MOARTEA

LUI
ARTUS
La curtea regelui Artus, Lancelot tinu multa vreme legal
mintul de castitate pe care 1 1 facuse cucernicului lacare se
spovedise in timpul cautarii Sflntului,Graal. Oar Necuratul
1 1 imboldea in fiecare zi prin ochii ~i prin dulcile cuvinte
ale reginei cu trup trumos ~i il lovea ath de tare inch intr,o
zi credinta i se zdruncina ~i parasi calea cea dreapta; de
altminteri, de~i avea pe atunci .aps.oape ~~E.!~.zecid~~n1
regina Guenievra era inca atlt de frumoasa ca nu i,ai i
gasit seaman pe lume. ~i Lancelot se purtase pina atunci
cu destula grija, ca nim.eni sa nu bage de seama dragostea
lui nebuneasca; ciaI' dnd se aprinse iilra~i pentru dinsa,
iubirea it mistui ath de eumplit, ca nu mai izbuti sa se
aseundii h fel de bine ca inainte: a~ainch Agravain, fratele
seniorului Gauvain, surprinse taina. Era foarte multurnit,
mi~elul, nu ath catragea nadejdea sarazbune oeara unchiului
sau, regele, c1 t pentru ca socotea ca,i va face un diu lui
Lancelot, lacare nu tinuse niciodata cu adevarat.
Or, minunatele ave~turi cavaleresti din Bretania luasera
sfir~it; cu toate aeestea, regele Artus nu voia ca vitejii lui
saalunece intr,o viata de moliciune si sa Ii sefaca lehamite
de a mai purta an';'ele: cle aceea d'adu sfoaram tara prin
heralzi ca va avea loc un turnir in c1 mpia Winchester.
Lancelot dorea sa se cluci:i ~i el la turnir fara ca cineva sa
~tie; pretac1 ndu,se bolnav, ii lasa pe Hector, pe Lionel ~i
rubedeniile sale sa piece fara el. A~:1 Inch Agravain crezu
ca raminea anume s,o vada nestingherit pe regina. ~i se
duse laf'egesa,i spuna:
- Sire, daea ;l~ socoti ca nl1 'ti pnc1 l1 uiesc vreo suparare,
ti,a~destainui eeva car.te,ar scapa de ru~ine.
- Ru~ine? A~adar este yorba de ceva care ar pune In joc
obrazul meu?
- Sire, aHaca maria,sa regina ~i Lancelot se iubesc nehu,
ne~te. ~i cum nu sepot intilni dupa plac dnd e~ti maria,ta
acasa, Lancelot anunta ca nu sevaduce laturnir si ii trimite
pe cei din neamul I~i: a~adar, chiar in noaptea ~ceasta sau
miine, 0vaputea vedea pe indelete pe maria,sa regina.
- Nepoate draga, nu rosti asemenea cuvinte, caci nu te
cred: Lancelot nu se glnde~te la a~aceva.
- Cum, sire, asta.i tot ce gase~ti drept raspuns? Cel putin
pune,i sub urmarire: doar a~avei cunoa~te adevarul.
- Facum crezi de cuviinta; n,am sate impiedic.
- Sire, nici nu cer mai mult.
De~i nu credea, regele seglndi il1 noaptea aceea lacele ce,i
spusese Agravain; ~i, desigur, nu se zbuciuma c1 tu~i de
putin in inima lui, caci nu credea ca era ceva adevarat;
cu toate acestea, dimineata, dnd regina veni lael sa,i spuna
ca va merge cu draga inima eu el fa Winchester, intrudt
auzise spunindwse caseVOl' vedea ispravi cavalere~ti grozave.
el nu primi ~i,i porunci sa ramina: a~asocotea dinsul ca va
vedea adevarul cu privire la spusele lui Agravain.
Ci iata ca, de indatii ceafla de plecarea regelui, Lancelot se
duse sa,~i ia bun ramas de la aleasa visurilor lui, apoi Ii
porunei scutierului sapregateasca totul ~i pomi la drum in
taina, pe IllSerate.
FAVOAREA ACORDATA DOMNI~OAREI
D'ESCALOT
Caiari toata' noaptea in mare graba, nindu,i teama sa nu
ajunga tirziu laintreceri, ap indt dimineata ajunse in satul
in care dormise regele Artus ~i in care se mai gasea inca.
Lancelot purta alta armura, dar scutierul lui ducea de friu
un foarte frumos cal de lupta, baltat ca cotofana, alb ca
Hoareade paji~te intr,o parte, ~i mai ro~udedt jarul in alta.
~i regele, care tocmai se aHa la fereastdi, insotit de Giflet
nul lui Do, recunoscu mai intii calul: intnadevar, i,1 daruise
chiar dinsul lui Lancelot.
- GiHet, spuse regele, uite,1 pe Lancelot care ne trimitea
ieri yorba ca,i bolnav! Fara indoiala di are de gind sa ia
parte in taina la turnir: de aceea nu .merge dedt noaptea.
De vreme ce se ascunde, nu cumva sa spllnem cuiva ca
I,am recunoscut.
Lancelot trase in gazda la un bogat vavasal, numit seniorul
d'Escalot; cei doi ni ai Illi fusesera facuti cavaleri de putina
vleme. ~i, intrind in sala, puse ochii pe scuturile lor, de
culoare singerie ~i fara emblema, caci a~a era datina in
vremea aceea: orice nou cavaler purta, timp de un an, un
scut vopsit intr,o singura culoare; de,ar Ii facut altfel,
ar Ii calcat rinduiala ordinului cavalerilor.
- Seniore, ii spuse LanLeiot gazdei, te rog cu dragoste ~i
curtoazie sa,mi imprumuti unul din scuturile acestea,
dimpreuna cu cama~a de zale ~i cu armura calului. Caci,
daca le,a~purta pe ale mele la turnirul de laWinchester,
s,ar prea putea sa nu recunoscut m.ai curind dec'1 t a~vrea.
- Seniore cavaler, ii raspunse nobilul, s,a intimplat ca
nul meu cel mai mare sane bolnav ~i nu seva putea duce la
intrunire. Ia armele lui in locul armelor domniei,tale, daca
iti plac.
Ci iata ca nobilul acesta avea 0nica numita Passerose, care
era domnisoara cea mai curioasa din lume, si aflati ca,
vazindwl pe Lancelot, cu c'1 t'1 l privea ,!TIaimuit, cu ~tit 1 1
gaseamai frumos ~i,1socotea mai viteaz. Intimp ceLancelot
statea deyorba cutatal ei, easeapropie descutier ~i,1intreba
cum il cheama pe stapinul sau. Slujitorul nu respinse
cererea fetei cu tot dinadinsul: fata era ath de imbietoare
inch orice asprime fata de ea ar n insemnat 0 mojicie. '
- Domni~oara, ii spuse el, aHa ca stapinul meu este cel
mai bun cavaler al vremii noastre: asta,i tot ce'ti pot spune,
fara sa,mi calc indatoririle fata de dinsul.
- E de ajuns, baiete, sint ~ultumita.
~i numaidedt seduse ~i searunca lapicioarele lui Lancelot.
- Seniore, pe tot ce iube~ti domnia,ta mai mult pe lume,
te rog sa,mi acorzi 0 favoare!
- Vai, domni~oara, ridica,te! Nu vad ce n,a~face pentru
dumneata.
- Mii ~i mii de multumiri, seniore! T e rog deci sa p0rti
mineca mea la coif sau la lance, in chip de stegulet ~isa
dovede~ti multa vitejie dedragul meu. AHacii domnia,ta e~ti
primul cavaler caruia i,am cerut 0 favoare; n,a~fi facut'o,
de n,ar fi fost la mijloc marea vrednicie a domniei,tale.
Lancelot fu suparat de cererea asta, caci ~tia prea bine ca,
daca regina ar afla de lucrul acesta vreodata, nu I,ar vedea
deloc cu ochi buni~Totu~i, trebuia sa,~i tina fagaduinta,
orice s,ar intimpla. Ii spuse deci fetei ca,i va purta mineca.
Fata avu ~i ea grija, precum ~i tatal ~i fratele ei, caoaspetele
sa aiba de toate din bel~ug intreaga zi.
Gnd se innopta, Lancelot porni la drum in tovara~ia nului
celui mai mic al gazdei, care ii ceruse sa mearga cu dinsul,
~i amindoi calarira pina in zori. Cum nu voia sa mine la
Winchester, unde ar n fost in primejdie sa ne recunoscut,
proaspatul cavaler d'Escalot il duse la matu~a lui, al carei
conac se aHa la 0 leghe de ora~. ~i acolo se odihnira ~i se
inviorara foarte bine. Catre seara, scutierii examinara
armele stapinilor ~i avura grija sa nu Ie lipseascii nimic.
Apoi toatii lumea seculcii in paturi bune ~i bogate ~i dormi
pina dimineata.
De indaUi ce bunul Dumnezeu porunci soarelui sa rasara
~i cum se lumina de,a bine/ea de ziua, Lancelot ~i tovara~ul
lui sedusera saasculte liturghia 1 ntr,o cape/a din apropiere;
dupa aceea, mincara foarte bine, caci masa de dimineata
este 0mare cheza~ie de sanatate. Intre timp, scutierul pe
care il trimisesera laWinchester saaflevesti seintoarse acasa.
- Seniori, e potopenie de cavaleri din' amlndoua partile,
spuse slujitorul. Dar cavalerii ~Mesei rotunde s,au rinduit de
partea aparatori/or ora~ului. In fata, se afla rege/e Scotiei,
regele din Cornouailles ~i regele din Norgalles ~i multi
barbati de seama; dar nn par a~ade viteji cum slnt cei de
cealalta parte.
- Noi yom lupta a~adar alaturi de cei din afara, 1 1 spl!se
Lance/ot cavo.lerului d'Escalot, caci n,ar fi frumos din partea
noastra sa ne rinduim printre cei mai tari.
Lance/ot I~i imbraca annura ~i lega m1 necuta Passerosei
la coif, dar, de teama ca scutieml sau I,o.r putea da de gol,
Ii interzise sa,1 urmeze (fapt pentru care fu foarte amarit
scutiemh, ~i porni alaturi de fiul gazdei sale.
Gnd ajunsera, paji~tea de lo.Winchester era Implnzita de
cavaleri in armuri, care se luptau cu lancea: Lance/ot se
opinti bine cu picioare/e In scari, i~i facu pavaza din scutul
de culoare ro~ie, 1 ~i Inclina lancea vopsita ~i dadu fiu
slobod calului sau baltat ca 0 cotofana. Pe primul adversar
pe care II izbi 1 1 azvlrli la pam1 nt; apoi, o.pasind vlrful,
caci nu i se rupsese lanceo., II dete peste cap pe al doi/ea
adversar, cal ~i calaret deodata. ~i, vazind scena o.ceo.sto.,
multi baroni seoprira din lupta casaIntrebe cine erastrainul
acela cu 0m1 neca de femeie la coif si care reusise cea m.ai
frumoasa lovitura din ziua aceea. ll~vremea ~ceasta, fiul
micului nobil, la rindul sau, II ataca pe Hector des Mares,
caruia ii spinteca scutul; dar Hector 1 1 zvirli pe deasupra
crupei calului sau, dupa C3rei~i schimba scutul. lar Lance,
,lot, care, din prici1 la ai:edsta, nu,~i recuno~tea fratele, se
napusti asupra lui ~i,1 Jabori. Vai, Lionel eel cu i1 lima
nl'"sabuita, fu nespus de amarlt de lovitura aceea! Tinu sa,~i
razbune varul: ~i 0porni de,a curmezi~ul prin valma~ag,
izbind dt zece barbati laolalta, smulglnd pavezele de pe
brate ~i coifurile din cap; apoi, dnd ajunse aproape de
cavaleml cu mineca la coif, lua de la scutieml sau 0 lance
scurta, teapana ~i groasa ~i se repezi asupra,i ca un ~oim.
A~a de naprasnica fu ciocnirea, inch cei doi cai se inco,
voiara, ~i aflati ca ote/ul lui Lionel strapunse scutul ~i
cama~o. de zale ~i ajunse in carnea frageda, dar in ace/a~i
timp chingi/e ~i pieptaml calului sau plesnira, cu atha sete
izbise Lancelot, a~aca Lionel zbura la pamint cu ~acu tot.
Aceasta afost isprava cavalerului cu mineca lacoif ~iseniorul
Gauvain 0 vaZll din turnul ce/ mare al ora~ului, in care se
afla Iinga rege, caci unchiul sau nu,1 lasase sa lupte in ziua
aceea; stia bine, Intr,adevar, ca Lancelot va veni la turnir
~i se te~ea ca, daca aveau sa lupte amindoi, cel invins sa
nu,i pastreze pica invingatorului.
- Pe capul meu, striga seniorul Gauvain, acest nou cavaler
Cll armele ro~ii, care poarta 0minedi de feml'"ie la coif,
nu este unul dintre fratii d'Escalot: niciodata vreunlll
dintre ei nil a dat a~em~nea lovituri! Dumnezeu sa ma
ierte, dar, daca nil I,amfi lasat pe Lancelot bolnav laCamaa,
~oth, a~jura ca el este.
In vremea aceasta, cavalerul cu mineca la coif, al carlli
singe stralucea pe cama~a de zale, continua sa faca atltea
minllni de vitejie, in cillda ranii, Indt cei din tabara cetatii
fura in curind respin~i ~i Infrinti. ~i dnd Lancelat vazu
ca pierdusera totul, ii spllse tovara~ului sau:
- Draga seniore, hai sa plecam de,aici, ca 1 1 1 1 mai avem
nimic de d~tigat.
Caci Lancelot seglndea camai mul~i baroni din casa regelui
Artus vor Incerca sa,l recunoasca. 0 apuca de zor prin
padllri, lmpreuna eu tovarasul sail, si am1 ndoi, llrmati de
un singur scutier, did celal~lt fllses~lleiS de UTI age;mill,
seintoarsera larnatu~acavalerului d'Escalot. Acola, Lancelot
aramas vreme de rnai bine de ~asesaptamini lapat, intr,atit
de mare ~i de primejdioasa ii era rana.
Oar povestea noastra va relua subiectul lavremea potrivita;
acum ne va vorbi despre regele Artus ~i despre monsenia,
rul Gauvain.
Dupa tenninarca turnirului, lllonseniond Gauvain ceruse
sa i se aduca indata calul ~i romise in cautarea stt-ainului;
dar nl! iz.buti sa,1 gaseasca. ~i, in noaptea aceea, cavalerii
Mesei rotunde vorbira mult despre noul cavaler care I~i
invinsese toti adversarii.
- Zau dac~~tiu cum 1 1 chcama! spuse in gura mare Gale,
gantin Ie Gallois. Dar ~tiu ca a plecat de la turnir in ase,
menea hal si apierdut atita sin"e din rana pe care i,o facuse
Lionel, incit I,ai fi putut lIrma~i dupa dira.
A doua zi, regele Artus parasi Winchesterul impreuna cu
baronii lui si seduse sasecuke in locul unde 1 1recunoscuse
mai inainte 'peLancelot. Trase deci lacastel, dar monsenioru 1
Gauvain cu fratii ~i cu slujitorii lui coborira la micul nobi!
d'Escalot. ~i, cum ramase acolo pentru cina, in loc sa se
mai duca sa ia masa cu regele, fu servit la masa de catre
Passerose: caci aRati ca pe vremea aceea cavalerii ratacitori
crau totdeauna slujiti de vreo femeie dragala~a, daca era
vreuna in casa, ~i care niciodata nu se a~eza la masa pina
nu terminau oaspetii de mincat, a~a era datina in regatul
Logres. Or, domni~oara d'Escalot era una dintre fetele
cele mai frumoase ~i cele mai bine. facute de pe lumea
asta: avea parul mai lucitor dedt un hanap de aur, impletit
cu ceaprazuri de aur ~i de matase, carnea trupului la fel
de proaspata ~i de alba ca zapada ninsa din slavi, ochii
stralucitori ca ai unui ~oimde munte, dar plini de lumina,
inctt frumusetea ei lumin:! intreaga sala! Si monseniorul
Gal.1 vain 0 privea cu atita placere, de uita :lproape sa mai
manince.
- Seniore, 1 1 intreba ea, a fost la inaltime turnirul? Cine
a meritat premiul?
- Domni~oara, un cavaler nou, a carui vitejie a~dori s,o
am ~i eu - eel mai destoinic, cum n,am mai vazutde
multa vreme. Oar nu ~tiu cum se face di nu,i cunosc
numele.
- Ce fel de arme avea?
- Ro~ii, ~i lacoif purta 0mineca de doamna sau de domni,
~oara. De,a~ fi fcmeie, tare a~mai vrea sa fi fast a mea
lTIinccaaceea, iar cel ce 0purta sa tina la mine cu dragoste
adevarata! Niciodata nu ssa mai vazut 0mineca mai bine
folosita!
Dupa cina, seniorul d' Escalot i~i duse oaspetii sa se lllai
hodineasca in livada din spatele casei. Acolo, monseniorul
Gauvain 1 1 ruga saia loc in dreapta lui, intre el ~i Gahcriet,
~i pe Passerose sa stea in stinga; ~i Gaheriet, care vedea
bine ca fratele sau dorea sa vorbeasca intre patru ochi cu
fata, 1 1 lua pe nobi! mai la 0 parte, a~aindt monseniorlll
Gauvain intra in yorba cu frumoasa gazdii ~i nu zabovi
mutt ~i ii ~i ccru sa fad dragoste cu dinsul.
- Yai, seniore Gauvain, nu'ti bate joc de mine! ii raspunse
ea; domnia,ta e~ti un barbat de rang prea inalt ~i prca
bogat ca sa te indragoste~ti de 0biata fata ca mine. ~i,
dealtfel, chiar de,ar fi sa te vad murind de dragul meu,
tot degeaba, caci mi,am daruit inima unui cavaler: de
cum t~m vazut, mi,a ramas in suflet, ~i zau di IlU e mai
putin viteaz, nici mai putin pretuit dedt domnia,ta; este
unul dintre cei mai viteji din lume!
Monseniorul Gauvain fu grozav de arnartt vazindwse res,
pins cu atita hotadre.
- Fii buna, domni~oadi, ~i ajuta'ma sa pot aRadaca e mar
bun dedt mine in lupta. ~i, macaI', spune,mi cum il chearna!
- Seniore, crezi domnia,ta ca a~risea eu sa,1 irnping la
moarte pe unul dintre cei mai buni cavaleri ai vremii
noastre lasindusva sa luptati arnindoi? Ctt despre nurne,
nu i,! ~till, dar Ii poti vedea scutul, caci este agatat in odaia
in care te vei clllca domnia,ta.
Monseniorul Gauvain se scula numaidedt ~i,!uind,o pe
Passerose de rnina, se I'ntoarse in casa, urmat de ceilalti
care se ridicasera "d.ata cu e1 , In semn de respect. Si, de
indata ce,~i arundi ochii pe :;cutul ce atirna pe zidul din
camera lui, recunoscu sClltul lui Lancelot. De aceea, dormi
putin, atit de mult se gindea la iubirea prietenului sau.
A~ fi crezut, i~i spunea d, ca Lancelot ~i,a incredintat
inima unei fiinte de rang mai inalt. Oar nu,1 putem invi,
novati ca 0 iube~te pe domni~oara aceasta, caci este atit
de frumoasa ~i dragala~a, indt nici inima cea mli nobila
n,ar da gre~iubind,o.
Dimineata, dupa ce,i trimise yorba regele ca era vremca
de plecare, seniorul Gauvain se duse sa,~i ia ramas bun
de lamicul nobil, apoi porni s,o caute pefata.
- Domni~oara, nu te mai gindi la cele ce ti,am spus eu
ieri. Cel pe care il iube~ti domnia<ta este un cavaler mai
destoinic decit mine ~i mult mai frumos ~i mai atragator,
iar daca m,a~fi gindit ca despre eI era yorba, desigur di
nu IT1 'a~mai fi apucat sa'ti vorbesc despre dragoste, de~i
domnia ta esti fata de care as tine sa fiu iubit. Pentru
numele lui D'umnezeu, daca am'spus ceva care sate supere,
te rog sa ma ierti ~i sa nl1 'i pomene~ti nimic prietenului
domniei,tale! Iubita de d, domnia,ta pretuie~ti ~i mai mult.
