
zamislit, ~i se nimeri tot Intr,o vineri. ~i se petrecu 0 mare
minune, dici din clipa In care a fost dipus Abel, arborele
vietii ajunse rO~U<lnchisIn amintirea singelui care fusese
varsat sub crengiJe lui. ~i dill clipa aceea n,a existat porn
mai frumos ~i mai placut privirii; dar nu mai avea flori
nici roade, iar ramurile lui se uscara, dnd fura sadite In
pamillt.
POVESTEA SFiNTULUI~GRAAL:
SPADA CU BAIERI CIUDATE
T recu potopul fara paguba, ca ~i toti pomii albi ~i verzi
prasiti din el; Inca mai erau toti de toata frumusetea, pe
vremea dnd a domnit Solomon, dupa regele David, tatal
sau. Dumnezeu Ii daruise acestui Solomon toate stiinteJe
~i toata smerenia: cuno~tea harurile pietreJor p;etio;se,
puterile ierburilor, crugul firmamentului ~i al stelelor, ~i
tot ce poate sa cunoasca un muritor; cu toate acestea, fu
ademenit de frumusetea unei femei In a~a masura, indt
savlr~i0 sumedenie de lucruri Impotriva vrerii dumnezee~ti.
Totu~j, femeia aceea II in~ela ~i,l :'lceade ocara dt putea
mai bine, ~i el nu s'a putut feri niciodata de a~a ceva:
lucru de care nu trebuie sa ne miram, dici, dnd vrea 0
femeie sa,~i puna inima ~i mintea in joc la viclenie, nici un
barb at nu i s,ar putea Impotrivi. ~i de aceea a scris Solomon
in cartea lui care se cheama Pilde: Am facut ocolul lumii
~i am cautat din rasputeri: n,am gasit 0 femeie buna .
Chiar in seara in care a scris cugetarea aceasta, a auzit
un glas care,i spunea:
- Solomoane, nu dispretui ap femeile. Prima 110astl"a
mama i,a adus mare necaz barbatului; dar 0 alta mama Ii
va aduce 0 bucurie mai mare dedt i,a fost necazul: si
astfeJ 0 femeie va Indrepta ceea ce a savir~it diu 0 alta
femeie. Si femeia aceea va fi Jastar din vita ta.
Solomol; Incepu sa chibzuiascii ~i sace;ceteze de aprO:lpe
tainele dumnezee~ti ~i Scripturile, in a~a fel inch ghici
venirea slavitei Fecioare, care avea sa,1 nasdi pe Fiul Dom,
nului. Dar, Intr,o noapte, glasul Incepu iar sa vorbeascii
~i Ii spuse:
- Aceastii blajina ~i prefericitii Fecioara nu va fi sRr~itul
semintiei tale. Ultimul ei vliistar va fi un cavaler care va
Intrec~ in bunatate ~i vrednicie pe toti cei dinaintea lui ~i
pe cei care vor veni dupa el, la fel cum soarele intrece luna.
Solomon fu foarte bucuros de asemenea veste; cu toate
acestea, Ii parea nespus de rau ca nu va avea parte sa,l
vada ~i el pe cavaleml acela ath de viteaz, care urma sa
odrasleasdi din vita lui. Macar i,ar fi placut sa,i den de
~tire di,i ghicise venirea, dar in zadar cauta sa aae :::um
ca nu gasi nici un mijloc pentru aceasta. Atunci se gindi
di femeia pe care 0 iubea era mult mai isteata si mai sireata
dedt un barbat ~i i~i spuse ca, daca i,ar put~a da ~ineva
povaFi, ea era aceea: a~a indt ii dadu in vileag ce avea
in gind. Chibzui dtva, apoi li spuse:
- Stapine, am gasit chipul in care ultimul cavaler din
semintia ta va putea sa afle ca i,ai prevazut venirea. Chearna
toti dulgherH din regat ~i da,le pomnca sa inalte 0 corabie
dintnun lemn care sa nu poata putrezi mai inainte de
patm mii de ani. Apoi iti vei lua din templul pe care ai
pomncit sa se cladeasca intm cinstea lui Isus Cristos spada
parintelui mariei'tale, regele David. Ai sa,i scoti lama,
care este cea mai ascutita si cea mai bine calita din dte
au fost vreodata ~i, dato;ita ~tiintei mariei,tale despre
puterea ierburilor ~i despre haml pietrelor geme, vei inzes,
tra lama aceasta cu 0 teadi fiidi seaman, cu un miner fiira
pereche ~i cu 0 maciulie fkuta din felurite nestemate,
dar cu atita istetime, inclt sa para facute dintr,o singura
gema. Eu am sa,i pun acestei sabii bilied de dnepa atIt
de ~ubrede, inclt se VOl' mpe sub greutatea ei. Dar, de
va voi Domnul Dumnezeu, 0 fecioara Ie va inlocui cu
altele, care VOl' ii atlt de frumoase ~i de bogate, inclt va
ii 0 indntare sa Ie prive~ti. rn felul acesta, fata aceea va
drege ceea ce voi ii ticluit eu prost la spada, a~a precum
Fecioara ce va sa vina va indrepta raul facut de prima
noastra mama.
A~a a ~i facut ~i dupa ~ase luni, corabia era gata. Spada
fu a~ezata pe un pat de toata fmmusetea; dar femeia mar,
turisi d tot mai lipsea ceva. Ea Ie ceru dulgherilor sa se
dud ~i sa taie din arborele vietii si din cei care iesisera
din el un fus ro~u, un fus atb ~i ~n [us verde. ~i, la primele
lovituride secure, dulgherii vazura arborii singerind, fapt
de care fura foarte inspaimintat.i; dar doamna Ie cerea sa
duca lucrul pina la capat. ~i fusele fura inhpte pe marginile
patului; apoi Solomon grava pe lama sabiei ~i pe tead
slove care ii interziceau sa scoata spada din teaca. oridmi
cavaler care nu va ii fost cel m.ai bun dintre cei mai buni;
apoi strecura sub dpatii un biletel in care lamurea ti1cul
corabiei ~i al tuturor celorlalte, biletel care incepea a~a:
0, cavalerule, care vei.ft uitimul din neamul meu, dadi
vrei sa viefuie~ti In tihna, fire~te,te defimei In orice privinfa.
De Ie vei da crezare, nici ~tiinfa, nici vitejia, nici virtufde
cavalere~tinu VOl' fi cheza~ie ca nu vei ajunge de ocara.
Ond totul era gata, corabia fu impinsa pe apa. ~i in
curind briza marii ii umfla pinzele ~i in putine ceasuri 0
indeparta de tarm ~i 0 duse catre largul marii. ~i nimeni
wa mai vazut,o pina la Nascien.
"
Merlin tacu 0 c1ipa, apoi ii mai spuse regelui Artus:
- Maria,ta, cavaleml care va ocupa ji1tul primejdios la
masa Graalului va avea loc pe un alt jilt golla 0 masa care
va ii indatinata in amintirea Cinei celei de taina. Si este
dreptul mariei,tale sa statornice~ti aceasta masa, c~re va
6. cea de.a treia, intru pomenirea Siintei Treimi. Va ii 0
mare cinste pentm tine, dci in timpul vietH tale se VOl'
petrece multe minuni, care VOl' ii pomenite de,a lungul
veacurilor.
Artus raspunse ca se va face dupa voia lui Isus Cristos.
- Oar unde ti,ar placea sa orinduiqti aceasta masa? intreba
Merlin.
- Unde vei ~ti dumneata, draga prietene, ca dore~te
Domnul nostru Isus Cristos.
- Va ii a~adar la Carduel, in Galles. Acolo, la Craciun,
ii voi alege pe cavalerii care trebuie sa ia loc la masa.
Merlin se duse in padurea Broceliandei, llnga Viviana,
prietena lui.
Ond 11vazu, Viviana se arata foarte bucuroasa, iar el 0
iubea atit de m.ult, ca mai,mai sa.~i piarda mintile din
cauza ei.
- Draga prietene, ii spuse ea, nu vrei sa ma inveti dteva
vraji noi, cum a~ putea, de pilda, sa tin un barbat adormit
atit dt mi,ar placea mie, [ara sa se trezeasca?
EI 0 intreba de ce voia sa aiba ~tiinta aceasta, ~i ea nu,i
marturisi adevarul adevarat, dar vai, Merlin ~tia bine tot
ce gindea ea.
