Isteaţă şi pace!

P i c e că a fast odată un împărat, gazdă nu

tendală; oile luî să vedeau şi se cunosceau din­
tre ale altor botezaţi, boii lui erau ceî mai fru­
moşi în tot satul. A p o i maî departe avea doară
teri întregi t6te ale lui, că doră de ace'a era el
î m p ă r a t : unele le stăpânise dela tată-seu, altele
le câştigase el vitejeşte, că-î plăceau bătăile.
D e l a mamă-s'a i rămase mult aur şi argint şi
diamante, putea deci cu drept cnvent dice, că-I
bogat c u m î dat'a.
Odată, hal drace că el face un plug de aur
şi m e r g e se are cu el. A r â n d pe cel hotar, etă
vine la el un m o ş n e a g ; „ B u n l u c r u , înălţate
împărate!" — Moşneagul, dete adică bineţe.
„ B u n , da s c u m p m o ş u l e , " i răspunse împă­
ratul, care nu pricepuse c u m se cade pe bătrânii;
se v e d e că nu scia tocmai bine r o m â n e s c e , ca
de alt-cum nu-î mirare pentru împăraţi, că doră
şi ei au numai un cap, apoi într'un cap numai,
nu pot nici ei băga atâtea feliurî de limbă, câte
neamuri de omeni au în împărăţie !
D e c i împăratul aşa maî slăbuţ, cum p6te
el sdrobi românesce, dice el cătră m o ş n e a g : „ M o ­
şule, ce g â n d e s c î , că ar fi vrednic plugul acest
de aur ? " (împăratul credea că moşneagul des­
pre plug a clis : „ b u n l u c r u " ) .
Dar' moşneagul i respunse fără p i c de gândire:
„înălţate împărate, de n'a ploa în lun'a lui
M a î , nu-I vrenic nici o cojă de m ă l a i ! " Cu
aceste v o r b e merse moşneagul mai departe.
 3

împăratul se gândi mult la vorbele ţăranu­

lui şi le află de adevărate, căci gândise p r e c u m
era într'adevăr: „ D e nu va fi ploaie în lun'a
luî Maî, de bună seamă că maî mult va fi vred­
nică o cojă de mâlaî decât plugul acesta, că din
el nu poţi m â n c a , pe când cu coaja'-ţi alungi
măcar odată foamea cât de puţin." D e c i se
pune împăratul şi vinde plugul cel de aur şi
cumpără unul de fier, cu care tocma aşa de bine
lucra p ă m e n t u l , ca şi c u cel de a u r , ba încă
maî b i n e , şi c u banii ce-î rămase 'şî cumpără
o moră chiar lângă casă, că m6ră nu avea pana
atunci şi se gândi ce să maî împartă el bucatele
cu alţii pentru măcinat ; maî bine se capete el
ceva dela moră [ Gândul nici n'a fost rău de
alt-cum.
După-ce avea acum şi m6ra, să g â n d e s c e să
se îns6re, că era june c a m stătut şi acum şi avea
cu ce-şî ţinea nevasta, că doră un împărat are
venituri, nu ca noi, dar si cheltuell îndoite ca
noi. — M6ra însă îî aducea câştig frumos.
Să pune deci şi începe a se c a m uita prin­
tre cele fete, să veaqlă care ar fi de el ? Intr'aee-
!ea 61" să rnfplnpsop mi mnsnpflcml cel flelfl. arat :
— Bună vremea, moşule !
— Bună să-ţi fie inima, înălţate împărate !
D a de unde şi pană unde ?
— Caut ce n ' a m moşule.
D ' a p o î se fie într'nn ceas bun şi cu n o r o c ,
înălţate împărate, dar te rog de una : nu te la­
c o m i la r a n g u , la neam, la avere ; D-tale 'ţi
trebue o muiere isteaţă, asa 'tî caută una, care
va fi mai isteaţă ; nici nu merge D-ta la ele,
scrie numai cărţi (scrisori) în tote părţile, răvaşe
în tote oraşele, că vrei să te însori şi vei lua
4