EI si,atainuit atit de bine sentimentele fata de toata lumea,
incit nimeni n,a putut afIaniciodata numeie aIesei inimii lui.
- E mai bine a~a, seniore: dragostea data in vileag nu
poate ajunge vrednica de mare pretuire.
- Telasin grija Domnului, domni~oara. Saluta,1 din partea
mea pe prietenul domniei,tale, caci cred ca,1 vei vedea
in curind.
~i seniorul Gauvain cobori in straJa cu oamenii lui ~I se
duse hI unchiul sall, regele.
Pe drum, Gauvain 1 1 intreba daca ~tia numele viteazull1 i
care biruise la Winchester.
- Gauvain, draga nepoate, Ii raspunse regele, I,am ghicit
~i ar fi trebuit sa,1 recllno~ti ~i domnia,ta dupa minunatiile
pe care le,a savir~it, dici nimenea, in afara de eI, n,ar
fi putut face atita. Spune un nume: voi vedea daea vei
spune drept.
- Este Lancelot du Lac.
- Da. ~i afIaea avenit In taina, intrucit nu voia sa refuze
careva a se masura cu el, cunosdndl1 '1 . ~i daea ar fi fost
sa,i dau crezare lui Agravain, a~fi poruncit sa,1 omoare.
Fratele domniei,taIe a venit sa ma intrebe, alaItaieri, cum
de ma lasa inima sa,1 tin pe linga mine pe LanceIot, care
eindragostit nebune~te de sotia mea ~i a fost ibovnicul ei.
Voia sa ma faea sa cred ca Lancelot se impotrivea sa se
duea la turnir, ca s'o poata vedea pe regina intre patru
ochi, in timp ceeu a~fi fost laWinchester. ~i, casavorbim
drept, daea Lancelot ar iubi,o pe regina, n,ar fi plecat de
la Canaaloth. DealtfeI, chiar daea ar fi indragostit de ea,
nu pot sa cred ea ar savirsi atit de mare miselie indt sa
ma faea de ris: intr,o ini~a in care e atita ~itejie nu se
poate cuibari tradarea, sau altfd ar fi cea mai cumplita
blestematie de pe lume!
- Desigur, sire, Lancelot n,a iubit>o niciodata pe regina
cu dragoste vinovata! Doar toata lumea ~tie ca a avut,o,
drept iubita, pefiicaregelui Pelles, care I,anascut pe Galaad,
preabunul cavaler care a dus la bun sfir~it ispravile cava,
lere~ti intru gasirea Sfintului,Graal. ~i ~tiu ca in c1 ipa de
fata este indragostit de una dintre cele mai frurnoase dom,
ni~oare din regatul Logres, care e ~i eaIndragostita de e!.
La auzul acestor cuvinte, Artus Incepu sa rida ~i Ii ceru
in mai multe rinduri nepotului sau sa,i spuna numele
acelei domni~oare. Monseniorul Gauvain seimpotdvi citva
timp, dar pina laurma Ii martudsi d erayorba dePasserose,
fata nobilului de rang mic d'Escalot.
- led, adauga e1 , din pddna madi sale frumuseti, i,am
cerut sa fad dragoste cu mine; dar ea m,a refuzat foarte
hotarita, spunlnd d inima ei este daruita lui Lancelot.
~i povesti ce se intlmplase acasa la micul nobi!. ~i astfel,
tot vorbind despre lucrurile acestea ~i despre multe altele,
regele ~i monseniorul Gauvain ajunsera la Camaaloth.
Dupa dna, regina Guenievra ii trase pe amindoi In dreptul
unei ferestre si,i intreba dad stiau numele cavalerului care
invinsese la t~rnir. .
- Madta,doamna, raspunse monseniorul Gauvain, e poate
un strain. Avea un scut ro~u,aprins, caunul facut de curind
cavaler, iar lacoif 0 mined de doamna sau de domni~oarii.
- Oar Lancelot nu era la turnir? ~tiu bine ca s,a dus in
taina.
- Marita,doamna, dad s,a dus la turnir, el trebuie sa fi
invins. ~i cavalerul acela cu mlneca la coif era apdar el.
- Ce tot spui, draga nepoate! Lancelot nu e atlt de legat
de vreo doamna sau domni~oara incit sa,i poarte emblema
la coif.
Auzindwle vorbele, regele seporni pe un ris grozav.
- Doamna, ii spuse el, afla ca invingatorul turnirului e
Lancelot! In momentul de fata, fara indoiala, se afla la
Escalot, llnga 0 domni~oara p~care 0 iube~te din toata
inima si care e una dintre cele mai frumoase din lume.
Nepoate, spune ce mi,ai spus ~i mie.
- Oar cum era scutul pe care I,ai vazut in camera? 1 1
intreba regina, dupa ce seniorul Gauvain terminase de
povestit.
- Madta,doamna, era alb cu doi lei de azur incoronati.
- E chiar scutul pe care I,a luat Lancelot. .
Mai statu citeva dipe de yorba cu regele ~i cu seniorul
Gauvain, apoi se ddid ~i se retrase in iatacul ei, unde,
amarlta cum n,a mai fost cindva vreo femeie, incepu sa
pllnga. Doamne, segindea ea, cit de mi~ele~tem,a in~e1 at
barbatul in care vedeam intruchipata toata lealitatea! Oh,
amsa ma razbun pe eI ~i pe fata aceea, daca amsapot!
T oata noaptea lacrimile ~iroira pe obrazul ei luminos;
In sflr~it, dimineata, tdmise d~pa Lionel, ~i incepu sa,l
descoasa:
- Lionel, te,ai dus la turnir?
- Da, madta,doamna.
- ~i acolo l,ai vazut pe varul domniei,tale?
- De unde, ca n,a venit. Ar fi stat de yorba cu noi.
- Afla totu~i ca s,a dus. El e invingatorul: avea 0armura
ro~ie ~i pe coif 0mined de doamna sau de domni~oara.
- Cu ingaduinta madei,tale n,a~vrea sa cred In ruptul
capului, cad acela despre care vorbe~ti maria,ta a parasit
turnirul cu 0rana pe care i,am facuVo int1 "<ocoasta.
- Blestemat fie ceasul cind n,ai izbutit sa,1 omori! Vai,
niciodata n,a~fi crezut caavea safaca tot ce,a fiicut! Acum
se aHala Escalot, linga 0fata pe care 0iube~tedin toata
inima si care, de b.na seama, i,o fi luat mintile cu vreo
Iicoare' vrajita sau cu niscai farmece. Putem' sa spunem
intrsadevar ca l,am pierdut, eu ~i cu domnia,ta, caci fata
aceea I,a imbrobodit atit de bine incit nu va mai putea sa
piece de llnga ea chiar dad ar vrea e1 !
~i,i spuse tot ce ~tia.
- Madta,doamna, zise Lionel, sa nu creZl toate astea.
Fereasca Dumnezeu! Nu pot sa cred ca Lancelot sa,~i
fi cakat astfel legamintul fata de mada,ta!
- Cel care mi,a povestit lucrurile acestea este eel mai
sincer cavaIer din lume. lar daca Lancelot ar veni mline
lacurte, nu i,a~ingadui samai cake pe lamine.
- Iti spun, madta,doamna, ca seniorul Lancelot n,a fiicut
niciodata Iucrurile de care il invinuiesti.
- Vai, dovada miqaviei Iui e prea' sigura! Afla d nici,
odata, cite zile voi avea, n,am sa,I las pe Lancelot du Lac
in pace!
- Maritii,doamna, Intrudt nutresti atlta ura 5i atitea gin,
duri rele fata de seniorul ~i var~1 nostru, noi, rudele lui,
nu mai avem nimic de facut aieL De aceea Imi iau dimas
bun de lamaria,ta. Mline dimineata yom pomi In cautarea
monseniorului Lancelot ~i, dupa ce,1 yom gasi, 0 sa ne
ducem Impreuna cu el In Mica Bretanie, meleagul nostru
de ba~tina, Iinga oamenii no~tri, pe care nu i,am mai vazut
de atita amar de vreme. Acolo, cu mila Domnului, yom
vietui multumiti, caei, afla, marita,doamna, ca n,am fi
rii~as aici, 'cum' am facut, de n,ar fi fost la mijloc itibirea
fata de seniorul nostru; el Insu~i, dupa cautarea Sflntuluil
Graal Incoace, n,a mai ramas dedt pentru maria,ta dici
te,a iubit mai leal dedt ~i,a iubit vreodata vreun cavaler
iubita.
Laauzul acestor cuvinte, ochii reginei seumplurii de lacrimi.
Dar Lionel cel cu inima nesabuita plecase. Se duse ~i,i
povesti lui Hector des Mares ~i lui Bohor ce,i spusese dlnsa
si tustrei blestemara ceasul In care Lancelot 0 cunoscuse
pe regina Guenievra. Apoi se dusera sa,~i iabun ramas de
la rege, care se desparti de ei cu parere de riiu, ,i de,a
doua zi toata semintia regelui Ban din Benolc ~i a regelui
Bohor din Gannes parasi curtea. .
Dar povestea nu mai vorbe~te acum despre ei, ci seintoarce
laLancelot, care zacea, ranit, Iamatup cavalerului d' Escalot.
Indata dupa plecarea monseniorului Gauvain, Passerose se
dusese linga el, la caste/ul matu~ii ei, ~i dnd Ii vazu rana
atit de adlnca ~i de primejdioasa, nu ~tiace sase mai fadi.
oluna de zile, Lancelot ramase intre viata si moarte. In
ce/e din urma incepu sa se simta mai bine' ~i cudnd I~i
regasi Intreaga frumusete: a~a Indt feeioara, care veghea
lacapiitiiullui ziua ~i noaptea, nu mai putu sasestaplneasca.
Intr,o zi seduse lael, dt putuse ea mai dichisita, ~i,i spuse:
-- Seniore, oare n,ar fi tare urkios cavalerul pe care I,a~
1 mbia safaca dragoste cu mine ~i care m'ar refuza?
- Domni~oara, a~aar fi, daca n'ar iubi pe altcineva; dar,
altminteri, nimeni n,ar trebui sa,i aduca vreo invinuire
ca te respinge. ~i Iti spun lucrul acesta pentru mine, caci,
daca ar fi safii Indragostita de mine ~i daca eu a~fi stapin
pe mine, cum slnt stapini pe ei in~i~i atltia cavaleri, desigur
ca m,as socoti fericit: niciodata n,am vazut 0domnisoara
mai driguta dedt domnia,ta. '
- Cum, seniore? Nu poti dispune de inima domniei,tale
dupa cum vrei?
- Ba dupa vrerea mea, domni~oara, de vreme ce inima
mea este unde vreau eu safie. Si in nid un alt loc nu ar
putea safiemai bine rostuita deett unde am lasaVo. Fereasca
Domnul sa fuga cumva de acolo: n,a~mai putea trai 0
singura zi!
- Vai, seniore, mi,ajunge! De ce nu mi,ai vorbit mai pe
ocolite! M,ai fi facut sa tinjesc de nadejde, ~i nadejdea
m,ar fi facut satraiesc si mi,ar fi lasat 0licarire de bucurie.
Afla ca, din ziua In ca:e te,am viizut, te,am iubit mai mult
dedt a mai iubi vreodata 0 femeie. Nu mai pot sa beau,
nici sa manlnc, nid sa dorm, nid sa ma odihnesc; nu mai
stiu altceva dedt sasufar zi si noapte. Numai moarta mi se
~a putea smulge inima de ia domnia<ta!
Dupa aceea II cauta pe fratde ei ~i,i destainui ca,l iubea pe
ranit cu 0dragoste de moarte.
- Surioara, Ii spuse d tare trist, cu toate ca e~ti una dintre
fetele cde mai frumoase din lume, trebuie sa nazuie~ti
In dragoste mai jos, cad n,ai putea culege rodul unui pom
atit de Inalt.
Dar ealieduse saseculce In patul ei, din care n,a mai ie~it
dedt moarta.
Parasind Camaalothul, Hector, Bohor si Lionel se dusera
de,a dreptul la Escalot, unde sper~lU ;a aHe ve~ti despre
seniorul lor. Vavasalul Ii gazdui ~i, dnd intrara In camera
In ca,'e era atlrnat scutul lui Lancelot, 1 1 recunoscura foarte
binc: era ultimu[ scut faurit pentru el.
- lubitd gazda, te imploram pe ce ai domnia,ta mai drag
pe lume sa ne spui unde se aHa acum cavalerul care ~i,a
lasat aici scutul acesta. ~i daca nu vei vrea sa ne spui la
rugamintile noastre, fii sigur ca ne yom lupta lmpreuna
~i,ti yom pricinui pagube dt ne va sta In putere.
- Dadi 1 1 cautati pentru binele lui, am sa va lamuresc
unde este. Altminteri, nici 0 amenintare nu m,ar sill.
- Pe toate de dte ma bucur din mila' Domnului, lti jur
ca noi 1 1 iubim mai mult dedt oridne pe lume!
Atunci micul nobil Ie destainui ca Lance/at se aHa la sora
Ini, nll prea departe de Winchester. ~i a doua zi li,1 dadu,
casa,i conduca, pefiul sau mai mare, a~alnctt chiar Inseara
aceea ajunsera la castelul doamnei.
Nu mai lntrebati dad Lancelot fu blicuros sau nu dnd Ii
vazu intrlnd 1 ; curte. Dadu fuga sa,i 1 mbra~i~eze, cad
putea sa mearga destul de bine, dar Inca nu putea sa
dliireasdi. Ei 1 1 lntrebara dad se va lnsanato~i curlnd.
- Nu peste mult timp, Ieraspunse eI, cu voia Domnului.
Dar rana era atit de adinca, lndt 0buna bucata de vreme
am fast in primejdie de moarte ~i de,am sa,1 pot cunoa~te
pe cavalerul care mi,a fiicut,o ~i de l,a~gasi in vreun turnir,
am sa,l fac sa simta ca spada mea este in stare sa reteze 0
cama~a de zale de ote!.
La auzul acestor cuvinte, Bohor lncepu sa rlda, sa batii
din palme ~i,i spuse lui Lionel:
- 0 sa vedem cum 0 sa te descurci, cad acela cu care
vei avea de,a face nu,i omul eel mai fricos din lume!
- Vai, draga seniore, Ii spuse Lionel, nespus de amarit,
varului sau, erai deghizat in proaspat cavaler, domnia,ta
care ai minuit armele vreme de mai bine de douazed ~i
dnd de ani, a~aindt nu te recunoscusem!
Lancelot ii raspunse lui Lionel ca, de vreme ce a~a stau
lucrurile, nll'i pastra nici 0 pica pentru rana pe care C
primise.
- Draga seniore, spuse atunci Hector, aHa ca m,ai fiicut
sa,ti simt ote/ul lancii lntr,un moment In care nu doream
dt~~i de p~tin!
Vorbind astfel cu mare bucurie despre turnirul de la
Winchester ~i despre alte lucruri, ramasera la matu~a celor
doi cavaleri d'Escalot toata saptamina, pina dnd Lancelot
se simti vindecat. Atunci voi sa se intoarca la curte, dici
Lionel nu indraznise sa repete in fata lui crudele cuvinte
pecare Ierostise regina despre e!.
Dar povestea se intoarce acum la regele Artus
1
.( ... )
CRUZIMEA REGINEl FATA
DE LANCELOT
Regina, care se aHala una din ferestrele palatului, Ii vazu
pe Lancelot ~i pe verii lui cobodnd in curte ~i,de indata
ce urcara treptele scarii, ie~i ~i se repezi intr,o camera, in
care fu urmata de Bohor, in vreme ce toti 1 1 primeau cu
bucurie pe Lance/ot. EI 0gasi stind pe un pat, cu chipul
unei femei suparate. ~i dupa ce 0saluta ~i dupa ce ea Ii
ura bun venit, ii spuse:
- Doamna, ti,l aducem pe seniorul Lancelot, care aplecat
de multa vreme de aicL
- Nu pot sa,1 vad.
- Vai, doamna, de ce?
1 tn capitolul omis, Castelul Morganei; camera cu imagilli, aBamdi regele
Artus, care seintorcea de laTannebourg, unde 1 1 vizitase pe ducele de
Cambenic, s,a ratacit cu cavalerii lui prin Padurea Pierduta, dar pina la
urma a ajuns lacastelul Morganei, sora lui ratacitii", 0 temuta vraji'
toare, care H[ace 0stralucita primire regelui ~i 1 1culca in camera cu
imagini", unde regele Artus gas~te pictatii pe pereti, in imagini insotite
de legende lamuritoare, p6vestea dragostei Illi Lancelot Cll regina GueniJ
evra, pictllra flicuta de Lancelot insu~i vreme de un an ~i jumatate elt
[usese tinut prizonier de vrajitoare. Regele se hotara~te sa,i prinda pe
indragostiti aSllpra [aptului ~i sa se razbune.
- Nu amochi sa,l mai pot vedea pe Lancelot, nici inima
care saseindure a,i mai vorhi.
- It ura~ti deci atit de tare?
- Niciodata nu l,am iuhit atit dt 1 1 urasc astazi.
- Doamna, numai de un lucru pe lume se teme mon'
seniorul, varul meu; de minia domniei,tale ~i, daca ar ~i
cuvintele pe care mi le,ai spus mie, n,a~mai ajunge la
timp ca sa,1 opresc sanu,~i puna capat zilelor de suparare.
Tot astfel, un omcumsecade care iuhe~tevreme indelungata
din toata inima tot ajunge pina laurma deru~ine; adevarata
istorie a vechilor evrei ~i a sarazinilor este destul de grail
toare. Ginde~te'te la povestea regelui David: liul sau, cea
mai frumoasa faptura din dte afaurit vreodata Dumnezeu,
i,a declarat razhoi, casaliepe placul unei femei, ~i amurit
in mod ru~inos; ap s,a stins cel mai frumos dintre evrei.
~i gmde~te'te pina ~i la Solomon; Dumnezeu i,a harazit
mai multa stiinta dedt a avut dndva 0 minte de harhat:
s,a lepadat de Dumnezeu pentru 0femeie, care I,a in~elat
~i I,a facut de rls. Puternicul Samson, eel mai viguros
barhat, nascut de 0mama pacatoasa, ~i,a primit moartea
din vina unei femei. Hector ~i Ahile, care au primit lauda
si rasplata armelor si a vitejiei dintre toti 'cavalerii vremii
~echi, au fost uci~i, ~i mai hine de 0sum'de mii de oameni
odata cu ei, pentru 0femeie pe care ciohanul Paris arapit<o
cu de,a sila din Grecia. ~i chiar in vremea noastra, nici
n,au trecut cinci ani de atunci, Tristan, nepotul regelui
Mark, care a iuhit<o cu atita credinta pe hlonda lzolda
~i nu i,agre~it dt atrait intru nimic, amurit din pricina ei.
Maria,ta vei face mai rau dedt toate femeile acestea, caci
poti vedea prea hine ca monseniorul Lancelot este eel mai
frumos cavaler din lume, cel mai viteaz, cel mai indraznet,
cel mai nohil; vei da pieirii, odata cu trupul sau, toate
harurile cu care se poate dohindi onoarea in lumea asta;
vai, vei smulge soarele dintre stele ~i,de pepamintul acesta,
floarea intregii cavalerimi! ~i asta este marea rasplata pe
care 0vaavea neamul nostru din iubirea mariei,tale.
- Bohor, raspunse regina, daca s'ar intimpla ceea ce
spui domnia,ta, nimenea n,ar pierde mai mult dedt mine,
caci eu mi,a~pierde ~i trupul ~i sufletul. Lasa,ma, totu~i,
caci n,ai sa capeti alt raspuns.
Bohor 0parasi atunci ~i seintoarse laLancelot.
- Seniore, ii spuse el, dupa ce,1 trasese mai la 0 parte,
ma bate gindul sa parasim cetatea aceasta, maria-sa regina
nu'ti mai da voie sa intri in palatul ei, ca ~i tuturor ceIor
care ar veni din partea domQiei,tale.
