ROMANELE MESEI ROTUNDE

Tnprelucrarea moderna a lui

J ACQUES B OULENGER
Prefata de IRINA B AoESCU
AURELTITA
EDITURA UN I V ERS
Bucure$ti
COPILARIA
LUI LANCELOT DU LAC
I
I
1
I n marea 1Galiei 5i a Micii Bretanii, erau pe vremuri doi
regi frati buni 5i ~are 5e casatorisera eu doua surori bune.
Unul s~ l1ume~ Ban din Beno'ie, iar celalalt Bohor d;n
Gannes. Regele Ban era, pe vremea aceea, un barbat desf.ul
de batrin; dar regina Elena, sotia lui, era I nca tlnar5 ~i
femeie I n putere, I TlUit iubita de oamenii din popor. Nu
avusesera dedt un singur fecior, numit Galaad la botez,
dar caruia i s,a spus mereu Laneelot; povestea noastra arf'
sa va spuna mai I neolo de ce anume, caei aeum nu e nici
loeul, niei momentul potrivit.
Regele Ban avea ea du~man de moarte pe veeinul sau Claw
clas, regele Pamlntului Pustiu, eavaler destoinie ~i I ntelept,
dar pedid ~i care lupta eu I nvequnare I mpotriva,i. Ci
regele Artus n,avea cum sa vina I n ajutorul I ni Ban din
Benolc, hind prins, I n vremea aceea, I n lupta I mpotriva
baronilor sai din Bretania Mare. I n schimb, Claudas facuse
I l1chinare I mparatului de I a Roma, care I i trimisese o~ti ~i,
ell ajutorul lor, pusese stilplnire pe toate ora~ele~i pe tot
pamlntul regelui Ban, I n afara de fortareata de I a Trebe,
I n care 11tinea asediat. A~a I nclt regele Ban se vedea I n
mare primejdie de a i prins, prin foamete sau altf~l.
Cam. pe la jumatatea lui august, I i spuse reginei, sotia lui:
- Doamna, ~tii la ce m,am glndit? Sa ma due chiar eu
sa,i cer ajutor regelui Artus ~i sa,i arat din nou cum slnt
jefuit: I i va i mai mare mila de mine daea ma voi I nHiti~a
ehiar eu, aieve:l, dedt daea ii voi trimite un sol. Prega,
te~te'te a~ad:lr, caci yom merge I mpreuna, ~i nu yom I lia
ell noi dedt pe fiul men ~i un seutier. fa tot ee :1maiei <I e
pret, aur, giuvaere ~i vasane. Castelul acest:l este adt de
puternie l!ldt nu ma tem defel ca ar putea h luat eu asalt
I nainte de I ntoareerea mea: dar nimeni nu se poate feri
de t; :tdare.
Regina eonsimti la planul regelui. ~i, in vreme ee dlnsa
preg5tea cele trebuitoare de drum, regele se duse sa,1
eaute pe sene~alul sau, caruia ii I neredinta fortareata, rugin,
dwl sa aiba grij5 de ea ea de ochii din cap. Apoi ~i,1alese,
ca sa,i slujeasca de seutier, pe unul dintre tinerii de ]a
curtea lui in care avea mai multa ineredere: ~i, dnd veni
m.omentul potrivit, cu trei eeasuri I nainte de revarsatul
zorilor, ie~i in taina pe un podet de lemn, dupa ee serugase
Domnului pentru sene~al ~i oamenii lui.
Castelul - trebuie sa stiti - nu era asediat dedt dintno
parte, hind aparat de e~aialta de mla~tini atit de I ntinse ~i
de adinei, I nclt Claudas nu putuse sa,l ia prin ineereuire.
Regele Ban 0apuca a~adar pe un drumeag foarte ingust,
care ~erpuia printre ape ~i care avea vreo doua leghe pe
putin. Doamna inealeease pe un buiestra~ foarte blind.
Scutierul, viteaz ~i de mare ajutor, dueea eopilul intr'lll1
leagan, pe 0pernita, preeum ~i seutul regelui. Un baiat
de easa dueea de frlu calul si tinea laneea. Alt seutier dueea
de dirlogi un eal de povarii incareat eu giuvaere,eu vase,
cu bani ~i eu bagaje. I n sfiqit, regele insu~i, eu eoiful pe
cap, I mbracat eu c5.ma~a lunga de zale ~i eu nadragi de
fier, I ncins eu sabia, aeoperit eu mantia de ploaie, calarea
pe ealul sau de parada, un eal de toata isprava.
Tn.tin.uta aceasta, mieul grup stdibatu mla~tina ~i patrllnse
I n pidurea vecina, care er:l ee:l mai mare c1intre toate
p:idurile Galiei ~i ale Mieii Bretanii, dei satot fi avut zece
leghe galice I n lungime ~i ~asesau ~apte I f! latime. I n mij'
t!I locul ei se afla Ull lac caruia i se spunea lacul Dianei. Diana
aceasta, care afost regina Siciliei ~i care adomnit pe vremea
valorosului scriitor Yirgiliu, era 0femeie careia ii placea
cel mai LUultpe lurne sacutreiere codrii ~i sa vineze toata
ziulica: iata de ce paginii, care vietuiau pe vremea aceea,
ii ziceau zeita codrilor, atit crau de smintiti si de nccredin,
cio~i. Regel~, care cuno~tea bine lacul' 6i~nei, hotad sa
poposeasdi in preajma lui, pentru odihna reginei ~i aoame'
nilor sai, pina la ziua. I n vremea aceasta, porni sa urce
un deal din vecinatate, casa,~i mai zareasca 0data, in revar,
satul zorilor, castelul la care tinea mai mult dedt la arice
pe lume. Oar povestirea inceteaza de a mai vorbi dtva
timp despre dinsul ~i seintoarce la Aleaume, sene~alul sau.
N,apuca bine sa se depiirteze loegeleBan, ca sene~alul sau
'ii ~i ceru lui Claudas 0tidula de I ibera treeere, spunind ca
voia sa,i propuna incetarea luptei. Claudas se invoi cu
draga inima, 'intrudt 'i~i dadea bine seama ca nu era chip
sa cucereasca cetatea dedt printr,un vicle~ug sau prin
intelegere.
- Ah, sene~ale, spuse Claudas, maloepacoste sahi al unui
astfel de suveran ca al dumitale, care nu te poate pricopsi
cu nimic! Am auzit vorbindUise atit de mult de domnia,ta,
indt a~fi 'instare safac orice, daca ai vrea satreci de partea
mea. Ti,a~ da regatul acest.a~i I ,,,i drmui ca vasal al meu.
Aldel, daea te'oi lua cu Corta, voi fi nevoit sa te napas,
tuiesc, caci juratu,m'am pe toti shntii ca nu voi lua, in
razbelul acesta, vreun captiv care sa nu he ucis sau intern.'
nitat pentru dte zile 0mai avea.
Ap ii vorbi Claudas 0bucata de vreme ~i sene~alul ii
fiigadui in cele din urma ca,l va ajuta cu toata puterea lui,
cu conditia cael, Claudas, sa,1faea in schimb rege al Beno!,
cului. ~i dupa ce Claudas ii jura pe shntele moa~te, sene,
~alul ii dezvalui plecarea regelui Ban.
- Maria,ta, adauga el, dnd ma voi intoarce la castel voi
lasaportile deschise ~i voi spune ca avem armistitiu, oamenii
no~tri vor primi vestea cu bucurie ~i V Ol' porni sa se dev
brace ~i saseodihneasdi, intruc1t au indurat destule osteneli
~i chinuri in ultima vreme.
Zis ~i facut. Oar un cavaler numit Banin, care era nnul
regelui Ban ~i care statea de straja in necare noapte, inarmat
pinam dinti, il vazu intorc1ndu,se ~i,1intreba de unde vine
~i pentru ce treaba ie9isedin cetate la ceasul acela.
- M,am intilnit, ii spuse tradatorul, cu Claudas, ca sa
primesc de lael armistitiul pe care il acorda regelui, stapinul
meu 9i al vostru.
Auzindu,i spusele, Banin fremata din tot trupul.
- Cine vrea sa lucreze cu credinta, ii spuse el senqalului,
nu porne~te laceasul acesta sii<iceara armistitiu du~manului
de moarte al stapinului sau.
- Cum a~a? ma socote9ti un ticalos?
Banin nu cuteza sa,i mai raspunda: senesalul era lnarc si
tare ~i putea sa,I trimita la moarte. Dar'se urca in fuga
intnun foi~or de pinda ~i nu trecu mult pina ce,i fu dat
sa vada douazeci de calareti du~mani, urmati indeaproape
de alti douiizeci si de multi altii care urcau in tacere movila
casteiului. Cobo:i numaid~c1t treptele strigind din rasputeri :
- Tradare! Tradare!
