Coperta colecţiei de V asile Socoliuc

U S C H IL (bust)
O RE S ÏT. Şl I’ Y L A D E (tresei de la Herculanum)

I rtlniiU’ii'Ca im lei trilogii are la bază textul grec al

ediţiei:
l S U IV I,I Tom e I I , Agamemnon, Les Choéphores,
ly s l.iinii’iiliUs, T e x t e é t a b l i e t t r a d u i t p a r P a u l
M.i/nii, C o lle c tio n tics U n iv e r s ité s d e F r a n c e , S o c ié t é
tlV d ltlo n , l.e s b e lle s le ttr e s “ , P a r is , 1961.

i.» »- .lu jHiiu li' ii.u pi.i .i . c s Iüi ver s iu n i sînt rezerva te E d itu rii U n ivers
 Coperta colecţiei de V asile Socoliuc

E S C H IL (bust)
O RE S TE ŞI P Y L A D E (frescă de la Herculanum)

Tălmăcirea acestei trilogii are la bază textul grec al

ediţiei:
E S C H YLE , Tome II, Agamemnon, Les Choéphores,
Les Euménides, Texte établi et traduit par Paul
M azon, C ollection des U niversités de France, Société
d’édition „L es belles lettres“ , Paris, 1961.

To a te dreptu rile asupra acestei versiu ni sînt rezerva te E d itu rii U nivers
 Eschil
ORESTIA

Tradu cere, p refa ţă şi n ote de

ALE XAN D RU M IR A N

Bucureşti — 1979
Editura Univers
 T r a g e d ie grea de p r e s im ţ ir i în t u n e c a te şi r le s p a im ă eres -

c in d ă , A g a r u c m . 'io r i În c e p e tu r b u r e c h ia r in n o a p te a de pe
u rm ă a r ă z b o iu l u i tr o ia n . B a s ile u l A ga m em n on , a m ir a lu l H o te i
a ta c a n te , lip s e ş te d in A rgos de un d e c e n iu , la fe l ca to ţi lu p ­
t ă t o r ii „I n f a n t e r ie i m a r in e “ a h eon e, pe c a r e ii com a n d ă . In vre­
m ea a c e a s ta , a ca s ă , C l it e m n e s ir a ş i- a lu a t am ant cu s ln g e re­
ges c In p ers oa n a lu i E g is t şi a pus la c a lc , fă r ă sâ u ite n ic i
un a m ă n u n t, s c e n a r iu l u z u r p ă r ii. V e s t- a b ir u in ţ e i Iu T r o la . tr i­
m is ă p r in s e m n a le de fo c d in in s u lă in In s u lă , d in v ir f in v ir f
de m u n te , t r e c e f u l g e r ă t o r d in A s ia In E u rop a , la A rgos.
Ş ir u l I n t im id ă r il o r se u rm ea ză r a p id , t im p u l şi d is t a n ţ e l e
«u n t s p u lb e r a te : a u to r u l nu a vea n ic i o p r e ju d e c a tă p r iv ito r
la n o r m e le u n it ă ţ il o r a r is t o t e l i c e do m at tl r z iu . Un c r a in ic al
a r m a t e i, g in in d , d e s c r ie in roş u , v io le t şi n egru c h in u r il e a s e­
d ia t o r il o r , e x c e s e le iz b in d c i şl n a u f r a g iu l pe d ru m u l de În ­
to a r c e r e .
S o s ir e a lu i A g a m e m n o n . in ă l c ă r u i c o r t e g iu s e a flă p r o r o c i ţa
C a s a n d ra , e s te s o le m n ă şi fa s tu o a s ă El se în f ă ţ iş e a z ă s p e c ta ­
to r ilo r d in u - In tr - o s in g u r ă s cen ă , a c e e a a c o v o r u lu i de p u rp u ră ,
şi to tu ş i t r a g e d ia Ii | x> a rtă n u m e le . C ei cu re ii in t l m p in ă ş tr n
că i- a n e m u l ţ u m it iie z e i, p u r tîn d u - s e v io le n t ş i fă r ă m o d e r a ţ ie .
C u v in t e l e s a le . in p o f id a p ie t ă ţ ii p r in c ip ia l e , la u d ă p e s te n : i-
s u râ v ic t o r ia şi d is t r u g e r il e s â v ir ş it e . C In d C ift o m n e s t r a ii aş­
te r n e „u n d ru m de p u rp u ră “ , el ş o v ă ie s â - 1 a t in g ă c it p ic io a r e l e ,
dar p ln â la u r in ă 11 s t r ă b a te G e s tu l a c e s ta tr ă d e a z ă n a tu r a
b a s ilc u lu i, c o n s titu in d im a g in e a v iz ib ilă şl s p e c ta c u la r ă a n e­
s ă b u in ţe i s a le , d in ca re au iz v o r lt a t ît e a g r e ş e li şi c r im e . C o­
voru l a re în s ă ş i c u lo a r e a s în g e lu l cc u rm ea ză a fi d e ş e r ta t.
C a sa n d ra . su b ju g u l p u t e r ii p r o f e t ic e , a d u ce in p rezen t tr e ­
c u tu l şi v iito r u l, d e z v ă l u ie în t im p l ă r l m o n s tr u o a s e de d e m u lt

ş i c a ta s tr o fe ce a m e n in ţ ă să v in ă , f i i n d c o n ş t ie n tă câ in t r ă p r in

p o a r ta p a la tu lu i A t r l z i l o r , d e-a d r e p tu l In H a d es

I n tr - a s ta ră su n ă d in ă u n t r u u r le tu l de m o a r te al e r o u lu i,

ră p u s cu s ecu rea de în s ă ş i s o ţ ia sa In b a ia p r im e n ir ii c e le i d in ­

ţ ii. după zece ani de în s tr ă in a r e , A lă tu r i de e l. p ie r e u c is ă de

a ceea ş i m in ă şi C a s a n d ra .
Z a d a r n ic se z b u c iu m ă C o r u l, u r s ita b a s ile u lu i s-a con s u ­

m a t. B r ttr in ii c e t ă ţ ii se m u lţu m e s c sâ-1 p lin g ă I n tr - u n b ocet

a m p lu , r o s to g o lit , şi s-o în f r u n t e , dar nu m ai cu a s c u ţiş u l cu ­

v in t e l o r , pe C l lte m n e ş tr a , A p a r iţia lu i E g is t, la d r e a p ta r e g in e : .

6
şi e x p lic a ţiile lu i s ă lb a tic e , a d e v ă r a tă a p o lo g ie a c r im e i. Ia c să
s e în c h e ie p i«* s a in »e r o a r e , în t u n e r ic ş i p in g â r ir e .
H o c io r e le , 8 d ic fl P u r tă to a r e le de p rin o a s e , r e p r e z in t ă m o­
m e n tu l r e a b il it ă r ii n u m e lu i r n in j it r,i a s la v e i lu i A ga m em n on ,

p r in a c ţiu n e a fiu lu i său , o b lig a t de o r in d u ia l ă s tr ă v e c h e să

s p e l e c r im a p r in c r im ă .
Au tr e c u t c îţiv n ani de la u l t im a filă a r ă z b o iu lu i La
A rgeş d om n es c t ir a n ic u z u r p a t o r ii. In t im p ce u r m a ş ii le g it im i
se a fin unul in e x il. C r e s te , ia r c e a la ltă . E le c tr a , s u p r a v e g h e a tă
in c o n d iţ ie s e r v il ă .
D ar m o ş te n ito r u l s u r g h iu n it se în t o a r c e in ţa r ă , se o p r e ş te
la m o r m în t u l ta t ă lu i a s a s in a t şi Ii în c h in ă c u v e n it a je r tfă
r itu a lă . A ic i îş i în t il n o ş t e sora îm b r ă c a tă in v e ş r o ln t de d o liu ,
fr a ţii se recu n os c şl îm p r e u n ă in t o n e a z ă un ih r e n o s p r e lu n g
in t r u o d ih n a s u fle tu lu i z b u c iu m a t al fo s tu lu i rege, a p o i. cer-
ş l n d u - i a ju t o r u l, pun 1« c a le r ă zb u n a re a .
O r e s te , d e g h iz a t în c ă lă to r s tr ă in şi p r im it ca oa sp e la pa­
la t, II a tr a g e In ca p ca n ă pe E g is t şl II s u p r im ă . C l ite m n c s tr a ,
in tr - o c o n fr u n t a r e p a te tic ă , ii cere C u iu l r ă z b u n ă to r să o c r u ţe .
P o e tu l l- a fă c u t pe a c e s ta să îm p ie tr e a s c ă o c l ip ă de g ro a ză , cu
s a b ia r id ic a t ă , to c m a i c in d era g a ta să lo v e a s c ă , d a r, îm b o l d i t
do P y lu d o — p e r s o n a ju l u n ei s in g u r e r e p lic i — oa re îi a d u ce
a m in t e de c o m a n d a m e n te le s u vera n e a le lu i A p o lo , îş i U r ă ş te
m am a In ca s ă şl o u c id e . Ca p r e t u t in d e n i în t e a tr u l lu i E s c h il,
duhul 'm u l zeu em a n ă d in u m b ră p oru n ci a s c u lta te o r b e ş te .
„M a i b in e să te d u ş m ă n ea s că to a tă o m e n ir e a d e c it z e ii !a spu ne
P y la d e .
C oru l iz b u c n e ş te In tr - u n im n de b u c u r ie b a rb a ră la p ră b u ­
ş ir e a c e lo r dai t ir a n i. D ar d in « d in e u r ile p a la tu lu i, eu paşi n e­
s ig u r i, ie s e u c ig a ş u l in s p â im in t a i de « r im ă . ş i. In c u v in t e s a ca ­

d a te . c a u tă in za d a r să d e m o n s tr e z e că a o m o r it în n u m e le

d r e p tă ţii d iv in e . El ş t ie că p a r ic id u l a d e z lă n ţ u it, in e l u c t a b il ,

m e c a n is m u l p r o p r ie i s a le u r m ă r ir i. A s m u ţ it e de s in g e îe d e ş e r ta t

al m a m e i, se is c ă E r in iil e , d u h u r il e r ă z b u n ă r ii n e c r u ţă to a r e ,

ca re ¡1 gon es c In e x il. ca să-l to r tu r e z e p în â Ia n e b u n ie şl

m o a r te .