Apoi povesti dt de jignita fusese regina Guenievra afllnd
ca purtase la coif mmeca unui doamne la turnirul de la
Winchester ~i cum spusese ca niciodata nu va mai gasi
un pic de dragoste laea. LanceIot fu ath de cople~it, inch
ramase vreme foarte indeIungata fara sa rosteasca un
cuvint.
- lubire, izbucni el in sflqit, asta imi erasplata pentru
ca te,am slujit adt! Chiar de nu i,a~mai vorbi niciodati"i
iubitei mele, daca m,ar li iertat, a~pleca mai putin trist;
dar aflind de minia ~i de ura ei, vai, n,ams'o mai pot duce
mult! Draga vere, povatuie~te,ma, caci nu ~tiu ce,am sa
fac cu mine!
- Seniore, daca ai putea sa ramli departe de dinsa, n,ar
trece nici 0 luna ~i ar trimite sa te cheme. Plimba,te pe
meleagurile acestea, urmare~te turnirurile, zhurda dt poti
mai hine. Ai in preajma mare parte dintre neamuri, care
iti vor li 0frumoasa ~inohila suita oriunde vei merge.
- Vai, nu de suita imi arde mie! Am sa iau cu mine un
singur scutier.
- Dar daca ti s,ar intimpla vreo napasta, cum am putea
afla?
- Cel care m,a ocrotit pina acum nu ar ingadui sa nu
aflati.
~i, fara prea multe vorhe, LanceIot se duse sa Ie spuna
oamenilor sai ca trebuia sa piece dupa 0treaba insemnata
~i ca nu voia sa ia cu el dedt un singur slujitor, numit
Anguys.
_..Seniore, Ii spusera ei, ai grija siini neaparat saptatnlna
viitoare la turniml de la Camaaloth.
T otu~i, nu voi sa Ie fagaduiasca ~i, dupa ce,i lasa In grija
Domnului, se desparti de prietenii lui pamlnte~ti. ~i ei
In~i~i parasira curt.ea de a doua zi.
Dar povestea vorbe~te acum despre regele Artus.
Ynt.ordndu,se de la Camaaloth, dnd aHa ca Lancelot nu
ramasese dedt 0singura zi In ora~, regele Artus Eu mai
lini~tit. Daca Lancelot ar iubi,o pe regina cu 0dragoste
vinovata, se glndi el, nu s,ar fi Indepartat atlt de
repede. [... J
La putin timp dupa aceea, selntlmpla ca seniorul Gauvain
sa cineze la masa reginei cu a1 ti viteji, Intr,o Incapere din
apropierea salii celei mari. Un cavaler cu numele de
Ayerian, care 1 1 ura de moarte, pusese la cale sa se a~eze
In taina, In fata reginei, un fruct otravit, glndindu,se ca
regina II va da mai Intli nepotului ei sa,1 guste, Intrudt era
a~ezat alaturi de dlnsa ~i era cel mai de seama baron. Dar
eaoferi fructul celuilalt vedn, un cavaler al Mesei rotunde,
numit Gaheris de Kareheu, care musca numaidedt din el,
de dragul reginei, lii cazu mort, de I~data ce Inghiti bucata
de mar. Vazlnd lucml acesta, toti cavalerii sesculara de la
masa, uluiti. Unul dintre ei segr'abi saseduca si sa,i spuna
vestea ace~sta regelui, care llii facu cruce de ui~ire lii veni
fuga savada ceera, urmat deeei celuau masacu el.
- Prea multii rautate, izbucni el mai Intli, In vreme ce
mai multi dintre baronii lui murmurau:
- Regina i,a dat Intr,adevar moartea!
Or, regina era tot attt de mirata, de'nici nu ~tia ce sa
creada.
- Fereasca Dumnezeu! spuse ea. Daca ali fi litiut ca fructul
e otravit, nu i I,ali fi Intins nid pentru jumatate din lumea
aceasta! Nu i,am cerut sa manlnce din el J:naintea mea
dedt din bunatate.
-' Doamna, relua regele, oricum i I,ai fj, dat, ai savlr~it
o fapta urlta lii rea.
~i porund ca Gaheris sa fie lnmormlntat cu mare dnste,
cum i se cuvenea unui barbat atlt de viteaz: corpul fu
Ingropat In biserica Sflntului ~tefan, care era cea mai de
seama din cetatea Camaaloth. ~i regele Artus lii toti cei
care se aflau la curte fura atlt de amadti de 0moarte atlt
de urlta ~i de milieleasca, Inclt cu gre~ schimbara dteva
vorbe lntre ei; totu~i cavalerii Mesei rotunde pusera sa i se
sape pe mormlnt 0inscriptie care spunea:
Aici zace Gaheris de Kareheu eel balai,
fratele lui Mador de la Porte,
care a raposat dintr-unfruet otravit
pe care il,a dat regina.
Ciici aceasta era datina Mesei rotunde: se grava pe mor,
mlntul confratilor-numele lor ~icummurisera.
Dupa trei zile, Mador de la Porte veni la curte. Lumea 1 1
~tiafoarte curajos lii nu s,a gasit nimeni destul de Indraznet
ca sa,i spuna ve~ti despre Gaheris, pe care II iubea cu dra,
goste adevarata, aliacum secuvine unui Fratesa'lii iubeasca
fratele. Yntr,o dimineata, dnd se dusese la biserica SfLntul
~tefan casaasculte slujba, zari un mormlnt nou ~iseapropie
de el; ah, dupa ce dti inscriptia de pe mormlnt, safi vazut
uluirea lii disperarea lui! Nu putea crede ca era adevarat!
~i, Intordndwse, puse ochii pe un cavaler din Scotia,
care II privea, lii II implora sa,i raspunda lace,1 va Intreba.
- Mador, Ii spuse celalalt, litiu bine ce vrei domnia,ta
sa ma Intrebi. Este adevarat ca regina I,a uds pe fratele
domniei,tale, aliacum poveste~te inscriptia.
- Am sa,1 razbun dupa puterea mea! izbucni Mador.
~i se duse imediat In sala cea mare In care regele Artus
se afla In capul mesei, lii acolo spuse cu glas atlt de tare
lndt II auzi toata lumea:
- Rege Artus, dad!. e~ti INI, ~a cum trebuie sa fie un
rege, fa,mi dreptate lacurtea ta!
- Spune tot ce vrei sa spui: am sa'ti [ac dreptate dupa
puterea mea ~i dupa judecata baronilor mei.
- Sire, relua Mador las'ind sa,i cada mantia, am [ost,
vreme de patruzeci ~i dnci de ani, omul mariei,tale: imi
retrag inchinarea ~i renllnt la pamintul mariei,tale, caci
n\l,mi mai place sa detin nimic de la maria,ta. Regina
Guenievra I,a \lcis mi~e1 e~tepe [ratde meu Geheris; daca
vrea sa tiigaduiasca, sint gata sa,i dovedesc cu armele ~i
eu'trupul meu, lmpotriva cavaleruilli pe care ~i,1 va alege.
~i iti cer sa,mi [ad dreptate.
Tare trist, caci setemea mult pentru regina, regele trimise
5'0cheme in rata curtii. ~i regina intra in sala, din care se
scosesera mesele, eu [runtea pleeata ~i eu chipul unei [emei
'ingrijorate, eseortata in dreapta de monseniorul Gauvain
~i 'in stinga de Gaheriet, cei doi eavaleri mai respectati
dintre rudele regelui Artus. Dar, dnd rege1 e 'ii spuse ca
Mador 0'invinuia ca{,aucis mi~ele~tepe [ratele lui, Gaheris,
ea isi ridica [runtea si intreba:
- Unde este cavalel:ul acela?
- lata,ma! spuse Mador inaintind.
- Cum, Mador, domnia,ta sustii ca "am UClSpe fratele
domniei,tale cu buna,stiinta? '
- Spun ca i,ai pricin~it ;uoartea 'in mod neleal ~i prill.
tradare, iar daea exista aici vreun cavaler care 'indraznqte
sa te apere de aceasta 'invinuire, s'int gata sa ti,1 aduc mort
sau declar'indu,se singur 'invins chiar asta,seara, sau miine,
sau 'incutare zi pe care 0vasorod curtea.
Regina privi in jurul ei, ciiut'ind pe careva care sase ofere
ca sustinator; dar nu vazu dedt ochi lasati in jos ~i capete
plecate, caci toti se gindeau cii era vinovata, iar Mador
avea dreptatc, ~i chiar de,ar fi 'invins ei, s,ar fi spus ca era
ceva potrivnic dreptatii ~i lealitatii. Regina era de,a dreptul
disperata; cu toate acestea, 'ii raspunse rege!ui, in ciuda
spaimei ei:
- Sire, te rog in numele lui Dumnezeu sa,mi aduci la
cunostinta hotar'irea curtii mariei,tale.
-- D~a~na, curtca mea 'spune ca, daca vei tagadui fapta
rea de care e~ti 'invinuita, ai un ragaz de patruzeci de zile,
ca sa chibzuie~ti si sa cauti vreull. vlteaz care sa,ti sprijine
cauza cu armele ~i cu truf,ul lui. '
- Sire, n,am sagasesc la maria,ta alta povata?
- Nu, caci nici pentru domnia,ta, nici pentru altcilleva
!l'am sa ma abat de la dreptate ~i de Ia juclecata acestor
intelepti aici de fata.
-' Sire; 'iF cer atun~i ragazul de patruzeci dezile. De acum
~i pina atunci, cu voia Domnului, voi gasi un cavaler care
sa ma apere; daca nu, vei putea [ace cu mine ceea ce va
hotar'i curtea.
Regele incuviin~a ragazul, care trebuia sa expire a doua
zi dupa turnirul de la Camaaloth.
._- Sire, spuse Madar, inseamna O,lre ca,mi [aei dreptate
acoEdind un ragaz atit de lung?
- lntr,adevar, da, ca s,o ~tii.
- Ma voi prezenta a~adar 'in ziua sorocita, daca moartea
nu ma va opri cumva.
Spunind a~a, parasi sala, atlt de 'intristat de nl.oartea fras
telui sau, inclt nu era nimenea care sa,1 vada ~i sa nu i se
fadi mila de el. ~i regina ramase foarte trista ~i ingrijorilta,
caci se temea ca nu va gasi nid un cavaler care s'o aperc,
'in afadi de rudele regelui Ban. Fara 'indoiala, aceia n,ar
.idat indarat, dad s,ar.i aflat lacurte, dar ea'ii 'indepartase
prill. alungarea lui Lancelot, ~i ei disparusera fara urma,
de parca i,ar fi 'inghitit pamintul. Ah, aHa~i di se ~i caia
amarnic!
Clnd sosi ziua turnirului, at:i fi putut vedea pe paji~tea de
la Camaaloth p'ina la vreo suta douazeci de cavaleri, atlt
dintno tabara, dt ~i din cealalta, ~i printre ei nu se afla
unul care sa nu fie viteaz ~i integru. ~i dnd aHaca Bohor
era ~i eI acolo cu toate rudele lui Lancelot, regina 'ii spuse
voioasa uneia dintre domnisoarele ei de onoare:
- Ace~tia ~i,ar pune mai degraba ~i sufletul ~i trupul 'in
joc dedt sa ma lase sa pl-imesc vreo jignire! Acum s'int
sigura ca nu voi muri. Binecuv'intat fie numele lui Dum,
nezeu care i,a adus!
Bohor flieu atltea ispdivi, 'inctt cuced premiul, ~i regele
Artus, care II recunoscuse 'intr,adevar, porni Intru Intlmpi,
narea lui ~i,i ceru sadimlna lacurte.
- Sire, raspunse Bohor, n,am sa dim'in cu nid un chip
la curte at'ita vreme dt monseniorul Lancelot, varul meu,
nu va fi si el. Afla ca n,as fi venit la acest turnir, dadi llIas
fi nadajd~it ca voi da de ~l aici. Vai, tare ma tern ca mult5
vreme n'o sa,l mai vezi!
- De ce? Este oare suparat pe noi?
- Sire, daca vrei sa ~tii mai multe, 'intreaba,l pe altul.
Spun'ind aceste cuvinte, Bohor pleca s,o vada pe regina,
care 1 1 chemase ~i, cu siguranta, nimanui nu i,afacut dndva
regina 0mai frumoasa primire! Ii povesti ca nu gasea nid
un viteaz care sa,i apere dreptatea; dar el 'ii raspunse cu
asprime ca nu era de mirare daca nu gasea cavalerii cautati,
di ea 'insa~i se purtase atlt de ur'it, fara pricina, fata de
eel mai bun om de pe lume.
- Bohor, orice a~fi facut eu, domnia.ta ma vei ocroti,
stiu bine!
~ Marita,doamna, m,ai facut sa pierd fiinta pe care 0
iubeam mai mult dedt pe oricare, pe seniorul ~i pe varuI
meu; nu ~tiu ce s,a 'intlrn.plat cu el. Nu, n,am sa te ajut!
La auzul acestor cuvinte, regina 'incepu sa pl'inga. Dar
Bohor pleca Hidi s,o mai asculte. [... ]
A doua zi, din zori, palatul seumplu de baroni ~i deseniori
care a~teptau sosirea cavalerului reclamant: multora Ie
era mare teama pentru soarta reginei. La putin dupa
primul ceas din zi, Mador de la Porte descaIeca 'in curte,
urmat de toate neamurile lui, ~i urea 'in sala, Cll amura
pe dlnsul, In afar-ade coif, de lance ~i de scut. I'a voiuic
~i spatos, cu luadulare bine fiicute, ~i alb oldie; nu erau
alF cava!f;ri mai puternici ~i mai viteji dedt el.
- Mador, Ii spuse regele, dupa ce,; primi cautiunea, ram'ii
aici p'ina la vecernie; daca, p'ina'll taptul serii, regina nu
va gasi pe cineva care s'o apere, trupul sau va suferi ceea
cevahotar'i curtea mea.
Mador luaatunci locInsala, curudele IIIjurullui, ~iramasera
a~a, fara sa scoata un cuv'int, p'ina laal treilea ceas din zi.
In ceasul acela, un cavaleI' intra 'inora~, singur. fara scutier.
Purta 0 armura alba, 'in ararii de scut, care era vopsit cu
trei f'i~ii de culoare ro~ie. I~i lega calul de un uln1 'incurtea
palatului, 'i~i agata scutul de 0 creanga, 'i~i rezema lancea
de trunchi ~i intra 'in sala, cu coiful pe cap. ~i la fiecare
pas pe care 1 1 Hicea i se auzeau dnt'ind ochiurile camasi,
lungi de zale.
- Rege Artus, 'ii spuse el, am auzit spun'indu'se un lu.:cu
de mare mirare: ca un cavaler 0'invinuie~te astazi pe reginil
Guenievra de 0 fapta mi~eleasca. Nicidnd nu s'a mai
auzit spun'indu,se 0 asemenea nebunie, dnd toatii lumea
o cunoa~te pe regina ca pe femeia cea mai leala din dte
au fost vreodata! Vin s,o apar, dadi vafi nevoie.
- Seniore cavaler, spuse Mador, s'int gata sa dovedesc cii
I,a ucis pe fratele meu Gaheris 'in mod neleal ~i mi~elesc.
- ~i eu s'int gata sa sustin ca niciodata regina n'a pretuit
nelealitatea sau mi~elia.
Mador, care nu lua 'in seama cele spuse, 'i~i'intinse caw
tiunea, iar cavalerul cu anne albe facu la fel. ~i dupa ce
regele ridica am'indoua gajurile, monseniorul Gauvain
spuse 'in ~oapta:
- Sire, s'int 'incredintat 'in momentul de rata ca Mador
nu are dreptate, dici, 'intrudt ma prive~te. a~jura cu draga
il1 ima pe shntele moa~te ca, daca moartea lui Gaheris a
fost mi~eleasca ~i neleala, regina nu a avut niei vina 'in
mi~elia ~i nelealitatea aceasta!
In vremea aeeasta, palatul se goli ~i toti, eu mic eu mare,
se dusera pe dmpie, in afara oraului, unde aveau loe de
obieei luptele de dreptate. Monseniorul Gauvain tinu sa
duea laneea eavalerului alb, iar Hector seutul. ~i dupa ee
eavalerii depusera amindoi juramint pe cele sfinte, regele
trimise s'o cherne pe regina i,i spuse:
- Doamna, iata un cavaler care infrunta moartea pentru
domnia,ta.
- Sire, raspunse ea, Dumnezeu va ocroti dreptatea, cad
este adevarat ca n,am savirit nid 0 nelealitate i nici 0
miselie.
Regina 1 1 lua pe necunoseut de mina i,l eonduse pe dmpul
de lupta, urindu,i ajutorul Domnului nostru Isus Cristos;
apoi regele dadu semnalul i cei doi cavaleri zburara unul
catre eelalalt drept ea doua sageti.
Se docnira eu atha forta, inch isi strapunsera seuturile si
ii rupsera laneile; dar' Mador fu smuls din obllncuri ~i
cazu cu toata greutatea lui, nu Hira a se rani, pentru ea
era voinic i greu. Seridica indata, mirat d i,agasit adven
sarul aade tare la lupta eu laneea; dar cavalerul eu arme
albe ii parasi ealul, eaunul care s,ar teme sanu fielnvinuit
ea a ataeat de calare un adversar pe jos: seotindwi spada
i punindwi seutul :indreptul capului, se napusti asupra
lui Mador i,i aplica mai intii 0minunata lovitura peste
coif, dupa care II lovi ath de naprasnic indt in scurta
vreme, ranit de zece ori, adversarul nl1 'i mai atepta
dedt moartea.
- Mador, ii spuse el, vezi bine cate voi udde, daca lupta
aeeasta va mai dainui. Declara,te infrint pina nu pateti
ceva mai rau: voi starui in aafel pentru tine, indt marita,
doamna regina te va ierta, iar regele iti va reda pamintul.
Dupa sineeritatea i dupa generozitatea aceasta, Mador
II recunoscu pe Lancelot.
- Draga seniore, ia spada mea, Ii spuse el ingenunchind.
Ma predau fara conditii i nu ma socotese dezonorat, cae
nimeni n,ar putea sa,i tina piept celui mai bun cavaler
din lume.
Apoi striga catre rege:
- Sire, m,ati inelat trimitind impotriva meapemonseniorul
Lancelot du Lac.
La auzul acestor cuvinte, regele alerga sa,l imbratieze
pe Lancelot, aa inarmat cum era; monseniorul Gauvain
se duse sa,i scoata eoiful i ati fi putut sa,i vedeti pe toti
baronii ineonjurindwl i primindwl eu mare bucurie, ea
i pe regina: dei vitejia este ath de valoroasa inch terge
totul.
iNDRAGOSTITll DENUNTA TI
Gnd Lancelot i iubita lui seregasira astfel, seiubira unul
pe altul mai mult dedt inainte; dar ajunsera sa se poarte
ath de nebunete inch mai multi ini Ie descoperira taina,
si printre ei monseniorul Gauvain si fratii lui.
Intr,o zi, pe dnd stiiteau de vo;ba t~scinci in pervazul
unei ferestre, regele Artus seintimpla satread pe linga ei.
- Uitd pe rege. Taeeti! Iespuse in oapta Gauvain.
Dar regele 1 1 auzi pe Agravain raspunzind ca eI n'are sa
taea i intreba despre ce era yorba.
- Hei, sire nu te neliniti! raspunse seniorul Gauvain.
Nu te,ai alege cu nici un folos din treaba asta i nimeni
nu s,ar alege.
- Pe capul meu, vreau sa tiu despre ce este yorba!
- Sire, nu e cu putinta! Sint numai scorneli i basme
depanate de Agravain. T e povatuiesc ea pe suzeranul
meu de care sint legat cu juramint sa nu iei in seama ase,
menea vorbe dearte.
- Pentru numele lui Dumnezeu, va eel', pe credinta pe
care mi,ati jurat,o, sa,mi spune!i de ce va adunaserati
aiei la sfat toti cinci!
- Mare minu'ne, maria,ta, sa te vada omul atit de dornic
de veti! Chiar de,ar trebui sa ma zvirli peste granitele
regatului, tot nu ti,a spune despre ee vorbeam. De alt,
minteri, e eea mai mare mineiuna din fume.