- Pentru ca, ii spuse ea, de dte ori vei veni dumneata,
voi putea sa,l adorm pe tatal meu, Oyonas, ~i pe mama,
ca m:,ar udde dadi ~i,ar da vreodata seama de legaturile
dintre noi. ~i in felul acesta te,a~ lasa sa intri in odaia mea.
Adeseori, in cursul celor ~apte zile pe care Ie petrecu ala'
turi de ea, fata li repeta intrebarea. Odata, dnd se aflau
amindoi in livada Cuib de veselie, in preajma izvorului,
Viviana li lua capul la sinul ei ~i, dnd il vazu mai indra,
gos!it dedt oridnd, ii spuse:
- Invata,ma, barem, cum sa adorm 0 femeie.
El ii cunostea bine gindul ascuns; cu toate acestea, 0 invata
ce dorea ~a, cad a~a era voia Oomnului. ~i Inca alte multe
lucruri: trei cuvinte, de pilda, pe care ea Ie lua in scris, ~i
care aveau puterea aceasta ca nid un barbat nu putea S'O
aiba trupe~te dnd Ie purta asupra,i; se Inarma astfel chiar
impotriva lui Merlin, dici femeia este mai vicIeana dedt
diavolul. Oar el nu se putea stapini sa nu,i faca mereu
pe voie.
In sfir~it, dupa 0 saptamlna, Merlin 0 parasi cu tristete,
ca sa se dud unde trebuia sa fie, ~i porni spre padurea de
la Epinaie, in apropiere de Logres.
Acolo, lua infati~area unui batrl'n darl'mat de virsta, calare
pe un cal alb de parada, imbracat cu 0 mantie neagra ~i
Incununat cu 0 coroana de flori; barba lui era atit de lunga,
Indt i se incolacea de trei ori In jurul cingatorii ~i, ap
chipe~, ie~i In calea lui Gauvain care vina in padure.
- Gauvain, Gauvain, li spuse el, daca mi,ai da crezare,
ai lasa cerbii ~i lopatarii in pace, caci mai mult ar pretui
pentru onoarea ta sa te razboie~ti eu oamenii In padurea
de la Sarpenie.
~i intr,o cIipa, se Indeparta ath de repede, indt nici glnd
sa'1 urmareasea eineva. Dar aeum povestea Inceteaza pri,
vitor la el ~i se intoarce sa ne depene firul despre batalia
de la Garlot.
o seama de luptatori straini venira pe dmpiile de l~lib:
ea sa apere Sfinta Biserica: oastea regelui Clamacheu, a
regelui Hel<iin, a ducelui de Roches, a regelui Mark al
Irlandei, care a avut ca sotie pe Yzolda cea balaie, oamenii
lui Galehaut, fiul uria~ei, stapinul Insulelor Indepartate,
~i multi a1tii.Acolo ii gasira pe oamenii regilor Ban, Bohor,
Leodagan ~i 0 seama de printi din Bretania Mica ~i chiar
pe oamenii regelui Lot din Orcania ~i baroni razvratiti
din regatul Logres. Aveau toti drept semn de recunoa~tere
flamura alba cu cruce ro~ie; iar pe flamura lui Artus, pe
care 0 purta Keu, ~ene~alul,se vedea un balaur sub cruce."?
~i astfel, 0 mare armie cre~tina purcese la drum catre
cetatea Clarence, pe care 0 asediau sainii pagini, mai
numero~i dedt valurile marii. Cu lancile in sus, urdia lor
era aidoma unei paduri, in care frasinii ar fi aVllt drept
flori niste ascutisuri de ote!.
Oastea 'aceasta 'c~lari [ara' oprire Intreaga noapte, a~a indt
ajunse in apropiere de tabara sainilor cu putin timp Inainte
de a se lumina de zi. Era 0 ceata deasa si in curlnd Incepu
sa cada 0 ploaie marunta ~i bog~ta, care' li trase ~imai mllit
la somn pe pagini. Fura treziti de strigatele cavalerilor
care atacau navalnic prin tabara paginilor, ruplnd frl'nghiile
eorturilor, doborl'ndUile prajinile de sllstinere ~i fadnd
un asemenea macel inch in seurta vreme caii intrara in
singe pina la chi~ita. Stindardele erau a~a de ude de singe,
Indt luptatorii nu se recuno~teau dedt dupa strigate. Oar
sainii i~i strl'nsera rl'ndurile la sunetul goarnelor ~i al trom'
petelor. Atunci 11 omorl' Gauvain pe regele Ysore ~i Ii
lua calul, Blajinul, numit a~adin prieina marii lui bunatati,
caci putea sa alerge zeee leghe fara sa g1flie, fadi pic de
sudoare pe crupa sau pe spate. Dar regele Ban, regele
Bohor, regele Nantre, regele celor 0 Suta de Cavaleri,
ducele Esean de Cambenic ~i regele Artus, in cinstea
sarutului Guenievrei, ca ~i toti printii faeura minuni de
vitejie.
Armia cre~tina biruitoare se apuca sa,~i ridice mortii ~1
ranitii care zaceau pe dmp ea ni~te oi sfi~iate, apoi, la
caderea noptii, refacuta, pOlTn lar la drum. Clnd ajunsc
foarte aproape de Clarence, Merlin ii strinse la sfat pe
principii razvratiti.
- Dragi seniori, Ie spuse el, a venit ziua sa pierdem sau
sa d~tigam totu!. Aveti mare nevoie sa va rugati lui Dum,
nezeu sa apere regatul Logres de ru~ine ~i napastuire, caci,
daca Domnul nostru Isus Cristos nu ne va povatui, pamintul
Bretaniei va 1i astazi pustiit. ~i va incredintez ca nu yom
scapa de infringere, daea nu yeti cadea la pace cu regele
Artus.
MultoI' baroni nu Ie placura spusele acestea ~i nici nu se
putea sa 1ie altfel; totu~i, toti venira sa i se inchine regelui,
rind pe rind, ~i i~i primira de la el feudele.
Mijeau zorii unei zile senine. In iarba necosita, intrau
caii pina la pintece; pasarile dntau utrenii prin tu1i~uri
~i umpleau de bucurie inimile indragostitilor. Flamurile
de aur, de argint ~i de matase fluturau in adierea brizei
~i soarele umplea de vilvatai otelul coifurilor ~i al lancilor
~i dadea stralucire zugravelilor de pe paveze. Merlin
mergea in fruntea o~tirii ciilare pe un cal voinic de vina,
toare. Cind Ii zari pe sainii care inaintau spre intilnirea
cu cre~tinii, striga din to ate puterile:
- In lupta yom avea prilej sa,i vedem pe cei viteji! Seniori
eavaleri, a venit sorocul sa va aratati vitejia!
Indata baronii slobozira friul 8i cladura pinteni, 8i asa
iucepu mareata ~i minunata bat~lie. ' ,
Yijlitul lancilor, izbiturile in paveze, loviturile de ghioaga
~ide spada se auzeau pina la tarmul marii. In curind viizduhul
s' Inro~i ~i se tulbura de pulbere in a~a masura, inctt sliivile
s' iutunecara iar soarele i~i pierdu stralucirea.Cind cavalerii
~i tirgovetii care aparau cetatea Clarence zarira flamurile
db cu cruce ro~ie, socotira ea era ajutorul trimis de Domnul
1\ stru Isus Cristos: numaidedt ie~ira din cetate ~i ince,
pwa ~i ei sa faea minuni de vitejie.
11\ vremea aceasta, pe masura ce se apropiau de prinz,
Iliit r a lui Gauvain sporea. Gauvain strabatu rindurile
11"~llwne zdrobind ~i sfarimind ca un tunet, iar dnd i~i
11'1'Z a spada ca sa loveasea, ai 1i crezut ca se descarea
II il Il'tU!. Fratii lui faceau ~i ei la fel, dar mai cu seama
:Idl'ssin Hicea minuni: cadeau necredincio~ii in jurul lui
ca spicele coapte sub secerii; catre seara era plin de singe
de parca ar 1i ie~it dintr'ull riu inro~it. Sainii erau mai
inalti ~i mai bine inarmati, dar cre~tinii erau mai sprinteni,
asa inctt in cde din urma paginii se dadura batuti. T oti
r~gii lor fusesera uci~i, in afara de Rion, Oriens, Sorbar~,
Cornican, Murgalan de Trebeham ~i de amiralul Napin.