E u m e n id e le e s te d ra m a p a tim ilo r şi a b s o lv ir ii lu i O r e s te ,

p recu m şi a p r e s c h im b ă r ii E r in iilo r d in p r in c ip ii j u s t iţ ia r e im ­

p l a c a b il e In v o ito a r e de b in e p e n tr u oa m en i ( e u m e n id a i) . In

a c e a s tă p a r te a t r il o g ie i, to a te p e r s o a n e le , cu e x c e p ţia fiu lu i

7
C l it e m n e s l r e i. su nt fie ze l (A p o lo , H erm ea , A te n a , C oru l E r in i-
llu r ), fii g r e le de în c ă r c ă tu r ă suth ( P y t h ia , A la iu l) .
A c ţ iu n e a nu se m a l d e s fă ş o a r ă In c e ta te a v u ltu r e a s c ă , A rgos.

ci in lo c u r i s c ă ld a te de L u m in ă s p ir itu a lă : m ai in t îi Ia D e l fi.
unde p r e o te a s a P y th ia tr a s e a z ă In s t ih u r i l it u r g ic e is t o r ic u l m i­
tic al f a im o s u lu i a ş e z ă m l n t o r a c u la r , a p oi la A te n a .
De- la s ă v ir ş ir e a p a r ic id u l u i, G r e s ie a fo s t g o n it şi c h in u it
fă r ă în c e t a r e de z e ită ţile - r ă z b u n ă r ii, a fo s t a lu n g a t in n u m e­
roa s e ţă r i şi L ă r fm u r i, p e s t e u s ca t şi p e s te m a re, p în ă ţi- a a fla t
a d ă p ost In lă c a ş u l p r o f e t ic al lu i A p o l o .
A c o lo , zeu l p o to le ş te p e n tr u o c l ip ă u r m ă r it o a r e l e , a d or-
m in d u - le , ş i ii red ă u c ig a ş u lu i n ă d e j d e a s a l v ă r ii
In som n u l E r in iil o r , ca re s im b o l iz e a z ă p a rcă in c o n ş tie n tu l
c o l e c t iv , se is c ă U m b ra C l it e m n e s t r e i, in s in g e r a tă şl n e a lin a tâ
c it t im p iid r n s la - i tic ă lo a s a m ai î n t in d e p r in t r e cei v ii. T r e z it e
de a b u r ii s u lfu r O ş i ai c u v in t e l o r s a le . E r in iil e p orn es c n ă p r a z-
n lc e In c ă u ta r e a fu g a r u lu i, a d u lm e c iu d u - l rn m d e că o h a ita do
c o p o i, il în c o n ju r ă , u r lin d , cu h ora lo r s in is tr ă şl se p r e g ă te s c
să-l în l ă n ţ u ie p ln u la d e lir ş i p ic ir e .
Par P a l i a s - A lu n a . p u te r e a o l im p ia n ă . fr in e a z ă dansu l lu r
d e v a s t a to r , iş i î n t in d e e g id a o c r o t it o a r e p e s te s u p lic a n t şi p ro­
pune d e z le g a r e a c a z u lu i p r in t r - o h o t ă r îr c ju d e c ă to r e a s c ă . In sco­
pul a c e s ta î n f iin ţ e a z ă tr ib u n a l u l A r e o p a g u l u i, a l c ă t u it d in b ă r­
b a ţi cu s u fl e t u l n e p în g ă r it , a v in d m e n ir e a să d e c id ă In c r im e l e
în s o ţ it e d e v ă r s a r e d e s ln g e
P roces u l Iu l O r e s te , a tlt de p o tr iv it cu g u s tu l greces c, se
d e s fă ş o a r ă |>c d o u ă p la n u r i, cel um an .şl c r i d iv in : de o p a r te
se a flă îm p r ic in a t u l , în s o ţ it dc a v o c a tu l său . A p o lo , de c e a la ltă
a cu za rea , a d ic ă E r in iile ; P a l la s - A te n a con d u ce d e z b a te r e a , a se­
m en i unui m a g is tr a t, ia r c e tă ţe n ii, a d e v ă r a tă c u r te c t» j u r i,
a s c u ltă m u ţi şi h o tă r ă s c p r in vot s e c r e t. în c o r d a r e a e s te în a ltă ,
p ă r ţile se c io c n e s c p ă tim a ş , se «a d u c n r g u m e n to s p e c io a s e , se
pun in cu m p ă n ă p r in c ip ii de d r e p t. O r e s te nu în tr u n e ş t e d ed ţ
J u m ă ta te d in v o tu r i, dar o b ţ in e o d e c iz ie de n e v in o v ă ţ ie , p r in
g r ija z e iţ e i, ca re l e g if e r e a z ă to to d a tă şl un am ănu nt d « p ro­
ced u ră .
E r in iil e , u că ror p r e z e n ţa m is t e r io a s ă in lu m e c o n fe r ă su ­
fe r in ţe i o m e n e ş ti un c a r a c te r de n e c e s ita te , a d in e n e m u lţu m ite
de h o tâ n r e a In s ta n ţe i, se p r e g ă te s c să-şi a b a tă m in ia a su p ra
c e t ă ţ ii şi s-o p u s tio s c â p r in t r - o revă rs a re dc c a l a m it ă ţ i. F e c io a r a
P a l la s . în t r u c h ip a r e a J u d e c ă ţii p u re. Ie în t r u n i A cu a rm a d u lc e

8
a p e r s u a s iu n ii. Io s t ă v il e ş t e v io l e n ţ a şi le îm b lâ n z e ş te pas eu
p a i. tr a n s fo r m l n d u - l c p in ă la u rm ă In p u te r i b in e v o it o a r e , a p o-
t r o p a ic e p e n tr u p ă m â n tu l şi o a m e n ii o r a ş u lu i. M ai m u lt, m e ta ­
m o r fo z a t e In E u m e n id e , e l e vor lo c u i In v iito r la A te n a . In tr - u n
te m p lu s u b te r a n şi vor fi o b ie c t u l unui c u lt p a r t ic u l a r d in
p a r te a c e tă ţii.
T r ilo g ia se în c h e ie in l u m in i de p a ce şi cu un c o r t e g iu
r it u a l , ca re în s o ţe ş te E u m e n id e le pe o c a le s a cră la s ă la ş u l lo r
c e l h ă r ă z it p e n t r u e t e r n it a t e .
A c e s te a s u n t. r e d a te în c ite v a c r o c h iu r i, fa p te le şi în tâ m ­
p lă r ile O r e s tie i, d a r, pe l in g ă f r u m u s e ţe a lo r m it o l o g ic ă şi ve­
r o s im il it a t e a lo r om en ea s că , t r e b u ie a vu t in ved ere n iv e lu l
c a u z n l it ă ţ f l o r şi m o tiv a ţiilo r p e r s o n a je lo r
A s tfe l, A ga m em n on a p a r ţ in e unui n ea m o r g o l io s , v io l e n t
ş i b le s t e m a t, In ca re t e n t a ţ ia c r im e i se tr a n s m ite da o tr ă s ă tu r ă
e r e d it a r ă d e-a lu n g u l m ai m u lto r g e n e r a ţ ii : T a n ta l— P e lo p s »
P e t o p l z ii (A tr e u , T h y e s t e ş ) - * - A t r iz n (A g a m e m n o n , M e n e la o s ) .
D es p re n e l e g iu ir il e Î n a in t a ş il o r v o r b e ş te de r e p e ta te ori te x t u l.
Ia r u n d e p r e c iz ă r i in s e n s u l a c e s ta le a d u c ş i n o te le .
D ea s em cn ea , T y n d a r id e le fă c e a u p a r te d in s t ir p e a f e m e il o r
fa ta le , una f iin d H e le n n , p r e te x tu l s u p erb al a tâ to r n e n o r o c ir i
tn tim p u l r ă z b o iu lu i tr o ia n şi după a ceea , ia r c e a la ltă C lite m -
nosira.
D in c o n t o p ir e a a c e s to r d ou ă lin ii g e n e a l o g ic e în c ă r c a t e au
r e z u lta t C r e s te ş i E le c t r o .
D a r, pe l in g ă f a t a l it a t e a g e n e tic ă , in t r ă In J oc d ife r ite d is ­
p o z iţ ii şl a r g u m e n te p s ih o l o g ic e , In 6ta r e să l u m in e z e com p or­
ta m e n tu l e r o il o r .
A ga m b m n on , b n s lle u l unui s ta t r ă z b o in ic , in v e s t it şi cu
p u te r e a de com a n d a n t s u p rem al a r m a te lo r n a v a le la T r ă ia , era
fir e - să a ş e ze in t e r e s e l e c o m u n it ă ţ ii a h e iio r în a in t e a în d a t o ­
r ir ilo r şl s e n t im e n t e l o r f a m i l ia l e . D e a ceea ş i- a s a c r if ic a t fiic a ,
P** lfu c c n i. 1. hi A u lls . De a ceea a tit u d in e a h vi m ă r e a ţă , n ecru ­
ţă t o a r e , şl de a ceea , după zece ani p e tr e c u ţi in A s ia . tr ă s ă tu ­
r i l e M ile de d e s p o t o r i e n t a l : iu b ir e a fa s tu lu i, p o lig a m ia .
C l lte in n e s tr o i. pe de a ltă p a r te , r ă p ită p r in je r tfir e a Ifi-
gem ej in d r a g o s te a - i m a te r n a , d e s p ă r ţita de b ă r b a t, a p roa p e
p ă r ă s ită , c lin M in t fe m e ile in t r - u n r ă zb o i de d u r a tă , eu s ig u ­

r a n ţă şl g e lo a s ă d in p r ic in a is p r ă v ilo r e r o t ic e a le lu i A ga­
m em n on , nu l- a fo s t greu sâ se la s e s ed u s ă de E g is î. Ia r le g ă ­
tu r a lo r în d e lu n g a t ă nu p u te a fi p e r m a n e n tiz a tă , in vrem ea