Indata, monseniorul Gauvain parasi camera, :insotit de
Gaheriet i de Guerrehes, i in zadar ii mai ehema regele.
Cind vazu ea nu semai intorceau, regele ii lua eu elintno
camera pe Agravain i pe Mordret i ii implora sa,i spuna
dorea atit de mult sastie. Si cum ei tot mai raspundeau
;[wau sa,i spuna, regele'se repezi la0spada, zvirlita acolo,
pe un pat, 0 trase din teaca ~i,1 ameninta pe Agravain,
strigind ca,1 va ucide daca nu vorbea, a~ainctt, pina Ia
urma, vazindu,1 attt de aprins, Agravain sehotari:
- Sire, Ie spuneam fratilor mei ca nu este frumos din
partea noastra sa mai induram atita vreme ru~inea ~i dezo,
noarea cu care te rasplate~te Lancelot: cad 0 cunoa~te
trupe~te pesotiamariei,tale-sintem dt se poate de siguri.
La auzul acestor cuvinte, regele se schimba la fata; dar
se stapini ~i tacu.
- Sire, spuse Mordret, ti,am ascuns lucrul acesta dt am
putut; dar se cuvine ca, in sf1 r~it, ru~inea aceasta sa fie
razbunata.
- Daca tineti la mine, raspunse in cele din urma regele,
ajutati,ma sa,1 prind pe Lancelot asupra faptului, ~i atund,
daca n,am sa'I pedepsesc ca pe un tradator ce este, sa nu
mai port in vedi vedior coroana!
- E 0 grea incumetare sa,1 rapui pe Lancelot, sire: este
puternic si indraznet si are neamuri puternice; au sa
porneasca'lupta aprig5 i~potriva mariei,tale.
- Nepotii mei dragi, nu va sinchisiti de asta! Asezati'va
la pinda' ~i surprindeti,i lmpreuna; v,~cer in num~le Iura'
mintului pe care mi I,ati facut dnd ati intrat In rindul
cavalerilor Mesei rotunde.
Ei 1 1 sfatuira atunci sa iacu dlnsul, a doua zi, toti oamenii
la vlnatoare; Lancelot se va folosi fara lndoiala de acest
prilej casaseduca laregina. ~i a~aramase hotarit.
SURPRINDEREA iNDRAGOSTITILOR
T oata ziulica, spune povestea, regele Artus fu posomorit
la chip ~i, dnd monseniorul Gauvain se intoarse la palat,
Insotit de Gaheriet ~i de Guerrehes, ghid din prima clipa,
dupa chipul unchiului sau, cafratii lui I~i dadusera drumul
la gura. Lancelot, Hector ~i Lionel ajunsera laceasul dnei:
regele IeIntoarse spatele; dupa cesescoasetOameseIe, regele
Ii pofti pe cavaleri sa pIece cu el la vlnatoare, a doua zi;
dar cum Lancelot Ii propunea sa,I insoteasca, regele Ii spuse
caseva lipsi de el de data asta. ~i seara, dupa ceseIntoarse
In locuinta lui, Lancelot 1 1 Intreba pe Lionel:
- Ai vazut dt de urit m'a primit regele? Nu ~tiu de ce e
ap de mlniat pe mine.
- Seniore, fii sigur di a aflat ceva despre domnia,ta ~i
despre regina. Mie imi spune inima ca mare napasta se
va trage de aieL
Ci iata caadoua zi, de Indata ceregele porni ditre padure,
regina Ii dadu de ~tire lui Lancelot, care 0 ~i porni spre
dlnsa, dar i~i lua ~i sabia cu eI. ~i avu grija s,o apuce pe 0
diraruie acoperita, care strabatea gradina; dar Agravain
~i Mordret i~i rinduisera iscoadele mai peste tot, a~aInctt
un baiat veni saIedea deveste. In vremea aceasta, Lancelot
intra In taina In palat ~i, trednd din camera In camera,
ajunse In iatacul In care 1 1 a~tepta regina. Dadi Ii veni in
glnd sa puna zavorul la u~a, e pentru ca Dumnezeu voia
ca el sa nu fie uds: Intr,adevar, doar ce se culcase llnga
femeia draga, ~i oamenii lui Agravain ~i ai lui Mordret
sosira~i, gasind u~azavori'ta, incercara s,o sparga.
- Draga prietene, striga regina dnd auzi zarva pe care
o faceau, am fost tradati! In curi'nd regele va afla totuI.
Agravain ~i Mordret au pus totul la cale!
- Zau ca au plecat sa,~i caute singuri moartea! Ai cumva
pe aici vreo armura?
- Nu, iubitul meu drag! Vai, slntem attt de nenoroco~i,
indt vatrebui sa murim, ~i eu ~i tu! ~i, totu~i, de,ai putea
sa scapi de aid, nu cred ca s'a ivit inca pe Iume eel care
m,ar omori' dta vreme ai fi tu In viata! Pleaca, daca poti.
Atunci Lancelot, care se Imbracase in mare graba, i~i
lua spada ~i seduse sastrige lau~a:
- Frieosi pacatosi ee s'1 nteti, eavaleri beeisniei, am sa
desehid 'eu u~a: s~,l vedem ~eum pe eel eare va euteza sa
treaca pragul!
Spun'1 nd a~a, Laneelot desehide ~i a~teapta, eu spada ridi,
eata. Un eavaler eu numele de Tanneguy intra eu '1 ndrav
neala; dar, '1 n aeeea~i clipa, prime~te 0 lovitura eared
despica eoiful si eapatlna eum ai taia un mar, asa '1 ndt
eade mort '1 ne~mera. Vaz'1 nd a~a, f'irtatii lui se dau ''1 ndarat
~i libereaza pragul; iar Laneelot, trag'1 nd eu putere le~ul
spre el, '1 nehide u~a la loe; apoi se '1 mbraea '1 narmura lui
Tanneguy.
- Aeurn, marita,doamna, '1 i spuse el, am sa tree eu voia
Domnului, daca '1 mi '1 ngadui sa plee.
Regina spuse 0rugaciune pentru el catre Domnul nostru
Isus Cristos M'1 ntuitorul. ~i numaidedt Laneelot ie~i afara,
se napusti asupra asaltatorilor ea 0 furtuna, '1 1 dobod la
pam'1 nt pe primul pe eare '1 llovi, '1 itaie pumnul eelui de,al
doilea eu 0 lovitura frontala, spinteca, '1 ntordndU'se, narile
~i rata eelui de,al treilea, p'1 na la ureehi, a~a '1 ndt eeilalti
o rupsera la fuga '1 ndezordine. A~a sdipa din palat ~i se
duse aeasa, unde fratele ~i verii lui '1 l a~teptau eu mare
'1 ngrijorare. ~i, dupa doua ore, eu luerurile '1 ndireate pe
eaii de povara, Laneelot parasea ora~ul eu toti oamenii
lui, '1 nnumar de nu mai putin de douazeei ~i opt de eavaleri
viteji ~i eutezatori.
Povestea eontene~te aiei despre el, voind sa arate ee s'a
'1 ntlmplat dnd Agravain ~i Mordret, eei doi frati ai senio,
rului Gi\uvain, pusera staplnire pe regina.
Agravain ~i Mordret 0faeura de ds ~i 0 umilira peste
masura, caci regina pl'1 ngeaa~ade tare Indt altora, In loeul
aeestor mi~ei, Ii s,ar fi facut mila de ea. Pe laehindie, regele
se'1 ntoarsede la padure ~i, '1 nclipa dnd descaleea In eurte,
i se spune ea regina fusese surprinsa eu Laneelot. Ah, a
fost mai amar'1 t dedt s,ar putea spune! Regele Intreba daca
era prins Laneelot, dar i se raspunse ca el paraslse ora~ul.
- Maritedoamne, ee,ai de glnd sa faci? II '1 ntreba regele
Yon.
- Am sa ma razbun '1 na~afel pe regina, '1 ndt doamnele
eare vor auzi vorbindU'se despre ea sa se '1 ndrepte! ~i Iti
poruneese, domniei,tale, '1 n primul dnd, pentru ea e~ti
rege, ~i eelorlalti baroni aflati aiei, In numele juramintelor
de eredinta pe eare mi le'ati faeut, sa hotadti prin dreapta
judeeata daea n,a meritat moartea.
- Sire, datina nu '1 ngaduie sa judecam dupa vremea ehin,
diei, ~i mai ales dnd este yorba de 0femeie de rang ath de
'1 nalteamaria,sa regina. Dar m'1 inedimineata neyom aduna.
Seara, regele nici nu bau, nici nu mlnca, dar nu voi ea
sotia safie adusa '1 nfata lui. ~i, la primul eeas din zi, dnd
se'1 ntrunira baronii, Ieporunci din nou s,o judeee pe regina
Guenievra; apoi se retrase. Agravain ~i Mordret povestira
atunei luerurile a~aeum se petreeusera, adauglnd ca, dupa
parerea lor, regina medta '1 ntnadevar moartea pentru ea
sav'1 rsise0 m'1 rsavie at'1 t de mare fadndwl de ds eu un
eavaler pe dom~ul ~i pe stap'1 nul ei, eare era at'1 tde viteaz.
Ceilalti, '1 nafara de monseniorul Gauvain, eonsimtira, dar
eu pa~ere de rau. ~i, de '1 ndata ee afla judeeata e~rtii lui,
regele porunei sa se pregateasca un rug mare '1 npaji~tea
de la Camaaloth, ea sa,~i arda sotia, eaei era de parere ea0
femeie eare este regina ~i '1 nscaunata legal trebuie sa piara
de foe.
- Sire, '1 i spuse monseniorul Gauvain, eu '1 ti dau '1 napoi
tot ee amde la maria,ta si dte zile voi avea n,am sate mai
slujese, daca vei '1 ngadui' una ea asta. Fereasca Dumnezeu
s'o pot vedea pe marita,doamna murind '1 nfelul asta!
Dar regele nU'i raspunse, caci era eu glndul In alta parte.
~i monseniorul Gauvain se duse sa se '1 nehida '1 nloeuinta
lui; desigur, dadi intreaga lume ar fi pierit sub ochii lui,
I t n,ar fi aratat atita mihnire!
r 1 1 vremea aceasta, regele ii trimitea pe nepotii lui, Agra,
vain, Guerrehes, Gaheriet ~i Mordret, sa ia patruzeci de
cavaleri ~i sa se dud sa pazeasd paji~tea in care se afla
rugul. Guerrehes ~i Gaheriet refuzara mai intii, dar regele
Ii chema la eI ~i,i ameninta ath, indt pina laurma consim,
~ira. ~i, in timp ce ei se duceau acasa sa,~i puna armura,
regele porunci safie adusa regina in fata lui. Vai, dnd 0
vazu plingind, imbracata in matase ro~ie~i atit de frumoasa
~i de atragatoare ca nu i,ai fi gasit seaman pelume, crezu ca
o sa i se faea rau, atit de tare i se strinse inima! Cu toate
acestea, porund sa fie dusa la rug, ale earui palalai se~i
vedeau din palat. ~i aflati ca, in toata cetatea, negustorimea
~i oamenii de rind setinguiau in clipa aceea atit de amarnic,
ca n,ai fi putut auzi tunetul din cer: nu era barbat sau
femeie care sa nu plinga de parca insa~i maica lor avea sa
fie arsa pe rug.
Ci iata ca, in momentul in care regina seapropia derugul
aprins, se vazu deodata cum se sparg ultimele rinduri ale
multimii dinspre partea padurii; lumea alerga dt putea
strigind: Fugiti! Fugiti! Uite,l pe seniorul Lancelot care
vine in ajutorul reginei! ~i, intnadevar, treizeci ~i doi
de cavaleri soseau in goana cailor prill. dmpie, cu coifurile
incheiate pe cap, cu landle in pozi~ie de atac; ~i Lancelot
galopa in frunte, pe un cal de lupta inalt ~i bal~at, mai iute
ca un cerb din landa.
- Hei, inima de om tiealos, ii striga el dt putu mai de
departe lui Agravain, ti s,a implinit sorocul!
~i, spunind a~a, se napusti asupra lui, cu lancea intinsa, ~i
i~i apasa atit de aprig lovitura indt fierul strabatu scutul,
bratul, eama~adezale~i corpul ~i ie~i dincolo de~iraspinarii,
a~ainch mi~elul eazu mort. In acela~i timp, Hector 1 1 izbea
pe Guerrehes; ii puse lancea lui solida in piept ~i Guerrehes
nid eamai avu trebuinta de doftor. Vazindwsi fratii pierind
a~a, Gaheriet, de min1 e, dobori doi calareti; d~r Lionel,
atadndwl din coasta, ii azvirli coiful de pe cap ~i Lancelot,
care trecea zdrobind totul in calea lui, indns de minie in
ap masura inch nu mai recuno~tea pe nimeni, ii spinteea,
dintr,o singura lovitura, teasta pina la dinti. Pe scurt,
semintia regelui Ban ~i aregelui Bohor facura, in ziua aceea,
athea fapte de vitejie, ca, dupa putin timp, nu mai rama,
sera in viata, dintre du~mani, dedt Mordret ~i zece cava,
led, care 0luara la fuga. ~i de indata ce,i vazu fugind,
Lancelot se opri din lupta, a~a cum flacara inceteaza sa
ada dnd totul s,a mistuit: 0urea pe regina pe un cal de
parada, ~i, cu dti mai ramasera dintre ai lui, se duse sase
inchida intr,un castel fortificat pe care il cucerise in vremea
dnd mai era cavaler de curind investit, ~i care se numea
Voioasa Paza, a~a cum se arata in cartea care poveste~te
despre primele lui iubiri.
Dar povestea se intoarce acum la regele Artus. [... J
In vremea aceasta, Gauvain ie~isedin locuinta lui. Primii
oam.eni pe care ii intilni pe strada ii spusera plingind:
- Ah, seniore Gauvain, de vrei sa ~tii ce durere mare te
napastuie~te, du,te acolo, pe dmp!
El crezu eaplingeau moartea reginei ~i, fad saleraspunda,
l~i V3zU de drum, cu capul plecat. Dar care mai de care
repeta in jurul lui:
- Du,te, seniore Gauvain, du,te sa'ti vezi c~mplita durere!
Era din cein cemai tulburat, dar nu arata. In sfiqit, ajunse
pe dmp ~i mai intii il zari pe rege, care stringea la pieptul
lui corpul plin de singe allui Gaheriet ~i care,i striga:
- Gauvain, Gauvain, uite jalea ta ~i a mea!
Astfel i~i recunoscu fratele ~i i se muiara pidoarele, i se
strinse inima si dzu ca mort, in vreme ceinsotitorii regelui
se stringeau in jurul lui, deplingind ziua ca~e le aducea
din toate partile athea pierderi. Multa vreme ramase a~a;
in sfir~it, se ridica, se duse fuga la Gaheriet, il strinse in
brate ~i, dupa ce,l saruta, se simti cople~it de atha durere,
indt eazu iar le~inat, peste mort. ~i, dnd i~i reveni din
lesin, seaseza linga trupul neinsufletit si zise:
~ Ah, dr~ga fratioare, mult trebuie s~te fi urit cel care
ti,a cunnat zilele cu atha dinosie! Blestemat safie bratul
~are te,a lovit, fadndwma de o~ara pe mine ~i pe cei din
neamul meu! Dragul meu, atit de blind ~i de ingaduitor,
stilp al semintiei noastre, care iti intreceai in fapte cavale,
resti toti semenii, cum de,a ingaduit soarta 0 eadere ath
d~uriti ~i de josniea? Desigur. nu mai doresc sa traiesc
dedt casaterazbun peneloaialul, pemi~elul carete'a easapit
eu atha cruzime!
Seniorul Gauvain avea inima ath de strinsa, indt nu putea
spune mai mult, dar dnd, rididndw~i oehii, ii reeunoscu
pe Guerrehes ~i pe Agravain, care erau adu~i pe scuturile
lor, izbueni iar:
- Vai, am trait prea mult, de vreme ee trebuie sa,mi vad
fratii ueisi in asa chinuri!
Sp~nind ~~a, se' duse la ei ~i, imbrati~indu,i, le~ina pentru
scurta vreme de mai multe ori, a~ainch baronii se inspai,
mlntara grozav de teama sa nwl vada dlndw~i duhul sub
ochii lor.
- Sire, ii spusera ei l'egelui Artus, slntem de parere sa
fie dus de aiei ~i culcat In vreo camera, departe de oricine,
pina dnd vor fi Inmormintati fratii lui, caei, de buna seama,
va muri de durere, daca va ramine 1 1 ngaei.
A~as,a ~j fkut ~i, toata noaptea, seniorul Gauvain nu mai
scoase un cuvlnt: abia daca mai respira. In vremea aceasta,
se lucra lasierie ~i sepregateau morminte a~acum secade
sa aiba ni~te odrasle de regi; ~i, dimineata, Agravain,
Guerrehes ~i Gaheriet fura Inmormlntati la SHntul ~tefan,
biseriea prineipala din Camaaloth.
Dupa Inmormlntare, regele se Intoarse la palat ~i se a~eza
In sala In mijloeul baronilor. Venisera toti arhiepiscopii,
episeopii ~i marii dregatori, dar, vazlndwl pe regele Artus
posomorit ~i Ingindurat cum era, fie~teeare taeea, a~aInch
ai fi zis ca palatul epustiu.
- Ond un om~i,apierdut pamintul prin silnieie ~i mi~elie,
spuse in cele din urma regele, adesea poate sa Ie redoblw
deasea; dar pierderea unui prieten de pe lumea aceasta
este fara leae. Dragi seniori, pierderile pe care le,am suferit
nu sepot tamadui In niei un chip, ~i nu Iedatorez dreptatii
Domnului nostru lsus Cristos, ei marii semetii a celui pe
care 1 1 ridicasem ath de sus de pardi ar fi fost din vita mea.
DomniileNoastre, care slnteti oamenii mei ~i care aveti
pamlnturile de lamine, povatuiti,ma cumsarazbun ru~in~a
aceasta.
Baronii se privira, Indemnlndwse unul pe altul la euvlnt.
In sflqit, se ridiea regele Yon.
- Sire, Insasi onoarea noastra cere ca rusinea mariei,tale
safie razbu~ata. Oar eel care s,ar gindi la' binele regatului
nu ered ea ar porni razboi impotriva semintiei regelui Ban
din Benok ~i aregelui Bohor din Gannes, atlt de puterniei
slnt, In momentul de fata, Laneelot ~i ai lui, prin pamln'
turile ~i prin oamenii lor. lata de ce, in numele lui Dum,
nezeu, te rog, marite rege, sa nwi ataei, daca nu e~ti intru
totul sigur ca,i vei birui, lueru nespus de greu.
Se auzira murmure: multi il Invinuiau pe regele Yon ~i
spuneau ca vorbise ca un fricos.
- Sire, Ii spuse Mordret, nieiodata n,am auzit un om de
seama dlnd 0povata ath de rea ca asta. Daca regele Imi va
da erezare, 0sate ia sava razboiti eu Laneelot, alaturi de
dlnsul - de vrei sau nu.
- Mordret, Mordret, raspunse regele Yon, am sa ma due
eu mai mult drag dedt ai sate duei domnia,ta! Dar aflati cu
totii, seniori, ca daca Lancelot ~i neamurile lui vor putea
sa ajunga In tara lor, se vor teme mai putin de voi dedt
va Inehipuiti.
Mador de la Porte lua si el cuvlntul.
- Daca vreti sa Incepeti razboiul, sire, nu va trebui sa'!
cautati pe Lancelot prea departe, dei amaflat ca s,a retras
la Voioasa Paza. Regina se afla aeolo cu el. Dar castelul
este atlt de fortifieat si atlt de bine Indestulat eu de toate
Indt nu se teme de ~liei un asediu.
- Pe legea mea, raspunse regele, aveti dreptate sa spuneti
ca e un castel de mare fala ~i 1 1 cunosc ~i eu bine. Oar, de
'Inci I ort coroana, niciodata n,am inceput un dizboi fadi
sa,1 luc Iabun sflr~it cu ajutorul lui Dumnezeu ~i al celor
din vita mea. Peste cincisprezece zile am sa plec apdar
li.n amaaloth, si vreau co.voi toti, care vagasiti aici, sa,mi
jurati pe cele sfi~te ca ma yeti aj~ta, dupa put~rea voastra,
I ina dnd ocara vafi razbunata spre cinstea regatului.