de nevastă pe fat'a cea mai istdţă şi maî c u

m i n t e , fie chiar şi dintre 6menî de j o s , dintre
p l u g a r i , de Ia opincă că sci bine că o p i n c a e
talpa casei şi apoi să v e d eu deacă nu nime­
resc! bine !
— Bine moşule, d a r ' c u m voiii sci eu, care-i
maî isteaţă ?
— 0, D 6 m n e , înălţate î m p ă r a t e , scrie în
t6te cărţile şi răvaşele aşa, că pe ace'a vei lua-o
de soţie, care v a veni la palatul Măriei tale maî
înteiu, dar c u m ? nici călare nici pe j o s , nici
îmbrăcată nici desbrăcată, nici pe drum nici pe
dealuri, nici c u cinste nici fără cinste !
— Bine moşule, dar' p6te-se una ca asta ?
— Şi de c e se nu să p6tă ? bată-şî capul
cine vrea se fie împărăteasă !
Merge împăratul acasă, face c u m l'a învăţat
moşul şi asc^ptă în p a c e , vădendu-şî de m6ră,
de moşie şi de împărăţie.
Mult şi-au bătut capul cele fete de crai şi
de împăraţi, de grofi şi de b a r o n i , de boieri şi
de fruntaşi din t6te satele şi oraşele împăratului
c u m să facă să se mărite care-va după Impara-
i-.-l J £ .1*-,,. 1^ A \ , t-i,,-. A « /-.X , , , , î,-iV.iit« n w . S
LUI, UcU 111 KiitlUII' ie ±11 U UUil , «Jirl n u loijllll n i u i

una. Vestea merse pană în p o p o r u l de rând,

şi c e să vedeţi ? C e nu putură sc6te la cale
domnii cei mari şi învăţaţi, o fată de ţăran o
e a
să d u c ă la îndeplinire ! Chiar a doua di 'ş* ' ~
pădă t6te hainele de pe sine şi să îmbracă într'un
sacu ( c u care să prinde pescii) şi ast-fel îmbrăcată
prinde o vrabie şi o pune într'un blid, o acopere
cu alt blid şi să suie călare, pe un ţap şi pleacă
ast-feliu călare, c u pici6rele pe j o s şi m e r g e tot
dintr'o margine a drumului până în cealaltă.
D e cătră seară ajunge la palatul împăratului şi
 5

întră în lăuntru. T o ţ i î n c e p u a rîde de călăritul

şi de mersul fetei, dar mai tare de călăritul eî.
împăratul nu rîdea, i plăcea fata că era frum6să
şi isteaţă şi credea că v a fi si de n e a m mare.
Deci dice împăratul : „ e drept că ai venit după
c u m am d j s , numai una tot te strică, se văd
cinstea — necinstea, şi decă şi acest'a ai nime-
rit'o, încă adi ne c u n u n ă m . "
Fata i întinde blidele, împăratul ridică cel
d e deasupra şi vrabi'a sbrrr . . . ! Sboră ca g l o n ­
ţul încât împăratul rămânend înmărmurit scapă
b l i d u l din mană de să face tot bucăţele.
E bine draga m e a , dice împăratul, a c u m
să-mî spui acuî escî şi de unde ?
— E u , înălţate împărate, sunt dintr'un sat
cu 6menii, fata unui R o m â n plugariu, după m u n c a
lui trăesc toţii domnii şi lenoşii din împărăţia
Măriei T a l e .
Prea b i n e , însă de 6re-ce tu esti fată de
plugariu, şi eu numai pentru isteţime te fac îm-
părătăsă, poftesc dela tine , ca se te legi câ nu
vei face nici o judecată, că îndată ce ai cuteza
să faci si tu numai una cât de m i c ă , te alunsr
să mergi îndărept, aşa p r e c u m ni venit.
F a t ' a se învoieşte şi ast-fel împăratul o duce la
altariu numai d e c â t , şi-î cunună un cinstit pă­
rinte, după c u m le era legea şi obiceiul, firesce
după-ce o îmbrăcară ca pe o fată de împărat,
că d6râ n ' o r duce-o la sf. cununie, c o l o inaintea
ic6nelor, D 6 m n e feresce, ă"că aşa !
N u trece multă vreme după c u n u n i e , şi
împăratul trebue să meargă la bătaie, să iea
vieaţa la vre-o câte-va mii de 6menî buni de
lucru, el care nici la o muscă nu-î p6te da vieaţa.
împărăteasa rămâne acasă să aibă grijiă de una
6