9
 a ceea de a u t o r it a t e p a t r ia r h a l ă , d e c it p r in În lă tu r a r e a f iz ic ă
a s o ţu lu i.
E g is t, fe c io r al lu i T h y e s ie s şi ca a ta r e p r e te n d e n t la tr o ­
nul de A rgos, a îm p l i n i t î n d a t o r ir il e u n ei v e n d e te de fa m il ie ,
dnd a c u c e r l i- o pe n e v a s ta v ă r u lu i său şi n u r z it c o m p lo tu l
c r im in a l . P e l in g ă a c e a s ta , e fă r ă în d o ia l ă că r e g in a , f i i c a p rea ­
fr u m o a s e i Led n , de ca re s-a în d r ă g o s t it o d in io a r ă în s u ş i Z eu s .
şi s ora H e le n e l d in T r o ia , era în z e s tr a tă şl ea cu ceea ce sc
ch ea m ă fa r m e c fe m in in .
I> e s tin u l iu i O r e s te îm p l e t e ş t e şl m ai m u lte în t u n e c a te fir e .
C res cu t in u m b ra g l n e c e u iu i şi lip s it d in cru d a c o p ilă r ie de
p r e z e n ţa im e d ia t ă a ta t ă lu i, el s-a id e n t if ic a t , de la d is ta n ţă ,
cu un A gn m cm n on u r ia ş , in t r a t în c ă d in tim p u l v ie ţii In le ­
gen d a . N ca vS n d p r ile ju l să-i cu n oa s că d e fe c te le ci d oar c a l it ă ­
ţile r e a le sau im a g in a r e , O r e s te va Ci a u z it u r le tu l de m o a r te
al b u s ilc u lu i. ră p u s In b a ie . după ca re a fo s t I r im l s d egra b ă
în e x il. A c o lo ş i- a p e tr e c u t a d o le s c e n ţa in f l a m a t de g în d u l r ă z­
b u n ă r ii şi r e c u c e r ir ii tr o n u lu i p ă r in te s c . La v â r s ta t in e r e ţ ii, dnd
a lţi eroi s ă v â r ş is e r ă is p r ă v i şi m u n ci f a im o a s e In s lu jb a om e­
n ir ii sau pur şi s im p l u g r a t u it e , Iu l O r e s te i- a fo s t dat să sc
d is t in g ă d oa r p r in tr - o c r im ă o d io a s ă . De fa p t , I n c e p în d cu
g e n e r a ţ ia lu i — a c e lo r d i- după r ă z lx > lu l tr o ia n — se p e tr e c e
că d erea e r o u lu i d in m y th o s in is to r ie . T r ă s ă tu r ile s a le su nt
num ai o m e n e ş ti, p rea o m e n e ş ti: a m e s te c de fa n a tis m p e n tr u

m e m o r ia p a te r n ă , n e h o t â r ir e — e z it ă să-şi om oa re m am a — şi
n e vro ză . E s e h il a crea t m o d e lu l lu i Ila r a le t, p in ă ia d e t a l ii.
D upă î m p l in ir e a m is iu n ii s a le r e s p in g ă t o a r e şl s t l r n ir e a
îm p o tr iv a lu i a E r in iil o r , s l ă b id u n e a sa d e v in e şi m ai v ă d it ă :
nu c a u tă să-şi în f r u n t e v r ă jm a ş e le , d fu g e , se la s ă u r m ă r it, sc
a s cu n d e, c e r ş e ş te a d ă p ost d in t e m p lu In te m p lu , se s u p u n e,
u m il . J u d e c ă ţii unui tr ib u n a l. C it ă d e o s e b ir e , d t c o n tr a s t, fa ţă

de gra n d ou rea ş i m t e m p e r a u ţa unul P r o m e te u I In a c e a s tă p a r te

a t r i l o g i e i, O r e s te «te un erou p a te tic , n e e r o ic , a p roa p e Jn

z d r e n ţe “ , c u m vor fi m ai t l r z iu m u lte d in m ă ş t il e te a t r u l u i lu i

E u r ip id e .

La fe l, E le c t r a în t r u n e ş t e u n e le în s u ş ir i o r e s to ic e , d e s ig u r

fn v e r s iu n e fe m e n in ă : r e s e n t im e n t u l fn '.ă de u z u r p a to r ii ca re

au 1 n r o b it- o , m în d r ia p r in c ia r ă , c u ltu l id e a l iz a t al ta t ă lu i, u ra

m a tc r o c to r ă . Ea nu a re to tu ş i in llo e j o r e ie c a r a c te r u l a p roa p e
v i r i l p e c a r e îl va d o b in d i In E fc c ir u lu i S o fo e k * .

10
 De pe o a llá t r e a p tă de în ţ e le g e r e a O r e r f ie i, se d e s c h id e
d in t r - o d a t ă o p e r s p e c t iv ă n ou ă de r e s o r tu r i şi de a r g u m e n te
d r a m a t ic e , zo n a id e ilo r g e n e r a le : j u r id ic e , m o r a le , r e l ig io a s e .
A d es eori e r o ii o in v o c ă fie r b in te pe D ik e , d r e p ta te a p er­
s o n ific a t ă . cea ca re ţin e cu m p ă n a j u d e c ă ţ il o r , dar a r t ib u t e l e
z e iţe i su nt m ai d egra b ă c o n fu z e . C eea ce a p a re în s ă d e o s e b it
de lim p e d e , c o n s t itu in d to to d a tă v a lo a r e a e x e m p la r ă a con cep ­

ţ ie i e s c liU ie n e , e s te c o n fr u n t a r e a , d e-a lu n g u l t r il o g ie i, a d ou ă
fo r m e de J u s tiţie , una e le m e n ta r ă , in t r a n s ig e n t ă , oa rb ă şi cea ­
la ltă — v ic t o r io a s ă p ln ă la u rm ă — m al s u p lă , d e c u r g tn d d in
p r in c ip ii m ai gen eroa s e şi ţ in in d s ea m a de c o n d iţ ii, a d ie â re-
p r e z e n tln d un în c e p u t d e j u r is p r u d e n t s .
C ea d in ţ i i p o a te fi e x p r im a t ă , în e s e n ţa e i. p r in le g e a ta ­
lio n u lu i. a fla tă la t e m e l ia s o c ie t ă ţ il o r a r h a ic e şi c o n fo r m c ă r e ia ,
in c im p u l p en a l lo t u l se d e s fă ş o a r ă după m e c a n is m u l g r o s o la n
al d e s p ă g u b ir ii : och i p e n tr u o c h i, s in g e p e n tr u s in g e , v ia ţ ă

p e n tr u v ia ţ ă . U r m ă r it o r ii le g iu iţi su nt r u d e le c e le m ai a p ro­
p ia ţi* a le v ic t im e i, p e d e p s ir e a v in o v a t u l u i r e p r e z e n t in d o în d a ­
to r ir e u r g e n tă şi s a cră p e n tr u f a m il ie . P oru n ca ta l io n u l u i în ­
tr e ţ in e a un la n ţ n e s O r ş it de v e n d e te , t u r b u r in d a ş e za r e a com u ­
n it ă ţ ii u m a n e. Ia tă o te r ib ilă în lă n ţu ir e : A tr e u i- a m a s a cra t pe
fiii iu i T h y e s te s şi i- a s e r v it a c e s tu ia , g ă tiţi, la un o s p ă ţ, a p oi
ş i- a e x ila t f r a t e l e *. K g is t, p r o g e n it u r a lu i T h y e s te s l- a u c is . în
g e n e r a ţ ia u r m ă to a r e , pc A tr id u l A ga m em n on , p r in m in a s o ţie i
< a lr C llte m n e s tr a ; In a tr e ia g e n e r a ţ ie , O r e s te a r ă zb u n a t
m o a r te a p ă r in t e l u i său , o m o r ln d u - i pe F .g is t şi pe C l ite m n e s tr a .
în r c .o m e n tu l a c e s ta , cu m u l t im ii d oi nu a vea u s u cces ori şi
cu m p a r ic id u l era c o n s id e r a t cea m ai a b o m in a b ilă c r im ă , se
r id ic ă E r in iil e , e m a n a ţ iil e r ă z b u n ă r ii p r im o r d ia l e , să-l p ed ep -
•.»■;că, după a ceea ş i le g e , aşadar cu a ceea ş i o s in d ă , pe fă p ta ş .
C e a ta d e z l ă n ţ u it ă a d u h u r il o r j u s t iţ ia r e nu a c c e p tă vreu n n it

fe l de s a c r if ic iu e x p ia t o r , a d ic ă s u b t e r f u g iu l a b s o lv ir ii v ic tim e i

um ane p r in je r t fir e a u n or a n im a l e . O r e s te tr e b u ie să p lă te a s c ă

p e n tr u fă r ă d e le g e cu v ia ţa lu i.
V iei se im p u n e în s ă d d ou a fo r m ă de ju s t iţ ie , n e în d o ie l n ic

s u p e r io a r ă , în t r u c h ip a tă de in s ta n ţa p e n a lă a A r e o p a g u lu i: in
lo c de r ă f u ia l ă in ca d ru g e n ii 11c— în f ă ţ iş a r e în a in te a unul tr i­

bunal a l c ă t u it d in oa m en i d in a fa r ă , v ir t u o ş i. în lo c de goa n ă

d is p e r a t ă — d e z b a te r e , în lo c de p a t im ă — l u c id it a t e şl c le m e n ţ ă ,

in lo c de n im ic ir e f i z i c ă — p o s ib il it a t e de s că p a re.

I!
 D istan ţa Piti’ en orm ă in tre execu ţia su mară p recon iza tă de
Krin ti ţi verd ictu l colectiv d e a ch ita re ros tit d e trib u n a lu l Inco­
ru p tib il a l A ten ei.
D ar o m u l, in v iz iu n e a lu i E s c h li. a re n e b ă n u ite le g ă tu r i u
o b l ig a ţ ii m o r a le , nu nu m ai fa ţă de s e m e n i, fa m ilie ţi c e ta te , ci
şi fa ţă de o r d in e a c o s m ic ă şi fa ţă de a n s a m b lu l p u t e r il o r sl i-
p r a n a tu n u * . în tr e g u l l u m ii v ă z u te şl n e v ă z u te e s tr ă b ă tu ', de
m flu e n lt* r e c ip r o c e , de a c ţiu n i şi r e a c ţ iu n i, de flu x u r i şi re­
f l u x u r i, ca re îi c o n fe r ă fr u m o a s a o r d in e a p a r e n tă şi m ă s u ra .
P e n tr u a u to r u l O r e s t îe i n o im a de c ă p e te n ie , în p la n m u r a l,
d a tă s p re a ii s l u j it ă de oa m en i şi de z e i, e s te p ă s tr a r e a m ă­
s u r ii, a cel - n im ic p rea m u lt” aB u pni c ă r u ia au s tă r u it î n ţ e l e p ţ ii
şi M o z o l i i e l in i.
P r in r ip iu l e t ic al p ă s t r ă r ii „m ă s u r ii“ e s te de fa p t o va ­
r ia n t ă a d o c tr ir . , I r e n u n ţ ă r ii, e s te ' i n v it a r e p e r p e tu ă la top ii
d a rea de s in e . la fr ln g e r e a e g o is m u lu i fe r o c e , s in g u r ii a t it u ­
d in e s jr ir iu ia iâ in s ta r e să g a r a n te z e p a cea in t r e o a m e n i. O r ic e
d e p ă ş ir e a m ă s u r ii - In tu r îm m a t e r ia l sau m ora l — rep re­
z in t ă un a te n ta t, o p rovoca re, o jig n ir e — h j/ b r is — .d u s ă
o r d in e ! u n iv e r s a l e şi a re d rep t u rm a re o r e p l ic ă , o l o v it u r ă ir.
s en s c o n tr a r . In p a n te o n u l g rec. s tih ia ca re veg h ea ză la m en ­
ţ in e r e a a c e s te i d ia l e c t ic i c o m p l ic a t e ş l- a g ă s it p e r s o n if ic a r e a în
N em eş ii.
P u te r e a , ren u m e]* , b o g ă ţia , p r o s p e r ita te a , a m b iţia , u ra , p o f­
te le , lă c o m ia , o r g o l iu l , e te ., e in d d e v in n e m ă s u r a te , to a te su nt
în r e g is t r a t e ca ă t/ b H .t şi su nt p e d e p s ite p r in a m a re s u f e r in ţ e
fiz ic e şi s u fle te ş t i, m e r g în d p in ă la c e le s u p rem e, in c l u s iv p ie r ­
d erea v ie ţii.
M ai m u lt, c h ia r a b u n d e n ţa u n or în s u ş ir i in v o l u n t a r e , cu m
ar Ii s ă n ă ta te a sau fr u m u s e ţe a , s o lic ită b r a ţu l n e c r u ţă to a r e i