Urmariti de aproape, fugira cu toata iuteala cailor spre
marea din apropiere, ~i nu fara ca mai bine de jumatate
dintre ei sa 1i fost inecati sau uci~i, se imbarcara pe cora,
biile lor, taiara fringhiile ancorelor, ridicadi pinzele in
graba ~i se dusera incotro ii rn.ina vintul [... J
Atunci regele imparti intre cavalerii o~tirii lui aund,
argintul ~i nestematele luate de la saini, cum ~i tesaturile
bogate, corturile, caii de luptii, armurile lor stra~nice.
Apoi 11 facu pe Galessin duce de Clarence. ~i, dupa cinci
zile de petreceri ~i de bucurie, inaltii lui baroni ~i principii
straini se despartidi cu semne de mare dragoste.
In cea de,a ~asea zi, porni la drum ~i merse dilare pina
dnd ajunse la Carmelida, insotit de regii Ban ~i Bohor ~i
de toata cU1'tea lui. Il gasi pe Leogadan, care venise sa,1
intimpine, ~i cei patru regi i~i facura impreuna intrarea in
Carohaise, ale carei strazi erau a~ternute cu stofe scumpe
~i presarate cu iarba mamnta. Apoi se dusera in sala pa!;,,,
tului, unde ii a~tepta Guenievra, eare dadu fuga inaintea
regelui Artus, cu bratele intinse, ~i 11 saruta pe gura in fata
tuturor urindu,i bun sosit. Dupa care se dusera s:i cineze
~i casatoria fu soroe ita peste 0 saptamina. [... J

Vrem.e de opt ziIe, regele Artus trili fericit cu so~ia lui cu
cununie la Carohaise; In cea de,a noua zi, regele Ie spuse
baronilor sai sa se pregateasca de plecare. Atunci regii
Ban si Bohor Ii cerura Invoirea de a se reintoarce IIItarile lor.
- D'ragi prieteni, Ie spuse regele, face~i dupa' cum va
este vrerea, dar eu nu voi mai gasi niciodata oameni atlt
de viteji ca voi. Totu~i, daca vreti sa plecati, trebuie sa
va Ingadui.
- Scumpe Doamne, Ii spLlsera ei, trebuie sa ne Intoarcem
III regatele noastre.
~i cei doi regi plecara, cu mare parere de raLl, Insotiti de
Merlin, care tinea mult la dlnsii.
In seara pri~ei zile de c5.lat~rie, ajunsera In fata unui
castel cum nu mai vazusera altul mai trainic ~i mai frumos
alci:ituit. Castelul era Imprejmuit de mla~tini Intinse ~i
Illzestrat cu doua rinduri de ziduri bine crenelate; don,
jonul era atlt de Inalt, ca abia daca i,ai fi ajuns vlrful cu 0
sageata de arc, ~i nu avea decit 0 singura intrare, la care
ajungeai urmlnd un drum lung ~i Ingust. Drumul acesta
ajungea, dinspre uscat, la 0 mica paji~te unde se Inalta un
pin uria~, In care se afla, agatat cu un !ant de argint de
una dintre crengile lui mai de jos, cu corn de filde~, mai
alb decit zapada ninsa de curind.
- Acesta este Castelul Mla~tinilor, spuse Merlin ~i apar,
tine unui cavaler viteaz si CLlmare faima: Agravadain.
~ Pe legea mea, spuse regele Bohor, iata un om stra~nic
aciuat! As mine bucuros la el.
$i, apudn'd cornul, sufla In el ca un barb at cu foalele pIa'
rUlnilor puternice, atlt de tare Incit, In ciuda departarii,
sunetul alerga pe apa, ~i din ecou In ecou, patrunse In
saia castelului, unde il auzi Agravadain.
- Datill11i arm.ele! striga el.
Oar, In timp ce era ajutat sa se Imbrace degraba ~i Incalcca
pe un cal de lupta inalt ~i vlnat,rotat, inca de trei ori mai
ajunse sunetul la urechile lui: caci regele Bohor suna de
mai multe ori, teminduIse, Intrlatlt de Intinsa era mlastina,
ca nu va fi auzit la castel. Seniorul Mla~tinilor, nedibclator,
se ivi pe drum cu pavaza la git ~icu lancea In mlna.
- Ce fel de oameni slnteti? striga el.
- Mariillta, slntem ni~te cavaleri care va cerem gazduire
pentru noaptea aceasta.
- Ai cui slnteti?
- Ne,am prirn'it feudele de la regele Artus.
- Pentru numele Domnului, aveti un bun suzeran! E ~1
suzeranul meu. Urmati,ma si iti bi~eveniti!
- Iti foarte multum{m! " ,
$i pornira In ur~a seniorului de la Castelul Mla~tinilor,
unul dupa altul, caci drumul era atlt de Ingust, inclt doi
calareti nlar fi putut incapea unul linga altul. Gazda lor
Ii conduse prin curti plna la locuinta, unde valeti si scutieri
sarira sa,i ajute sa' descalece: apoi: IUlndu,i p~ Ban ~i pe
Bohor de mlna, 1i pofti sa intre intr,o camera scunda ~i,
acolo, dupa ce Ie scoasera armura, venira trei fete, care Ie
Incheiara la glt ni~te mantii din stofa de un ro~u,aprins,
imblanite cu hermina neagra, tustrele frumoase ~i minunate
de privit, dar mai cu seama iica lui Agravadain.
- Ferice de cel ce se va culca cu 0 astfel de fecioara! I~i
spune In glndul lui Merlin. De ll1a~ nutri atlt de mare
dragoste pentru iubita mea Viviana, a~ stringe,o eu la
noapte In bratele mele. Dar trebuie sa i,o dau regelui Ban:
copilul pe care II VOl' zamisli ei este harazit unoI' rosturi
de seama.
Atunci facu vrajii 5i numaidedt regele si fecioara se simtira
cuprin~i de'o drag05te nebuna.' ,
La cina, Agravadain Ii a~eza pe Ban ~i pe Bohor Intre el
~i sotia lui, care era frumoasa ~i ttnara, caei nu implinise
Inca treizeci de ani; cavalerii din suita se asezara la alte
mese. elt despre Merlin, sub infati~area un~i baietandru
de cincisprezece ani, cu parul balai ~i ochii verzi, imbracat
 cu 0 tunica jumatate alba, jumatate ro~ie, incins cu un - Frumoaso, pastreaza inelul acesta ~i dragostea mea.
~nur de matase de care atirna 0 punguta biituta in aur, Oar ea lua inelul fara sa raspunda.
taia merindele in fata regelui Ban. Cei din castel il luau Gnd Merlin ~tiu ca fiica regelui se intorsese ill patul ei,
drept un scutier de,al oaspetilor, iar ace~tia se gindeau dezlega vraja ~i toata lumea se trezi. Osta~ii ~i scutierii
ca era de la castel; dar era atit de chipe~, indt fetele nu se pregatira armele, pusera ~eile pe cai ~i facura la repezeala
puteau stapini sa nU<l priveasca, ill afara, totu~i, de fiica cuferele ~i valizele. Apoi cei doi regi i~i luad bun dimas.
regelui Agravadain, care nU<l slabea din ochi pe regele Cum fiica lui Agravadain i~i lasa cu tristete capul in jos,
Ban, fadnd fete,fete in orice clipa, caci aici dorea sa fie regele Ban ii spuse, stringindu,i mina:
goala in bratele lui, aici se intreba cum de i,a putut trece - Oomni~oara, imi vine greu sa plec, dar ori~illnde ma
prin cap un asemenea gind. ~i Ban, la rindlll lui, 0 dorea voi afla, voi riimine cavalerul ~i prietenlll dumitale.
nebune~te, dar in acela~i timp se gindea la frumoasa ~i Ea ii ~opti printre suspine:
tmara lui sotie, pe care nu voia s,o tradeze, cum nu voia - Oe'o fi sa ramin grea, sa,mi deie Domllul mai multa
sa,~i tradeze nici gazda, a~a indt nu era nici el mai putin bucurie dedt am avut de la maria,ta, caci niciodata nu
zbuciumat dedt fata. s,au despartit ailt de curilld doua iubiri. Oar de vreme
Dupa ce se strinsera fetele de masa ~i dupa ce oaspetii ce trebuie sa pleci, ma voi impaca ~i eu cu ginclul acesta
se spalara pe mlini, se clusedi sa se rezeme cle prichiciul dt voi putea mai bine, iar daca am sa,mi vael copilul, el
ferestrei si nu se mai saturau aclmirincl castelul si melea, imi va fi ca 0 oglinda ~i ca 0 amintire a mariei,tale.
gurile in~onjuratoare, care erau negrait de frumo~se, pilla Spullind acestea, se duse ill odaia ei cu fetele din suita. ~i
dnd veni vremea pentru odihna. Fetele pregatisera pentru cei doi regi se rugara lui Dumnezeu sa aiba gazdele in
cei doi regi, intr,o camera vecina cu sala, ni~te paturi ap paza lui.
cum se cuvenea unor principi cum pareau a fi. ~i, dnd _ .T recura m.area cu Merlin ~i mersera atita ealare, pina
toata lumea se culdi. Merlin facu 0 noua vraja, datorita dnd ajunsera iri cetatea Banolc, in care toti i,au primit sar,
careia un somn atit ele greu puse stapinire pe cei din castel, batore~te ~i in care femeile Ie aratara mare dragoste. Ap
inctt chiar daca le,ar fi cazut tavanul in cap tot nu s,ar fi incit, in aceea~i noapte, regina Elena zamisli CLl regele
trezit. Numai Ban ~i fiica Illi Agravadain vegheau ~i sus, Ban un fat car(~ aveasl primeascl mai tirziu numele de
pinau, fiecare in parte. Lancelot.