Dupa ce se adusera sfintele moa~te, fiecare [acu legamint,
s5racii ca si bogatii. 5i regele trimise soli in toata Bretania
pentru a l~da d~ve~te celor care nu erau de fata sa vina
iaCamaaloth in ziua sorocita.
La rindul sau, Lancelot Ie trimise yorba cavalerilor din
regatele Gannes ~i Benok sa stea gata in co.stelele lor, ca
sa poata gasi adapost, daca ar parasi Marea Bretanie ~i ar
trece in Galia; o.poi ii ceru ajutor lui Galehaudin, fiul lui
Galehaut, ~i ii venira atitia baroni din Sorelois ~i din Insulele
Yndeparto.te, indt, chio.r de 0.1 ' fi fost incorono.t, tot n,o.rfi
o.vut mo.i multi cavaleri la Voioo.saPo.za. ~i o.~o.fu pus la
cale razboiul care avea sa ia 6intorsatura atit de rea. [... J
ASEDIEREA VOIOASEI PAZE:
SOLIA LUr LANCELOTl
Or, cei din castel trimisera, inca de cu noapte, patruzeci
de cavaleri sa se ascunda intr,o padure, sub conducerea
lui Bohor ~i a lui Hector, co. sa ia prin surprindere, din
spate, armata regelui; semnalul trebuia sa fie 0 flamura
ro~ieinaltata pe zid; dar cavalerii aflati lapinda 0a~teptara
in zadar toata ziua, caci Lancelot nu se putea hotari sa
dea acel semnal.
Clnd isi vazu castelul asediat de omul la care tinuse mai
mult dedt la oricine pe lumea aceasta, care il inaltase in
eel mai inalt rang ~i care era, in momentul acela, du~manul
1 Regele Artus ~i armata lui se instaleaza pe malul rlului Umbrei, ia
c1 tevabatai de sageata de castelul Voioasa Paza.
lui de rnoarte, Lancelot se simti mai cople~it de jale dedt
s,ar putea crede. Chema 0 fata ~i,i spuse:
- Domni~oara, du,te 1 0. regele Artus ~i spune,i ca ma
mira inceperea unui astfel de razboi impotriva mea. Daca
unii i,au ~optit 1 0. ureche ca I,am facut de ocara cu regina,
sint gata sadovedesc cu trupul ~i cu armele mele impotriva
a doi dintre cei mai buni cavaleri ai sai ca nu sint vinovat.
Iar daca a pomit riizboi din cauza mortii nepotilor sai,
spuned ca aceia care au fost uci~i ~i,au pricinuit singuri
moartea. Sa ~tie ca sint mai indurerat de gilceava noastra
dedt ~i,ar puteo. cineva inchipui, ~i ca desigur ii voi ajuta
pe ai mei ~i,i voi combate pe ai sai din toata puterea mea,
dar ca il socotesc pe dinsul suzeranul ~i prietenul meu, cu
toate ca mil trateaza co.pe un du~man de moarte.
Domni~oara ie~i din castel ~i se duse cu solia la rege. Oar
abia repetase cuvintele lui Lancelot, ca seniorul Gauvain
izbucni:
- Sire, sire, ai ajunge de risul lumii ~i semintia mariei,tale
ar fi injosita, daca ai face pace cu Lancelot dupa marea
daunare pe care ti'a pricinuit,o!
- Gauvaii:J.,orice,ar face el, Lancelot nu va mai avea nici,
odata pace cu mine! Spune,i, domni~oara, ca am sa lupt
impotriva lui dte zile voi avea.
- Sire, relua fecioara, ghicitorii cd intelepti, cunoscuti
in vremea noastra, au prezis ca seminti~ regelui Ban i~i
va invinge toti du~manii. Oar intrudt nu primesc de la
mada,ta dedt cuvinte de razboi ~i de udi, trebuie sa ma
intorc laseniorul meu ~i sa,i aduc litcuno~tinta solia pe care
i,o trimiti.
~i fata s~intoarse la Voioasa Paza, unde,i povesti lui Lan'
celot ce auzise. De aceea, a doua zi, dimineata, flamura
ro~ieflutura pe tumul eel mare al castelului. '
ASEDIEREA VOIOASEI PAZE.
CURTOAZIA Lur LANCELOT
Lancelot Ie vorbi tovadi?ilor lui:
- Seniori, cei din Logres nu se pot bucura eaci, cu toate
ea slnt mai numero?i, nu au d~tigat, slava Domnului,
nimic de la noi. Doresc sa iesim miine iar si sa,i atacam.
Dar, daca sinteti de parere ci e mai bine s~raminem In
castel, amsa fac dupa vrerea voastrii.
T oti cazura laintelegere saspuna eapreferau fapta, odihnei.
De aceea, mai inainte chiar de ivirea soarelui, se inarmara
?i cobor!di in dmpie, in ordine, ?i de acolo oamenii regelui
pornira intru Intlmpinarea lor. Incaierarea tinu in paji~ti,
pe malul rlului Umbrei, din zori ?i plna In noapte: aflati
ca seara nu mai era 0singura armura intreaga.
In ziua aceea, regele Artus i?i puse armura pe dlnsul ?i
desigur nici un barbat lavifsta lui nu ar fi savlr~it ispravile
de vitejie pe care Ie facu el, eaci avea pe atunci ?aptezeci
?i cinci de ani. Citre ceasul chindiei, 1 l lntilni pe Lancelot
~i numaidedt se napusti asupra lui cu spada ridicata. Lan,
celot nu voi sa loveasca: se multumi sa,si faea pavaza cu
scutul, a?aIndt lovitura aluneca ~'icazu Il~spinarea calului,
care fu ucis. Dar Hector, mlniat ea,1 vedea pe fratele sau
pe jos, se avinta ?i, dintr:o prima lovitura cu tai~ul peste
coif, 1 l ameti pe rege, apoi din a doua 1 l dobor! de pe cal;
dupa aceea, striga la Lancelot:
- Taie,i capul. ~i punem capat razboiului!
- Ce tot spui, Hectore? Mi,a facut de atttea ori bine ~i
m,a inaltat in dregatorii, Indt am sa,l ocrotesc cu toata
puterea mea.
~i pentru ea scutierul Ii aducea un cal de lupta, Lancelot
i,l ofed regelui. _
- Sire, Ii spuse e1 , mi,ai daruit adesea cai frumo?i. lncaleea,
te rog, pe calul acesta, ?i fere?te,te mai bine altadata.
Datorita acestei marinimii, regele pleca teafar ?i sanatos,
glndindu'se, In taina inimii lui, ea Lancelot ii intrecuse in
curtoazie pe toti cavalerii prezenti si viitori. Cu toate
acestea, batalia incepu iar a doua 'zi. '~i a?a dura asediul
Voioasei Paze vreme de doua luni ?i mai bine.
Dupa acest rastimp, apostolul de la Roma afla ca regele
Artus Isi parasise sotia si ca Isi pusese in glnd S'O ucida
cu toat~cii nu 0pri~ses~asup:a faptului. De aceea trimis~
yorba episcopilor ?i arhiepiscopilor sa puna sub interdiqie
?i excomunicare tara Logres plna dnd regele 0 va lua
Inapoi pe regina Guenievra ?i se va hotar! sa se poarte cu
dlnsa a?aprecum se cade sasepoarte un sot fata de cucer,
nica lui femeie ?i sotie. ~i, dnd afla de solia aceasta, regele
fu cu atIt mai Indurerat cu dt 0mai iubea inca pe reGina'
i) .
de aceea declara In fata tuturor baronilor sai ca se va 1 m,
paca bucuros cu dlnsa, ,casa,i dea ascultare papei. ~i numai,
dedt episcopul de Rochester Incaleca pe cal ?i porni saducii
tratative.
- Doamna, doamna, ii spuse el reginei Guenievra, dupa
cefu condus in fata ei, trebuie satereintorci lasotul mariei,
tale: a?a porunce~te parinteIe nostru papa. Regele va jura
Infata curtii cate vatrata cape 0sotie vrednica de respect.
Regina ii ceru un ragaz pentru raspuns ?i, dupa ce,i chema
pe Lancelot, pe Hector, pe Bohor ?i pe Lionel, Ie repeta
ce,i spusese episcopul. Atunci sa,l fi vazut pe Lancelot du
Lac laslndu,?i capul in jos!
- Marita,doamna, spuse el In cele din urma, dacii a? face
dupa dorinta inimii, te,a? implora saramli aici. Dar, intrudt
tin mai mult la onOMea mariei,tale dedt la iubirea mea,
te sfatuiesc sa,i trimiti yorba regelui ca te vei Intoarce
llnga dlnsul mline. Vai, daca n,ai primi poftirea pe care
ti,a facut,o, toata Iumea ar vorbi despre rusinea mariei,
tale ?i despre lipsa mea de lealitate! '
Spunind a?a, Incepu saplinga, ?i regina, ?i Hector ?i Lionel.
In ceIe din urma, regina se ?terse la ochi ?i se duse sa,i
spuna episcopului ca va consimti sa seintoardi llnga rege,
sotul ?i stapinul ei, numai daca,l lasa pe Lancelot sa se
intoarca in Galia, fara sa,i dauneze cu ceva. Lucru cu care
regeIe seinvoi bucuros, de indata ce i.l ceru episcopul.
- Ba nu, zau, se gindea eI, daca Lancelot ar iubi,o pe
regina nebune?te, a?acum au vrut unii sama faca sa ered,
n,ar lasa,o sa pIece astfel, caci viid bine ca ar mai putea
continua dizboiul vreme de luni ~i luni de zile, iar caste,
~ului nici nu,i pasa de asalt!
In noaptea aceea, la Voioasa Pazii, n,a existat inima ath
de Impietrita care sa nu sesimta mi~cata vazlnd uimitoarea
jalc care Ii cuprinse pe Lancelot du Lac ~i pecei din neamu[
lui. ~i, dnd mijira zorii din vrerea lui Dumnezeu, Lancelot
Ii dadu Inapoi reginei, pe care n,avea s,o mai vada, inelul
daruit dnd se apropiase Intlia oadi de ea, ~i 0ruga sa,l
poarte de dragul Iui. Dupa care, urmat de ai sai toti, pe
dt putusera mai bogat Inve~mlntati ~i calarind pe cai valtra,
puiti cu matase, 0 conduse pe regina Inapoi, Iarege.
regele Artus a~tepta afara din
Lancelot descaleca, Iua calul
Ci iata ca, spune povestea,
cort. Vazlndwsi suzeranul,
reginei de fdu' ~i spuse:
- Sire, iat<ope maria, saregina. Daca n,a~fi ajutat<o, n,ar
mai fi printre cei vii, In clipa aceasta. ~i afla ca daca a~fi
iubit,o cu 0 dragoste vinovata, a~a cum anumiti supu~i
neloiali ti,au dat de Inteles, nu ti,a~da,o Inapoi, caci castelul
acesta este ath de bine fortificat, Indt poate Infrunta orice,
~i avem merinde In el pentru doi ani.
:-:-:entru ceea cefaci, Iti slnt recunoscator, raspunse regde,
mgmdurat.
Dar monseniorul Gauvain facu un pas lnainte.
- Lancelot, regele Iti este recunoscator de ceea ce ai fkut
pentru el. Dar 1 ti, cere sa parase~ti pamlntul regatului
Logres si sanu te mai 1 ntorci dt vietuieste d1 nsul.
- Sire, 'aceasta este porunca mariei;taI~?
- Du,te In tara dumitale, Lancelot: dnd i,ai ucis pe
Agravain, pe Guerrehes ~i pe Gaheriet, care 1 mi erau prie,
teni trup ~i suflet, m,ai fkut sa'ti platesc serviciile prea
scump.
- Iar dnd voi fi dincolo de mare, sire, ce va trebui sa
a~tept de Ia maria,ta: pace sau razboi?
- Fii sigur, 1 i mai spuse Gauvain, ca regele 1 ti va declara
dizboi ~i te va combate cu toata puterea, plna dnd fratele
meu Gaheriet va fi razbunat prin moartea domniei,tale. ~i
afla c5. a? pune ramapg pe lumea 'intreaga ca 1 ncudnd ai
sa,ti pierzi si capul si viata!
- 'Seniore 'Gauvain: izb~cni Bohor, lasa amenintarile:
Lancelot du Lac nu seteme de domnia,ta! Dadi vei' pune
piciorulln Mica Bretanie, domnia,ta vei fi mai 1 nprimejdie
dedt el de a'ti pierde capul. Ai oare pretentia cii fratii
clomniei,tale au fost uci~i 1 1 1 . chip neloaia!? S'int gata sa
dovedesc c5. nu,i adevarat: safimtrimisi 'in teren si sa ne
masuram 'in lupta clreapta! Razboiul ~a fi astfel ~vitat ?i
multi cavaleri, care altfel ?klr fi pierdut viata, sevor bucura
de ea.
Seniorul Gauvain 'isi 'intinse numaidedt cautiunea si Bohor
facu Ia fel; dar regele nu voi sa Ie primea~ca, sp~n1 nd ca
seva ivi Incur1 nd prilejul sasevada care era eel mai yiteaz,
dnd va porni Iupta 'impotriva Iui Lancelot. Auzind a?a,
Lancelot izbucni:
- Desigur, nu ai mai Ii 'insituatia de a porni acest razboi
'impotriva mea, daca ~i,a~fi daunat pe ath pe dt te,am
ajutat 'inziua 'incare Galehaut, stap'initorul Insulelor Ynde,
partate, adevenit vasalul mariei,tale cu legam'int decredinta!
~i aHaca nu spun Iucrul acesta pentru ca mi,ar fi teama de
maria,ta, c5.ci dupa ce vom trimite vorba oamenilor ?i
prietenilor no~tri ?i ne yom aproviziona castelele fortificate,
nu vei d~tiga 1 mpotriva noastra nimic ?i nicicum. C'it despre
domnia,ta, seniore Gauvain, ar trebui sa,ti aduci aminte
de ziua 1 ncare te,am scapat din T urnul piitimirii, unde te
aflai Inmare primejdie demoarte, caprizonier allui Caradoc
eel voinic!
- Lancelot, replica seniorul Gauvain, binele pe care l<ai
facut domnia,ta odinioara pentru rege ?i pentru mine ni
l,ai v'indut prea scump, caci ne,ai lipsit de cei Iacare tineam
mai multo ~i afla ca din cauza aceasta nu va exista pace
'intre domnia,ta si mine atlta vreme c'it voi mai trai eu.
Lancelot Incalec~ atunci pe cal ?i, urmat de ai lui, se
Intoarse 1 n castel.
De Indata ce ajunse In castel, 1 1 chema pe un scutier ?1 <l
spuse cu tristete:
- Preabunule prieten, ia scutul meu ~i dwte la Camaa,
loth: ai sad agati 1 n biserica Sflntului ~tefan Mucenicul,
pentru ca toti cei care 1 1 vor vedea sa,~i aduca aminte de
mine. Caci 1 n cetatea aceasta am primit ordinul cavale,
rilor si nu stiu dadi am sa ma mai 1 1 1 torcvreodata 1 nea.
Toata' noaptea Lancelot se t1 ngui amarnic. Dar a doua zi
porni la drum cu toti ai casei si mersera si tot mersera
calare pina ajunsera pe tarmul m:arii. ~i dnd corabia care,i
ducea se 1 ndeparta, I,ati ti vazut schimbindu,se la fata ~i
suspinind din greu, in timp celacrimile ii curgeau din ochi.
- Ah, murmura el, iubit pam1 nt, indntator, ingaduitor,
vesel, rodnic, binecuv1 ntat satii prin gura lui Isus Cristos,
caci sufletul si viata mea ram1 fl 1 ntine!
Minata de vint, c'orabia ajunse cu bine 1 nMica Bretanie.
~i acolo, 1 n ziua de T oti stintii, Lionel fu incoronat rege
al tarii Gannes, iar Bohor, 1 naceea~i zi, rege al Benolcului,
din porunca lui Lancelot, care 1 i lasa lui mo~tenirea. T oti
trei folosira zilele de iarna sa aduca in buna stare castelele
fortificate ~i sa Ie aprovizioneze cu merinde.
Dar povestea se 1 ntoarce acum la regele Artus. [... J
ASEDIUL CET.ATU GANNES.
LANCELOT PROVOCAT DE
MONSENIORUL GAUVAIN
Ci afllnd Lancelot ~i oamenii sai ca regele Artus se apropia
de cetate cu armata lui, se hotartra sa,1 atace mai inainte
de,a avea timp sa,si 1 ntareasca pozitia. Si a doua zi, inca
de la primul ceas ~I diminetii, cavaierii ~eadunara 1 1 1fata
castelului, unde Lionel ~i Hector, cei doi regi veri, pusera
la cale planul de lupta. Dupa aceasta, cei din cetate ie~ira
~i armata regelui Artus se napusti asupra lor: ~i astfel,
batalia 1 ncepu, grea ~i cu toate fortele.
Din prima clipa, dnd il zari pe Lancelot, seniorul Gaul
vain se1 nhpsebine 1 n~a, ~i aflati caapasa 1 na~afel in scari,
1 ndt crezu caaresarupa tragatorile ~eii.Amindoi seciocnira
ca zgomotul tunetului ceresc ~i se dobortra la pamint;
dar seniorul Gauvain cazu cu at1 ta greutate, 1 ndt era mai,
mai sa,si rupa bratul.
Ot despre Lancelot, dupa ce 1 ncaleca iar pe cal, se afunda
in valma~agul luptei, unde incepu sa izbeasca, in dreapta
~i in stinga, cu lovituri puternice, cu atita vigoare 1 ndt
sabia lui batea ca 0 aripa de pasare, ~i il ucisemai int1 i pe
Helian din Irlanda, care 1 i ocupase locul laMasa rotunda.
Lionel, Hector, Bohor ~i Lancelot pareau ca sint pretu'
tindeni; spadele Iestraluceau ca flacarile cerului ~i, vazin'
dwle, oamenii lor se simteau tot pe atit de imbarbatati
pe dt de nauciti sesimteau du~manii lor; pe scurt, eei din
afara ar ti avut mari pierderi 1 n ziua aceea, daca n,ar ti
fost regele Artus, care facea minuni pentru apararea alor
sai ~i,i spinteca pe cei care voiau sa,1 opreasca, de parca
n,ar ti avut alta armura dedt amartta lor piele. ~i, lacaderea
noptii, cavalerii din Gannes, care erau mai putin numero~i,
se desprinsera din incle~tare ~i se retrasera 1 ncetate.
T otu~i, marea ~i minunata biitalie reincepu a doua zi ~i,
vreme de doua luni ~i mai bine, cele doua armate s,au
luptat de patru ori pe saptamina: a~aau pierit numero~i
viteji ~i buni cavaleri. Dar, dupa acest rastimp,' regele ceru
un armistitiu de opt zile, caci incepea sa'I bata gindul
ca nu seva alege cu mare lucru din asediul acesta.
- Gauvain, Gauvain, 1 i spuse el nepotului sau, ma tern ca
m,ai facut sa ma apuc de 0treaba 1 ncare avem mai mult
de pierdut dedt de d~tigat, 1 ntr<atit de viteji ~i de iscusiti
sint in lupta Lancelot ~i neamurile lul!
Seniorul Gauvain ingenunche ~i raspunse doar atit:
- Sire, pentru numele Domnului, acorda,mi favoare!
Regele i,o acorda cu draga inima ~i,1 ridica de jos IU1 ndwl
de mina.
- Sire, iata ce favoare ti,am cerut: ingaduinta de a,1 acuza
pe Lancelot de tradare: daca va 1 ndrazni sa sustina ca nu
i,a ucis mi~e1 e~tepe fratii mei, voi dovedi luptind eu 1 nsumi
cu el ca i,a ucis ~i, daca am sapot sa,1 biruiesc, va ti cum
nu se poate mai bine ~i pentru mine, ~i pentru maria,ta;
dar daca voi ti eu 1 nvins, ai sa 1 nchei cu eI ~i cu urma~ii
lui 0 pace pentru totdeauna. .