La strigatul acesta, osta~ii din garnizoana ie~ira din odaile
lor ~i se repezira la arme cu toata graba, dar pina sa,~i fi
putut lua ciimaile de zale, calaretii lui Claudas trecusera
de prima poarta. Se ivi, la r'indul lui, ~i sene9alul, preCa,
dndu*se nespus de surprins de intimplarea aceasta ~i jelin,
du,se amarnic de lipsa stapinului lui. Oar nu prea avu
timp sa se tinguiasca: Banin, care se ivise, se napusti la el
strigindllii:
- Ah, mi~elule, uciga~ule, ti,ai tradat stapinul caruia i'ai
jurat credinta ~i care din nimicnicia ta te ridicase la rangul
acesta ~i i,ai smuls nadejdea de a,~i mai recapata pamintul!
Oar ai sa ajungi acolo unde seaHaluda, care I ,a vindut pe
eel ce venise pe lume ca s'o mintuiascii!
~i, spunind a~a, ii ~i zburii capatina cu 0singudi lovitura;
apoi, vazind cum calaretii lui Claudas ajung in cetatuie,
alerga dt 'il tineau picioarele I a donjon, de unde ridica
podul in mare graba; l/i aeolo, impreuna cu cei trei osta~i
care pazeau turnul, dintre care unul I i deschisese poarta,
~c pregatea sa,l aperc cu stra~nicic.
I ntreaga fortareata era acum I nmlinile lui Claudas, 10afara
de turn, l/i parte din c1adiri I ncepeau sa arda, spre marea
mlnie aregelui, care nu ~tiacine dintre oamenii I ui I edaduse
[oe. Banin ~i c~i trei osta~i respinsera toate atacurile vreme
de patru zile. I n a cincea zi, regele porunci sa se instaleze
o ma~ina de aruncat pietre, dar I n van batea cu pietre
donjonul, caci zidurile rezistau ~i asediatii n,ar fi cazut
niciodata, daca ar fi avut apa ~i merinde. Din nenorocire,
nu trecu mult ~i I ncepura sa simta lipsa hranei. Yntr,o
noapte I nhatara 0 bufnita ~i tare se mai bucurara, caci
zburatudle aruncatoarei de pietre alungasera toate pasarile.
I n sHr~it, veni ~i c1ipa I n care, vrlnd nevrind, se glndira sa
se predea. I n fiecare zi, regele Claudas, uluit de vitejia lui
Banin, I i striga:
- Preda,te, Banin! Nu mai poti rezista! Am sa'ti dau un
castel, arme ~i cele trebuitoare ca sate duci unde vei pofti,
daca n,o sa'ti placa sa ramli cu mine, caci pentru marea ta
vitejie ~i pentru credinta de care dai dovada mi'el/ti mai
drag dedt orice viteaz.
- Maria,ta, raspunse I n cele din urma Banin, m'am sfatuit
Cll tovaral/ii mei l/i am hotarlt sa.ti predam turnul. Dar sa
llC dai patm cai buni l/i sa ne lal/i sa plecam I ncotro om
vedea cu ochii.
Fara zabava, Claudas porunci sa se aduca sfintele moal/te
~i jura ce ceruse Banin. ~i a~a intra Claudas I n donjon ~i
ajunse staPln pe tot tinutul Benoicului. Dar povestea se
I ntoarce acum I a regele Ban despre care n,a mai depanat
nimic de la 0vreme.
Gnd regele Ban, dilare pe calul sau de parada, ajunse pe
culmea dealului, se luminase de,a binelea de ziua. Regele
privi cu atentie, I n departare, zidurile albe ale fortaretei
lui, l/i donjonul, ~i ~anturile. ~i deodata vazu loaltlndu,se
un valatuc de fum, apoi tll/nind sdntei, apoi ni~te c1adiri
I I I palalai, l/i focu!, zburlnd dintr;un I oc I n altul, ~i 0flacara
cumplit de urlta, rididndll'se catre cerul 1nvapaiat ~i lumi,
ntnd mla~tinile ~i dmpiile dimprejur.
A~ase uita regele Ban cum 1i ardea castelu!, care ramiisese
toata I rnbarbatarea lui, I n care 1~i pusese I ntreaga nadejde
de a,si redobtndi dndva domeniile toate. I n fata acestei
prive(i~ti, i se paru ca nimic din traiul asta paml~tesc nwi
mai era de vreun ajutor ~i sesimti fiira nici un rost pe lume
~i un om sf1r~it. Feciorul sau micut nu putea I nca sa,I ajute.
Ce sa mai vorbim de sotia lui, femeie tlnara, cum era,
crescuta I n I ndestulare 9i'de vita atlt de aleasa, coborine!
de,a dreptul din regele David! lar acum trebuia ca feciorul
si regina sa paraseasca Franta si sa 'indure dureri si saracie,
iar regele 1nsll9i, batrin, strir'ntorat, sa,~i irosea~ca restul
zilelor 'in chin, e1, caruia I i placusera atlt de mult voiol/ia
9i tovara~ii veseli de petrecere!
A~a chibzuia regele Ban. I ~i aeoped ochii cu mlinile ~i 0
m'ihnire ath de mare 11cllprinse ~1,1apasa, I nch, neputtnd
varsa I acrim.i, simti ca se iniibu~a ~i lel/ina. Cazu de pe cal
atit de tare, I ndt n,a lipsit mult sa,~i rupa gltul. Slngele de
un ro~u'lnchis 11podidi pe gura, pe nas l/i pe am'iridoua
urechile. ~i dnd 19i veni I n fire, dupa 0bucata buna de
vreme, privi spre cer ~i rosti cum putu: "
- Multumescu,ti tie, Doamne Dumnezeule! I ti aduc
muI Fin~ita, bJajil~ul~Parinte, pentru ca ai gasit cu c~lesa,wi
sflqesc a~a ~irul zilelor, nevoia~ ~i strhntorat, caci ~i tll
a~ijderea ai I ndurat saracia. Doamne, carele ai tinut sa ma
mlntui pI 'in slngele tau, nu lasa sa ajunga cu mine, la pier;
zanie, sufletul pe care I ,ai saI a~I uit I n mine, ci ajuta,ma,
cael viid si still ca mi,a biitut ceasul sflrsitului. Marite
Doamne, lndurii,te de soata mea, Elena, i~drumeaz,o pe
cea lipsita de forta, care coboara din vita 'inalta, de tine orin,
duita I n domnia cea plina de primejdii! ~i adu,~i amintc,
Doamne, lle plaplndul meu vlastar, orran atltde timpuriu,
dei numai t\l pot.i fi sprij in copiilor care nu nlai au parinte!
Dura ee rosti cuvi.ntele aeestea, rcgele Ban l~i ecru iertare
vi se dii de pacatele lui. Apoi smutse trei fire de iarha III
nume!e Sfintei T reimi. Si atlt de tare i se strlnsc sufletul
dnd se glndi la sotia ~i l~fiu! lui, lneh i setulbllra privirea,
virtele i se sparsedi ~i inima I i plesni I n piept. Cazll mort,
ell mlinile puse I n cruei~, Cll rata lndreptata sprc cer ~i ell
eapul catre rasarit.
REGI NA
DE
CEA NAPASTUlTA
MARl DURERl
I n vremea aeeasta regina l~i a~tepta domnul la poalele
dealului. r~i base copilu! I n brate ~i spunea, saruttndwl de
sute de ori:
- De buna seama, daca vei putea trai destul ca sa ajungi
!avlrsta de douazeei de ani, vei fi Citraasemanare, cel mai
[rumos dintre [rumosi. Binecuvlntat fie numeI e Domnului
Dumnezeu care mi,~ harazit un fill atlt de [rumos!
I n momentul acela vazu calul regelui eoborind la trap
costi~a, caci I I speriase caderea regelui. Surprinsa, I i pomnci
scutiemlui sa,1prinda ~i sa urce c1t mai degraba dealul. I n
cudnd auzi tipatul sf1~ietor pe care I I scoase acela dnd ;[
.-asi pe rege zadnd I a pamlnt, rnort ~i 1ntepenit. Tulb\l'
rata., l~i a~ez.iihul ill iarba deasa ~i 0jwrni I n goana ditre
vlrful dealului.
Mai lntli, c1nd vazu soldatulin genllnehi 11ngatrupul rege,
lui, cazu le~inata, apoi lneepu sa geama de jaI l', pllnglnd
marile fapte de vitejie ~i hrea blajina a regelui, chemlnd
moartea prea zabavnica, dupa socotinta ei, ~i l~i smulgea
[rumosu,i par b:ilai, l~i rasueea bratele, l~i brazda [ragedul
hip cu atha eruzime, I nch slngele ro~u ca focul I i ~iruia
p obraji, ~i scotea asemenea tipete, I nch dealul ~i valea
Jin preajma rasunau, plna ee glasul i se istovi eu totul.