Atllnci Merlin se duse in cam.era fetei ~i ii spuse: Gt des pre Merlin, il sarbatorira vreme de opt zile inche,
- Vino, fnllnoaso, fa cel care te doreste atit de mult! iate. Oar, In cea cba noua zi, Merlin i~i lua ramas bun
Vrajita cum era, se scula flira sa spuna un'cuvint, imbracata ~i porni s'o vada pe Viviana, iubita lui, in padurea Bro,
loar in camasa si cu 0 hainuta imblanita pe deasupra, si celiandei.
Merlin 0 dus~ drept in bratel~ regelui Ban, care 0 prin~i
'II bratele deschise, fi'ira sa vrea, caci era om cu frica lui
I)umnezeu. Ci ea isi scoase imbracamintea si se culca
111\gael. ~i povestea 'ne ~pune ca se privira c~ attta drag
~i u atita voie,buna, de pardi ar fi vietuit de douazeci de
.11\i impreuna ~i nu simtira niei 0 ru~ine ~i nici 0 sfiala:
II~.I orinduise lucrurile Merlin. ~i a~a au dus,o pina in zori,
Ill' 'ind se revarsa de ziua, regele Ban scoase din deget un

'1'\lInOS inel de aur, impodobit eu safir ~i gravat eu doi

III Ii I ~arpe ~i Ii spuse:

Viviana ii facu 0 primire ath de frumoasa, indt simti
cresdndwi si mai mult iubirea si mai invata iar, desi
n,ar n vrut, '0 buna parte dintre tain.ele lui. ~i ~~a aproap'e
ca ~tia cam tot atitea dt el, ~i 11iubea cu mult drag, dar,
pentru ca tinea sa ramina fecioarii, vrajise perna pe care
~i,o punea Merlin sub cap dnd se culcau impreuna, alia
~ncit credea ca posed a, dar nu era dedt un vis.
lntr,o buna zi, pe dnd se plimbau amindoi prin Broce,
lianda, Merlin 0 intreba daca vrea sa vada lacul Dianei.
- Desigur, raspunse ea. Toate cele despre Diana imi
plac, deoarece i,au fost lii ei, toata viata, dragi padurile
cit imi sint lii mie, daca nu chiar mai mult decit mie.
1 0 duse la un lac mare lii placut lii,i arata pe mal un
mormint de marmura, pe care se putea citi cu slove
de auI':
Aiei zaee Fau/Ills, prietenul Dianc>i.
Ea f,a iubit eu 0 iubire 111j!Jdiratif,
dar I,a ropus mi~ele~te.
Aeeasta i,a fist rasp lata de la ea
pentru ea 0 slujise eu lealitate.
- Iubite prietene, ii spuse Viviana, spuneml.i povestea el.
- Cu draga inima, ii raspunse el.
Diana domnea pe vremea lui Virgiliu, Cll mutt inainte
ca Isus Cristos sa n pogorit pe pamintul acesta ca sa,i min,
tuiasca pe padito~i, lii ei ii placea, mai presus de orice,
sa traiasca pI'in paduri. A vinat prill toate padurile Galiei
~i ale Bretaniei, dar n,a gasit nicaieri tlna care sa,i placa
atit de mult ca asta: de aceea a dat porunca sa i se cladeasc; ,
pe malul acestui lac, un castel in care venea sa se odihneas ;
peste noapte, dupa ce haituise cerbii lii lopatariitoata ziua.
Odata, nul regelui care cirmuia tara aceasta a dat cu ochii
de ea lii, gasind,o atit de viteaza, ath de sprintena ~i d
ulioara, s,a indragostit de ea. Printul era inca tinerel, chipq
lii sincer, alia inch Diana i'a fagaduit ca i se va darui cu
conditia sa se jure ca va renunta la tatal lui ~i la orice p
lume, de dragul ei. Faunus i,a jurat 9i astfel, vreme de doi
ani, a fost iubitul Dianei. Dar, dupa acest rastimp, Diana
s,a indragostit de un alt cavaler, peste care a dat, ca 9i
peste Faunus, cutreierind paclurile. Cavalerul se numea
Felix. Iar acesta nu era nici bogat nid de vita mare, ~i 9tia
bine di dad!. Faunus va afla despre iubirea,i pentru Diana,
avea sa puna sa,1 udcla cu tot neamuI Iui. De aceea a caw
tat,o intr,o zi pe prietena sa lii i,a spus:
- Pe Iegea mea, domnilioara, ori ai sa te clescotoroseliti e1e
Faunus, ori n,ai sa ma mai vezi lInga dumneata.
- Vai, spuse ea, au cum a9 putea? Ma iube9te cu 0 dra,
goste atit de mare, incit nu m,ar lasa pentru nimic ill
lume.
- Cum vrei, ii riispunse Felix.
Dar Diana il inelragea atit de mutt inch mai bine ar fi
murit clecit sa renunte la el, ap ca se hotari s5,1 tlcida pe
Faunus.
Mormintul acesta pe care il vezi era pe atunci plin cu 0
ara fermecata ce vindeca toate ranile. lntr,o zi, cind Fauntls
se intorcea de la vinatoare, suparat de rana cu care 11
napastuise salbaticiune, Diana puse sa se scoatii in taina
toata apa tamaduitoare.
- Ce am sa ma fac? intreba Faunus, dnel baga cle seama
ca nu mai era piciitura de apa. Sin.t greu ranit.
- Nwti pierde cumpatul pentru atha lucru, ii raspunse
Diana, am sa te ingrijesc eu bine. Culca,te inauntru lii te
yom acoperi cu ni~te ierburi cu mari puteri tamaduitoare,
e1atorita carora te vei inzclraveni in curincl.
Faunus s,a intins pe jos; dar Diana a doborit lespedea care
inchidea mormintul 9i, printr,o deschizatura, a turnat
plumb topit intr,ath de mult inch trupul prietenului ei
a fost mistuit nespus de repede.
 Atunci Diana s,a dus la Felix diruia l'a povestit cum sea,
pase de cel temut de e!.
- Ticaloaso, cine te'ar putea iubi, cind Ol-ice om. ar treblli
sa te lIrasdi? izbucni el.
~ ~i, Inhatlnd,o de cOcde, i<a laial capu!.
Din vremea aceea se numesle Lacul Dianei.
- Dar, Intreba Viviana, 'ce s'a Intlmplat cu castelul pe
care 11 cladise Diana?
- La nimicit tatallui Faunlls de Indata ce,a allat de moartea
filllui sau.
-- Rau a facut, cad niciodata nu s,au vazlIt meleagllri
n1.ai frumoase. Merlin, draga prietene, pentru dragostea
ce mi,o por~i, te rog sa pui sa mi se cladeasca ~i mie un
castel frumos ~i bogat cum n,au mai fost altele.
Nici nu ispravi bine de vorbit, ca zidarii ~i tlmplarii ~i
lucrau de zor, iar dupa 0 clipa, un castel se Inalta In locul
lacului, atlt de mare~, Indt nu mai este altul la fel In In'
treaga Bretanie Mica.
- Domni~oara, Ii spuse Merlin, poftim castelu!. Nimenea
nu,l va vedea vreodata, daca nu va fi un om de,al tau,
caci cste invizibil pentru oricare altul ~i In ochii tuturor,
aici, nu exista dedt apa. lar daca, din pizma sau din tradare,
careva dintre oamenii dumitale ar da In vileag taina, castelul
ar disparea numaidedt pentru el, ~i acela s,ar Ineca, fiind
convins di intra In caste!.