La auzul acestor cuvinte, regele simti cum 1 1 podidesc
lacrimile: ~i,ar 6. daruit cu draga inima cele mai bune
eetati ea nepotul lui sanu seincumete la0asemenea lupta!
Oar seniorul Gauvain II ~i ehemase pe unul dintre seutierii
lui ~i,i ineredinta solia pentru Laneelot.
- Seniore, spuse slujitorul plingind, n,am sa due-
Ooamne fereste! - asemenea solie. Tii atlt de mult sa te
duci lamoart'e? Fie,ti mila de domni~,ta: nu mai esti tlnar
~i ai luptat destul i~viata. '
Oar seniorul Gauvain ii raspunse ca asemenea euvinte nu
aveau nici un rost, ~i slujitorul trebui sa,i dea aseultare
stapinului sau. De dimineata se duse dar in fata eetatii ~i
fu eondus la Lancelot care, dupa ee il aseulta, fu euprins,
larindwi, de 0mare intristare.
- Hei, prietene, ii spuse eI slujitorului, n,a~fi vrut sa ma
lupt eu monseniorul Gauvain pe care i1 pretuiese ea pe un
mare viteaz si care a fost alaturi de mine din vremea dnd
am fost inve~tit eavaler. Dar cum a~putea sa nu,i raspund
dnd ma aeuza de tradare, luerul eel mai urit de pe lumea
aeeasta? Dedt sa lupt eu dinsul, m,a~masura bueuros eu
doi dintre eei mai viteji eavaleri ai Mesei rotunde1 . ..
Du,te ~i spune,i mariei,sale regelui ca a~vrea sa,i vorbese.
Seutierul pleca de zor ~i, de indata ee regele aHaraspunsul
lui Lancelot, trimise pe monseniorul Gauvain, pe regele
Carados ~i pe regele Yon; toti patru inaintara fara arme
eatre poarta eetatii. Laneelot se grabi sa iasa intru intimpi,
narea lor, impreuna eu fratele sau ~i eu eei doi veri regi,
~i desealeca primul ~i il saluta pe rege; dar regele nuli
raspunse lasalut, gindindwse ea, daca ar raspunde, nepotul
sau s,ar supara foe. ~i, intr,adevar, seniorul Gauvain se
grabi sa vorbeasea in locul regelui:
- LaneeIot, maria,sa regeIe, unehiul meu, a venit sa te
asigure ea, daca ai samainvingi in lupta noastra, varenunta
la asediu ~i se va intoaree in regatul Logres.
- Seniore Gauvain, ii spuse LaneeIot, daca ai vrea, am
renunta la lupta aceasta, cu toate ca, dupa invinuirea
domniei,tale de tradare, nu pot sa renunt fara primejdia
de,a ma face de rll~ine. ~i tine seama ea nu vorbese din
la~itate, caei, inarmat ~i calarindwmi ealul meu, a~putea,
eu voia Domnului, sa ma apar in lupta eu domnia,ta. Dar
doresc atit de mult safimin pace indt, pentru aeeasta, ti,a~
face eu draga inima inehinare, eu toti eei din neamul meu,
in afara doar de eei doi veri ai mei, care sint regi; voi pleea
miine din Gannes, deseult, in cama~a, voi ramine in sur,
ghiun vreme de zeee ani, la nevoie eu totul ~i eu totul
singur; ~i te,a~ierta pentru moartea mea, daca s,ar intimpla
sa mor in aeest rastimp, numai sa pot ramine la intoareere
in preajma domniei,tale ~i a mariei,sale regelui, einste de
care ma bueuram mai inainte. Si iti jur pe toti sfintii ca
nu I,am ueis cu singe rece pe Gaheriet, fratel~ dodmiei,
tale, ~i ca moartea lui m,a indurerat nespus de mult.
Clnd il auzira pe Li.neelot vorbind a~a, toti eei care erau
de fata simtira cum Ii se umplu oehii de Iaerimi.
- Gauvain, spuse regele, nepoate draga, fa ee te roaga
LaneeIot, caci nieiodata vreun viteaz n,a oferit attt de
mult ea sa se raseumpere!
- Rugamintile n,au nici un rost, raspunse seniorul Gau,
vain; mai bueuros a~fi sa mi se smulga inima din piept
dedt sa renunt Ia Iupta aceasta. Ori moartea, ori viata
mea! Sint atit de indurerat de moartea lui Gaheriet, indt
mai bueuros a~fi samor dedt satraiese fad sa,l fi razbunat.
~i intinse eautiunea. Dar povestea se intrerupe aiel, ea sa
depene despre Mordret.
De indata ee pleca regele Artus ~i se vazu stapinul tarii
Logres, Mordret ineepu sa dea serbari mari la eurte ~i
daruri bogate, a~ainett eueeri in seurta vreme inimile eelor
mai ma1 ti dregatori. Atunci puse sa se scrie serisori minci,
noase, peeetluite eu un sigiliu asemanator eu al regelui
Artus, ~i serisorile Ii furil duse, din porunca Iui, reginei,
iar regina Ieinmina unui episcop, care se afla a~ezat linga
dinsa, ca sa Ie citeasca in fata intregii curti. Or, scrisorile
eontineau cele ee urmeaza:'
Eu, Artus,
regele !arii Logres,
trim it salutul meu tuturor oamenilor mei !
Fiind ranit de moarte de catre Lancelot du Lac iar oamenii
mei ucifi, sau fnjrfn!i, ma cuprinde mila de voi din pricina
dragostei ~i a credin!ei pe care mi le'afi a/'atat totdeauna.
De aceea va rog, pentru binele vostru fi pentru pacea rega,
telor fi a pamtnturilor mele, sa,l alegeti ca rege pe Mordret,
pe care ;[ !ineam drept un nepot al meu, dar care nu era
nepot. $i va mai cer de afifderea, pe temeiul juramintelor
pe care mi le,a!i facut, sa i,o dati pe regina ca so!ie: altmin,
teri, 0 mat-e nenorocire se va abate peste voi, caci, daca nu
este casatorita, Lancelot va veni s,o ia cu de,a sila si lucrul
acesta, mai presus de toate, mi,ar fndurera sufl:tul.
Cind termina episcopul de citit, Mordret se prefacu ime,
diat ea le~ina de durere ~i cazu, moale, in bratele unui
eavaler. Dar regina, care credea ca scrisoarea era adeva,
rata, ineepu sa plinga ~i sa se tinguiasca ath de amarnic,
ca nu era omsanu i sefaca mila de ea. ~i cind seraspindi
vesteainpalat ~iprin cetate, toti, saraci ~ibogati, fura cuprin~i
demare jale; zi ~i noapte, vreme de0saptamina, toata lumea
plinse: caci regele Artus fusesetotdeauna blind ~iingaduitor
~i era suveranul eel mai iubit deoamenii simpli din popor.
In vremea aceasta, baronii tinura sfat ~i gasira cu cale ca
luerul eel mai bun era sa,I faca rege pe Mordret ~i sa,i
dea pe regina Guenievra de sotie. De aceea, au trimis dupa
amindoi; ~i aflati ca, in momentul in care intra regina in
sala, toF sesculara in fata ei ~i 0primira cu mare dragoste;
apoi eel care era mai bun de gura ii spuse:
- Marita,doamna, stapinul nostru regele, care era un
barbat ath de viteaz, a murit ~i s,a stramutat de pe lumea
aceasta ~i, cum regatul nostru nu poate sa ramina fara
cirmuitor, se euvine sa alegem un bun cavaler care sa fie
vrednic sa,1 conduca ~i caruia sa,i fii sotie. Dar vrem sa
~timce crezi ~i maria,ta.
Regina Ie raspunse, in schimb, ca nu,i erau gindurile la
maritat ~i spuse ca mai degraba va parasi tara. La care
baronii ii raspunsera ca regatul nu putea ramine fara un
stapin in stare sa,1 apere ~i ca dinsa trebuia cu toata taria
sa Iefaea pe voie ~i sa,I ia in casatorie pe Mordret pe care
it alesesera ei. Ah, cind auzi numele acesta, regina crezu
ca 0sa,i sara inima din piept! Dar nu indrazni sa arate ce
simtea.
- Dragi seniori, Ie spuse ea, aeordatiHui un mic ragaz:
peste opt zile amsava dau raspunsul.
~i se retrase in camerele ei.
Aeolo, incepu saplinga, sa,~i zgirie fata, sa,~i fringa miinile
~i sasuspine din toata inima. Apoi chibzui putin ~i trimise
una dintre domni~oarele ei de onoare sa,1 caute pe Tarquin:
un slujitor care pe vremuri fusese in slujba regelui Claudas,
dar ajunsese seutierul ei, apoi regele it investise cu ordinul
de eavaler si era, in momentul acela, omul in care avea mai
multa iner~dere, ~i cu drept temei. Ond intra T arquin,
regina ii porund fetei sa piece; apoi ii spuse:
- Preabunule prieten, baronii regatului vor sa ma marite
cu Mordret, care este, iti spun adevarul, fiul regelui Artus,
sotul ~i stapinul meu, ~i al sotiei regelui Lot; ~i, chiar de
n,ar fi, mai curind a~vrea sa fiu arsa de vie decit sa ma
casatoresc cu acest tradator lipsit de lealitate! De aceea,
vreau sa ticsesc turnul din Logres cu cavaleri, eu osta~i,
cu arbaletieri ~i cu tot felul de merinde ~i de arme; ~i,
daca are samaintrebe dneva de ce, voi spune eain vederea
apropiatei serbari. Apoi am sa ma inchid inauntru. Ce
parere ai despre toate acestea?
- Marita,doamna, am sa'ti gasesc garnizoana. Cu toate
acestea, daca vrei sa,mi dai aseultare, e bine sa trimiti un
sol in Galia, ca sa ~tii daca regele a murit intr,adevar,' caci
mie imi spune inima ca n'a murit. Iar daca maria,sa a
murit, ii vei trimite yorba lui Lancelot sa,ti vina in ajutor:
nieiodata nu va indrazni Mordret sa,l a~tepte pentru 0
batalie in toata regula.
A~as,a ~i facut: dupa ee turnul fu bine inzestrat eu me,
rinde ~i eu oameni, toti viteji ~i devotati, regina seretrase
in el ~i, dnd veni Mordret in ziua soroeita dupa raspuns,
regina porunci sa se ridiee podul ~i ii striga printr,un
erenel:
- Mordret, Mordret, pentru nenoroeirea domnieiitale ai
vrut sa ma ai ea sotie, de voie sau eu sila. Mi~elia aeeasta
ai s'o plate~ti eu e~pul!
Numaidedt, Mordret, euprins de minie, porunei sa fie
asediat turnul din toate partile, eu seari si eu masinarii
de razboi, dar eei dinauntru 'se aparara cu 'atita stra;nicie,
indt in curind mai bine de douazeci de morti zaceau prin
santuri, asa ca asaltul inceta. ~i tot asa s,a mai intimplat
des~ori, ;reme de doua luni. .
Dar povestea seintrerupe acum, ca sa spuna ce s,a ales de
batalia dintre Laneelot :;;i monseniorul Gauvain.
Dimineata, Laneelot avu destui oameni de seama ca saH
puna an~ura ~i, dnd fu gata, incaledi pecalul sau de lupta,
puternie :;;isprinten, eu armura pina lacopite. T oti ceilalti
inealecara pe eai easa,linsoteascii pina in paji~te, la po~lele
zidurilor, unde urma sa aiba loc lupta; dupa aeeea se
retrasera in barbacanele eetatii: eaei a~a era intelegerea
intre regele Artus :;;i regele Lionel, ea nimeni sa nu se
apropie, oriee s,ar intimpla.
La rindul sau, seniorul Gauvain sosi ~i el, escortat de 0
multime de conti ~i de baroni; dar pe dt de veseli pareau
insotitorii lui Lancelot, pe atit de posomoriti pareau ai lui
Gauvain. Regele Artus, foarte indurerat, il apuca de mina
~i 1 1 conduse ill paji~te; regele Bohor, de asemenea, 1 1
conduse ~i el pe Lancelot. Apoi cei doi regi pornira ~i,
dupa ce,~i facura semnul crucii, cei doi luptatori dadura
pinteni ~i se avintara in goana mare a cailor.
Ziua era frumoasa ~i senina iar soarele i~i rasfringea razele
in luciul armelor; dar, dnd seciocnidi, pard ar fi rabufnit
un tunet: lancile serupsera de linga pumni, sarira in bucati
pina la cer ~i luptatorii i~i izbira atit de cumplit trupurile,
ca mai,mai sa plesneasca: sa,i fi vazut cum zburau prin
aer! Atunci caii, despovarati de stapinii lor, pornira in
goana fiecare in dte 0parte, fi'"(raca cineva sase gindeasca
macar sa,i opreasea.
Primul care se scula de jos fu Lancelot, dar era inca bui,
maCit de pe urma caderii :;;inu ~tiaunde seafla. ~i seniorul
Gauvain, dupa ce,~i lua scutul, care,i sarise de lagit, incepu
s'o roteasca pe [rumoasa Escalibor, stra\,nica spada pe care
i,o imprumutase pentru lupta aceasta regele Artus ~i, cu
ea, ii aplica 0 lovitura atit de puternica, in cap, indt ii
corfi coiful. Aflati insa d lovitura 1 1 readuse pe Lancelot
in fire: riposta :;;iel fara saseuluiasca ~i lameIelucitoare ~i
taioase incepura sa zboare mai repede ca vintul, avintin,
du,se, intordndwse, inaltindwse :;;icoborind. ~i astfel, timp
indelungat, otelul spinteca aerul: scuturile cazura bucata
cu bucata, coifurile i~i pierdura nestematele, care erau de
mare pret, ochiurile cama~ilor de zale incepura sa sara ~i
adeseori spadele atinsera carnea goala, lasind sa curga
singele ~iroaie: astfel indt pe la ceasul al treilea din zi,
daca cei doi luptatori ar fi avut aceea~i mare putere ca la
ineeput, n'ar mai fi ramas multa vreme in viata, atit de
prapadite Ie ajunsesera armurile; dar erau obositi in a~a
masura, indt Ii serasuceau spadele in mina dnd se loveau.
Atunci seniorul Gauvain, eel dintii, se trase inapoi ~i se
rezema in resturile scutului, casa,~i mai traga putin sufletul.
Laneelot facu ~i el la fel. Vazindwl, Lionel ii spuse in
\,oapta Iui Hector:
- Draga vere, sa ~tii ca mi,e teama ~i mi s,a strecurat 0
'indoiala 'insuflet pentru Lancelot! Este pentru prima oadi
dnd '1 l vad odihnindwse 'intimpul unei lupte.
- Sire, 'ii raspunse Hector, face asta din dragoste fata de
monseniorul Gauvain; ~tiu prea bine ca nu are nevoie!
Ynvremea aceasta, cei doi cavaleri ram'ineau neclintiti,
sprijiniti 'in scuturi. $i seniorul Gauvain, de buna seama,
avea dreptate saa~tepte a~a, cad a~aera el harazit, deoarece,
pe masura ce se apropia ceasul amiezii, 'ii sporeau puterile,
ca sa descreasca iara~i, treptat, p'ina ce ajungea la vigoarea
lui obi~nuita. Dar, am sa va spun cum dob'indise harul
acesta: povestea de fata, 'intr,adevar, nu lasa nimic nela,
murit, 'intr,at'lt Ie~tiede bine pe toate.
Clnd s,a nascut pruncul, regele Lot din Orcania, tatal lui,
a poruncit sa fie aratat unui pustnic care ducea 0 viata
ath de evlavioasa, 'inc'1 tDomnul nostru Isus Cristos sav'1 r~ea
adeseori minuni prin el. Cucernicul I,a botezat cu draga
inima ~i i,a pus numele Gauvain.
- Precucernice, i,a spus unul dintre cavalerii care aduse,
sera pruncul, fa 'inasafel ca re!!atul Orcaniei safie m'indru
de sfintia,ta ~i ca Hit~1 acesta, cind va ajunge lav'irsta de a
minui armele, safiemai iscusit in minuirea lor dedt oricare
altul.
- Seniore, nu de la mine vin asemeneil haruri, ci de la
M'intuitorul nostru. Amsama rog lui Dumnezeu pentru el.
Ramii aici pina miine diminea~a.
~i, a doua zi, indata ce termina slujba sfintei liturghii,
cucernicul veni la cavaler ~i,i spuse:
- AHa, seniore draga, ca baiatul acesta va fi mai viteaz
dec'1 t toti f'irtatii lui si ca la amiaza, care este chiar ceasul
la care ~primit sflnt~1 botez, vigoarea ~i curajul lui VOl' fi
atit de mari indt orice truda ~i oridta osteneala ar fi 'indurat
cu 'incepere de dimineata, se va simti atit de proaspat,
atit de sprinten, de parca n,ar fi facut nimic.
De aceea, dnd seniorul Gauvain se masura 'in lupta cu
vreun cavaler de mare vitejie, 1 1 zorea ~i,1 hartuia p'ina la
pr'1 nz: 'in momentul acela, ajungea el insu~i mai puternic
~i mai vioi dec'1 tfusese la 'inceputul luptei ~i mvi era greu
sa,si biruiasca dusmanul istovit.
Ci 'iata ca se ade~eri din plin ca avea darul acesta 'in ziua
in care se lupta cu fiul regelui Ban din Benok, caci, la
amiaza, senapusti deodata asupra lui ~i 'incepu sa,l loveascii
peste scut, peste cama~a de zale ~i peste coif cum ar fi izbit
'intr,o nicovala, asaindt '1 lrani 'inmai mult de zece locuri.
Lancelot se apiir~cum putea mai bine, dar suferea mult,
~i regele Bohor nu seputu stap'ini sanu spuna tare:
- Dumnezeule, dar ce vad? Vitejie, ce te,ai facut? Vai,
draga seniore, e~ti oare legat prill. farmece, de te la~i 'invins
de un singur cavaler?
A~a merse lupta pina la eel de,al ~ase1 eaceas din zi. Dar,
'in momentul ace1 a, Lancelot, caremairasuflaseputin.se
napusti la r'1 ndul sau asupra monseniorului Gauvain ~i
incepu a,1 izbi cu lovituri atit de puternice, 'indt '1 lfacu sa
seclatine pe pidoare ~i red~tiga mult teren. Astfel, monse,
niorul Gauvain se vazu 'in curind in mare primejdie de
moarte: era intr,o stare at'it de jalnica, 'inch s'ingele Ii
curgea pe gura ~i pe nas.
La vecernie, cei doi cavaleri erau raniti in at'itea locuri,
ca altii in locul 101' ar fi ~i murit pina a~unci. Lancelot tot
mai lovea, dar monseniorului Gauvain, oric'1 tde tari ciolane
avea ~i oric'it de stapin pe sine ar fi fost, abia ii mai ram'inea
putere sa,~i ridice scutul. Vaz'ind aceasta, fiul regelui Ban
se dadu dtiva pa~i inapoi.
- Seniore, ii spuse el, ar fi tocmai bine sa fii multumit
acum, cad daca acela care aduce altuia acuzatia de tradare
nu ainvins p'ina lavecernie, apierdut cauza. Fie'ti mila de
domnia,ta!
- Fii sigur, ii raspunse monseniorul Gauvain, ca unul
dintre noi trebuie samoara pe terenul asta.
Spun'ind a~a, 1 1 apucii pe Lancelot de mijloc, dar Lancelot,
care ~tiafoarte bine sa lupte, 1 1 aduse 'intr,un genunchi ~i,1
dobori naprasnic pe pintece; apoi se duse in rata regelui.
- Sire, ii spuse el, te rog sa,i ceri monseniorului Gauvain
sa lnceteze lupta aceasta, caci, de yom mai urma, are sa
se Intimple 0 nenorodre.
- Lancelot, dispunse regele mi~cat de Ingaduinta acestuia,
Gauvain vaface cumvavoi el; dar domnia,ta poti prea hine
saIncetezi lupta, caci ceasul vecerniei atrecut.
- Sire, daca nu m,a~teme ca m,ai mustra, a~parasi dmpul
de lupta.