~i cum sc tlnguia a~a, l~i ;nuinti deodata de fillt ei, pc care
11parasise eu neehibzuinta pe malul laeului ~i porni deo'
data, I n mare goana, ea 0[emeie care ~i,apierdut mintile,
catre loeul I n care I I lasase. T eama 0ehinuia attt de tare
lnc1t se potieni ~i cazu diu, de mai multe ori, de ramase
ca naucita. Dar c1nd ajunse la poalele dealului, despletitil
~i sf'i~iata cum era, vazu ca pruneul [usese scos din leagan
~i 0rata 11tinea la piept ~i,1stringea eu drag la sin, gol,
golut ~i fara seuteee, dei dimineata era rece ~i soarele era
sus pe cer. ~i straina aeoperea oehii ~i gurita mieutului eu
sarutari dragastoase, cum era ~i firese, eaci doar era eel mai
frumos eopil din lume.
- Draga mea, striga regina c1t putu de departe, pentru
numele lui Durnnezeu, lasa eopilu!. Delacum I nainte nu
va mai avea parte dec1t de chin i jale, caei este orran.
Tatal lui a murit iar el ~i'a pierdut tara, care n,ar fi fost
mica dad Domnul Dumnezeul nostru i,ar fi pastravo.
Dar fata aceea nwi raspunse nimie. rar c1nd 0vazu pe
regina caseapropie, seseula eu pruneulln brate, selndrepta
spre nurginea lacului ~i, eu pieioarele strinse unul I 1nga
altul, sc afundil I n apa.
V azlnd una ea asta, mama s(' nann Je~inata, iar dnd i~i
veni I n fire ~i nU!~i mai gasi pruneul ~i niei pe fata i\ce('<l,
mai mai sa,~i piarda cumpatul. V oia sa se arunce I n lac
~i [ilra lndoiala ca Sial'fi aruncat, daea 11I arfi oprit,o curtel1ii.
ostareta care. trecea prin apropiere cu doua maici, eu
duhovnieul, cu un Frate r1nda~ ~i eu doi seutieri vazu
eumplita jail' a reginei ~i, euprinsa de mila, dadu fuga spre
loeul din care porneau sf1~ietor jelaniile.
- Hei, doamna, spuse ea, Domnul Dumnezeu sa,!i lumi,
neze sufletul eu bueurie! Dar, adauga apropiindwse, nu vei
fi fiind cumva [naria,sa regina?
- Eu sint regina cea napastuita de mari dureri! ~i I i povesti
nenorocirile care se abatusera asupra ei: cum murise regele
pe deal cind a vazut castelul Trebe in flaciiri ~i cum fiuI
ei, care era floarea tuturor coriilor din lume, fusese riipit
de un diavol cu chip de fata.
- I n numele Domnului ~i pentru sufletuI domniei,tale,
spuse ea incheind, iti cer sa ma pdm,e~ti ca maid, intrudt
nu mai am nici un rost in viata lumeasca; iar de ml<mi
vei asculta ruga, voi porni, faptura jalnica 9i riitacita ce
sint, prin padurea asta salbatica, in care am sa,mi pierd
~i sufletul odata cu trupul.
Maica stareta a trebuit sa eonsimta. Frumoasele cositi ale
reginei fura' taiate ~i dinsa primi valuI calugaresc. V izind
toate acestea, tinerii sI ujitori fudi atit de mi~cati, inctt
spuserii cii nu voiau sa,~i paraseasca stapina ~i se facura
frati rinda~i in cinuI ciilugaresc. Cu aurul, cu bijuteriile
~i cu vasele inciircate pe calul de povara a pus sa se cia,
deasca 0abatie chiar in locul in care se prapadise regele
si in care a si fost inmormintat. Dinsa s'a dus sa locuiascii
~colo cu do~a maicute, cu doi duhovnici ~i cu doi calugari
rinda~i 9i, in fiecare dimineata, dupa ce asculta 0slujba
ce sefacea intru pomenirea domnului ei, seducea pe maluI
lacului, chiar in 10cuI in care i~i pieI 'duse feciorul, ~i rostea
de trei od psalmii ~i rugaciunile pe care I e ~tia, plingind
din toata inima.
intre timp, la doua zile dupa moartea regelui Ban, fratele
lui, regele Bohor, a raposat ~i el de suparare, ca ~i de boala.
Lasa in urma lui doi copii fi'umo~i, dar la 0virsta foarte
frageda: Lionel, care nu avea dedt un an ~i noua luni, ~i
celalalt, numit Bohor, ca ~i tatal sau, numai de noua luni.
Regina, sotia regelui Bohor, a trebuit safuga. Unui cavaI eI '
cu numele Pharien i s,a facut tare rnila de ea: s,a dus la
dinsa ~l Sq oferit sa,i tina cl copiii ~i sa,i creasca in taina.
Ond inteI ese casingurul mijloc de a,i sciipa teferi era sa se
desparta de ei in feluI acesta, 0euprinse 0jale cum nu se
mai vazuse, dar a trebuit sase impace cu gindul. Sesihastri
in abatia reginei Elena, sora ei, unde, calugarindu'se, se
v5zu ferita de incumetarile I ui Claudas. ~i mihnirea lor
era intrudtva u~urata prin faptul ca i~i tinguiau impreuna
marile lor dureri ~i I eaduceau cajertfa Domnului.
Pharien tinu copiii la dinsul ~i ii hrani vreme de dtiva
ani fara sa spuna nimanui cine erau, in afara de sotia lui,
care era foarte frumoasa si iscusita la yorba. Dar iata ca
din pricina marii sale f;umuseti, Claudas se indragosti
de aceasta doamna ~i, de dragul ei, iI facu pe Pharien sene'
~alul regatului Gannes ~i,1darui cu multe mo~ii roditoare
~i cu venituri. Dar in cele din urma Pharien descoperi
taina.
Daca a fost amarit, nlCl nu se cade sa mai intrebam: fa
nimic nu tinea atit ca la sotia I ui cu cununie. I ntr,o zi,
dupa ceseprefacuse capleaca departe pentru ni~te treburi,
se intoarse peste noapte *i,1gasi pe Claudas cu ea; dar
regele sari pe fereastrii ~i fugi.
A doua zi, lui Phaden ii fu teama ca nu cumva Claudas
sa,i faea de petrecanie, de aceea veni lael ~i,i spuse:
- Maria,ta, sint omul mariei,taI e cu juruinta ~i trebuie
sa,mi faci dreptate. Unul dintre cavalerii mariei,tale ma
triideaza cu sotia mea si I ,am surprins 0data.
- Care este ~avalerul' acela?
- Maria,ta, nu ~tiu, dici sotia mea nu vrea sa'l spuna
llumele; dar mi,a spus cii e cineva de la curte. Da,mi 0
povata ca un suzeran ce'mi e~ti.
- Desigur, spuse C1audas ca sa,1incerce, in locul dumitaJe
eu I 'a~ucide pe tL'adiitorul acela.
Pharien nu spuse nimic ~i regele erezu ca nu ~tiil nimic,
fapt care iI lini~ti, Dar sene~alul se intoarse la casteluI lui
~i acolo i~i inehise sopa intr'un turn, farii s5 mai lase pe
altcineva cu ea in afarii de 0batrina care ii aducea de baut
si de mincare.
intr,o seara, doamna izbuti sa vorbeascii printr,o fereastra
cu un scutier, care era un V al' de,al ei, ~i,l trimise sa,i dea
de ~tire regelui de tot ce indura ea. Claudas trimise indata
un scutier sa,i spuna lui Pharien di va veni sa cineze fa d.
N ,avu I neotro senesalul si I si aduse sotia din turn ea s~),1
primeasdi pe rege. I i det~p~rundi sa s~I mbraee eu I mbra,
amintea eea mai de pret, apoi el pomi I ntru I ntimpinarea
regelui ~i/l primi sarbatore~te.
Dar, dupa eina, doamna I i destainui regelui, ea sa se rav
bune, ca sotul ei I i tinea de mai bine de trei ani, intr,unul
dintre eastelele lui, pe fiii regelui Bohor din Gannes. Spre
marea ei surprindere, Claudas nu se supara de loc, ci doar
ii spuse sene~alului:
- Da,mi mie copiii; iti jur pe sfintele moa~te ca,i voi
tine teferi si sanatosi si ca I e voi da indiirat mostenirea
'ind vor aj~nge la ~ir;ta de a deveni cavaleri, pr~eum ~i
rcgatul Beno1c, care trebuie sa fie al lor, intrudt am auzit
vorbindu,se ca feeiorul regelui Ban a murit. A venit
intr,adevar vremea sa ma gindese la mintuirea sufletului.
Pe tatal lor nu l,am despuiat de tot ce avea dedt pentru
a nu voia sa mi se inehine: copiii lui imi vor fi supu~i
redinciosi.