- Pentru Dumnezeu, draga prietene, Ii spuse Viviana,
niciodata nu s,a auzit vorbindwse de 0 locuinta mai tainica
si mai frumoasa! ' In ziua stabilita' venira ~av;lerii ~i doamnele Irnbracate
Merlin fu atlt de multumit de a 0 vedea multumita, Inclt
nu se putu staplni sa ~1.'0Invete iar mai mult~ din vrajile
lui; pe scurt, 0 inva~a atltea indt a fost de atunci Incolo
~ocotit nebun, si mai este inca. Deoarece Viviana asternea
lolul In sCl'is, fiind bine initiata In cele ~apte arte, si nu se
filndea la altceva dedt cum' sa,l pacaleas~a. ' de masa, baronii luara loc, fiecare dupa rangul sau. Seniorul
- Dragule, 11 intreba ea intr<o zi, mai este Inca un lucru
pc care a~ vrea neaparat sa,l ~tiu: anume, cum a~ putea sa
rl\chid un barbat fad turn, fara ziduri ~i fara fiare, a~a
rlt'lt sa nu poata sa mai scape niciodata fara Invoirea mea.
Malin I~i lasa capulin jos, suspinlnd.
Dar ce ai? il Intreba ea.
- Hei, ~tiu ell bine la ce te glnde~ti; 9tiu ca vrei sa ma
Inchizi pentru totdeauna, ~i iata ca te iubesc atlt de mult
bdt va trebui sa,~i 1.Cpe plac!
Atunci Viviana ii trecu bra~ele pe dupa glt:
- Si cel Nu trebuie oare sa fii al meu, c1nd eu slnt a la
~i ~ind mi,am padisit ~i mama ~i tata pentru tine? Fara
tine, nu am nici bucurie, nici averi; in tine mi,e toata
nadejdea; n'a~tept fericirea dedt de la tine. De vreme ce
te iubesc astfel ~i de vreme ce ~tiu di ma iubqti, nwi oare
drept sa,mi Impline~ti toate dorin~ele, ~i eu sa'ti fac pe
voie?
- lubita mea, Ii spuse Merlin, la prima mea venire, am.
sa te invat ce vrei tu.
Dar pove;tea contene~te despre el ~i despre Viviana ~l sc
Intoarce iar la regele Artus ~i la tovara~ii lui.
De Indata ce Artus ajllnse la Logres cu regina Guenievra,
vesti ca de Craciun va da 0 mare recep~ie la Carduel ~i
ca fiecare vasal sa,si aduca si sotia sau iubita,
cu rochiile lor cele mai scumpe ~i, pentru prima data,
regina, ca ~i regele, purta coroana. Cind clopotele incepura
sa bata pentru liturghia mare, to~i s'au dus sa asculte slujba
facuta de catre arhiepiscopul de la Brice. Apoi curtea sc
Ill.toarse Ill. sala palatului unde, dupa ce s,au a~tel-11.utfe\:ck
Gauvain, Keu, sene~alul, Lucan, paharll.icul, seniorul Yvain
cel mare, Dodinel cel salbatic, Sagremor, Yvain baslarLlul
~i Gillet ii servira pe regi ~i pe regine, iar palruzeci de
tineri, pe dregatorii de seamii ~i pe doarnne.
Cmn Keu sene~alul Ii prezenta regelui prirllul (~'I de Illrn,
care, cel mai frumos barbat care S"l vazul vrc dala intra
In sala: peste pletele lui balaie ~i ondulate avea 0 coroana Mult timp in taina s'au iubit
de aur, ca un rege; purta pantaloni de matase cafenie ~i ~i mlndra vara a venit.
tunica din brocart de matase cu fire de aur ~i de argint; Paduri, poiene,mbietoare
cingatoarea, din matase Impodobita cu am ~i cu nestemate, Sint verzi; livezile's In floare.
care aruncau asemenea luciri Incl't Intreaga sala era Iuminata, Cei ce iubesc atlt roi,atit
0

iar Incaltamintea lui din piele alba era Incheiata cu paftale Nu,i de mirare, dl: de dt,
de aur; In sflqit, 0 harpa de argint cu strune de aUf,incrus, Cascultam preajma dntare!ii
talli cu pietre pretioase, Ii atlrna de glt. Din nenorocire, Ca Imbatati de vraja vietii.
era orb, de~i avea ochii lumino~i ~i frumo~i, dar un mic In nopti c:un farmec de' nespus
dine alb ca zapada, legat cu un lanti~or de aur de cingatoarea Gnd ii dormea baronul dus,
lui, 11 conduse In fata regelui Artus. Acolo Incepu sa dnte Jar luna striilucea de sus,
un dntec breton, acom.paniindu,se la harpa atit de melo, Se strecma din asternut
dios, Incl't sene~alul, care aducea mlnciirurile, uita de arice Lasindw~i singur' sotu1 slut
~i se a~eza ca sa,1 asculte. ~i la fereastra se ducea
Co lunga mantie pe ea,
Am sa va dnt 0 aventura Sa,l vada, chiar dt de putin
(Bretoniim dntec 0 treCUra). ~i peste noapte pe vecin.
~i,l tot privea cllfa~amdntare
Doi mari baroni ~i'aveau aproape Cum alta n13r fi fost In stare.
La Saint-Malo, spre zari de ape, ~i'atl't de des s,a tot sculat
Castelele... ~i cel dintli Ca sotul foc s'a suparat.
Pusese omul capatii Vai, draga, mor de Indntare
Co mindra agedi la minte, De,a asculta privighetoarea
Cuviincioasa si cuminte. Atit ma farmeca Inch
Vecinul, tl'na; cavaler Nici nu mai pot sa dorm atit. ..
Cu carte, ramlnind becher, El, auzind,o pe sotie,
S,amdragostit la nebunie Pomi sa rida de mlnie:
De,a megiesului sotie: In casa, toti, ~i noaptea treji,
o tot ruga: tot sta~uia, Fac laturi, plase, zeci de mreji:
Oi s'a indragostit ~i ea: N,a nui ramas alun sau tei
De la ferestre ea privea: Sau vreo crenguta fadi deL
Din ochi prietenu'-'ii sorbea. A~amlplnzira toattl zarea,
par zidul gros din piatra sura De,au prins In lat privighetoareJo
Ii despartea mereu cu ura. Hei, doamna, uncle te pite~ti? 0

Schimbatsau daruri - din pacate, Po[tim aici sa ne vorbesti!

De la fereastra aruncate. Au prins,o ~i 0 tin de gh
Oar Impreuna n,au norocul Pe cea ce te trezea atl't
o dipa sa,~i ostoaie focul, De,acuma poti sa dormi In pace
Ciici doamnam casa incuiata Cad n,o sa aiba ce,ti mai face!
E de h<lron mcrcu veghc<lt:i. Cum ea,l ~tia de ce:i In stare,
Cuprinsa fu Je,o jale marc.
C'izum genunchi tlnguitoarea
~i I'i ccru privighctoarea.
Dar el, hain, vazlud cum plinge,
Ucide pasarea, bar bar,
~i I'i azvlrle le~ul doa r
De,i umple rochia de singe.
Ci ea, jelind cu disperare,
1;1 micul trup [ara suBare
~i,i blestema cu foc nestins
Pe cei ce laturi au lntins
~i,au prins privigheto31-eam tei.
Apoi chemlnd valetul ei,
In[a~udi privighetoarea
lntr,o matase cum e loarea
~i<i porunce~te, ca nauca,
Prietenului ei s,o dud\.
Ci cavalerul, lntristat,
Marinimos ~idelieat,
A dat sa,i [aea pentrll eI
Din aur fin, nu din ote!,
Sicriu cu pietre pretioase
Nespus de scumpe, de [rumoase.
Punlnd In el privighetoarea,
Peeetluind 1ncuietoarea,
Zdrobit de,aceasta cruda soarta,
De,atunci la inima II poarta.
Aici se termina cintarea
(Marie de France e autoarea)
~i i se spune Laustic
;\~a precum bretonii,i zic
Sau R..ossigncl 1n [rantuzqtc
Sau Nightingale In englezqte.