Nemeşi»,
V e c in ă cu N e m e s is şi cu ă i, b r ii e s te ia lf- s ch it n o ţiu n e a de

J vfoir a , a d ic ă p a r te a e x is t e n ţ ia l ă i fie c ă r u i om , d a tu l fie c ă r u ia ,

u r s ita F o r ţă u r ia ş ă , ob s cu ră şi I n e x o r a b il ă , p r o s l ă v it ă u n eori
ca de o s ea m ă cu în s u ş i Z e tîs , M o ir a s tr u c tu r e a z ă şi în g r ă d e ş t e
f iin ţ a si p e tr e c e r e a um ană. N im ic , n ic i b in e le , n ic i r ă u l. nu ;e
d e s fă ş o a r ă îâ r â ş tir e a sa şt în a fa r a lo g ic ii s a le m is t e r io a s e .
Omui nu a c ţio n e a z ă , ci e s te a c ţio n a t, Şi a tu n c i, n a re m ai p o a te
*4 Im fă c u t c in e va r e s p o n s a b il di> ă y b r iil '} C it su nt tic s tr im t* -
¡ ¡ m it e l e in t r e * a re se p o a le m iş c a e fo r tu l e L ir al in d iv id u lu i?
Ce în s e m n e a z ă in fa p t r e s p e c t a r e a m ă s u r ii ? G in d U o r u i nu ju n S -

12
n u n ţe ş te , el la s ă n o ţ iu n il e să se to p e a s c ă In vâ a d u h u l p o e z ie i.
T o tu ş i, nu se în t fln e ş t e Io E s e b ll o s tr ic tă a fir m a r e a p r e d e s t i­
n ă r ii, aşa cu m a c e a s ta c* c u p r in s ă de p il d ă in t e o l o g ia is la m ic ii.

M o ir a , c a p r ic io a s ă , p u re să lr u t.ld i.ile u n eori p o r ţi de s că p a re

p e n tiii a f ir m a r e a l i b e r t f l ţ l îo r u r h e n e ş tl. E x is t e n ţ a s is te m u lu i său
de o p r e l iş t i nu În g ă d u ie să se vorb ea s că d esp re v in ă şl p ă ca t
ii. - - i.s c r e .ş ţin . dar n ic i rm în l ă t u r ă cu to tu l e x e r c ita r e a res ­
p o n s a b il it ă ţ ii n io r a le . A lte o r i în s ă , to c m a i în c e r c a r e a de i n f r în ­
gere n M o ir e i p e r s o n a le e s te r e c e p ţ io n a t ă ca n m a n if e s t a r e de
D r fîo iiu ş i, c a a ta r e , r e p r im a tă .
P r o t o t ip u l e r o u lu i t r a g ic v in o v a t de h y b r is e s te b u n ic u l
A g a ir - . 'm m m : • ■r e d lla le a c a r a c te r u l si r ă s c r u c ile l- a ti adus de
m u lte ori să tr e a c ă d in c o l o de d r e a p ta m ă s u ră . E ra b o jţa t, n e­
s ă tu l de p u te r e , d e s p o tic , I r ita b il, iu b ito r de fa s t. El nu a p re­

g e ta ! să-şi s a c r if ic e fiic a , pe Ifig e a ia , p e n tr u a d o b ln d i v în t

p r ie ln ic n a v ig a ţie i s p re A s ia . a p r e l u n g it a s e d iu l T r o ic i v r e m - --
de ze c e a r ii. Iz v o r de c h in u r i n e s f ir ş l t e şi p e n tr u a ta c a n ţi şi
p e n tr u a p ă r ă to r i, a z d r o b i', cu c r u z im e c e ta te a în v in s ă , n e în d u ­
r ă to r şl fa ţ ă de oa m en i şi fa ţa de z e ii d u ş m a n ilo r , a p r im it , la
În to a r c e r e a In A rgos, să fie J n tim p in a t cu n n oru ri d iv in e . De
a ceea , in p e r s p e c t iv a m o r a le i iu i E s c h il, p r ă b u ş ir e a Iu i a fo s t
a iît de c u m p lită .
L a fel, O item n cs tra s-a făcu t vin ova tă de provoca re cind
■■;■a .nat amant in persoana inamicu lui de moarte a! soţului
s in ’,i d u d l-a ucis pe acesta din u rmă cu propria- i mină. D e
...’eca sfli-şitul ei nu putea să fie a ltfel d ed t tragic.
P in ă şi C a sa n d ra , a p a ren t u c is ă ca v ic tim ă in o c e n tă , s-a
Î m p ă r t ă ş it d in s o a r ta com u n ă a P r îa m iz ila r , ca re au s p a rt m â­
n u ră p r in fa b u lo a s a lo r o p u le n ţă şi p r o s p e r ita te . Pe lin g ă
!> a s ta , ea în s u ş i i- a g r e ş it lu i A p o lo , de ia ca re d e ţ in e a d a ru l
p m fr 'ie , şi c ă r u ia , d eş i nu s-ar fi c u v e n it, l- a r e fu z a i iu b ir e a .
Iii* tu .- ea a fo s t p e d e p s ită să nu fie lu a te In s ea m ă p r o r o c ir ile
v ile ş l. d r e p t u rm a re, să p ia r ă .
In privinţa lui O rcstc anomalia etică i-a fost una singu ră :
mau i idul. Consecinţa trebu ia să fie deasemenca una singu ră :
ttimn.irca făptaşului sj această misiune revenea E riniilor. A fost
ni vi .;e şâ iuinrvuiu puteri spiritu ale superioare, res ptetiv Apnlu
a; Au ui. care, in nu mele lui Zeus, să oprească execu tarea sen­
tinţei. Di..... .iccfihtă excep ţie ? Ponte pentru că Îndelunga SU­
IT- li iţă u 1ii 1 Oresţc a fost mai Înspăimântătoare decît însăşi
moartea, ea pu ţind fi interpretată ca un nesfîrşît sacrificiu ex­

13
p ia to r lă u n tr ic . P o a te p e n tr u câ v e n is e . Î n fin e , c l i p a să fie pu să
In v a lo a r e s u fe r in ţa , s ă - ': fie d iv u lg a t r o s tu l său s o ie r io l o g ic ,
in t r - o lu m e a s u p r ită de o d ia l e c t ic ă rece, cru d ă , in e x o r a b il ă .
P o a te câ , a vru t să a r a te E s c liil, s u fl e t u l şi îm p lin ir ile o m u lu i
se c u v in să fie s c ă ld a te în a ltă lu m in ă , m al lin ă . m ai b lîn d â ,
m ai p u ră . Şl a c e a s ta s p re fo l o s u l c o m u n it ă ţ ii s o c ia l e şi il
lu m ii în t r e g i. In tr - a d e v ă r , < lu p ă m in tu ir e , O r e s tc , r îltitr - u n dam ­
n a t, u rm ea ză să d e v in ă o p r e z e n ţă s p ir it u a l ă r o d n ic ă p e n tr u
c e t ă ţ il e h e le n e , ia r m ai d e p a r te , după m o a r te , un d a im e m ocro­
t ito r al a c e s to r a . D ar lu c r u l cel m ai m ir a c u lo s , e s te a c e la câ
s u fe r in ţ a , a b s o l v ir e a şi t r a n s f ig u r a r e a unui om , a lu i O r e s te . a
a vu t e fe c te n e b ă n u ite şi în ţâ r im u l s u p r a fir e s c . Sub in f l u e n ţ a
a c e lo r a ş i m ă r in im o a s e fo c a r e , u n e le fo r ţe c o s m ic e p r im o r d ia l e ,
E r in iil e , se t r a n s fo r m ă In c o n tr a r u l lo r . In E u m e n id e . E xp e­
r ie n ţ a um ană se d o v e d e ş te a fi p il d u it o a r e , in s en s la r g , p e n tr u
e l e m e n t e l e d iv in e .

De a ltfe l, s tă r u ie la E s c h il o c o n tin u ă şi n u a n ţa tă în r l u r i r e
r e c ip r o c ă in t r e p o lu l um an şi cel d iv in , ia r o r ic e t e n t a t iv ă de
În ţe le g e r e a op erei t r a g o d l o g r a fu l u i nu p o a te să e lu d e z e tr e p t e l e
g în d ir ii s a le r e lig io a s e . S -a v o r b it, nu a r a r e o r i, de o a d e v ă r a tă
t e o lo g ie a in iţ ia t u l u i de la E le u s is s u p r n ia c e n tă a n t r o p o l o g ie i

s a le . O r ic u m , ceea ce I m p r e s io n e a z ă la le c tu r a şi m ai a le s la

r e p r e z e n ta r e a s c e n ic ă a O r e s tie l e s te p r o fu n d a sa r e l ig io z it a t e .

A p roa p e fie c a r e e p is o d şi f ie c a r e im n cora l p res u p u n e o e tio -

l o g ie , o im p l ic a r e , o a n a l o g ie d iv in ă şi a re la r in d u l său În c ă r ­

c ă tu r ă sau r e z o n a n ţă s a cră .