$i porun~i sa se aduca moa~tele sfintilor ~I Jura I n fata
tuturor baronilor sai di niciodata fiHlui Bohor nu vor avea
nimic de suferit din partea lui, dar ca I e va pastra mo~ia
pina la vremea dnd vor fi in stare S/O stapineasdi. Dupa
aceea ii dete in paza lui Pharien ~i unui nepot al acestuia,
ell numele Lambegue. Cu toate acestea, la putina vreme
([upa aceea, porunei sa fie inehi~i toti patru in tumul din
,annes. [... ]
FaLacare 11rapise pe eopilul regelui Ban era zina. Pe vre,
I nea aceea erau numite zine toate femeile care se price,
p~au la farmece, ~i in Bretania erau mai multe dedt pe
rice alte meleaguri. Ele euno~teau puterea desdnteeelor,
a pietrelor si a ierburilor si datorita aeestora dimineau
l'inere, frum~ase ~i bogate dupa bunul lor plac. ~i rinduiala
a casta a fost inscaunata pe vremea lui Merlin, prooroeul
englezilor, care ~tia orice ~i a fost atlt de preamarit ~i de
temut de eatre bretoni, I nelt I I numeau sflntul lor prooroe,
iar gloata de rind I I soeotea ehiar zeu.
Daca Doamna Lacului a tinut la Lancelot, nici di mai tre'
buie sa intrebam: chiar de l,ar fi dllS I n pinteee, nu i,ar fi
purtat mai bine de grijil. LaCld in care parllse di se azvirle
cu el nu era altceva dedt 0vraja, pe care 0niiscoeise putin I
mai I nainte Merlin pentru ea: I n locul in care apa parea ~ ~
anume mai adinea, se aflau case frumoase ~i imbel~ugate,
I n preajma carora eurgea un rlu foarte bogat I n pe~te;
dar nalucirea unui lac aeoperea toate astea.
Doamna nu era singura pe meleagurile aeelea: avea aeolo
eu ea eavaleri, doamne ~i domni~oare de onoare ~i ii dadu
lui Laneelot 0doiea buna. Dar nimeni nu ~tia numele
eopilului: unii il numeau Frumosul Gasit, altii Fiul "egelui,'
iar el credea di Doamna Lacului era mama lui. ~i erescu
~i ajunse atit de voinic, I ndt la trei ani parea de cinci.
La virsta aeeasta avu un dascal, care I i diidu I nvatatura ~i
ii arata cum sa se poarte ca gentilom. De indata ee a fost
eu putinta, ii dadura un mie arc ~i sageti, cu care tragea in
pasarele; apoi, dnd ajunse mai mare, I i dadura arme mai
puterniee ~i baiatul vina iepuri ~i potirnichi. Avu un cal
al lui de cum putu sa calareasca. Se plimba calare in jurul
laeului, mereu insotit de scutieri ~i de gentilomi, iar eI
parea eel mai nobil dintre ei toti - ~i intr,adevar ap era.
I n sflqit, invata ~ahul, tablele ~i toate jocurile, cu 0u~urintii
uimitoare, atlt de istet era; de~i nu era dedt un biiietan,
nimeni nu I ,ar fi putut intrece in privinta aceasta. ~i aeum,
iata,i portretul pentru cei dirora I e plaee sa audi vorbin.
dll'se de frumusetea unui copil.
Avea fata maslinie, dar nu prea de tot: pe chipul sau, eu'
loarea rozalie se imbina placut eu cea alba ~i eu eea oache~a
~i toate trele se domoleau una pe alta. Avea gura mica,
buzele rosH si bine eroite, dintii albi, marunti si strinsi.
Barbia lui' er; bine fkuta ~i ave~in mijloe 0gr~pita; nasI ;',
un pie aevilin; ochii, alba~tri, insa schimbatori: senini ~i
plini de bueurie, dnd era multumit, dar ca ni~te carbuni
aprin~i, dnd era miniat; I n eazul acesta. umerii obrajilor
se acopereau ell pete ea ni~te pieaturi de s'lnge, 'l~i 'lnerunta
[runtea, str'lngea din dinti p'lna ee ser'l~neau ~i ai 11zis ea
scoate flacari din piept, apoi glasul 'li suna ea 0chemare
cletrompetii ~i, ee mai una, alta,nimicea tot ce avea 'I n
m1ini sau tinea 'I ndinti, dar ~i uita totul, in afara de pricina
m'lniei, ceeace s,a vazut cu prisosinta in multe rinduri.
Avea fruntea inalta, spdncenele subtiri ~i str'lnse, iar parul
Jui miiUisos ramase balai ~i lucitor elt timp fu copi!; mai
t'lrziu se 'lnchise la culoare ~i ajunsc cenll~iu, dar dimase
ondulat ~i lucitor. Ot despre gh - nici prea plap'lnd,
nici prea lung, nici prea scurt - nu i,ar 1stat riiu cu el
nici ceJei mai [rumoase doamne. lar de umerii Jui, largi
~i inalti cum se cuvine, atirnau ni~te brate lungi, drepte,
bogate in oase, in nervi ~i in mu~chi. Daca degetele i,ar
1fost putin mai subtiri, miinile ar 1[ost potrivite pentru
o femeie. Ot despre ~ale ~i ~olduri, ce cavaler le,ar fi avut
rnai bine Hicute? Coapsele ~i gambele erau drepte, iar
picioarele u~or arcuite, a~a inch nimeni n'a avut vreodata
un mers mai sigur. Doar pieptul era - poate - putin
carn prea ad'lnc ~i amplu, ~i multi socoteau ca, de,ar fi
fost mai putin adinc, l,ai 1privit ~i cu mai multa placere;
elar regina Guenievra, mai tirziu, obi~nuia sa spuna ca
Domnul Dumnezeu i.l facuse astfel ca sa fie pe m5sura
inimii lui, care s'ar 11'lnabu~it 'I n orica!"e alt piept ~i ca,
dealtminteri, de,ar fi [ost ea in 10Cld Ziditorului, nu ar
1r'incluit in LHlcelot nimic mai muJt ori mai putindedt
avea.
C'lnel voia, dnta de minune, dar nll dnta des, dci nimeni
wa aratat vreodata m~\i putin dedt el vreo bucurie fara
l"Ost.Altm.interi, dacii avea vreun temei de vesel ie, nimeni
nu puteJ fi mai dr:igllt ~i mai vesel; ~i uneori spunea ca
.I n c1ipele clnd era voios din cale afara, nu exista nimic
din ceea ce ar.1cutezat inima lui sa viseze pe care trupul
lui sa nwl 1putut dobindi, atlt de multa incredere avea
in voio~ia lui pentru aduce labun sfiqit cele mai anevoioase
striiduinte. Anzindu,l vorbind cu atita mindrie, multi
oameni 'l,ar fi invinuit de infumurare ~i de laudaro~eni~;
dar nici yorba de a~aceva: ce spunea el, in privinta aceasta,
tinea de marea destoinicie a 11intei sale de la care ii venea
;nume toata fericirea. '
A~a a[ost Laneelot, iar daca trupul sau seplltea spune d e
bine faeut, niei inima nwi era mai prejos. Ciici era baiatul
cel mai blajin ~i Cel mai ingaduitor, dar dnd avea de/a
face cu un misel, stia la nevoie sa,l intreaca in miselie.
Darnicia luier; [ar~seaman: dadea cu aceea~i draga i~ima
cu care primea. Ii privea cu respect pe gentilomi, totu~i
nu s,a purtat niciodata ur'lt cu nimeni fara un temei serios.
Dealtfel, dnd era minios foc, nu era u~or sa,l potole~ti.
~i avea 0judecata atlt de limpede ~i de dreapta, indt,
chiar dupa ce trecuse de virsta de zece ani, nici chiar das,
calul lui nu ar mai 1~tiut cum sa,l opreasca de la un lucru
pe care il socotea bun ~i chibzuit. [... ]
LANCELOT $1DASCALUL SAU
Lancelot isi gasi daseiilul si trei dintre insotitorii care Jl
cautau ~i ~ar~ se mirara grozav vazindwl ci se intoreea
pe jos, minind din urm5 un eal s!abanog, tinind doi dini
de zgarda, areul pe dupa git ~i tolba eu sageti la eingatoare.
- Unde iti e calul? il intreba dasciilul.
- L,am pierdut.
- Dar pe asta de uncle Lai llut?
- Mi kl dat cineva.
- Pentrll respectul pI" are Jl datorezi DOQmnei, spune
adevarul'
Baiatul, care I V :lr i jurat strimb Cll un:l ell clou:i, pov('sti
ce i se intimplase.
- Cum a~a! spuse mir:lt dasdilul, ti,ai c1aruit calul fara
I nvoirea mea ~i vlnatul pentru Doamna, pe deasupra?
.- Dascale, ii spnse Lancelot, nu te supara. Ogarul asta
facecit doi cai desoiul celui pe care 11aveam eu.
- Pe Sfinta Cruce, ai sa ma pomene~ti!