Dupa ce se strinsera mesele, Merlin se rididi 1n plclOare
~i, cerind 1ngaduinta regelui, spuse at1t de tare 1ncit toti
cei din sala 11auzira:
- Seniori, alati di Preasfintul Graa!, vasul1n care Domnul
nostru lsus Cr'istos ne,a harazit pentru 1nt1ia oad sfintul
sau trup ~i 1n care Iosi[ din Arimateea a strins pretiosul
singe ce,a curs din ranile lui, a fost adus In Bretania albastra.
Dar nu va fi gasit ~i minunile lui nu vor fi descoperite
decit de cel mai bun cavaler din lume. ~i Spusl1's,a ca, In
numele Preasfintei T reimi, regele Artus trebuie sa ctito,
reasca masa, care va fi cea de,a treia, dupa masa Cinei celei
de taina ~i dupa masa Graalului, ~i ca, prin aceasta se vor
lntlmpla mari binefaceri ~i mari minuni pentru regatul
nostru. Masa aceasta va fi rotunda, pentru a simboliza di
toti cei care vor trebui sa se aseze la ea nu vor avea nici
o 'precadere, iar la dreapta ma'riei sale regelui va ram1ne
totdeauna un jilt gol, 1ntru pomenirea Domnului nostru
Isus Cristos: nimeni nu va putea sa se a~eze 1n acel jilt
fara sa aiba soarta lui Moise, care a fost lnghitit de pamlnt,
<- 1n a[ara de cel mai bun cavaler din lume, care va cuccri
Sfintul,Graal ~i I'i va cunoa~tc tl'lcul ~i adevarul.
- Vreau, spuse regcle Artus, ca Domnul nostril 1511s
Cristos sa nu piarda ninl.ic din vina mca.
Nici nu ispravise cuvintele acestea ca ~i apal-u deodat:!
1n mijlocul salii 0 masa rotunda, 1n jurul careia se aflau 0
suta cincizeci de jilturi de lemn. ~i pe cele mai multe dintrc
ele se putea citi, scris cu litere de aur: Aici tre/;uie sa se
a~eze cutare, cu toate acestea, pe cel care sc aAa I'n tar'
jilt.ului rcgellii nu era lllscris nici \Ill 111111lC.

- Seniori, Ie spuse Merlin, vedeti aici numele celor ale~i
de Dumnezeu ca sa se alieze la Masa rotunda ~i ca sa
purceada intru cautarea Graaluilli, cind va veni sorocul.
Atunci regele ~i cavaledi numiti astfel venira sa ia loc,
avind grija sa lase liber jiltul primejdios: lii acelitia erau
nobilul Gauvin cu gentilomii care aparaserii regatul in
timpul absentei regelui ~i cei treizeci ~i noua de luptatori
viteji care se dusesera in Carmelida il1 tovara~ia lui Artus
~i a lui Merlin. De cum se a~ezara, se simtira plini de blin.
dete ~i de prietenie.
- Dragi seniori, relua Merlin cuvintul, cind veti auzi
vorbindu,se despre un cavaler bun, veti face ce veti putea
~i,l veti aduce la curtea aceasta, unde, daca va marturisi
di e viteaz ~i trecut prin multe incercari, 11 veti primi
printre voi: caci zis este ca numarul oaspetilor Mesei
, rotunde sa se ridice la 0 suta cincizeci mai inainte de a
, lncepe cautarea Sflntului,Graal. Oar va trebui sa,i alegeti
bine: un singur pacatos i,ar face de ru~ine pe toti ceilalti.
~i feritiNa ca vreunul dintre voi sa se a~eze in ji1tul pri.
mejdios. did mare nenorocire i s,ar intimpla.
Dupa ce se intelese cu cei de fata, Gauvain vorbi alia:
- In numele cavalerilor Mesei rotunde, spuse el, ma leg
prin juramlnt ca niciodata fata sau [emeie nu va veni la
curtea aceasta ca sa ceara un ajutor care sa poaUi fi dat de
catre un singur cavaler, fadi sa,1 aRe printre noi. ~i nici,
odata nu va veni vreun barb at sa ne ceara ajutor impolriva
unui cavaler fara sa,1 lii dobindeasca. lal' daca s,ar intimpla
ca unul dintre noi sa dispara, rind pe rind tovara~ii lui
vor porni in ciiutarea lui; ~i nece ciiutare va tine un an
~i 0 zi.
Regele ceru sa se aduca cele mai bune moalite din cite s,au
putut gasi lii toti cavalerii Mesei rotunde jurara pc cele
sfinte ca,~i vor tine legamintul pe care 11 facuse ill llumde
lor monseniorul Gauvain. ~i regina ii spuse acestuia:
- Draga nepoate, vreau, cu ingaduinta stapinului meu,
regele, ca patru carturari sa dimlna aiei, unde nu VOl'avea
altceva de facut dedt sa a~tearna pe hirtie toate ispravile
tale de vitejie ~i ale con[ratilor tai, pentru ca dupa moartea
noastra sa dainuie pomenirea vitejiilor savir~ite de voi.
-- Alia sa fie, spuse regele. ~i ma leg cu juramint ca ori de
cite ori voi purta coroana nu ma voi alieza la masa mai
lnainte ca vreo isprava de seama sa se n petrecut la curtea mea.
Cind ii auzira legindwse toti prin aceste frumoase jura'
minte, cavalerii ~i doamnele care erau in sala [ura [oarte
bucurolii ~i multumiti, soeotind ca mult bine lii mare
cinste vor n harazite regatul Logres. ~i tot pe vremea aceea
a inceput sa se vada, sapat ici'colo, de,a lungul drumurilor,
eu Iitere pe care nimeni Ull Ie putea ?terge:
E tnceputul isprtivilor de vitejie
prin care va fi prins leul miraeulos.
Un vlt'istar de rege Ie va mcl7eia, cast
fi eel mai bun eavaler din fume. [... ]
Intr'o buna zi, cind regele Artus se afla la masa mare eu
vitejii lui, 0 domnilioara de 0 mare frumusete intra in sala
tinlnd in brate piticul eel mai poeit din citi s'au vawt
vreodata: caci era slab ~i cirrl. avea sprineenele rOlicovane
~i lneretite, parul gros, negru lii indlcit, barba ro~ie ~i atlt
de lunga inctt ii ajungea plna la picioare; umedi inalti
lii incovoiati, 0 coeoalia mare in rata ~i alta in spate, gambele
scurte, liira spinarii lunga ~i ascutita, miinile groase ?i
degetele scurte.
- Sire, Ii spuse regelui don:l11iliOara,vin la maria,ta de tare
departc ea sa'ti eer un hatlf.

- Domni~oadi, cere ce vei voi: am sa consimt, daca nu e
ceva potrivnic onoarei mele.
- Sire, te rog ~i iti cer sa,1 inarmezi cavaler pe acest loial
gentilom, prietenul meu, pe care il tin in brate. Este viteaz,
indraznet ~i de vita nobila, ~i daca ar fi vrut, ar fi fost
investit de catre regel Pelles din Listenois; dar a jurat sa
nu fie investit decit de maria<ta.
La auzul acestor cuvinte, toata lumea izbucni in ris si
Keu, senesalul, care era zeflemitor si ascutit la limb~,
izbucni: ' , ,
- Pazete,1 bine, domni~oadi, ~i tine, 1 linga dumneata,
ca acu~i ti,1 fura domni~oareie de onoare ale reginei!
Dar in momentul acela toata lumea vazu intrind in curtea
palatului doi scutieri calari pe niste strasnici cai inalti si
viguroi; unul ducea 0 spada i ~ pava;a neagra cu 'tr~i
leoparzi de aur purtind cununi de azur, iar celalalt ducea
de friu un mic cal de lupta, foarte bine croit, al carui friu
era de aur, iar haturile de matase; un cal de povara venea
In urma lor, incarcat cu doua frumoase ~i bogate cufere.
1~i legara caii de un pin, deschisera cuferele ~i scoasera
din ele 0 minuscula camaa de zale i nite pantaloni cu vedeti i va las in grija Domnului.
zale duble din argint fin, apoi un coif din argint poleit
u aur, pe care i Ie adusera domnioarei. Chiar ea scoase
Jin punguta ei de la cingatoare doi mici pinteni de aur,
Il1veliti intr,o stofa de matase. Senesalul Keu 'li lua si se
PI' [l~u d vrea s;'j,i puna piticului 'Ia picioare, decla'r'lnd
\'1 1I va face cavaler cu mina lui.
u voia Domnului, nimeni nu se va atinge de eI 'In
dtll'a de regele Artus, spuse domnioara. Numai un rege
I' (It sa puna mlna pe un barbat at'lt de insemnat ca prie,
11'1\ul meu.