Pe p la n u l cel m ai d in a fa r ă şi m ai con cret al a t it u d in i:

e s c l u l ie n e se d e s e n ea ză cu v ig o a r e s u p u n erea sa la s tr u c tu r ile

r e l ig io a s e t r a d iţio n a le , ca re îm b r a c ă fo r m e le s o le m n e a le r it u a -

U s m u lu i. T e a tr u l său e s te b oga t In g e s tu r i, a c ţiu n i şi s it u a ţ ii

r itu a le . A d es eori vă zd u h u l s cen ei se u m p le de fu m u l je r t fe lo r ,

p â m ln tu l se îm b ib ă de l ib a ţ ii sau de s în g c l e v ic tim e lo r . Sunt

in v o c a t e , ia r ă şl ia r ă . n u m e le şi a t r ib u t e l e z e il o r , se s c a n d e a ză

r u g ă c iu n i în t r e g i de cerere sau de m u lţu m ir e , se t în g u ie b o c e te

la p r ile ju r i fu n e r a r e . C o r u r ile c in t ă la r g m itu r ile şi le g e n d e le

z o ilo r . P r e t u t in d e n i, Jn fie c a r e d ecor, su nt p r e z e n te s ta tu i de

z e it ă ţ i, a lta r e , s im b o lu r i. M iş c a r e a d r a m a t ic ă se d e s fâ ş o n r ă a d e­

seori în lo c u r i s a cre, de p ild ă la m o r m in tu l Iu l A ga m em n on ,

la D e l f i, In cel m ai s fin t s a n c tu a r p a n h e le n lc , In A reop a gu l

14
A t e n t '; , ca să nu m ai a d ă u g im o r c h e s tr a , Jn ca ro se în s c r iu
e v o lu ţiile C o r u lu i, in c in tă p u ru ri s a cră . In o r ic e tr a g e d ie . în s ă ş i
d e p la s a r e a p e r s o a n e lo r d r a m a t ic e e s te , de o b ic e i, s o le m n ă , gra vă ,
c e r e m o n io a s ă . U n e le e p is o a d e r e p r e z in t ă a d e v ă r a te d e s fă ş u r ă r i
de c u lt a r h a ic : a d u c e r e a de je r tfe In A rgos Ia v e s te a v i c t o r ie i,
în a in te « s o s ir ii lu i A gm u cm n on , m a r e le ih r e n o s la m o r m ln tu l
l> a s i!c u iu i. m o m e n tu l d e lfic , p roces u l lu i O r e s te , c o r t e g iu l e v la -
. ;o s cu ca re s e î n c h e ie t r il o g ia , e tc .

C h ia r titlu r ile . a d ou ă d in c e le tr e i d ra m e au c o n tin g e n ţă

cu v ie r u l: H o e f o r c le , a d ic ă P u r tă to a r e le de p r in o a s e f/ u n c ra rr)
>i E r ;r n e n U !e le sau ( D iv in it ă ţ ile ) B in c i’o it o a r e .

D ar a b ia d in c o l o de fu m u l je r tfe lo r şi de r e c u z it a fo r m e lo r
t r a d iţ io n a l e , s p e c ta c u lo a s e , a le r ltu a lis m u lu l, se a fir m ă g în d ir e a
o r ig in a l ă a lu i E s c h il.

In e x is t e n ţ a o m u lu i I n t e r v in , pe n u m eroa s e c ă i, d iv in ită ­
ţile p< r s o n a le , z e ii, în t r u c h ip ă r il e , d a im o n il, m ijlo c ito r ii. A lc ă ­
tu ir e a f iz ic ă , p o r n ir il e , g in d u r il e , fa p te le , p in â ş l v is e l e , s ta u su b
p u te r e a a c e s to r a .

t 'n ii ze i se a m e s te c ă d ir e c t în a c ţiu n e , d e v e n in d p ers oa n e

(m ă ş ti) d e t r a g e d ie . A s tfe l e s te P h o ib o s A p o lo , p r in c ip iu s o la r ,
cu is p it it o a r e a t r ib u t e , de c e le m ai m u lte ori gen eros fa ţă dc

oa m en i ; el g u vern ea ză p r in o r a c o le le s a le în t r e a g a te x tu r ă tr a ­

g ic a ş i jo a c ă r o l 1în t ă r it o r I n a c h it a r e a l u i O r e s te .

M o m e n tu l t e o f a n ic al P a lla s A te n e i e s te d e o s e b it de pur şl

greu de s e m n ific a ţ ii, m e n ir e a z e iţ e i fiin d sâ Im p u n ă şl să con ­

s fin ţe a s c ă id e i g e n e r a le ca b in e l e , o r d in e a , p a cea , lu m in a , p ros ­

p e r ita te a .

In f in e , d esp re r o s tu l E r in ii l o r în t r ilo g ie şi d esp re u lu it o a ­

rea lo r m e ta m o r fo z ă am a m in t it m a i în a in te .

A lte d iv in it ă ţ i, fie că r e p r e z in t ă p ers oa n e d iv in e , fie s im p l e

a b s tr a c ţiu n i, ca M o ir a , A te , D ik e , e tc . r ă m ln n e v ă z u te , dar nu

m a i p u ţin p r e z e n t e p r in in f l u e n ţ a lo r în s p a ţiu l s c e n ic .

C it e o d a t â în c l in ă r il e , d o r in ţe le şl in t e r e s e l e lo r , m al m u lt

sau m ai p u ţin a n t r o p o m o r fe , in t r ă în c o n flic t u n e le cu a lte le .

Aşa i^ t e o p o z iţ ia , m ereu s u b l in ia t ă de c o m e n ta t o r i. In tr e duhu­

r ile v e c h i, p r im o r d ia l e , a d e v ă r a te d iv in ită ţ i s tl h ia l e , şi fig u r ile

m al u m a n iz a te şi m ai s e n in e d in g e n e r a ţ ia O l im p ie n il o r , op o­
z iţie r e z o lv a tă l io t â r it I n fa v o a r e a c e lo r d in u rm ă .

15
 A c e a s tă m u l t it u d in e de fo r m e şl t e n d in ţ e e s te a r m o n iz a tă ,

o r in d u l t ă in tr - u n în tr e g coeren t ( c o s m ic şi s p ir it u a l ) în ca d ru l

la r g al D iv i n i t ă ţ i i în s ă ş i, n u m ită de greci în d e o b ş te Z eu *. D ar

E g c h ll p a re să a ib ă a d es eori in ved ere toi. m a l c a r a c te r u l v a «,

a n o n im , a p roa p e de id e e p la t o n ic ia n â , ni a c e s te i n o ţiu n i. Ia tă
un t ip do in v o c a ţ ie d in A y a m e rn n o n : » O r ic a r e ţ i- a r f i. Z ou s .

a d e v ă r a tu l n u m e, d a «- â a c r s ta - ţi os t«* d ra g. te vom c l ie m a in

ru gă cu a ces ta * *. U n e le z e it ă ţ i in d iv id u a l e su nt e m a n a ţ iil e s a le

d ir e c t e , a lto r a ol în s u ş i Ie s ta b ile ş te n o im e l o şi s fe r e le d in ­

d u c ţie . P r in Z eu s se fa c e to tu l şi se d e s fa c e . K1 e s te te r m e n u l

s u p rem , a to tc u p r in z ă to r , ni a c e s te i ie r a r h ii, Ia t e m e l ia c ă r e ia

s ta u e r o ii t r a g ic i ş i n o ţiu n ile lo r .

D in s c u r ta în l ă n ţ u ir e de m ai su s ar p u te a să se crea d ă că

la E s c h il a c ţiu n e a um ană ar fi cu to tu l lip s it ă de im p o r t a n ţă

si de r e a l it a t e . T o tu ş i, im p r e s ia pe ca re o s tlr n e ş te t e a tr u l său

e s te to c m a i una op u s ă . N ic ă ie r i ca In a c e a s tă lu m e p iin â de

u m b re s a cre, fa p te le o m e n e ş ti, r e z o l u ţ iil e , g e s t u r il e In cu rs de

d e s fă ş u r a r e nu au g r e u ta te a tit de m a r t* , â tlt r e lie f. In tn a te

c ir c u m s ta n ţe le în ca re se m a n ife s tă .

R e v e n in d la s e m n if ic a ţ ia s p ir it u a l ă a O r e s t ic i şi a v ln d In

m in t e a p a r te n e n ţ a lu i E s c h il la c o m u n it a te a m is t e r i i l o r e le u s in e ,

se d e s p r in d e l im p e d e că d ru m u l lu i O r e s te . la În c e p u t în c ă r c a t

dc p a t im i su m b re, a p oi s c ă ld a t în b e a t it u d in e şi p a ce lin ă ,
a m in t e ş t e de it in e r a r u l P o r s e p h o n e i, s im b O liz în d s u fle tu l om e­

n es c In gen ere, ca re t r e b u ie m ai în tli să în d u r e c u m p l it e s u fe ­

r in ţe şi m l h n ir i in H a d es , p e n tr u a 1 se în g ă d u i pe u rm ă să se

r id ic e In p r e a jm a b lin d r i D e m p te r , lin g ă l u m in a h o ld e lo r de

g rh J .

D ar s e m n if ic a ţ iil e t r ilo g ie i su nt fă r ă în d o ia l ă m u lt m ai

b o g a te şi m ai n e b ă n u ite , in c it , pe l in g ă în c e r c ă r i de s in te z ă ,

ar m e r it a să i s e Î n c h in e , c a ş i a lto r op ere s p ir it u a l e dc c ă p ă tii,

c o m e n t a r ii n e în tr e r u p te , s cen ă cu s cen ă , v e r s cu vers .

C a p od op eră d r a m a t ic ă u n ic ă , n e e g a la lă , In ceea ce p r iv e ş t e

gra n d oa rea c o n s tr u c ţie i şi p r o f u n z im e a v i z iu n ii, de o fo r ţă p oe­

tic ă in c a n d e s c e n tă , s c r is ă in tr - o l im b ă u l u it o a r e — p a rcă nu In

e l in ă ri in e s c h ilia n â — O r e s lia il fa s c in e a z ă şi to to d a tă ii u m i­

le ş te pe o r ic e tr a d u c ă to r . A u to r u l a c e s te i v e r s iu n i in te g r a le in
r o m â n e ş te , d e p l in c o n ş tie n t de fa p tu l c ă o r ig in a l u l e un a b s o lu t
i n t a n g ib il , nu se s im t e v in o v a t. In r in d u l său , de h y b rh , c i,
după m u n că r ă b d ă to a r e , p io a s ă , d e v o ta tă şi n e c ir t it o a r e , dă la
iv e a lă rod u l u n ei în d e l u n g a t e s tr ă d a n ii \ <ru c ia d u l râ . p o a te ,
Ir i fe lu l a r e s ta , nu n în t lr z ia t z a d a r n ic p r in t r e s e m e n ii s ă i.