alta, dar maî cu seamă de m6ră , apoî afară de

aceea, cât nu mal are omul de lucru, dacă vrea
se şi-1 caute, că doră lucrul numai are sfârşit
numai când intrăm în mormântul rece
U n d e g l u m a trece.
Intr'o di eară merge împărăteasa se mai
vadă de cea m o r ă , că doră nu să pote încrede
numai în credinţa morariuluî. A c o l o află pe doi
6menî sfădindu-se, un R o m â n şi un Sas.
R o m â n u l adecă dusese ceva bucate la moră
pe spatele unei epe. Sasul era la moră, si du­
sese bucatele în carul tras de doi boi săsescî.
R o m â n u l legase epa de carul sasului, şi
până erau amendoî în moră, fătase epa şi mân­
zul să trase sub car. Sasul uumaî putea de
bucurie că carul luî a fătat un mânz : nu era
chip să-1 potă cineva face să priceapă c u m c ă
mânzul nu pote fi decât dela epa R o m â n u l n î ,
el ţinea una că mânzul e aluî, că sub carul luî
l'a aflat, că R o m â n u l n'a adus de acasă decât
epa cu sacul pe şea ear în urm'a epeî nu era
nici un m â n z , si cine stie câte nu îndrug-a Sa-
sul în prostia luî.
V e d e n d împărăteasa cearta, uită, că u arc
drept să facă judecata şi dice cătră cei doi pri-
cinaşî: „ M ă omeni buni plecaţi amendoî în două
părţi, care cu ce are; tu Sasule cu carul teii,
şi tu R o m â n e cu epa ta, după care va m e r g e
m â n z u l , a aceluia- se fie, că a aceluia să cade
să fie. Firesce că pricinaşii au trebuit se se su­
pună la judecata împărătesei, dar mânzul naibeî,
spre năcazul Sasului, merse după epa R o m â n u ­
lui. A c u m văcjend Sasul una ca asta, să mânie
foc pe R o m â n şi pe împărâtesă, că nu pierduse
în vieaţa luî nici un proces şi acum să pieardă,
 7

şi chiar faţă cu un R o m â n şi înaintea împără­

tesei ! îndată ce veni împăratul acasă, merse
şi-î spuse întâmplarea. împăratul ascultă pâra
Sasului până în eapet, apoi i spuse verde în
faţă c ă : „ L e g e mai dreaptă decât c u m v ' a făcut
Măria Sa împărăteasa nici un împărat din lume
nu vă pote face;" dar se şi cam necăji î m p ă ­
ratul vedend că nevasta lui se amestecă în lucru­
rile lui fără slobodenie.
D e c u m v a erau pe atunci advocaţi, ce mai
şti, pote aflau vre un paragraf cu care se arate,
că carul sasului a fătat m â n z u l , a ş i însă, din
lipsa de advocat rămase dreptatea pe partea R o ­
mânului , p r e c u m o făcuse împărăteasa. Numai
atunci se făcu şi R o m â n u l u i dreptate, şi cine i-o
făcu, era cât pe ce să o păţească cât de rău.
împăratul cliiamă pe împărăteasa înainte,
i spuse că mai mult pâine şi sare pre o mesă,
nu p o t m â n c a şi că ea să se g'ândească în trei
dile ce are de g â n d să-î c e a r ă , că i va da, ori
ce va încăpea pe o căruţă, numai iertare se nu
ceară, că iertare nu-i p6te da.
V o r b a împăratului fu v o r b ă sfântă. A treia
di dimineaţa stau d o u ă căruţe gata de cale, din­
aintea uşeî palatului, într'una să-şî pună împără­
teasa câte ceva, într'una să se urce împăratul, să
o petreacă pană la hotare. împărăteasa însă
nu vrea se primească nimic dela împăratul, di-
cend că ea nu are c e face cu atâta a v e r e , câtă
ar încăpea într'o căruţă, că se îndestulează nu­
mai cu cât va putea ea stringe în braţe. Nu-şî
luă deci chiar nimic fără să pune lângă împă­
ratul în căruţă şi p l e c ă , p o r u n c i n d că cealaltă
căruţă să nu vină în da dar după ei, că nu o pri-
mesce nici p l i n ă , nici goală ! Câţi-va miniştri
8

încă o petrecu pană la hotare, în altă trăsură,

fiind forte mâhniţi că trebue se se despartă pen­
tru tot de-a-una de o împărăteasă atât de isteaţă
şi de cu minte, apoi frumosă d o m n e ! — D u p ă
ce ajung la hotare să coboară toţi din căruţă şi
începe a-şi lua rămas b u n . D e c i împăratul o
mai întrebă odată : D a r vedl nevastă, de cere
ceva, că ori-ce 'ţi dau, numai iertare c u m ţi-am
mai spus — n u . "
Atunci ea d i c e : „înălţate î m p ă r a t e , iertare
nu-ţî cer, că nu-s vrednică de ea, dar dici că-mi
dai ce v o i putea stringe în braţe ?
— Dau, £tă aud şi miniştrii m e i ! "
A t u n c i împărăteasa să repede şi cuprinde
p e împăratul în braţe dicând : „ N u m a i atât ' m l
trebue şi nimic mai m u l t ! "
P a c e a fu gata. T o ţ i să suiră în trăsuri şi
se întorseră la palat p r e c u m şi veniseră, î m p ă ­
ratul şi împărăteasa într'o trăsură veseli p o ­
vestind î m p r e u n ă , er miniştrii într'altă trăsură
din dărept, clătind din cap şi dicând „Istcatîl
şi pace!"

Tipografia Alexi, Iîiaţuva.