!\ rl'\Is [rinse cleci unul dintre pinteni la piciorul drept al
piticului, in vreme ce domni~oara i,l incheia pe cel5.lalt:
apoi 11 imbraca in camaa de zale; Ii Incinse spada ~i,1
imbratia, spunindUli dupa obiceiul sau:
- Domnul sa te faca viteaz!
- Sire, mai eeru inca domnioara, roaga,1 sa fie cava,
lerul meu.
Regele consimti i la aceasta.
- Primesc, domnioadi, spuse piticul, de vreme ce vrea
regele.
Spunind acestea, piticul Incaleca pe micul lui eal de luptii,
care era de toata frumusetea i bine aparat cu plato~a de
fier; domni~oara II ajuta sa Incalece, apoi Ii agata pavaza
de git, Inca leea ~i ea pe eatJ:rca ei, ~i amlndoi, urmati de
scutierii lor, pornira prin padurea plina de primejdii. [... J
La scurt tirnp dupa aceea, Merlin se duse sa,i spunii regelui
~i reginei ca trebuia sa,i paraseasca. Ei 11 rugara eu bun:!,
tate sa se intoard in curind, caci tineau mult la el.
- Prietene Merlin, ii spuse regeie, ai sa pleci; nu vreau
sa te opresc impotriva vrerii dumitale: dar am sa fiu trist
pana ce te voi revedea. Pentm Dumne1.eu, griibe~te'te!
- Sire, raspunse eI plingind, este vai' ultima data dnd ma
Au1.ind: Este ultima data, regele [u surprins, dar crezlI
ca nu 'lntelesese bine. eu toate acestea, dnd vazu ca trecu,
sera apt~ saptiimini i ca Merlin nu se 'lntorcea, i~i reaminti
de cuvintele lui ~i ramase multa vreme ingindurat ~i poso,
morit. 1n cele din urma, Gauvain 11'lntrebii ce are.
- Nepoate, ii raspunse regele, cred ca I,am. pierdut pc
Merlin i mai impiicat a fi fost de,a~ fi pierdut cetatea
Logres.
- Sire, ma jur pe legamintul pe care ti [,am facut 'In 7.iua
dnd m,ai investit cavaler ca,1 voi cauta din toat"<~plltf'rile
mele vreme de un an i 0 1.1.
$i odata cu Gauvain, jurara ~i fratii lui ~i Yvain cel mare,
Sagremor, Gillet fiul lui Do, Caulas cel ro~covan, Placide
cel vesel, Laudalis de la Plaigne, Aiglin des Vaux, Clealis
orfanul, Guiret de Lam.balle, Keheddin cd frumos, Clarot
de la Broche, Yvain cu Albe Miini, GosenGin d'Estrangore,
Segurade din Padurea Primejc!ioasa, Ladind ~i Ladinas de
Norgalles, Satran din Marca Ingusta, Puradcs din Carme,
lida, Carmaduc cel negru si alti dtiva. Si toti se departara
de Camaaloth In aceea~i ~i, dar ~e de~p5rtira in dreptul
unei crud de la care porneau mai multe drumuri ~i, dupa
ce i~i sposera Doamne ajuta , flecare pomi la rostullui.
Dupa ce se desparti de tovara~ii lui, Gauvail~ rataci vreme
indelungata prin Logres in diutarea lui Merlin. fntr,o zi,
pe dnd trecea calare printr,o padure, abatut ~i glndindwse
cu tristete di nu avea nici 0 ~tire despre el, trecu pe llnga
o domni~oara, calare pe cel mai ffumos cal de parada din
lume, negru, cu 0 ~Gde filde~, co sdirile poleite cu aur, al
dirui valtl'Gp de un ro~waprins ajungea pina la pamlnt;
friul lui era de Gur ~i dirlogii din stofa tesuta cu fir. Ea
'1ns5si era '1mbracata in samit 1 alb si, ca sa se fereasca de
arsi~a, avea pe cap un voal de in si de matase. Pierdut In
gl~durile lui, Gauvain nici n,o v'azu. Atunci, dupa te
trecuse de ea, domni~oar;t Intoarse callil din drum ~i,i
spuse:
- Gauvain, spun unii di e~ti cel mGi bUll cavaler din lume,
~i este adeviirat; dar 111:1i
acbuga cev:l: ca e~ti cavalerul cel
mai phn de curtenie, ~i aid renumele rninte, caci e~ti cel
mai baeliiran. Ma '1ntllne~ti singura in padurea aceasta,
unde no<i nici tipenie de om, si nu ai rnacar buna,cuviint5
~i smerenia de ~,mi da binete ~i de G,mi vorbi! ' Merlin: nu se alegea dedt cu batjocuri ~i cu zeflemele, ~i
- Domni~oara, spuse Gauvain foarte ru~inat, te rog sa ma ierti.
- De.o vrea Domnul, ai sa mi.o plate~ti scump! $i cu alt
prilej, ai sa.ti aduci aminte sa dai binete doamnelor dnd
ie Intllne~ti in cale, Iti urez sa semeni leit cu primul ins pe
care ai sa,1 vezi.
Or, seniorul Gauvain nu merse nici 0 leghe gahca macar,
dnd se intllni cu piticul ~i cu prietena lui. De indata ce 0
zari pe domni~oara, i~i aminti de lectia pe care 0 primise
de cudnd ~i se grabi sa.i dea binete:
- Domnul sa,ti faca parte de bucurie, dumitale ~i insoti,
torilor dumitale!
- Domnul sa.ti dea prilej de ispravi viteje~ti! Ii raspunsera
cu curtoazie piticul ~i domni~oara.
$i, doar ce trecusedi de el, dnd piticul simti ca,~i recapata
'1nfati~area de la inceput, devenind un dnar de douazeci
~i doi de ani, drept, inalt ~i spatos, a~a Indt a fost nevoie
sa i se scoata armura, care nu se mai potrivea cu !n,lltime:l
lui. Cind vazu ca prietenul ei l~i recapatase astfel frumuse\e;t,
domni~oara il cuprinse cu bratele pe dupa gtt ~i,J S,lrllta de
mai bine de,o suta de ori in ~ir; ~i amindoi Ii rnul~umira
Domnului nostru Isus Cristos ~i pornira la drum cu mare
bucurie, binecuvinttndu,1 pe cavalerul care Ie purtase astfel
noroc.
In vremea aceasta, seniorul Gauvain n,apucase sa me:lrga
ni,i trei batai de sageata, clnd simti minecile carna~ii de
zale c[l,i trec peste miini ~i pulpanele di ajung s5.i acopere
gleznele; picioarele nu.i mai ajung~au pina la scad, iar
pavaza ii trecea acum de cap - a~a inclt Intelese ca ajun.
sese pitic. Fu 3tlt de mihnit din pricina aceasta indt nu
lipsi mult sa,~i puna capat zilelor! La marginea padmii
se apropie de 0 stinca pe care desdileca de pe cal ~i acolo
i~i scurta scarile, i~i sumese mtnecile ~i poalele dirna~ii de
zale, Clun ~i pantalonii de fier, pe care Ii fixa cu curele, pe
scurt se dichisi dt putu mai bine; dupa care i~i vazu iar
de drum, nespus de inspaimintat, ca sa,~i respecte juramintul.
Dar in zadar ii Intreba pe toti sa,i dea vreo ~tire despre
nimeni - dealtfel - nu ~tia nimic despre el. Dupa ce
strabatu tot regatul Logres, dnd vazu di sorocul intoarcerii
se apropie, se mihni mai mult dedt oridnd.
- Vai, se gindea eI, cc am sa ma fae? I,am jurat manel'
sale unchiului sa ma iutorc dupa un an ~i 0 zi ~i, cu toate
accstea, cum sa cutez a ma arata la curtea lui, caraghios ~i
pocit cum Slut? ... Dar n,am salmi calc juram'1ntul.
Dus pe glnduri, Gauvain intrasc In padurea Broceliandei.
Deodata se auzi strigat de un glas iudepartat ~i zari in fata
lui ca un abur care, oricit era de aerian ~i de straveziu, nu,i
lasa calul sa treaca mai departe.
- Cum, spunea glasul, nu ma mai recuuo~ti? E tare ade,
varata zicala inteleapta: ochii care nu se vad se uita 1.
- A, Merlin, dumneata e~ti? spuse uimit seniorul Gauvain.
T e rog din suHet sa mi te arati, ca sa te pot vedea.