,i,spunlnd a~a, dascalul ii cirpe~te baiatului 0palma atit
de naprasnica inctt il doboara lapamint. Lancelot nu plinge,
nici nu tipa, dar repeta ca pentru el ogarul face mai rnult
decit doi cai voinici. Dascalul, cuprins de minie, love~te
atit de crincen dinele cu joarda lui, I nctt catelandrul,
incepe sa urle.
Furios, Lancelot da drumul zgarzilor ~i, smulgindw~i arcul
de la git, se napustqte asupra dascalului. V azindu,l, das,
alul incearca sa,1apuce. Dar baiatul, iute ~i sprinten
um era, se fere~te la timp ~i,l izbe~te in cap cu muchia
arcului atlt de tare, I ncit ii plesne~te pielea ~i,l doboara
la pamlnt, naucit. Apoi, nebun de minie cind i~i vede
:1rcul rupt, se arunca asupra lui ~j,[izbe~te din nou, plna
e nu mai ramine din arc nici 0bucata cu care sa mai
poata lovi. I n vremea aceasta cei trei insotitori sestraduiau
sa,1domoleasdi, dar el scoase din tolba sagetile ~i I ncepu
sa I e aZYlrle in ei, diutind sa,i ucida, ap incit 0rupsera
la fuga prin padure.
Baiatul incaleca atunci pe unul din caii lor ~i luindw~i
ei doi dini, unul pe obllnc ~i celalalt I n crupa, porni prin
padure. ~i pe nea~teptate, cum taia 0vale, vazu trecind
turma de caprioare. Din obisnuinta, isi cauta arcul la
glt ~i, amintindw~i deodata cur~ il r'upse~e ~i,l prapadise,
fu cuprins de minie: Cel care ma impiedica sa vinez 0
aprioara din astea are sa mi,o plateasca scump! i~i spuse
d in glnd. Cu cel mai bun ogar ~i cu cel mai bun copoi
d vinatoare, rva~.I i dat gre~! Se intoarse la Lac, intra in
,'urte ~i se duse I aDoamna lui, ca sa,i arate cc ogar frumos
.lyea el. Dar dascalul, plin de singe, se ~i plinsese de d.
- V lastar regesc, ii spuse ea prefadndu,se suparata foe,
,11mde mi,ai adus 0astfelde jignire loyindu,1~i ranindu.l
p cel diruia te incredintasem ca sate invete?
- Doamna, s'a dovedit a nu .I i un dascal bun, de vreme ce
I ll.a batut pentru ca facusem ce se cuvenea. Nwmi pasa
de loviturile lui. Dar mi,a lovit ogarul, care este unul Jintre
ei mai buni din lume, si cu atita incrincenare, di n,ar
mai .I i lipsit mult pina sa;l omoare sub ochii m.ei, ~i asta
pentru c5 ~tiaca tin la el. Ba mi,a mai pricinuit un necaz,
diei din vina lui nu am putut vina 0frumoasa caprioara.
Afla ca in orice loc il voi intilni, afara de aici, voi incerca
sa,1dipun.
Doamna fu nespus de fericita ca,1auzea vorbind cu atita
m.indrie; dar, prefadndwse mereu a.li miniata, incepu iar:
- Cum de,ai indraznit sadaruiesti un bun al meu?
- Doamna, atita vreme cit voi'.I i supus poruncilor Dom,
niei,tale ~i cirmuit de un servitor, va trebui sa ma feresc
de multe lucruri. Cind nu voi mai vrea sa ascult de cineva,
voi pleca. Dar, mai inainte de a pleca, tin sa,ti spun ca 0
inima de barbat nu poate ajunge demna de cinstire daca
ramine vreme prea indelungata sub obladuirea altcuiva,
ciici prea de multe ori trebuie sa tremure. Nu mai vreau
dascal; zic dascal, nu senior sau doamna! V ai si amar de
vlastarul regesc care nu poate darui din aV l:~ia lui cu
indrazneala!
- Crezi ca e~ti fecior de rege, pentru c5,~i spun eu uneori
asa? Nici yorba sa .I ii!
~ Doamna, spuse baiatul suspinind, asta ma mihne~te,
caei inima mea ar cuteza sa,mi spuna di sint.
Doamna 11lua atunci de mina ~i, tragindu,l putin mai
deoparte, 11saruta pe gudi ~i pe ochi cu attta drag, ca,
vazind,o, nimeni n,ar .I i crezut ca nu era copilul ei.
- Baiete draga, nu .I i trist, ii spuse ea, vreau ca in viitor
sa daruiesti ce vei vol. ~i de,acum incolo vei .I i print si
stapin pe' tine insuti. Oricine ar .I i tatal tau, ai dovedit ;:1
ai 0inima de rege.
Dupa dtva timp, 0chema pe una dintre domni~oarele ei
de onoare, numita Saraida, care era frumoasa, cuminte ~i
cuviincioasa, ~i 0trimise in cetatea Gannes, dupa ce,i
spusese ce va avea de facut.
Regele C1audas dadea receptie la curte de ziua s.lintei
Magdalena, cum obi~nuia in.liecare an. Era a~ezat I n capul
mesel 111 sala cea mare, cu toata baronimea si cu fiul sau
Dorin, un chipe? ?i semet o?tean pe care il fac~se de curind
cavaler, dnd intra Saraida in sala, tinlnd doi ogari de
lanturile lor de argint; ?i grai atit de tare, lnctt fu auzita
de toti:
- Rege Claudas, Oumnezeu sa te aiba in paza lui. Te
salut in numele celei mai bune doamne din dte se afla
pe lume. Plna acum, doamna mea te,a pretuit mai mult
dedt pe oricine altul, dar a auzit spunlndUise despre tine
anume lucruri care 0fac sa se teama ea nu ai nici macar
jumatate din bunlll,simt ?i din curtenia pe care credea
ea I e ai.
- Fii binevenita, domni?oara, ii raspunse regele sur1z1nd,
?i doamnei dumitale 1i urez numai bucurii. Oar poate ca
i s,ofi vorbit despre mine mai de bine dedt merit. Spune,mi,
rogwte, ce rau fac dupa parerea dumitale?
- Am sa'ti spun, relua domni?oara. Oare nUli adevarat
ca tii I n temnita pe cei doi feciori ai regelui Bohor din
Gannes? Pe dnd ei nu s1nt vinovati de nici mi?elie, ?i
nimeni nu are mai multa nevoie ca un copil de b11ndete ?i
de mila. ~i se dovede?te fara strop de mila cel care se arata
pizmas si rau fata de niste copii! ~i afla ca nu este om sub
cer ca~;, afllnd ~ate p~rti astfel Cll feciorii regeilli Bohor,
sa nu fie 1ncredintat ca ai de glnd sa I e faci 1ntno buna
zi de petrecanie, ?i care, pentrll aceasta, sa nu te urasca
din inima. Oaca ai cinsti legile curteniei, ei s,ar afla aici,
I lnga domniMta, 1nvesm1ntati ca niste printi si 1nsuti te'ai
bucura de mare cinstire, c~ci fieca~e ar spu~e ca ~?ti un
suveran de vita aleasa, cesepoarta cu orfanii dupa cuviinta
?i I e pastreaza mo?ia.
- Zau ea adevar graie?ti, domni?oara! raspunse Claudas.
~i dadu porunea sene~alului sau sa,i caute numaidedt pe
copii ?i pe d,lScalii lor ~i sa ia cu el, ca semn de cinstire,
un alai de cavaleri, de ostai i de scutieri, ap cum trebllie
sa fie 1nsotit cel care pornete I n cautarea unor printi!
eei doi copii, ealarind pe caii lor de parada, cu dascalii
pe crupa, se dusera la palat cu mare alai. Oamenii de rind
I e ieeau 1n cale ca sa,i vada ?i se rllgau pentru mlntuirea
adevaratilor lor seniori. La palat sosira destui oameni
care sa,i ajute sa descalece. lar dnd intrara 1nsala, am1ndoi
frnmo~i ~i a?a cum se cuvine sa fie ni~te gentilomi de
lnalta oblfie, cu fruntea sus, cu privirea m1ndra ?i am1ndoi
m1na I n mlna, multi cavaleri din regatlll Gannes, care
fusesera vasalii parintelui lor, nu se putura staplni sa nu
piinga de mila.
Regele se afla I n caplll mesei, I n sala cea mare, 1ntr'un
jilt bogat, 1mbracat 1nmantia de la ceremonia 1ncoronarii;
I n fata lui, pe un suport de argint 1naft de un stat de om,
se afla coroana ~i sceptrul de aur 1mpodobit cu nestemate,
iar pe un alt suport, 0spada dreapta, bine ascutita ~i
lucitoare. Neindoielnic ca ar fi parut 1ntelept ~i mlndrn
de mai mare dragul, de n,ar fi avut chipul plin de crnzime
si de miselie.