A LE X A N D R U M lH AN

• C ea d in ţ ii v e r s iu n e a tr a d u c ă to r u lu i. în t o c m it ă după ct>
to tu l a iu * n o im e d e c it r e n de fa ţ ă , d a te a z ă d in anul 1063, a fo s t
g ln a ită in c h ip d e o s e b it p e n tr u s cen ă , p e n tr u o a n u m it ă p u n ere
i n s c e n ă , ş i a s la t la t e m e l ia u n u l s p e c ta c o l r e a l iz a t I n a c e la ş i
a n . d o lu p t p r e m ie r a O r c i t ie i in R o m â n ia , Ia T e a t r u l M u n ic ip a l,
In ceea ce p r iv e ş t e a c tu a la tă l m ă c ir e , s p re l u m in a r e a u n or
a m ă n u n te m e ş te ş u g ă r e ş ti, se c u v in a fi adu se c îu - v a p r e c iz ă r i.
Au fo s t f o l o s it e d ou a m o d a l it ă ţ i de tr a n s p u n e r e a v e r b u lu i
tr a g ic : p r o z a r itm a tă ş i v e r s u l.
M i j l o a c e l e d e e x p r e s ie a l e p r o z e i p o e m a tic e au s l u j it r e d ă r ii
s e c v e n ţ e l o r c a r o în a n t ic h it a t e e r a u s c a n d a te , a d ic ă e p is o a d e l o r
p r o p r iu x i s e ; r it m u l d o m in a n t a fo s t, c a ş l in o r ig in a l , c e l
ia m b ic ia r te x tu l p ă r ţ il o r r e s p e c t iv e a fo s t r l n d u it su b fo r m ă
de v e r s e te .
P ă r ţile l ir ic e ( im n e c o r a le , b o c e te , m o n o d ii. etc.> , pe ca re
g r e c ii le d a ta u , au fo s t e c h iv a la te p r in vers u ri l ib e r e , p ă s tr in -
d u - s e î m p ă r ţ i r i l e c o n s a c r a t e : s tr o fă , a n tis tr o fă , e p o d â . S - a re­
n u n ţa t la m im a r e a r it m u r il o r ş i m ă s u r il o r s a v a n te , m e r e u s c h im ­
b ă to a r e . a d e s e o r i d e l o u n v e r s la o ltu l, a l o c în t e e e l o r d in o r l -
( in u l. p e r fo r m a n ţă p r a c t ic ir e a l i z a b i l ă şi p u ţin fo l o s it o a r e , d eou -
r o r « a c e la ş i m e t r u n u c o m u n ic ă a c e e a ş i c a n t it a t e d e in f o r m a ţ ie
ş i e m o ţ ie i n d o u ă l im b i d i f e r i t e . P e d e a l t ă p a r te , lip s o m u z ic ii
— p o e ţ ii t r a g ic i e r a u to to d a tă s i c o m p o z it o r i — fa c e , în o r ic e
Iernă ca s e c v e n ţe le lir ic e s fi p a ră s ă ra ce C it p reţ
ar m al a vea , dc p il d ă , fă r ă p a r t it u r a m u z ic a lă , te x te le unul
o r a to r iu d e B a ch sau a u n ei o p er e d e V V n gn or ?
Agamemnon
 PE RS O AN E LE
( in ord ine a in tră rii în s cenă)

P A Z N IC U L palatului d in A rgos
C O R U L b ă trin ilo r argie ni
C L IT E M N E S T R A , soţia lui A gam e m non
C R A IN IC U L oş tirii
A G A M E M N O N , regele ţă rii
C A S A N D R A , captiv ă troiană şi p rorocită
E G IS T, ib ov n icu l re gine i
F e m e i d in suita C lite m ne s tre i, oam e ni d in oastea iui A gam e m non
şi d in garda lui Egist.
A cţiu n e a d ra m e i se p e tre ce in ce tate a A rg os , d in P e lo -
pones. Sce na în ch ip u ie p a la tu l A tr iz ilo r 1. In faţa clă d irii
m on u m e n ta le se află a ltare şi s tatui de zei. P e o teras ă
v e ghe ază u n paznic. Es te încă noapte.

P A Z N IC U L

Ii rog pe zei să pună capăt chinu rilor mele !

D e- atît amar de vreme, de cînd păzesc neîncetat,
precum un cîine, din acest culcuş, acoperişu rile celor
doi Atrizi, am învăţat soborul înnoptat al stelelor.
Şi mai cu seamă aştrii care ie rînduiesc mu ritorilor
iama şi vara, dinastii lu citori ai focu rilor din Aith er2,
ştiu bine cînd răsar şi cînd apun.
La fel şi-acuma, eu pândesc semnalul torţei, văpaia
de lumină, care ne va aduce de la Troia vestea, cu vîntul
biruinţei.
A s tfel ne dă poruncă inima unei femei nerăbătoare,
plină de voinţă bărbătească.
D ar noaptea, plin de tu lb u rare, cînd mă trec aici,
pe aşternutul înmuiat de rouă, necercetat de vise
— devreme ce doar spaima, în locul somnului,
¡mi dă tîrcoaîe, şi mă opreşte să-mi închid pleoapele,
•a mă strecor în somn — cînd vreau să cînt sau doar
să mă îngîn cu cîntul, aflîndu - mi astfel leac potrivnic
moleşelii, plîng şi jelesc pentru nenorocirile acestei case,
n care nu mai stăpîneşte buna rînduială de odinioară.
D e- ar străluci odată dezlegarea chinu rilor mele !
D e-ar pîlpîi prin beznă focu l b inevestitor !
( In d e părtare în ce p e să lică re deodată o lu m ină . P a zn icu l
se rid ică în p icio a re .)
închinare ţie, făclie care faci să izbucnească ziua
în miezu l nopţii şi să pornească multe, dănţuitoare

21,
coruri în Argos, întru bucuria b iru inţei !
( S trig ă cu e xa lta re şi p u te re :)
Iu ! Iu ! Cu glas pu ternic îi vestesc nevestei lui
Agamemnon, din pat să se ridice grabnic, şi să-i
răspundă torţei, înălţînd în tot palatul un strigăt lung
de veselie.
Cetatea Ilion 3 a fost luată !
N e dă de ştire chiar semnalul focului.
Eu însumi, cel dintîi, jucînd, am să deschid alaiul
sărbătorii.
Au avu t noroc stăpînii mei la zaruri, însă cu
semnul faclei, am cîştigat şi eu de trei ori şase 4 !
In ziua cînd se va întoarce stăpînul meu acasă,
fie- m i dat să-i strîng cu mîna mea scumpa lui mină.
C ît despre celelalte, am să tac : un bou s-a aşezat
uriaş pe limb a mea 5.
D e-ar fi să aibă glas această casă, prealimpede
ar spune a d evă ru l!
Ceea ce eu rostesc aici e numai pentru ştiutori.
Pentru neştiutori u it totul, dinadins.
( P a z n icu l cob oară de pe teras ă in palat. P rin dreapta
s ce ne i in tră , cu m e rs u l m o lco m , co ru l b ă trin ilo r a rg ie n i.)

C O R IF E U L

Trecu t- au zece ani de cînd Priam înfru ntă un

mare potrivnic, pe regii Menelaos şi-Agamemnon,
perechea straşnică, feciorii lui Atreu , cinstiţi de Zeus
cu două tronu ri şi cu două sceptre, care au ridicat
din ţara noastră flota de o mie de corăbii argiene, un
sprijin greu de arme pentru ei.
Năpraznic strigau, îndemnînd la război, din adîncul
inimii întărîtate, asemeni vu ltu rilor care, năuci de dorul
pu ilor pieriţi, se vîrtejesc în aerul subţire, vîslesc eu
largi bătăi de aripi prin văzduh, scurtaţi de grija
creşterii urmaşilor din cuib.
D ar încă mai de sus, din slavă, unul dintre zei,
Apolo, Pan sau poate Zeus, aude ţipetele lor în
limbă păsărească, înaltu l plîns al oaspeţilor cerului,
şi peste vinovaţi, pînă la urmă, o prăvăleşte pe
Erinys 6 cea răzbunătoare.

22
 Aşa, pu ternicu l Zeus, O crotitoru l de oaspeţi,
năpusteşte A trizii asupra lu i Alexandros 7.
Grabnic, pentru o femeie, care a fost a mai mu ltor
b ărb aţi8, se încordează braţe în lu pte nescăzute,
i enunchi se adîncesc în pulbere, se sfarmă lănci la
început de bătălie, după soarta hărăzită deopotrivă
danailor şi troienilor. ,
Acum, s-a împlin it ceea ce s-a-mplinit.
U rsita era hotărîtă dinainte,
în zadar pui lemne peste foc şi torni deasupra
untdelemn; nimic nu îmblânzeşte apriga mînie a
Jertfelor respinse de văpaia focu lu i 9.
Iar noi, cei care nu suntem în stare a lu pta cu
Inipu rile noastre învechite, hălăduim aici, lăsaţi acasă
i|r oştire şi ne proptim în bîte pu terile aidoma cu ale
pruncilor. , .
Măduva ce pîlp îie în pieptu l celor fra gezi e la
Ici de moale ca şi la cei vîrstnici ; Ares nu se bizu ie
Ini r-însa.
Cit preţ mai are un moşneag uitat de moarte,
iIc* cărui fru nze s-au veştejit de m u lt?
K1 merge doar în trei picioare, fără mai multă
• liigă decît un copil, şi rătăceşte ca un vis ivit în
plină zi.
il ntre tim p , în s oţitoa re le C lite m n e s tre i au ie ş it d in pa la t
i a ofrande, aduse în u rn e şi coş uri, şi au aprins fo cu l
altare lor. A p o i se iv e ş te şi re gin a în ca d ru l p o rţii ce le i
m a ri şi se în d re aptă, s ole m nă, s pre a lta re .)
fie, îţi grăim, fiica lu i Tyn d a r10, regină
• 'lllcmnest ra !
(V se petrece oa re? Ce noutate ai a fla t?
<'e veste ţi- a întemeiat încrederea, de- ai poruncit
i m> aducă jertfe pretu tindeni ?
Ard, încărcate cu ofrande, altarele tu tu ror zeilor
id ă ţii, ale celor din slavă şi- ale celor de subpămînt,
'i' i d or din faţa porţilor şi- ale celor din pieţe.
Klacăra regeştilor prinoase, aduse din cămările
palidului adinei, zvîcneşte pin’ la cer, din toate
pmţllc, stîrnită de u leiu l sfânt cel cu mireasmă
Mcnc.clătoare.