- N,ai putea face altceva pentru care siqi fiu mal recu'
noscator.
- Plec ded cu Invoirea mariei,tale.
- Domnul sa te aiba In paza lui ca fiind eel mai bun ~i
eel mai respectuos dintre cavaleri.
Atunci Lancelot parasi dmpul de lupta ~1 se lntoarse
la ai lui.
- Ce fad, draga seniore? Ii striga Hector, dnd Lancelot
se apropie. Ai sa,1 la~i sa scape pe du~manul Domniei,tale
de moarte, care te'a Invinuit de mi~elie? El te,ar fi ucis,
daca ar fi putut! Intoarce,te, draga seniore, ~i taie,i ghul:
a~ava lua sflqit razboiul nostru.
- Fereasca Dumnezeu! Mai bine sa primesc 0lovitura de
lance In piept dedt sa ucid un barbat atlt de viteaz!
- Cu ath mai rau! spuse regele Lionel. Cred ca te vei
dii de bunatatea domniei,tale.
PLECAREA SPRE MAREA BRETANIE.
MOARTEA LUI GAUVAIN
Gnd se Intoarse Lancelot la palatul din Gannes ~i dnd
medicii Ii examinara ranile, seminunara camai era Inviata.
In vremea aceasta cei din Logres alergau sa,l ridice pe
monseniorul Gauvain, did nu mai putea sa se tina pe
picioare, ~i il dusera In cortul regelui, care Ii spuse pllnglnd
de mila:
- Draga nepoate, nebunia domniei,tale te,a ucis, ~i e 0
mare paguba, caci nu seva mai ridica niciodata din neamul
domniei.tale un cavaier ath de bun.
Monseniorul Gauvain era In asemenea hal lndt nu putu
sa raspunda un cuvlnt, ~i, vazlndwl cum e, fiecare Incepu
sa pllnga ~i sa se minuneze di se aparase ath de frumos,
a~aranit cumera, impotriva celui mai bun cavaler din lume,
aflat In toata puterea virstei: caci Lancelot nu avea peste
cincizeci de ani, In vreme ce monseniorul Gauvain avea
aproape ~aptezed, pe atunci.
Toata noaptea, ranitul se pllnse: se temeau ca wavea s'o
mai dudi pina in zori. Doftorii socoteau rani Iepe care Ie
avea pe corp atlt de ingrozitoare, Inch toti erau tulburati;
spuneau ca,l vor lngriji bine, folosind tot ce ar fi potrivit
pentru asemenea rani, dar ca se temeau ca nu vor putea
lecui rana adlnca pe care 0avea la cap. A~aca, auzindwi,
lacrimile regelui ~i ale tuturor celor care se aflau acolo
curgeau In stropi mari pina la pamlnt.
Dimineata, un slujitor intra In cort: era trimisul reginei
Guenievra. Dupa ce i,a salutat pe rege ~i pe slujitorii lui,
trimisul povesti tot ce se Intimplase in Bretania cea mare:
cum se Incoronase Mordret prin ~iretenie, cum prirnise
Inchinarea tuturor ~i cum 0tinea pe regina impresurata
In turnul din Logres.
- Ah, Mordret, spuse atunci regele, nicidnd un parinte
nu i,a facut fiului sau ce,am sa'ti fac eu tie, caci am sa te
ucid cu mlinile mele!
Mai multi dregatori de seama auzira cuvintele acestea ~i
astfel a8ara ca Mordret era fiul regelui Artus. Apoi, regele
dadu porund. sa se pregateasca toata armata de piecare
pentru a doua zi, ~i de indata incepu stringerea ~i demon.
tarea corturilor ~i a pavilioanelor. Apoi puse sa se prega,
teasca 0 lectica foarte buna pentru monseniorul Gauvain,
dici nu voia cu nid un chip sa,1 paraseasca, spunlnd ca,
daca ii va muri nepotul, tinea safie In preajma lui, ~i ca,
daca va trai, vafi cu atlt mai bucuros ~i mai fericit. ~i, de
Indata ce selumina de ziua, armat.a pomi ladrum.
Calarira ~i tot calarira pina ajunsera Iamalul marii. RegeIe
ceru ca monseniorul Gauvain safie culcat chiar In corabia
lui. Apoi baronii se Imbarcara ~i ei, cu caii ~i cu oamenii
lor ~i, cum vlntul era prielnic ~i batea tare in directia
trebuitoare, marinarii ridicara plnzele.
Laputin timp dupa aceea, monseniorul Gauvain, care era
foarte slabit, deschise ochii ~i Ingaima:
- Doamne, unde ma aflu?
- Seniore, s1 ntempe mare, raspunse un cavaler; ne 1 ntoar,
cern 1 nregatul Logres.
- Binecuv1 ntat fie Domnul nostru Isus Cristos care ma
lasa sa mor 1 nBretania albastra!
- Cum, draga seniore, crezi deci cii vei muri at1 t decUrlnd?
- Da. Afla~i ca n'o mai duc doua zile. ~i s1 nt mai pu~in
1 ndurerat de moartea mea dedt ca,mi voi da duhul fara sa,1
revad pe LanceIot: daca a~fi putut sa,i cer iertare cam,am
purtat at1 t de nebune~te fa~ade el, am credin~a ca sufletul
meu ar fi mai 1 mpacat dupa moartea mea.
- Draga nepoate, 1 i spuse regele care venise 1 ntre timp,
sminteala domniei,tale mi,a adus mare paguba, eaci mi te
smulge pe domnia,ta, la care tineam mai mult dedt la
orice, ~i totodata cami,1 rape~te pe Lancelot. Vai, niciodata
n,ar fi avut Mordret at:1 taindrazneala 1 ndt sasav1 rseasca0
asemenea mi~elie daca Lancelot, cel mai bun cav~ler din
lume, ar mai fi riimas 1 npreajma mea!
- Cum, fratele meu Mordret a fost oare neloial fa~a de
maria,ta?
Regele povesti ce se 1 nt:1 mplase. Auzind, monseniorul
Gauvain fu mai uimit ~i mai 1 ndurerat dedt s,ar putea spune.
- Vai, 1 nseamna a~adar ca amtrait prea multi ingaima el.
De,a~mai putea sa lupt, a~fi cel mai cumplit du~man de
moarte al fratelui meu, dar nimenea nu ma va mai vedea
vreodata cu armele 1 nm1 na.
Rostind aceste cuvinte, monseniorul Gauvain le~ina~i regele
fu cuprins de at:1 taintristare, ca nu I,ar fi putut vedea vreo
fiinta omeneasca fara sai sefaca mila deel. Cu toate acestea,
mo~seniorul Gauvain se trezi din Ie*in ~i, fadndu,i semn
regelui savina mai aproape, ingaima cu glasul foarte stins:
- Draga unchiule, eu ma prapadesc. T e rog, in numele
Domnului, sanu te Iup~i de unul singur cu Mordret, caei,
daca vei fi uds de mina omeneasca, de mina lui vei fi uds.
Dwi salutul meu maciei,sale regina ~i vitejilor mariei,tale,
dintre care nu,l va mai vedea nici unul pe Lancelot. Durn,
nezeu sa,I aiba in paza lui: eu el seva narui stilpul cavab
rismului! Trimite,i yorba ca,l salut ~i ca,l rog savina sa,mi
vada morm1 ntul, dupa ce ma voi prapadi, caci nu are 0
inima at1 t de impietrita inc:1 tsa nu i sefaca mila de mine.
Sire, i~i cer sa ma inmormintezi 1 nbiserica Sflntul ~tefan
din Camaaloth, linga fra~ii mei ~i in aceea~i cripta cu
Gaheriet, ~i sa pui sasescrie pe lespede:
Aici zac Gahet'iet si Gauvain
pe care Lancelot du Lac i,a ucis din vina lor.
Desigur, asedia~ii n'ar fi putut sa reziste multa vreme atlt
din cauza ma~inilor de aruncat pietre ~i a eatapultelor,
care bateau turnul, dt ~i din cauza asalturilor Iui Mordret
si aoamenilor Iui, daca n,ar fi fost voinici si viteji. In vremea
~ceastaMordret chema IaeI marimile din Sco~ia, din Irlanda,
din Galles ~i din muite ~ari straine, care i~i primisera fiefucile
delacoroana din Logres; *i, decumii vedea, Iefacea daruri
atit de bogate ~i ii primea cu a~ade mari onoruri, indt
ramineau cu to~ii ului~i: datorita acestor fapte Ii lega de el
foarte bine *i to~i spuneau canwl vor parasi, d il vor apara
impotriva tuturor, ehiar ~i impotriva regelui Artus in per,
soana, daca s,ar mai intoarce pe lume. A~acheltuia Mordret
avu~iiIevisteriei pe care i Iedaduse regele in pastrare.
Intno zi, dnd se intorcea sa asaIteze turnul, i se spuse ca
regele Artus seimbarcase casarecucereasca regatul Logres,
~i sesim~i cainnebunit, cad setemea calipsa Iui de lealitate
sa nu,i dauneze, daca s,ar incinge 0batalie. Le ceru celor
in care avea mai muita incredere sa,1 pova~uiasdi.
- Sire, ii spusera ei, nu avem a,~i da aita pova~a dedt
pe aceea de a,~i stringe for~ele ~i de a poroi impotriva Iui
Artus, punindu,i in vedere sa paraseasca pamintul acesta
peste care te'au pus stapin maimarii regatului. Oamenii
lui sint obositi si raniti: nu VOl' putea satina piept celor ai
mariei,tale, c~r~sint ~u mult mai nume;osi si [oarte vioi,
caci de multa vreme n,au mai luptat. "
Mordret se simti [oarte imbarbatat de aceste cuvinte. Isi
chema toti baro~ii ~i toate marile capetenii ~i, dnd ajunse:a
la Londra, Ie [agadui ca,i va rasplati dupa puterea lui,
daca Dumnezeu 1 1 va invrednici sa d~tige batalia, a~aindt
toti sehotarira sa porneasca la drum a doua zi ca sa iasa
in calea regelui Artus.
REGINA INTR,Q MANASTIRE
DE CALUGARITE
Invremea aceasta regina Guenievra ~i cei din turn semirara
vazind ca seridicase impresurarea, dar aHararepede ~tirile.
~i regina, dnd IeaHa, [u deopotriva bucuroasa ~i indurerata:
bucuroasa de eliberarea apropiata, intristata pentru ca se
temea pentru viata ei. Daca Mordret va fi invingator, se
gindea ea, sevaintoarce ~i mavaucide; dar dacavainvinge
regele, niciodata n,are sa creada ca Mormet nu m,a avut
trupe~te, ~i mavaucide deindata cevadacu ochii demine.
Am sa ma rog totu~i Domnului nostru lsus Cristos sih
harazeasca lui biruinta 5i onoarea acestei batalii, dar sa,1
induplece sama crute: d~vafi miniat pe mine. )}I~i petrecu
noaptea rugindwse din toata inima ~i Mintuitorul ii
asculta ruga.
A doua zi, de indata ce mijira zorile ~i se lumina de ziua,
regina pleca din turn cu doua domni~oare de onoare, care
ii erau cele mai devotate, ~i cudoi seutieri foarte siguri,
care dueeau, fieeare, dte un cal de povara incareat cu aur
~i cu argint. ~i merse. atita calare in tovara~ia lor, pina dnd
ajunse la 0abatie de maicute, ctitorita de suamosii ei.
I sefacu acolo p~imirea ce se'cuvine und doamne d~rang
ath deinalt cumeradinsa, dar, dupa ceceruse sasedesearce
caii de povara, Iechema pe cele doua domni~oare de onoare
~i Ie spuse:
- Domni~oarelor, puteti pleca, daca vOlt1 , sau puteti
ramine, daca doriti. Eu, una, ramin, vreau sa ma harazesc
lui Dumnezeu ca si maicutele de aiel. Asa afaeut si mama
mea, regina Carm'e1 idei, c~re a fost pre!uita ca 0'doamna
cumsecade ~i care ~i,a petrecut aici zilele pe care Ie mai
avea de trait.
Domni~oarele raspunsera pllngind ca nu voiau s,o para,
seasca, ~i, impreuna, plecara dupa maica stareta, careia
regina ii ceru ve~minte calugare~ti pentru toate trei.
- Vai, marita,doamna, raspunse stareta, daea maria,sa
regele s,ar fi stramutat cu sufletul din veac, noi te,am primi
cu mare drag ~i te,am face stapina peste noi toate! Dar este
in viata, ~i nu cutezam sate primim, caci fara doar ~i poate
ne,ar ucide ~i ne,ar nimici. De altmintrelea, maria,ta nu
ai putea, fara indoiala, indura rinduiala noastra, maria,ta,
care te,ai hucurat de toate inlesnirile lume~ti: e de prea
mare truda...
Dar regina trase laparte ~i 0 lamuri ca, daca ar refuza
s,o primeasca ~i daca i s,ar intimpla vreo napastuire in
afara de zidurile manastirii, regele n,ar zabovi saIetraga pe
calugarite la raspundere; apoi ii marturisi marea ingrijo,
rare ~i teama pe care 0 avea ~i de ce anume dorea sa se
harazeasca lui Dumnezeu: atha starui, indt pina la urma
stareta consimti s'o primeasca, spunind ca,i va da valurile
monahale dad regele va h uds de catre Mordret. [ ... ]
Cind se insera, la Douvres, cum dormea in pat, regelui
Artus i se paru ca,l vede pe nepotul sau Gauvain venind
spre eI, mai frumos dedt 1 1 vazuse vreodata ~i urmat de
multime de sarmani care strigau cu totii:
- Rege Artus, am cucerit intrarea 'casei lui Dumnezeu
pentru nepotul tau, ca rasplata pentru binele pe care ni
I,a facut in timpul vietii! Fa si tu ca el si numai lucruri
chibzuite ai sa savirs~sti!' ,
In vremea asta, mon;e~iorul Gauvain se apropia de rege
~i,i spunea, dupa ce,l imbrati~ase:
- Sire, fere~te'te sa te lupti insuti cu Mordret, did vei fi
ranit de moarte de catre el!
- Chiar de,ar fi sapier, nepoate draga, tot am sama lupt
cu el, raspundea regele, did a~fi un nevrednic dadi nu
mi,a~apara tara impotriva unui tradator. Pe sufletul tatalui
meu Uter Pendragon, jur di n'am sadau indarat!
La auzul acestor cuvinte, monseniorul Gauvain se inde,
parta cople~it de cea mai mare jale.
~i, laputin timp dupa aceea, tot insomn, sefiiceadi regele
vede 0 foarte frumoasa doamna care il lua pe dupa
mijloc ~i,1 a~eza intr,un jilt, in virful unei roti dt toate
zilele.
- Artus, ii spunea doamna aceea, afla di tu e~ti acum pe
roata Norocului. Ce vezi?
- Doamna, mi separe di descopar intreaga lume.
- A~ae. ~i tu ai fost unul dintre puternidi acestei lumi.
Dar nu eom, oridt desus ar fi el rinduit, care sanu trebw
iasca sacada intno zi.
~i, spunind a~a, frumoasa doamna i~i invirtea roata ~i,l
dobora pe rege a~a de mi~ele~te, incit i se parea di era
zdrobit de tot.
Dimineata, dupa ce se trezi, regele i~i fiicu semnul crudi
pefata ~ispuse:
- Isuse Cristoase, iubit Parinte, careIe ai ingaduit sa ma
bucur de atttea onoruri intru vremelnicie, nu ma lasa,
marite Doamne, sa pierd batalia aceasta, ci da,mi biruinta
asupra sperjurilor si miseilor mei vrasmasi!
Apoi seduse saas~ulte ~finta slujba ~i'sa~espovedeasca de
toate pacatele in fata unui arhiepiscop. Apoi porni ladrum
cu oamenii lui.
Dupa doua zile ajunse in dmpia de laSalisbury; era locul
cel mai frumos ~i eel mai mare din dte se puteau gasi
pentru 0batalie ~i acolo voia sa,1 a~tepte pe Mordret. Dupa
cina, in timp ceoamenii lui inaltau corturile, regele seduse
sa se plimbe prin landa ~i, trednd pe llnga 0stinca mare,
cu roca dura, vazu ca ni~te litere, care pareau vechi, erau
sapate in ea:
Pe dmpul acesta va avea loc bdtdlia JataU care va Usa regatul
Logres orfano
A~agdiiau literele aceleapecareIescriseseodinioara Merlin.
Dupa ce Ie dti, regele i~i lasa capul in jos, caci i~i dadu
bine seama ca preziceau deschis moartea lui; cu toate
acestea, jura canu sevaintoarce din drum.
BAT ALIA DE LA SALISBURY:
MA..CELUL
Ci iatacapovestea nespune casainii, care il urau demoarte
pe regele Artus, venisera sa,i dea ajutor lui Mordret, iar el
avea de asemenea cu el 0multime de cavaleri din Scotia,
din Irlanda ~i din Galles: a~adar armata lui era de doua ori
mai mare dedt armata regelui.
Gnd oamenii lui navalira in dmpia de la Salisbury, i?i
gasira in ea dusmanii, care ii asteptau orinduiti in zece
e?aloane, ale car~r stegu1 ete flutu~au in vint. De',ati fi fost
acolo, ati fi vazut toate lancile lasindu,se in jos impreuna,
~i cele doua avangarzi avintindwse una impotriva celeilalte,
si numerosi viteji murind, fara vreo vina, cad in putine
~lipepami~tul seacoperi decavaleri uci;;i,raniti saudobo~iti,
~i multi cai teferi goneau in libertate. Vai, cumplita ciocnire!
~i dnd serupsera lancile, stralucira spadele - aceste fulgere
ale razboiului -;;i cavalerii incepura sa,~i taie umerii,
picioarele ~i bratele, sa,~i scalde lama spadelor in creieri,
dupa cestrapunsesera coifurile. A~aainceput marea batalie
in care afost nimicit regatul Logres. caci nu mai ramineau
atitia viteji dti fusesera odinioara, ~i aproape toti cei care
mai ramineau pierira in ziua aceea.
In fruntea sainilor galopa Arcan, regele lor, care tinea
sa se masoare el, primul, cu un du;;man. Sagremor cel
raznit zbura impotriva lui cu toata iuteala calului sau de
lupta ~i 1 1 izbi atit de cumplit inch ii strapunse scutul
~i cama~ade zale, ii V1 r1virful ascutit al lancii in piept ~i,l
rasturna mort de pe cal. Vazind aceasta, cei din primul
e~alon se napustira asupra sainilor cu atita curaj inch in
scurta vreme ii zdrobira.
Dar luptatorii din Irlanda nu putura indura sa,~i vada
tovara~ii de lupta betegiti a~ade rau: dadura pinteni cailor
~i se napustira ca 0furtuna. Regele lor se indrepta spre
Sagremor eel raznit, a carui lance se rupsese, ~i 1 1 rani in
eoasta; dar in momentul in care regele ii taie ealea, dintr'o
singura lovituca de spada, Sagremor ii zbura capatina cu
coif cu tot. Cu toate acestea, irlandezii erau eu mult mai
numerosi si pe deplin odihniti si vioi, ca unii care nu mai
atacaseri inca, a~aindt ii ucise~aaproape pe toti eavalerii
din primul e~alon; ~i, invalma~agulincaierarii, monseniorul
Yvain fu rapus cu doua lovitud de lance in trup.
Regele Yon vazu nenorocirea aceasta ~i, de buna seama,
fu nespus de indurerat!
- Loiali cavaled, striga el catre ai lui, acum, in lupta asta
grea eel ce,i viteaz sevavedea!
~i se avinta drept inainte, ca 0 sageata de arbaleta, urmat
de oamenii lui, zdrobind ranitii si mortii, si pamintul
incepu saseinro~easca desinge. '[ .. '.] , ,
Pe laeeasul al treilea din zi nu mai ramasesera dedt doua
mii deluptatod inarmud pedmpie: toate e~aloanelefusesera
nimicite, in afara de e~alonul regelui Artus ~i de e~alonul
lui Mordret, care nu intrasera inca in lupta. Regele ii
spuse unui baiat sa se urce intr,un copae ~i, dnd afla ca
oamenii lui Mordret erau de doua od mai numerosi dedt
ai lui, striga in gura mare: '
- Ah, Gauvain, nepoate draga, de s,ar fi indurat Domnul
safii, in ceasul acesta de grea cumpana, alaturi de mine,
cu Lancelot!