'Ii primi' frnmos pe feciorii regelui Bohor ?i, chemlndwl
pe Lionel, a earni tinuta ~i purtare aleasa 1i stlrneau admi,
ratia, 1i intinse cupa lui, poftindu,[ sabea. Oar baiatul nici
nUll vedea macar; era cu ochii doar la spada lucitoare.
Saraida se apropie atunci ~i punlndwi m1inile pe obraji
I i 1ntoarse inceti?or capul catrc cupa; apoi, dupa ce,l
lncununa ?i pe el, ca ~i pc fratele lui, cu dte 0coronita
de flori proaspete ?i inmiresmate, I e a~eza la glt fiediruia
dte 0mica agrafa de aur cu nestemate.
- Bea, acum, iubite fecior de rege, I i spuse ea lui Lionel.
- V oi hea, domni~oarii, 1i raspunse el, dar altul va plati
vinul!
~i spunind a~a, iacupa I n mlna.
- Sparge'o! Arune,o la pamint! ii striga fratele sau.
Dar e1,rididnd,o euamindouamiinile, i1love~tepeC1audas
din rasputeri in plina fata ~i ath de naprasnie, inch ii
sparge fruntea, apoi, rasturnind seeptrul ~i spada, inhata
eoroana, 0arunca pedale, 0zdrobe~teeu caldiul, impra~'
tiindll'i pietrele pretioase.
Tot palatul ein marezarva. Dorin sarein ajutorul tatalui
sau care zacepejos, phn tot de vin ~i de singe; baronii
seridicainpicioare, unii casasenapusteascaasuprabaietilor,
altii casa,i apere. Lionel luasespadadejosiar Bohor scep'
trul ~iseluptau ath unul dt ~icelalaltcuamindouamlinile
dintoateputerile; dar n,ar fi putut satina piept impotriva
atitor du~mani, daca puterea Borilor daruite de fata n,ar
fi impiedieat oricearmadea,i rani pinalasinge, iar puterea
agrafelor nu i,ar fi ferit de oricelovitura ce le,ar fi putut
rupe madularele.
Amindoi se trageau spre u~a, condu~i de Saraida, dnd
Dorin, vazindll'i cafug, senapusti asupralor; dar Lionel,
tnaltind spada, ii retezii pumnul sting, pe care 11 ridicase
casaseapere, ~i I i taie obrazul ~i ghul pina lajumatate;
in vremea asta Bohor ii spinteca teasta cu 0lovitura de
sceptru, astfel inch Dorin cazu mort.
V azind aceasta, regele, care era foarte curajos, smulse
spadaunuiadintre cavaledi lui, i~i infa~urabratul stingcu
mantia ~i se napusti asupra baietilor, fara sa,i pese ca,~i
primejduia propria,i viata, intre atitia oameni dintre
care multi 11 urau. V azindll'l ca vine atit de naprasnic,
Saraidariimase0clipa uluita, dar i~i veni in fire latimp
casaarunce0vrajacareI edadeabaietilor asemanareacelor
doi ogari ai ei, iar dinilor infatisareabaietilor, si in aceeasi
clipa se arunca in calea regelui, a carui spada0rani la
sprinceana. Ayea sa poarte toata viata urma acestei rani.
- A~a,regeC1audas!ii strigaea. Amplatit sCllmpvenirea
meala curtea mariei,tale! M,ai ranit si vrei sa'mi omori
ogarii, cumnu sint altii mai frumo~i p; lume!
Regeleseuita in jur: i separu ca,i vedepe cei doi baieti
fugind, dar, defapt, dinii fugeau, inspaimintati de zarva.
I i urmari, rididndll'~i arma casa,i loveasca in momentul
I ncareaveausatreacapeu~a,dar ei treeuracuatitasprinte'
neala, inchspadacaZllzadarnicpesteprag~isefacutandari.
- Domnul fielaudat! spuseel privind dotul careli rama,
sesein mina. Daea a~fi ueis cu mina mea odraslele lui
Bohor, mi s,ar fi scosve~nicochii ~i m,a~fi fiicut deocara.
Porund atund safie prin~i cd pe care li credea ca sint
micii printi ~i ii puse sub paza unora dintre oamenii lui
in care avea mai multa incredere. ~i daca plinse apoi
moartea fiului sau, nici nu e de mirare. Dar Pharien si
Lambegue nu erau nici ei mai putin indurerati dedt ei,
caci nu seindoiau nici dt negru sub unghiecatinerii lor
sllzerani, pecareii credeau prin~i, n,aveausafiein curind
haraziti mortii.
ELlBERAREA BAI ETI LOR
I n vremea aceasta, Fecioara Lacului, dudndwi de zgarda
peaceiapecaretoti ii socoteauni~teogari, ajungeaintr,o
padure din apropiere, in care i~i lasasescutierii. Clnd 0
viizura intordndu,se ranita la fata, scutierii fura tare
uimiti. I i oblojirii ranacu 0simplaflsiedepinza asacum
I ediduseea porunca. Apoi 11 a~eza'pe ogarul L~nel pe
callil ei de parada, in fata ei; unul dintre oamenii ei 11
luape Bohor peoblinc ~i micul grup trecu in goanacailor
pe drumurile celemai drepte. Nu seoprira dedt dnd se
innopta, ca sa gaseascaundeva gazduire. Saraida desfiicu
atunci vraja: oamenii ei nu puteau sa,~i creada ochilor
dnd vazura ivindwse doi baieti frumo~i in locul dinilor.
- Au n,amprins un stra~nicvinat? ii intreba ea.
- Pretioasa~i frumoasa prada, de buna seama! Dar cine
sint baietii ace~tiachipe~i?
voi sa I e spuna. lar daca Lionel ~i
in noaptea aceea, va lasam sa va
Fecioara Lacului nu
Bohor fura rasHitati
inchipuiti singuri: .
- Sa nu va fie teama, copii, I e spunea Saraida: dascalii
vostri nu V Ol' pati nimic si in curind V Ol' I i llnga voi.
D~r, la drept ~orbind, 'intrudt ii avea pe printi cu ea,
putin ii mai pasa de toate celelalte.
Dimineata porni la drum cu oamenii ei, ~i, dupa ce m.erse
multa vreme calare, ajunse in sf1r~itlaLac. 1ar dnd Doamna
Lacului ii vazu pe baietii lui Bohor, fu mai bucuroasa
dedt s'ar putea spune. Clt despre Lancelot, i,au fost
fiira multa zabava mai dragi dedt insotitorii sai, cu toate
ca nici prin gind nwi trecea ca sint rudele lui; ~i, inca din
prima zi, cei trei veri buni mincara din acela~i blid ~i odihnira
in acela~i pat.
Aflind ca regele CI audas ii intemnitase pe adeval'atii lor
seniori, multi cavaleri din tinutul Gannes ~i multi ora~eni
sarisedi laanne sub conducerea lui Pharien ~ialui Lambegue.
I n vremea aceasta, CI audas nu se gindea dedt sa jeleasca
rnoartea baiatului sau.
- Preadragul tatH fedor, spunea el printre gemete, scump
cavaleI ', viteaz fara masura, daca ai fi trait, nimeni nu te,ar
I i ajuns din urma, caei aveai mai mult dedt oricine cele
trei insu~iri prin care straluce~te un barbat in crugul vremii
lui: bunatatea, darnicia si mindria. Ci eu nu tineam atit la
tine pentm ca erai fiul ~eu, dt pe temeiul n~arii vrednicii
care sala~luia in tine.
De dragul tau, lmi schimbasem vechile naravuri, ~i eu,
care n,am fost niciodata a~ade. felul meu, devenisem mari,
nimos. Hei, de buna seama, nu mai a~teptam ca propria
mea vitejie sa,mi mai aduca vreo noua cucerire; dar tu,
prin destoinicia ta fiira de seaman, nu m,ai I i ridicat oare
mai presus de toti, tu care intreceai pe toata lumea, cum
intrece aurul celelalte metale ~i rubinul nestematele? Nu
se afla putere aidoma puterii lui Dumnezeu; de aceea
secuvine salnduram cene trimite el. V ai, tare ma minunez
ca,mi mai simt inca inima batind!
I n vreme ce CI audas se tlnguia astfel, auzi marele taraboi
pe care 11faeeau in fata palatului cavalerii ~i tirgovetii
din Gannes, carora I i se aLiturasera multi baroni din
Benolc, fo~ti supu~i ai regelui Ban. Claudas n,avea cu el,
ca sad apare, dedt 0mina de oameni din Pamintul Pustin.
Dar i~i lua cama~a lunga de zale, i~i lega coiful, I ~i agata
pavaza de gtt, I ~i I ncinse spada ~i apuca 0secure cu tai~ul
ascutit ~i cu coada intarita, caci nimeni nu se pricepea ca
el 5'0mlnuiasca I n I ncaierare; apoi se arata la 0fereastra
a palatului.
- Pharien, i,a strigat el, ce doriti, dumneata ~i cu oamenii
acestia?