23
 D espre acestea toate îndu ră-te să-mi spui ce este
cu putinţă şi cuvenit să aflu.
Pu ne capăt turburării mele, care u neori amarnic
mă căzneşte ; alteori însă, înaintea jertfelor din care sar
scîntei, speranţa izbuteşte să-mi împrăştie din inimă
grija mistuitoare, nesătulă.
(C lite m n e s tra n u răs pund e n e d u m e ririlo r co rife u lu i, ci
îş i urm e ază a cţiu n ile ritu a le la a lta re .)

C O RU L

S trofă

Suntem în stare încă să strigăm

ce straşnic semn de drum prielnic
s-a ivit la purcesul b ărbaţilor noştri vînjoşi.
M ai suflă încă zeii peste noi
ca o boare de vlagă
de- o fire cu vârsta noastră căruntă :
pu terea cuprinsă în cîntec !
Să spunem cum A tr izii11,
— tăria lu ptătorilor ahei înfiptă, pereche, pe tronu ri —
cei care, u niţi în voinţă, dau tinerimii Heladei poruncă,
au pornit spre pămîntul lu i Teu kros 12,
cu lănci şi mîini răzbunătoare,
întîmpinaţi de-o războinică piază :
doi basilej ai păsărilor năzăriţi
basileilor flotei,
un vu ltu r negru şi altu l cu spatele alb !
Ei s-au iscat lingă palat,
de partea mîinii ce zguduie suliţa,
la loc de slavă, sfîrtecînd o iepuroaică plină,
laolaltă cu neamul întreg ce-1 plodise,
lipsită de norocul fu gii din urmă.
Faceţi să sune cîntul de jale, cîntul de jale,
fie să-nvingă ursita cea bună !

A n tis trofă

Văzînd, înţeleptu l profet al a rm a tei13

desluşi că aceşti mîncători năpraznici de iepuri

24
.unt fiii lui Atreu , cei doi, de-o seamă-n hotărîri,
căpeteniile cetelor pornite,
şi grăi, tălmăcind prevestirea :
„Cei care pleacă astăzi, înarmaţi, la drum
vor cuceri cu vremea cetatea lui Priam,
iar comorile de-odinioară, strînse
intre zidu ri de-un popor întreg,
le va jefu i, necruţătoare, M oira 14.
Băgaţi de seamă, însă, nu cumva
.a vă ajungă ciuda zeilor mai înainte
şi să topească-n beznă zăbala-ngrozitoare,
corniţă de oştire spre potolirea Troiei !
Astfel, minată de milă, neprihănita Artemis
duşmăneşte cîinii cu aripi ai tatălui său
ce au jertfit sărmana iepuroaică tupilată,
împreună cu pu ii dintr-însa ;
ea urăşte ospăţul de vu ltu ri.
Faceţi să sune cîntu l de jale, cîntul de jale,
Iie să-nvingă ursita cea bună !

E podă

Atît de b inevoitoare este Preafru moa sa15,

atit. de darnică pentru puietul leilor sălbatici,
Iraged ca picăturile de rouă,
pentru vlăstarele de lapte
ale tuturor jivin elor din cîmpu ri !
Ka ne pofteşte-acum să judecăm
ce semne vor să fîlfîie aceste păsări
Ivlte-n partea dreaptă 16, înspre bine,
■a ntruchipări de spaimă totodată.
! rugăm pe cel dornic să fie chemat cu ţipete mari,
pe zeul P a ia n 17,
a nu năpustească Artemis, cumva, potrivnice vîntu ri
peste flota danailor,
prilej de lungă zăbavă la maluri,
i i pe urmă să ceară la rîndu -i o je r tfă 18
nelegiuită şi denemîncat,
d in care apoi să se nască
gilcoavă-ntre rude şi nepreţu ire de soţ.
lai a, în casă domneşte, haină,
 pregătită oricînd să se-nalţe năpraznic,
M înia, care ţine pu ruri minte,
răzbunătoarea stingerii unui c o p il!“
Astfel, în semne de păsări vestind despre drum,
Calhas a ştiut să vadă sorţi de moarte,
amestecate cu belşug de bunuri,
pentru casele regilor noştri.
Vai, intr-u n glas cu-aceste prevestiri,
faceţi să sune cântul de jale, cîntul de jale,
fie să-nvingă ursita cea bună !

S trofa I

Oricare ţi- ar fi, Zeus, adevăratu l nume,

dacă acesta-ţi este drag,
te vom chema în rugă cu acesta.
Le- am cumpănit pe toate ;
nu-1 ştim decît pe Zeus în stare să mute
povara de prisos a grijilor noastre.

A n tis tr ofa I

U n zeu a fost odinioară mare,

U ranos, clocotind de îndrăzneală,
gata oricînd să se-arunce în lu pte ;
cu vremea nu se va mai aminti c-a fiinţat.
U n altul, Cronos, s-a ivit pe urmă
dar şi acesta s-a sfîrşit, învins în trei a sa ltu ri19.
C el care va slăvi, cu su fletu l deschis,
nu mele de biruinţă al lui Zeus
va dobîndi înţelepciunea întru toate.

S trofa I I

E l oamenilor le- a deschis

cărările- nţelepte
şi le- a orîndu it o lege :
„A su feri spre a- nţelege“.
Chiar şi-n adîncul somnului,
cînd în faţa inimii musteşte chinul
amintitor de-atîtea nevoinţe,

26
îi năpădeşte fără voia lor
înţelepciunea. Şi acesta-i harul
cu sila revărsat de zeii aşezaţi
la cîrma sfîntă.

A n tis trofa II

Tot astfel şi în vremea-aceea, Agamemnon,

maivîrstnicu l celor ce porunceau
peste corăb iile aheene,
nu l- a mustrat pe ghicitor,
ci mai degrabă s-a făcu t părtaşul,
unit într- o suflare,
al sorţii pururi schimbătoare.
Cu pînzele căzute,
cu pîntecele navelor pustii,
aheii lîncezeau,
privin d peste apă spre Halkis 20,
împroşcaţi de talazu ri la Au lis 21.

S trofa III

Vîntu l bătea dinspre Strymon 22,

aducînd întîrzieri cumplite,
înfometare, neputinţă de-a pluti,
împrăştieri de oameni,
stricăciuni la nave şi la funii.
Prin amînări, iară şi iară înnoite,
floarea argienilor se mistuia în aşteptare.
D ar cînd profetu l Calhas, glăsuind
în locu l Artemidei,
a strigat despre un chip de îndreptare 2:!,
mai crunt pentru capii oştirii
decît o fu rtu nă amară,
atunci A trizii au lovit
cu b îtele- n pămînt,
neizbutind să-şi mai înece plînsul.

A n tis tr ofa II I

Iar regele mai vîrstnic a rostit :

„C e grea îmi va fi soarta dacă mă-mpotrivesc,

27
ce grea şi dacă îmi jertfesc odrasla,
podoaba casei mele,
la altar,
mînjindu - mi părinteasca mină
în valu l sîngelu i ţîşnit
din trupul de fecioară-nju nghiată !
Oricum, va fi tot spre năpasta mea.
Cum aş putea să mă despart de nave,
cum să-mi înşel tovarăşii de bătălie ?
Dacă de sacrificiu l acesta,
de sîngele acesta feciorelnic,
atîrnă cu atîta-nverşunare
pornirea vîntu lu i prielnic,
nu-i un păcat să îl doreşti.
D e- ar fi numai spre mîntu irea noastră

S trofa IV

Plecîndu - şi mintea sub ju gu l nevoii,

în el o-ntoarcere se-ntîmplă,
nelegiuită, necurată şi nesfîntă :
e gata să cuteze orişice,
atît de răspicat în hotărîre.
Astfel, izvor al mu ltor chinuri,
cumplita nebunie cu sfruntate gîndu ri,
pe mu ritori îi umple de-ndrăzneală.
El a-ndrăznit să se preschimbe
în jertfitoru l 24 fetei sale,
ca să ajute un război de pedepsire
iscat pentr-o muiere,
ca să deschidă marea unor nave.

A n tis tr ofa IV

D ar toate, ru gile- nălţate

şi strigătele către tatăl său
şi su fletu -i cel gingaş de fecioară,
n-au cîntărit nimic în faţa
căpeteniilor dornice să lupte.
Glasul lor se u rcă-ntîi la zei,
pe urmă, Agamemnon face semn
spre aju toare s-o apuce,
ca pe o capi'ă, învelită- n vălu ri,
care se zbate să rămînă pe pămînt,
şi s-o ridice pe altar, punîndu-i
căluş în gura cu frumoase buze,
oprind- o să şi-i blesteme pe-ai săi,

S trofa V

amuţită silnic de-un căpăstru 25,

îi cade pe pămînt veşmântul
vopsit în galben ca şofranul.
Pe jertfitori pe rînd îi săgetează
p rivirile din ochii săi, de milă.
Ea seamănă cu o pictură
parcă voind să se rostească,
ea, care a cîntat de-atîtea ori
în odaia părinteştilor ospeţe,
şi, cu vocea- i de copilă nenuntită,
cînd se vărsa al treilea prinos de vin,
a-nălţat peanul fericirii
pentru iubitu l său părinte 2S.

A n tis trofa V

U rmarea n-am văzu t-o, n-o vom spune.

Arta lui Calhas nu este-n zadar.
D ike 27 le îngăduie să înţeleagă
doar celor care au avut a suferi.
La vrem ea lui afla- vom viitoru l,
cînd va fi dat să se-mplinească.
N - are decît să-şi taie cale !
De ce să plîngem dinainte ?
D estul de limpede va răsări în slava soarelui.
Acu m arată-se, încalţe,
norocul bun, precum îl cheamă
fiin ţa cea mai din preajma regelu i nostru,
rămasă, meterez de apărare,
ea singură-n ţara lu i Apis 28.

29
 ( In v re m e a aceasta, C lite m n e s tra ş i- a în che ia t
în d a to ririle litu rg ice şi s- a în to rs în p ra gu l p o rţii regede
a p a la tu lu i.)

C O R IF E U L

Venit-am să mă plec pu terii tale, Clitemnestra.

E drept s-o cinstim pe soţia maimarelu i ţării, cînd
tronul bărbatului este deşert.
A i primit vreo ştire fericită sau poate, dacă n-ai
primit, doar speranţa este buna vestitoare care te
îndeamnă să jertfeşti ?
Te voi asculta cu bucurie, în schimb, de vei păstra
tăcere, eu nu te voi învinu i.