- Vai, Gauvain, relua glasul acela, nlai sa ma mai vezi
niciodata, iar dupa dumueata n,am sa mai vorhesc dedt
cu prietena mea. Nu exista pe lume turn mai cumplit dedt
temnita de aer in care mla ferecat ea.
- Cu~ a~a, draga prietene, e~ti ath de stra~nic tinut indt
nu poti sa mi te aditi? Dumneata, eel mai intelept dintre
oamel{i!' ,
- Da de unde, celmai smintit, raspunse Merlin, did ~tiam
bine ce,avea sa mi se Intimple. Intr,o buna zi, pe dnd
rataceam cu iubita mea prin padure, am adormit Ia poalele
unui tufi~ de madicini; eu capul la pieptul ei; atund dum,
neaei s,a ridicat frumusel si a fkut un cere cu valul ei in
jurul tufi~ului; iar dnd ~lIam trezit, mlam pomenit pe
un pat de toata frumusetea, In cea mai frumoasa ~i cea mai
!line ferecata oclaie din cite au fost vreodata. Vai, femeie,
i.am spus, mlai in~elat! Acum ce se va alege de mine, daca
nu vei ramine aici ~i tu? - Draga prietene, voi fi aici
adesea si ai sa ma tii in brate, caci voi fi de,acum inainte
>;
':ita pe~tru desfata;iIe tale. ~i I1Ue zi sau noapte in care
sa I1U{iu, intrladevar, alaturi de ea. ~i sil1t mai nebun clccit
oridnd, dici tin la ea mai mult dedt la libertatea mea.
- Doamne, sint tare mihnit. ~i ce va gindi oare unchiul
meu, regele, dnd va aHa, el care a pus sa hi diutat prin
toate meleagurile ~i prin toate tarile?
- Va trebui sa indure ~i el asta, caci niciodata nu ma va
rnai vedea, nici eu wam sail mai vad pe dinsul, ~i nimenea,
dupa dumneata, nu,mi va mai vorbi. ~i acum, intoarce,te.
Du inchinaciune, din. partea mea, regelui ~i _reginei ~i
tuturor baronilor, ~i poveste~telle patania mea. Ii vei gasi
la Carduel, ill Galles. ~i nu fi dispel' at de ce ti sla intimplat.
Ai SlOregase~ti pe doml1i~oara care te,a vrajit, de data asta,
nu uita sa,i dai binete, cad ar fi curata nebunie. DUIte
cu Dumnezeu, ~i Do~nnul nostru Isus Cristos sa aiba in
paza lui pe regele Artus ~i regatul Logres, pe dumneata ~i
pe toti baronii, drept cea mai buna semintie care a trait
vreodata!
Acestea au fost ultimele cuvinte ale vrajitorului. ~i piticul
Gauvain porni iar la drum catre Carduel, fericit ~i amarlt
deopotriYa, fericit prin faptul di Merlin Ii prezicea sf'1r~itul
napastei lui, amarlt ca prietenul sau pierea astfel pentru
totdeauna.
Gnd strabatu pad urea in care se intllnise cu domni~oara
aceea care Ii facuse farmecele rele, se temea atit de tare
ca n,are SlO intllneasca si ca nlo sali dea binete, incit Isi
scoase coiful ca sa yada ~ai bine. Zari astfel pri~ ramuri~l; 1
tllfi~elol' doi cayaleri care descalecasera ~i legasera haturi Ie
cailor de lanciile in6.pte in pamint; amindoi tineau la pamlnt,
de picioare ~i de miini, 0 fata care se zVlrcolea sa scape din
miinile lor,~i pareau ca VOl'SlO siluiasca. Numaidedt Gau.
vain se apropie, cu lancea in pozitie de atac, ~i Ie striga:
- Meritati sa va omor, pentru di yreti sa siluiti 0 rata pc
pamintulregelui Artus! Nu ~ti!i ea ele Slot aparale ai i
impotriva tuturor?
 - Hei, Gauvain, spuse [eeioara, aeum am sa vad daea ml11a. Oupa care, se despartira toti, et'rind obladuirea
exista in dumneata destula vitejie ea sa ma scapi de ru~inea Oomnului.
aeeasta! Seniorul Gauvain tot merse aa calare pina ajunse la Cardue
La auzul aeestoreuinte, eavaleriii~istr1nseraeoifurileincurele. in acela~i timp cu cavalerii care pornisera cu el sa,1 caute
- Pentru Dumnezeu, pitic smintit i pocit, te ia draeul pe Merlin i care se intorceau ca ~i el dupa un an ~i 0 zi.
pe data! Regele ii primi cu mare bucurie, ~i toti i~i depanaca pata,
- Oridt de earaghios a~ fi, incalecati pe cai, cad mi s,ar niile de care se minunara grozav baronii. Cind veni rindul
parea prea josnic sa atac calare doi barbati pede~tri. seniorului Gauvain, regele fu foarte amarit aBind de intem'
- T e inerezi atit in puterile tale? nitarea lui Merlin, dar bucuros sa tie cum scapase nepotul
- Am atita credinta in Oumnezeu, inch sint sigur ca nu lui de farmecele acelei domni~oare. ~i porund ca toate
yeti mai jigni niciodata vreo doamna sau vreo domni~oara povestirile acestea sa fie a~ternute in scris de catre cartu,
in tara regelui Artus. rari. Datorita acestui fapt Ie cunoa~tem astazi.
~i spunind ~a, se napuste~te asupra lor ~i lupta impotri, In vremea aceasta, in Bretania Mica, fiica lui Agravadain
va,le cu atita iseusinta, indt in curind unul dintre ei zace adusese pe lume un fiu care a fost numi~ Hector din Mla,-"
la pamint; Gauvain se ~i avinta spre celalalt, dnd domni, .1Lni,i refuza sa se casatoreasca pentru a se inchina cre~terii .
~oara ii striga: lut. Putin dupa aceea, regina Elena, sotia regelui Ban din
- Seniore Gauvain, opre~te,te! Benoic, a avut i ea un copil, ceamai frumoasa faptura din
- De dragul dumitale am sa ma oprese a~adar, 11raspunse lume, care a fost botezat cu numele de Galaad, dar diruia -
el, ~i deie Oomnul sa ai parte numai de bine, dumneata ~i i se spuse toata viata Lancelot. Apoi,-sotia lui Bohor a
toate domni~oarele din lume! Oar, fara rugamintea'ti i,a~ . -adus"idinsa pe lume un fat atit de [rumos ~iatlt de dragala,
ucide, cad ti'au adus prea mare jignire ~i cu mine s,au sa te tot minunezi privindu,l: i, de indata ce s,a nascut,
purtat cu prea multa mojicie, numindu,ma pitic pocit. sla vazut ca purta pe piept chipul unui leu incoronat, de
La auzul acestor cuvinte, domni~oara ~i cei doi cavaleri culoarea singelui, din care pricina fu numit Lionel. ~i
izbucnira in ris, iar ea ii spuse: mama lui nu inttrzie mult sali dea un fratior, care se numi
- Ce,i dai celui care te va tamadui? Bohor, ca ~i tatal lui, ~i care avea sa dea dovada mai tirziu
- Hei, de,ar fi cu putinta, pe mine insumi in primul rind de mare vitejie. ~i tustrei se numarara printre eavalerii
~i apoi tot ce pot avea pe lume. Mesei rotunde, pornira in diutarea Sfintului Graal ~i i~i
- Nwti eer atit, d doar sa faci juramintul ca totdeauna facura 0 mare [aima in regatul Logres ~i pe tot pamintul
vei ajuta i vei sprijini doamnele ~i di Ie vei da binete dnd pentru virtutile lor eavalereti.
Ie vei intilni. Oar aici se incheie povestea lui Merlin ~i dupa aceasta
- Iti jur pe credinta mea, cu draga inima. incepe povestea lui Lancelot. Ode Domnul sa ajungem cu
- Ei bine, ma multumesc cu juramintul dumitale, dar totii la bun sfir~it!
aHaca, de va fi sa ti,1 cab vreodata, ai sa te intorci la infiiti,
~area pe care 0 ai acum.
~i, pe cind spunea cuvintele aeestea, seniorul Gauvain
simti cum i se intind madularele, curelele eu care i~i legase
camap de zale i pantalonii plesnira i el ii relua infati,
~area de la inceput. Numaidecit cobori de pe calul de
lupta ~i ingenunche in fata domnioarei spunindu,i ca va
fi cavalerul ei de aid inainte. Ea ii multumi, rididndwl de