- Maria,ta, vreau saHni dai I napoi pe adevaratii no~tri
seniori, feciorii regelui Bohor, carora jurase~i sa I eI napoiezi
regatul acesta, sub suzeranitatea mariei,tale.
- Atunci sa se lupte fiecare dt 0putea mai bine, caei
nwi voi da I napoi dedt silit cu forta.
Arcurile, arbaletele ~i pra~tiile intrara numaidedt I n joc,
iar sagetile, pietroaiele ~i pietrele cazura ca 0ploaie asupra
palatului. Clnd baga de seama cacei de afara sepregateau
sa dea foe portii, CI audas pomnd sa i sedeschida ~i, I nsotit
de ai lui, ie~i pe jos, cu securea I n mina, ~i incepu sa atace
cu ea attt de cumplit inctt asaltatorii batura in retragere.
Clnd 11vazu fadnd prapad printre tovara~ii de lupta, Lam,
begue simti cum il cuprinde minia. Deodata porunce~te
sa i se aduca fara I ntlrziere calul de lupta, incaleca pe el
~i, inarmat pina in dinti, cu coiful pe cap, cu lancea gata
~e atac, se napuste~te asupra lui Claudas in goana calului.
I I izbe~te atlt de puternic cu lancea inctt I i strapunge
umarul; dar calul sau, dus de avint, se izbe~te Cll capul
de zid ~i cade mort, in timp ce ~i el, ca naucit de izbitura;
ramine intins alaturi de cal. I n vremea aceasta CI audas,
cu ciotul de lance I n umar, ~iroind de singe, se reazima ell
spatele de zid, sub 0ploaie de pietre ~i de sageti, ~i in
curind se lasa in genunchi. Lambegue, care I ~i venise in
fire, se~i napuste~te asupra,i cu spada I nmina ca sa,1rapuna,
dnd Pharien 11opri apudndu,l de brat:
- Nepoate draga, ce,ai de gind sa faci? V rei sa,l ucizi
pe unul dintre cei mai destoinici cavaleri ~i mai viteji
suverani ai vremii noastre?
- Cum a~a, tradatorule, ai vrea sa,l scapi cu viata pe
acela care te,a facut pe vremuri de ocara ~i care vrea sa,i
rapuna pe feciorii suveranului nostru, regele Bohor? De
huna seama, porti in piept 0inima imhatrinita ~i ticaloasa!
- Taci din gura, nepoate, grai Pharien. Orice fapta rea
"c<..- ar fi savirsit, nu se caele sa doresti moartea sau dezonoarea
sllzeranul~i tau, afara numai daea nu te,ai elezlegat in
chip leal ell' juruinta facuta. Lui i,am adus inchinare, sint
omullui: e de datoria mea sa,l apar de moarte ~i de oriee
oeara, in masura puterilor mele. Nu urmaresc dedt seaparea
copiilor regelui Bohor, lntrlldt sint fiii fostlllui meu
suzeran, ~i asta de elragul lor.
Claudas i[ auzi ~i I neepu sa strige, ea unul cuprins (bo
teama cumplita sa nUlsi piarda viata:
- I ti mul~umesc, pr~abunule p;ieten! lata spada mea:
ti,o predau ca hind cel mai leal eavaler din dti existil. Si
;m siiAi dau indata copiii. Sa stii ea de i,as fi' tinut ehi~r
ill cet;tea mea din Bourges, I l:ar fi avut nici c : neplacere
clinspre partea mea.
Prill aceasta lupta lua sflr~it. Pharien porunei sa se retraga
luptatorii din amhele parti ~i intra ill palat cu Clauclas,
care le~ina. Dar oamenii lui se grabira sa,i seoata coiful
~i sa,l stropeasca bine cu apa rece, a~aincit l~i veni I n fire;
apoi cloctorii ii oblojira ~i,i ingrijir:t r:tnile, cum se pricep
~i safaea, ~i el inelura totul cu mare euraj.
I ntre timp se innoptase, ~i chiar I I I clipa I n care Saraida
I i dezlega de vraja pe Lionel ~i pe Bohor, tare cleparte de
aeolo, cei doi ogari, care aveau lnfatiprea h;I ieti!or, l~i
reeapiitara forrna lor dilltli I n palatul lui Claudas, spre
marea mirare a tuturor si a regelui lnsusi. Clnd viizu cleo,
data doi dilli I n locul i)rin~ilor care d~ar fusesera adu~i
aeolo, Pharien sim~i atlta sp~lima I n inima, I lldt era mai,
mai sa moara.
- Cum, maria,ta, izbueni el, imi j urasqi canTli vel reda
pe feciorii regelui Bohor ~i lmi dai ogarii a~tia?
- V ai, dispunse regele, a~tia slnt eei doi ogari pe care fata
i,a adus nu demult lnaintea mea ~i I mi dau bine seama ea,
de fapt, ea i,a r:ipit pe prin~i printr'o vrajrt! Preabul1ule
prieten, nu ma niipastui: slnt gata sama /asprinsul dumitale
pe CUV 111t de onoare ~i sa'ti slujesc drept ostatic plna dnd
vei primi ve~ti demne de crezare de laLionel ~i ell' la Bohor.
Dar jura,mi pe eredil1ta dumitale ea ma vei apara pina
atunci.
Pharien ~ovala, eaei se temea cii nwl va putea ocroti pe
rege lmpotriva nepotului sau Lambegue, care 11ura de
moarte, nici - poate - lmpotriva oamenilor din Gannes
~i din Benolc, care nwl iubeau deloc, ~i se glndea ca, daca
i s,ar lntlmpla vreo nenorocire lui Claudas, dupa ce Lar
fi luat sub paza lui, ar fi dezonorat pentru totdeauna. De
aceea, til1u sa ceara ~i parerea baronilor mai lnainte de
a se prinde ~i se duse 111curtea palatului sa I e spuna cum
stau lllcfll1"ile. Se 1l1noptase de,a bindea, dar se aprinsesera
atltea torte si atltea felil1are, I lldt se vedea ea ziua.
- Cum, 'ul;ehiule, izbucni Lambegue, dupa ce ispravi
Pharien de vorbit, vrei sa,1iei sub paza dumitale pe trada,
torul care i,a ucis pe adevaratii no~tri seniori ~i care, pe
vremuri, ti,a facut chiar dumitale atita rau? Dacii ar ~ti
110rodul ce stiu eu, nu ti,ar da nimeni ascultare!
- Nu slnt ;urprins, nepoate, cii ai adt de putina judeeata:
chibzuinta aleasa ~i vitejia stralucita I 1U fac laolalta casa
buna, la vlrsta pe care 0ai tu. T otu~i, ca sa vezi ceva mai
lim.pede I n oglinda 1ntelepciunii, iti voi da urmatoarea
povata: I n batalie, nu a9tepta pe nimeni, ei da prim.ul
pinteni calului, ca sa tragi daca poti, 0lovitura stra~nica;
dctr la s&ltul cur~ii, dt timp vei fi tlnar, fere~te,te sa'ti
rostqti parerile mai lnainte de a fi luat cuvlntul cei mai
111vlrsta ea tine: aeesti lntelepti care ma asculta stiu de
partea cui este clrepta~ea. Nu vid printre ei niei un' baron
care sa nwi fi adus lui Claudas, de voie sau de nevoie, jurw
inta de supunere ~i omagiu eu mlinile lmpreunate a ruga,
~i care sa nu trebuiasca, prin urmare, a,i pazi trupul regelui
~i a-i apara viata Gl' pe a sa. Ciici nu e mi~elie mai urlta ~
dedt uciderea suzeranului. Dctc:i suzeranul a savlr~it vreo
fctptarea lmpotriva vasalului sau, aeesta trebuie sa,l eheme in
fata bctronilor 111rastim.p de patruzeci de zile; $i 111eazul
111cctre I 1U ar putea sa,l readuea la ceea ce e drept, atunei
nu are dedt sa elenun~e I nchinarea, dar public, in fata
oamenilor lui, iar nu I n taina. Nici chiar atunci nu are,
pentru atita lucru, dreptul sa,I omoare, caci ace1a care
varsa singele suzeranului sau este tradator ~i sperjur ~i
uciga~ ~i calcator de juruinta, afara numai daca n'a fost
la mijloc ucidere sau mi~elie. Seniori, daca vreti sa jurati
ca regele Claudas n,are a se teme de nimic din partea
domniilor voastre, in ciuda gre~elilor pe care le,a saviqit,
il voi lua sub paza ~i cheza~uirea mea. De nu, faca hecare
cum 0socoti e1mai bine! I n ceea ce ma prive~te, eu ~tiu
ce'am sa fac. Spuneti'mi acum ce hotar1ti.