Seduse lacavalerii Mesei l'otunde, din care mai ramasesera
~aptezeci ~i doi, ~i,i ruga sanu sedesparta, ci salupte laolalta
~i sa fie pavaza onoarei regatului dt vor putea mai bine.
- Sire, ii raspunsera ei, nu exista nimeni printre noi care
sa nu te ajute pina lamoarte.
Atunci regele ii porund sene~alului Keusaddice stindardul
regatului; apoi, vazind ca Mordret se apropie cu zarva
mare ~i sunete de goarna, de trompete ~i de tobe, i~i facu
semnul crucii, i~i luascutul ~i lancea ~i Ieporunci oamenilor
lui sa inainteze.
BAr ALIA DE LA SALISBURY:
FIUL UCIS DE TATAL LUI
Cele doua e~aloane se izbica cu atl'ta zgomot, indt ai fi
crezut caauzi tot pamintul naruindwse. Regele se indrepta
catre Mordret, de indata ce,l vazu, iar Mordret nu cauUi
sa,l oeoleasca; ba chiar ellovi eel dintii ~i,i strapunse scutul.
Dar cama~a de zale era buna ~i regele ath de robust bdt
nici nu se clinti: dimpotdva 1 1 izbi pe tradator eu atha
putere inch dadu peste cap cal ~i calaret; eu toate acestea,
oamenii sai nwl putura impiedeca pe Mordret de a fi
ridicat iar in ~ade catre ai lui. [... ]
- Vai, slavite Dumnezeule, striga regele, vazind una ca
asta, de ce ingadui oare ea unul dintre vitejii lumii safie
rapus de catre eel mai ticalos?
Apuca 0lance groasa ~i teapana, ~i din nou, in goana cea
mare a ealului, seindreapta catre Mordret. Ci, aflati ca
de data aceasta il strapunse dintf'Jo parte in eealalta pe
mi~el: tot fierul lancii ~i 0 buna parte din miner ie~i prin
~ira spinarii, iar Gillet vazu raza de soare strabatind
corpul data eu lancea, fapt despre care oamenii din partea
locului aveau saspuna mai tirziu ca era un semn al miniei
dumnezeie~ti. Dar Mordret, tn aceea~i clipa, i~i implinta
otelul rece in eoasta regelui Artus: ~i astfel tatal 1 1 ucise pe
fiu, iar fiul 1 1 rani de moarte pe tatal sau.
MOARTEA LUI LUCAN.
SFYR~ITUL LUI ARTUS.
MOARTEA LUI GIFLET
Gnd luptatorii regelui Artus 1 1 vazura cum cade ~i cum Ii
tl~ne~te slngele, 1 1 crezura mort ~i fura cuprin~i atunci de
cea mai cumplita durere din dte poate Indura 0inima de
muritor. Din nou, se napustira asupra oamenilor lui Mar,
dret, ~i cri'ncena ~i mi~eleasca Incaierare tinu plna dnd nu
mai ramasera, In afara de rege, dedt doi oameni vii In
toata landa: Lucan paharnicul ~i Giflet fiul lui Do.
Se rei'ntoarsera la locul unde Isi vazusera suveranul cazlnd.
$i t1 gasira stind In capul oas~Ior!
- Sire, II Intrebara ei uluiti de,a binelea, cum te simti?
- Vai, nu vreau sa mol' In mijlocul du~manilor mei! Sa
mergem ditre marea din apropiere.
Y1urcara pe un cal ~i, sprijinindu,l cum puteau mai bine,
ajunsera, Ia ceasul vecerniei, In fata unei capele care se
numea Capela Neagra, aproape de mare. Regele se duse
sa se piece In fata altarului, unde Incepu sa rosteasca toate
rugaciunile pe care Ie ~tia, ~i toata noaptea se ruga de
Domnul nostru Isus Cristos sa se milostiveasca de oamenii
lui care fusesera ucisi.
Dimineata, Lucan paharnicul ~i Gillet intradi In capela,
fiira armura ~i, vazlndU'~i suveranul Intins In neclintire,
cu bratele Incruci~ate, Lucan Crezu ca se stramutase cu
duhul dintru veac ~i cazu In genunchi.
- Vai, rege Artus, striga el, mare pacat ca ai murit!
Dar regele se ridica de jos cu greutate, caci armura pe
care 0mai purta Inca1 1 lmpovara, ~iI~iImbrati~a paharnicul,
care erafara armura, ~i nu din m!nie, ci din mare Ingrijorare
~i din dragoste 1 1 stri'nse attt de tare la pieptul sau, Inclt
t1 strivi de tot fara sa,~i dea seama, plna Ii zdrobi inima.
$i astfel sufletul lui Lucan sedesprinse de trup; dnd regele
Ii dadu drumul, Lucan cazu mort.
- Sire, striga Giflet, ce,ai [acut!
La auzul acestor cuvinte, regele privi In jurul sau ~i, dnd
1 1 vazu pe Lucan zadnd mort, Incepu sa pllnga.
- Vai, grai el printre suspine, Norocul, care mi,a fost
parinte bun ~i prieten, plna acum, vrea sa,mi petrec 1 1 1
durere ultimele ceasuri ale vietii! Giflet, pune ~eilepe cai
~i sa plecam de aici.
La amiaza ajunsera pe tarmul marii. $i acolo regele Artus
descaleca, apoi I~i descinse spada, 0 scoase din teaca ~i,
dupa ce0privi Indelung, spuse cu tristete:
- Escalibor, spada minunata, cea mai buna din dte au
existat vreodata, In afara.de spada cu ciudate baieri, ai sa'ti
pierzi staplnul ~i cuvenitul domn! Numai Lancelot ar fi
vrednic sate poarte. Ah, dar,ar Domnul nostru Isus Cristos
sapoata sate poarte el: a~aa~fi cu sufletul mai Impacat! ...
Giflet, dincolo de dealul acesta ai sadai peste un lac: du,te
~i arunca'mi spada In el.
- Sire, am sa'ti Indeplinesc porunca. Dar mai bine ar fi,
de,ai vrea, sa mi,o ddruie~ti mie.
- Nu, Ii raspunse regele.
Giflet lua spada; dar, dnd ajunse pe malul lacului, scoase
lama din teaca sa se uite la ea si, vazlnd,o atlt de stralw
citoare ~i de frumoasa, se glndi ca ar fi mare pacat s,o
piarda. Mai bine S'O arunc pe a mea ~i S'O pastrez pe
aceasta ), I~i spuse el ~i, punind,o pe Escalibor in iarba,
I~i arunca propria lui spada in apa; dupa aceea se Intoarse
llnga rege.
- Sire, amfacut ce,mi poruncise~i safac.
- Si ce,ai vazut?
- Nimic de rau.
- Giflet, tu ma amara~ti ~i ma superi fara rost. intoarce'te
la lac ~i arunca spada mea In el.
Giflet seIntoarse pe unde venise, gindindwse ca va arunca
In apa teaca spadei, dar nu lama. $i a~a~i Hicu; dar, dnd
ajunse iara~i In fata suveranului, regele 1 1 intreba:
- Ce,ai vazut?
- Sire, nimic neobi~nuit.
- Asta inseamna ca n,ai aruncat<o Inca! Pleaca de,aici si
faceti,am poruncit: epacat samachinuie~ti in felul acest~!
Atunci fiul lui Do, nespus de ru~inat, se duse pe malul
lacului pentru a treia oad ~i Incepu sa plinga, dnd lua In
mlna stra~nica ~i frumoasa spada, stralucitoare ca 0 piatra
pretioasa, ro~iecum evapaia; cu toate acestea, 0arunca in
lac dt putu mai departe. Ci iata ca In clipa dnd urma sa
atil ga apa, vazu ivindwse 0 mina care 0 apuca de miner
~i care 0roti detrei ori, apoi totul semistui sub apa. A~tepta
mult:, dar nu mai zari altceva dedt freamatul apei.
- Bine, spuse regele dnd afla ce se intimplase. Acum,
preabunule prieten, trebuie sa pleci ~i sa ma la~i. )i afla
ca n,ai sa ma mai vezi niciodata.
La auzul acestor cuvinte, Giflet fu cuprinse de mare jale.
- Vai, sire, cum ar fi cu putinta sate parasesc ~i sa nu te
m.ai vad! Inima mea n,ar putea indura a~aceva! T rebuie
satraiesc sau sa mor cu maria,ta.
- T e rog sa ma asculti, ii spuse regele, in numele iubirii
care ne,a legat mereu!
Atunci, cu ochii plini de lacrimi, Giflet fiul lui Do porni
calare pe calul sau de lupta. ~i aflati ca, in momentul in
care se afla earn la un sfert de leghe, incepu sa ploua ap
de pe nea~t:eptate, indt fu nevoit saseadaposteasdi sub un
copac. Dar, dupa ce se potoli furtuna, privind spre mare,
vazu apropiindl1 'se 0 corabie frumoasa, plina cu doamne
fermecatoare, care trase latarm nu departe de locul in care
illasase pe rege, suveranullui; una dintre ele, care era zina
Morgana, striga ~i regele sescula; apoi, inarmat, urmat de
calul sau, seurea pepuntea corabiei, care i~i intinse pinzele
in vint ~i i~i lua zborul ca 0 pasare. Povestea spune ca s,a
dus de,a dreptul spre.i.mula.Avalon, unde regele Artus mai
tdiie~te inca, culcat intnun pat de aur: bretonii 1 1 a~teapta
sa se lntoarca. ~i astfel se implini cuvintul proorocului
Merlin, care prezisese ca sf1 r~itul regelui Artus va fi un
lucru indoielnic.
Timp de doua zile ~i doua norti, Giflet pllnse fara sa bea,
nici sa manince. Apoi, in cea de,a treia zi, dimineata, de
indata ceincepura pasarelele sadripeasca, incaleca pe cal ~i
se intoarse la Capela Neagra. ~i chiar in clipa dnd intra
inauntru, zari un mormint bogat in fata altarului ~i pe el
erau scrise niste slove care graiau asa:
Aici zace Lu;an paharnicul, pe care ~egeleAttus I,a strtns de
moarte la pieptul lui.
De,abia citise aceasta inscriptie, cafiul lui Do cazu le~inat;
apoi se duse cad caute pe calugarii care slujeau la capela
aceea, spunindwle di nu mai voia saramina printre mireni,
devreme cenid regele ~i nici unul dintre vitejii lui nu mai
traiau, ~i Ieceru sa,l inve~minteze in haine monahale. Dar
nu le,a purtat mult, did n,a mai trait, dupa aceea, dedt
optsprezece zile.
~i povestea parase~te acum subiectul acesta, pentru avorbi
despre monseniorul Lancelot du Lac, despre Hector des
Mares, despre regele Bohor ~i despre regele Lionel, care
ramasesera in Mica Bretanie ~i despre care n,a mai pomenit
nimic demulta vreme.
BAT ALIA DE LA WINCHESTER.
MOARTEA FIILOR LUI MORDRET SI A
LUI LIONEL CEL CU INIMA NESABUiTA.
CONVERTIREA LUI LANCELOT
De indata ce aflara despre moartea regelui ~i despre ce se
intimplase in regatul Logres, segrabira sa,~i cheme oamenii
~i pornira ladrum, casaajunga lamare ~i satreaca inMarea
Bretanie. Dar chiar in ziua in care debarca, Lancelot afla
caregina seprapadise detrei zile in manastirea ei. Desigur,
niciodata 0doamna de rang atit de inalt n,a avut un sf1 r~it
mai frumos nici n,a adus cu mai multa blindete si cu mai
multa dragoste multumita Domnului nostru Isu; Cristos!
Dar Lancelot fu atit deindurerat, canid 0limba war putea
sa,i spuna chinul: pentru ca 0iubise pe regina mai mult
dedt ~i,aiubit vreodata vreun muritor fiinta draga.
Lancelot seindrepta cu oastea lui spre Winchester, unde se
refugiasera cei doi fii ai lui Mordret. ~i, dnd aflara ca se
apropia Lancelot, i~i spusera ca era mai bine sa infrunte 0
batalie, a carei biruinta le'o vadaDomnul, deseva indura,
decit saumble fugari prin tara. De aceea au ie~it lalupta cu ajunse la0biata schivnicie in preajma unui mic ~i stravechi
oamenii lor ~i l,au a~teptat pe Lancelot ~i pe ai lui in dmpie. paracIis. Doi cucernici cu sutana alba ie~ira sa,l primeasca,
Batalia tinu de la ceasul al treilea din zi pina la vremea dintre care unul, zarindwl, alerga spre el cu bratele deschise
vecerniei, dci erau multi luptatori in armuri ~i de 0parte ~i,l imbrati~a cu dragoste: era episcopul de Rochester, care
si de alta. Dar in momentul acela Melehan, nul cel mai 0impacase odinioara pe regina cu regele Artus.
tinar al lui Mordret, lua 0lance scurta ~i groasa, cu ner - Monseniore, ii spuse Lancelot, de dnd te afli aici?
taios ~i bine ascutit, ~i se indrepta spre regele Lionel: il Ma bucur nespus de mult cate,am gasit!
izbi din coasta, impingind lancea cu toata puterea ~i ath Episcopul povesti ca, dupa dureroasa zi de la Salisbury,
de mult inch ote1 ul rece ii patrunse in inima ~i,l dobori in care nu mai ramasesera in viata decit regele Artus, Lucan
mort. Numaidedt Bohor se napusti asupra lui Melehan ~i,i paharnicul ~i Gillet nul lui Do, se refugiase in pustnicia
taie dintno lovitura coiful, boneta de zale ~i capul pina la aceasta, in care voia sa,~i puna restul vietii in slujba Domnu,
dinti. Apoi se avinta in mijlocul invalma~elii, ca un lup lui, alaturi de un cucernic care haladuia acolo.
intr'o stina, omorind pe care ajungea, a~ainch in jurullui - ~i domniasta, draga seniore, adauga episcopul, ce vei
rindurile se topeau ca gheata de soare ~i pamintul era face de acum incolo? Nu te ginde~ti sa'ti indrepti pe calea
acoperit de le~uri. Vazind aceasta, cei din Winchester se pocaintei viata pe care ti,ai petrecut<o in ceamai mare parte
gindira sascape cu viata ~i in curind 0luara lafuga, urma, in pacat demoarte? Aflacaar camnvremea ~i caDumnezeu
riti cu minie, catre 0padure care se intindea in apropiere sebucura mai putin de 0suta de drepti dedt de un pacatos
de loeul acela, lamai putin de doua leghe engleze~ti. care ajunge sa se pocaiasca.
In vremea aceasta, se intimpla ca Lancelot sa,l recunoasca - Monseniore, Ii raspunse Lancelot, mi,ai fost confrate
pe nul cel mai mare allui Mordret, dupa arme, care erau intre cele vremelnice; dad. vei binevoi, am sa'ti nu ~i eu
asemanatoare cu cele pe care obi~nuia sa Ie poarte tatal confrate de pustnicie.
sau: atunci ii veni sarida in gindul lui. Se napusti asupra,i La auzul acestor cuvinte, episcopul ~i pustnicul i~i inaltara
iute ca trasnetul care cade din cer, cu spada ridicata, ~i mlinile spre cer ~i,i multumira bucuro~i lui Dumnezeu.
in zadar adversarul i~i arunca scutul intru intimpinarea Lancelot ramase linga ei sa,l slujeasca pe Ziditor din toate
loviturii caci lama spadei taie scutul cu pumnul care<! puterile lui, ~i aflati ca episcopul 1 1 invata athea lucruri,
tinea. Fiul lui Mordret dadu pinteni calului ~i fugi spre 1: inch ajunse preot cu drept de a sluji sflnta liturghie.
padure cum fuge cerbul din fata dinilor; ~i a~aincepu 0 Dar povestea il parase~te pentru 0cIipa.
indelungata haituire.
Aflati cagalopara tot restul zilei, unul strigind ~i amenintind,
celalalt dind pinteni cu atita cruzime inch singele curgea
girla din coastele calului - ~i tot a~a mereu, pina ce
ajunsera in inima padurii. In sflr~it, calul fugarului se
impiedica ~i cazu, iar nullui Mordret searunca in genunchi,
cerind indurare. Dar Lancelot, din goana, cu 0singura
lovitura, ii zbura capu!. Dupa care, fara saarunce 0privire
asupra trupului, porni la drum sa,~i regaseasca oamenii.
Dar in curind pierdu dirarea ~i, in timp ce credea ca se
apropie deWinchester, seindeparta tot mai mult de cetate.
Dupa ce umblase toata noaptea, se vazu, dimineata, in
fata unui munte pustiu ~i stincos, ~i, urdnd pe 0 carare,
MOARTEA LUI HECTOR DES MARES
SIA LUI LANCELOT DU LAC
,
Dupa moartea nului lui Mormet ~i dupa fuga oamenilor lor,
regele Bohor intra in ora~ul Winchester ~i 1 1 inmorminta
peLionel cutoata bogatia cesecuvenea unui rege incoronat.
Apoi se intoarse in regatul sau, unde se facu pustnic, in
timp ce Hector de Mares pornea in dutarea lui Lancelot.
Intr'o buna zi, colindarea 1 1 duse drept la pustnicia in care
vietuia fratele Iui. Amindoi seimbrati~adi cu mare bucurie
~i Hector nu mai voi sa pIece: se oferi ~i el, Iarindul Iui,
saramina in slujba Domnului nostru Isus Cristos.
A~atraira cei doi frati Iaoialta vreme depatru ani, dudnd 0
viata atit de tihnita ~i rugindwse, postind ~i priveghind atlt
~i atlt, indt nu mai era alt cre~tin care sa poata indura 0
truda atlt de mare. Dupa acest rastimp, Hector se savir~i
dintre cei vii ~i fu inmormintat chiar in pustnicie. ~i, Ia
.putina vreme dupa aceea, cu cincisprezece zile inainte de
luna mai, Lancelot simti cai se apropie sflqitul. r r ruga pe
episcop ~i pe pustnic, sotii Iui de pustnicie, sa,i duca trupul
laVoioasa Paza ~i sa,l a~ezein aceea~i cripta in care seafla
Gaiehaut,.seniorul Insuielor Indepartate, care murise pentru
el din prietenie. Apoi i~i dadu duhul.
Atunci cei doi monahi facura un sicriu, in care culcara
mortul, ~i,1 dusera cu mare truda Ia castel. Acolo, pusera
sa se ridice Iespedea de pe mormintul Iui Galehaut ~i
Lancelot fu a~ezat llnga vechiul Iui prieten; apoi sesapara
pe Iespede ni~tecuvinte care graiau a~a:
Aici zace trupul lui Galehaut,
seniorul Insulelor !ndepartate,
tar ltnga el se odihne~teLancelot du Lac,
care afost eel mai buncavaler
din et{i s'au intflnit vreodata
in regatul Logres,
in aJara doar deflul lui, Galaad.
Dupa inmormintare, i,ati fi putut vedea pe oamenii din
castel sarutind mormintul de parca ar fi fost mormintul
unui sflnt. Ot despre episcop ~i despre pustnic, amindoi i~i
incheiara uitimele zile intru preamarirea ziditorului.
~i depanarea amute~te acum, cad aici seisprave~te povestea
lui Lancelot du Lac ~i a SflntuIui,Graal ~i a bunului rege
Artus, a~aprecum se gase~teea in vechile scderi; nimenea
nu ar putea saspuna mai mult fad saminta pede,amtregul.
Ii aduc multumita Domnului nostru IsusCristos, a~acumse
cuvine sa faca un pacatos harazit eelor vremelnice, pentru
ca mi,a dat putere ~i ragaz sainchei bogata lucrare la care
m,am inhamat: cad m,am mundt mult si m,am straduit cu
nesat s,o due la bun sflr~it ~i am ispravit 0 opera de mare
intindere. Acum, dnd este incheiata, am sa ma odihnesc
oleaca, cu voia Domnului, ~i am sa ma desfat cumva.
DEOGRATIAS