Dupa ce se consultara, cavalerii din Gannes trecura la
parerea lui Pharien ~i se jurara pe moa~tele sfintilor sa
respecte viata prizonierului sau. (. .. )
P1na la virsta de optsprezece ani, Lancelot ran1.asein paza
Doamnei Lacului. Tare ar 1vrut sa,l mai retina inca, ath
de mult tinea la eJ. Dar ~tia ca, retin1ndwl, saviqea un
pacat de moarte, la fel de gray ca pacatul tradarii, de
vreme ce baiatul avea virsta ceruta pentru intrarea in
rindul cavalerilor.
I ntr,o buna zi, dupa Rusalii, Lancelot ucise la vinatoare
cel mai mare cerb din citi s'au vazut vreodata, care se
nimeri s~he cleopotriva de gras, de pardi ar 1fost in luna
august. I I trimise numaiclecit Doamnei prin doi scutieri,
iar eI ramase toata ziulica, intr,atit de cald era, tolanit
pe iarba, la umbra unui stejar. Ditre seara, indiledi pe
calul sau cle V 1natoare pentru a se intoarce acasa. Avea
infati~area unui aclevarat om al padurilor, cu 0tunica
verde pe care 0purta, incununat cu ramuri ~i cu tolba
clesageti la cingatoare, de care nu se despartea niciodata,
doar arcul lasinclu,1unui scutier sa i,1duca. V azindwl
ath de frumos, Doamna Lacului simtea cum i se umplu
ochii de lacrimi. Cind intra baiatul in sala, i~i ascunse fata
in m1ini ~i, 111. loc sa,1imbrati~eze ~i sa,1sarute, cum facea
mereu, 0zbughi in camera cea mare. Lancelot veni dupa
ea: 0gasi intinsa pe pat, pllngind.
- Dar ceai, Doamna? 0intreba el. Dad te'a nedjit cineva
cu ceva, poveste~te'mi totul, caci nu voi ingaclui nimanui
sate supere, cite zile voi avea pe lume.
Dar Doamna suspina atit de tare, incit nu putea vorbi.
- Fedor de rege, indeparteaziHe, ii spuse totu~i dinsa,
sau ai savezi cum mi seeurma zilele.
- Plec atunei, de vreme ee prezen!a mea te supara atit
de rau.
Spunind aceste euvinte, iese pe u~a, i~i ia arcul, iI atirna
de git, i~i agata tolba de sageti la cingatoare, pune ~aua
pe cal ~i,l apuca de dlrlogi, cind aceea care il illbea mai
mult decit oriee pe I llme veni in fuga ~tergindw~i fata,
cu oehii rosii si umflati si, apucind de friul calului, izbucni:
- Uncle ";rei' sa te 'd~ci, baiete?
- Ma duc, Doamna, intr,un loc in eare sa,mi pot alina
amaraeiunea.
- Unde? Spune,mi, in numele eredintei pe care mi,o
datorezi.
- La curtea regelui Artus, sa slujese vreun barbat viteaz
pina cind ma va face eavaler.
- Cum, fecior de rege, dore~ti atit de mult sahi eavaler?
- De buna seama, Doamna! Este lucrul la eare nazuiese
cel mai mult pe lumea asta.
- Daca ai ~ti ce mari indatoriri impune orclinlll cavaleresc,
n,ai cuteza sa,1mai doresti.
- ~i de ce, Doamna? 'Depa~ese oare aceste indatoriri
curajul ~i puterea unlli barbat?
- Da, uneori: Domnul Dumnezeul nostru i,a facut pe
unii mai viteji dedt pe a1tii, mai voinici ~i mai curtenitori.
- Tare 5105 ar 1, Doamna cel care n,ar indrazni sa he
invest it eavaler. Diei, orieine, dad nu poate avea harurile
trupului, poate macar sa aiba harurile sufletului. Pe cele
dintii, ca voinieia, puterea, frumusetea - I e are omul din ":'"
nascare. Dar curtenia, intelepeiunea, bunatatea, lealitatea,
vitejia, marinimia, lndrazneala - numai trindavia nu te
lasa sa I eai, dici toate tin de vointii. ~i adeseori v,am auzit
spunind d sufletul face viteji.
Doamna Lacului 11apuca atunei de mlna pe Lancelot ~i
il dusein cameraei, iar acolo, dupa ceil ruga sasteajos,
ii spuse:
/ - Cei dintii cavaleri nu au fost cavaleri din pricina obir,
~iei,dci toti netragemdinacela~itata9i dinaceea~imama.
Dar dnd Pizma~i Nesatiu1au inceput sacreascain lume,
atunci cei slabi rlnduira mai presus de ei ni
9
teaparatori,
caresamentina dreptatea ~i sa,i ocroteasca.
~i se dadu menirea aeeasta celor voinici, celor puternici,
celor ehipe~i,leali, cutezatori, viteji. ~i nimenea, pevremea
aceea, n'ar fi fost atit de indraznet inch saincalecepe cal
mai inainte de. a fi intrat in rlndurile cavalerilor. Dar
investitura de cavaler nu era data a~a, ca un hatir. Li se
cereasafiebuni cutoatalumea, inafaradetical09i,milostivi
fata de cei bolnavi, gata sa,i apere pe cei nevoia~i ~i sa,i
deaI n vileagpetilhari ~i pe uciga9i, buni judecatori, fara
ura~ifad'l partinire.
Caci nu I i s,audat armelefarauntemei. Pavazacareatlrna
degitul cavalerului 9i,1aparadinfatainseamnacasecuvine
saseasezeintre Sfinta Biseridi 5i vra~masii ei careV Ol' 5'0
cotrop~asca~i sa primeasca loviturile in'locu,i, ca un fiu
pentru maica lui. A~acum cama~ade zale il inve~minta
~i il ocrote~tedintoate partile, tot astfel secadesaacopere
el 9i salmprejmuiasca Sfinta Biserica, in a~achip inch cei
rai san'o poataatinge. Coiful cavalerului estecaadapostul
din care ii tine sub supraveghere pe raufacatori ~i pe
tilharii Sfintei Biserici. Lancealui, atit delungaindt rane9te
inainte deafi atins cucevacel care0poarta, inseamnaca
el trebuie sa,i impiedice pe cei cu ginduri rele de a se
apropia de Sfinta Biserica. lar dacaspada, cea mai nobila
dintre anne, are doua tai~uri, e pentru caizbe~tecu unul
pedU9maniicredintei, iar eu celalalt pehoti ~i pe uciga~i;
pednd virful ascutit lnseamnasupunere, caci toti oamenii
trebuie sa se supuna cavalerului; ~i nimic nu strapunge
inima ea 5upunerea, I n ciuda curajului. Calul, in sfir~it,
cstepoporu!, care trebuie sad dudi pe cavaler in spate ;;i
savegheze a-i procura cele de trebuinta, purtindwl dupa
placul lui intru savir~ireaa tot ceestebine.
Doua inimi trebuie saaiba: una tare cafierul, pentru cei
neleali 9i pentru migei, altarnoale~i mladiecumesteceara
caI da, pentru cei buni 9i blajini. Acestea sint indatoririle
cu care ne legam fata de Domnul Dumnezeul nostru
dnd primim ordinul cavalerilor, 9i mai bine ar fi pentru
un tinar saramina scutier toata viata lui, dedt sasevada
ajuns de ocara pe pamint ~i pierdut in ochii Domnului.
- Doamna, spuse Lancelot, daca amsa gasescpe cineva
care saconsimta a ma investi cavaler, nu ma voi teme sa
fiu cavaler, caci Dumnezeu seva indura - poate- sa,mi
deainsu~iriledecareenevoieintagma aceasta, iar eu imi
voi pune toata inima, tot trupul, toata osteneala ~i toata
munca in slujba demnitatii de cavaler.
- in numeleDomnului, spuseDoamna Lacului suspinind,
nazuinta dumitale sevaimplini a;;adarincurind. Plingeam
dnd te,am vazut, pentru ca ~tiamlucrul acesta. V ei fi
imbracat in tinuta de cavaleI ' de omul eel mai vrednic.
De multa vr~me, Doamna Lacului pregatise toate armele
care I i trebuiau baiatului: 0cama;;aalba de zale, u90ara
~irezistenta, uncoif argintat 9i 0pavazadeculoareazapezii,
cu pafta de argint. Spada, pusa la incercare cu difedte
prilejuri, era mare, taioasa;;i u90aracumnu semai poate.
~i lanceaerascurta, groasa,rezistenta, cufierul bineascutit;
calul de lupta, lnalt, puternic ~i plin devioiciune; mantia
lui Lancelot, mantaua captu;;itacu blana dehermina, toate
erau albe, ~i pina ~i escorta lui, I nve9mintataI n alb, cu
oameni diad pecai albi. Cuaceastasuita, I nsotiti deLionel,
Bohor ~i Lambegue, Lancelot 9i Doamna Lacului purcesera
ladrum I n martea dinaintea zilei de Sfintul I on. Dar po,
vestirea va depana mai l11coloce s,a I ntlmplat la curtea
regelui Artus ~i cumafost fiicut cavaler Lancelot decatre
regina Guenievra~i cums'apurtat el.