C L IT E M N E S T R A

„B ună vestitoare fie- m i E os 29, fiica N opţii b lînde“,

dacă zicala e adevărată !
Veselia ta va întrece toate speranţele tale.
A rgien ii au cucerit cetatea lui Priam !

C O R IF E U L

Ce vrei să spui ? Ab ia dacă-nţeleg ; mi- e greu să

cred.

C L IT E M N E S T R A

Aheii sunt stăpînii Troiei ; n-am spus-o limpede ?

C O R IF E U L

M ă năpădeşte bucuria şi-mi dezleagă plînsul.

C L IT E M N E S T R A

Aşa e, ochii tăi vădesc pornirea-ţi credincioasă.

C O R IF E U L

Dar, pentru veste, ai dovada vru nu i semn ?

30
 C L ITE M N E S TR A

Da, nu-mi lipseşte, doar să nu mă fi minţit un zeu.

C O R IF E U L

Nu cumva te încrezi prea mu lt intr-o nălucă năzărită

In visurile tale ?

C L IT E M N E S T R A

Ku nu mă bizu i pe scornirile duhului meu adormit.

C O R IF E U L

l’oate un zvon fără aripi te înfoaie prea tare.

C L IT E M N E S T R A

i nu iei în derîdere cumpăna minţii mele, de parc-aş

i i copil necopt !

C O R IF E U L

Şi cind a fost cuprinsă cetatea Ilion ?

C L IT E M N E S T R A

In noaptea care tocmai a născut această zi.

C O R IF E U L

i V ,ol a străbătut atît de grabnic depărtarea?

C L IT E M N E S T R A

11. |)l îaistos 30, făcînd să ţîşnească pe Id a 31 o limpede

11 i' al a.
\I>■>i, ca într- o alergare cu făclii, fiecare semn de
11ii , pe i ind, a grăb it un semn de foc spre noi.

31
 Ida trimite la stînca lu i Hermes, la Lemnos 32,
şi vestea cea strălucitoare, plecînd din insulă, îşi află
al treilea loc de popas pe mu ntele A th os 33, tărîmu l
lui Zeus.
Pe urmă, izbucnind peste spinarea mării, vînjoasa
pălălaie călătoare, cu multă b u c u r ie ......................... 34
lumina torţei împrăştie limpezime de aur, asemenea
soarelui, peste pînda de pe vîrfu l M akis tos35.
Acesta, crainic neînvins de somn, nu întîrzie să dea
de ştire şi semnul său de vîlvă ta ie drumeţeşte spre
Euripos iute-cu rgătoru l, să împartă vestea străjilor de "ţi
pe Messapios 36.
Ele, de îndată, răspund tot cu lumină şi trim it solia
mai departe, dînd foc unui morman uscat de merişor
de munte.
Văpaia vajnică, de-a pururi neslăbită, străbate lunca
rîului Asopos 37 dintr-un salt, străluminînd ca luna, şi îl
trezeşte de pe piatra Kitheronu lu i M, pe trimisu l rîndu it
acolo să conducă focu l tot mai înainte.
Paznicu l sileşte să încingă o şi mai straşnică văpaie,
arzînd mai mu lt decît avea poruncă.
Lumina se ridică peste lacul G orgopis 39, şi, lovindu -se
de piscul Aigiplanktos 4n, îndeamnă focu l următor să nu
întîrzie.
Se-aprinde un pojar mistu itor şi limb ile de flăcări
se prelungesc pînă departe, dincolo de creasta strîmtorii
saroniee 41.
Şi iată că zvîcneşte înainte, iată că se loveşte de
vîrfu l Arach na ios42, locul de veghe din preajma cetăţii,
şi iată apoi că pogoară pe acoperişul casei lu i Atreu
lumina purceasă nemijlocit din focu l de pe Ida.
A s tfel îi se rînduise legea pu rtătorilor de facle ;
ei şi-au trecut văpaia de la unul la altul.
A b iru it şi cel dintîi alergător şi cel din urmă l,!.
Aceasta e solia, erede-mă, şi semnul trimis din Troia
de bărbatul meu.
C O R IF E U L

Regină, voi aduce mu lţu mire zeilor pe urmă.

Aş vrea s-ascult din nou cu vîntul tău ca să mă pot
mira de tot ce spui, pe îndelete.

32
 C LITE M N E S TR A

Ah eii sunt acum stăpînii Troiei.

îmi pare că aud cum se cutremură cetatea de
1 Irigăte neîmpăcate.
De torni oţet şi u ntdelemn întru acelaşi vas, nu se
amestecă ci se despart unul de a ltu l; ai spune că
u n t doi vrăjmaşi.
La fel, învingătorii şi învinşii nu îşi amestecă
nici glasul nici destinul.
învinşii strîng în braţe, prăbuşiţi, leşu ri de fraţi,
i-piii trupuri stinse de b ătrîni care au zămislit
odinioară, şi, din gîtleju ri de acum încolo înrobite,
i cm pentru moartea celor dragi.
învingătorii, istoviţi de zbaterea mistu itoare din
noaptea bătăliei, bîntu ie lacomi prin cetate şi se adună
laolaltă căutînd să în firip e un prînz de dimineaţă.
Adunarea nu se face după vreo poruncă, ci, după
■iaţii scoşi din urna întîmplării, fiecare se înstăpîneşte
in casele troienilor supuse, nestingherit, după atîta
rime, de frigu l şi de rouă taberei de-afară.
Ce dulce vor dormi întreaga noapte nestrăju iţi de
nimeni !
D e-ar fi să îi cinstească măcar, evlavioşi, pe zeii ţării
ubjugate şi să le cruţe templele, să n- aibă a se teme
de cădere, după biru inţă !
Să nu se năpustească o poftă vinovată peste oştirea
i o.Lstră, să nu se dedea, biruită de dragostea căpătuielii,
l.i jafu ri nelegiu ite !
Mai au pînă s-ajungă cu toţii teferi acasă, pînă
.1 străbată pe drumul de întoarcere aceeaşi ca le44.
Şi chiar dacă armata ar purcede nepătată de vreo
>:11ire căşunată zeilor, tot s-ar putea trezi, la rîndu-i,
a /na îndurată de cei morţi 45, de nu cumva s-a şi făcut
.idilă prin fapte blestemate.
Iată gîndu rile mele de femeie.
Fie să învingă binele, fără ştirb ire !
împlinirile ne sunt îmbelşugate, nu ţin decît să ne
putem sluji de ele.

33
 C O RIFE U L

Regină, ai grăit cu miez, precum un înţelept.

Sunt sigu r că semnele tale mi-au vestit adevăru l
şi mă pregătesc să aduc mu lţu mire zeilor.
N i s-a hărăzit o bucurie pe măsura su ferinţelor
noastre.
(C lite m n e s tra in tră in p a la t.)
O, rege Zeus, o, Noapte scumpă, cuceritoare pentru
noi a multă slavă, voi aţi a zvîrlit o plasă grea pe
tu rnu rile Troiei, încît nici copil, nici bărbat împlinit,
să n- aibă scăpare din largu l năvod atotînrob itcr al
năpastei !
M ă închin cu sfială marelui Zeus, Ocrotitoru lu i
de oaspeţi.
Singu r el a rîndu it acestea ; el a ţinut atîta vreme
arcul încordat spre Alexandros, ca nu cumva săgeata,
căzînd, să lovească înainte de ţintă sau să treacă dincolo
de stele, o aruncare nătîngă prin larguri.

C O RU L

S trofa I

U nii înţeleg a spune :

„Lovitu ra ne-o a zvîrle Zeus ;
uşor îi dibuieşti izvoru l ;
îndu ri ceea ce hotărăşte Cerul.
Niciu nu i zeu nu-i pasă, după cum e spusa,
de oamenii care strivesc sub tălpi
cinstirea cuvenită celor sfinte.“
Aceste gîndu ri nu-s evlavioase.
Ru ina se vădeşte-a fi
vlăstaru l îndrăznelii neiertate
la cei care, pentru belşugul
revărsat în case,
respiră mai trufaş decît e drept 46.
Măsu ra este cel mai mare bine.
Fie să vieţu im fără primejdii,
precum le-aju nge unor su flete- nţelepte !
N u - i meterez în stare să-l ajute
pe omul scos din minţi de b ogăţie
care, spre nimicirea lui, răstoarnă
altarul mare al zeiţei Dike.

A n tis trofa I

El îndură silnicia unei

aducătoare de pierzare Peitho,
o u rgie născută de Ate,
care-1 tîrăşte ;
şi astfel orice leac este zadarnic..
Ru ina nu se mai ascunde,
ci se arată : pîlpîire
de lumină înfricată.
Şi omul, ban stricat de-aramă,
negrit de-atît frecuş şi folosinţă,
copil ce urmăreşte zborul
unei p ă s ă ri47, este pedepsit
pentru năpasta greu de îndurat
căşunată ţării sale.
Ru ga lu i n-o mai ascultă nici un zeu..
N edreptu l ins, deoarece a lunecat
spre rele, va fi şters din lume.
La fel şi Paris, pâtrunzînd
în casa celor doi Atrizi,
a pîngărit a ospeţiei masă,
răpind-o pe femeia gazdei.

S trofa II

Lăsînd cetăţii sale grija

să zăngănească lănci şi scuturi,
să pregătească nave pentru luptă,
aducînd o zestre de moarte la Troia,
Helena trecu sprinţară prin porţi
si cuteză necutezatul.
G emu ră din adînc pr-ofeţii
palatului şi glăsuiră :
„V a i caselor, caselor, va i căpetenii,
vai pat al nevestei
plecate după ib ovnic !
 în trezărim tăcerea netrufaşă,
nejignitoare, împietrită,
a soţului lăsat în urmă 48.
De-acuma, la porunca dragostei, doar o nălucă
de dincolo de mare
va stăpîni această casă.
B ărbatu l ei urăşte harul
fru moaselor statui înalte ;
ele sunt fără ochi şi li s-a stins
tot farmecu l împru mu tat de Afrodita.

A n tis trofa II

Şi-n visu rile sale

vedenii dureroase nu -i aduc
decît deşartă bucurie.
Intr- adevăr, deşertăciune este
cînd ţi se pare că în faţa ta
se află însăşi fericirea,
şi-n loc ai doar o arătare
care- ţi alunecă în braţe
şi- apoi îţi scapă, fîlfîin d din aripi,
pe căile somnului !“
Asemenea-s du rerile
din preajma vetrei acestui palat,
asemenea, şi mai cu mplite încă !
D ar şi în miezu l fiecărei aşezări
din care au purces războinici
departe de glia Heladei,
e jale- n inimile copleşite.
U n singu r gînd stăruitor
ne străpunge tuturor ficatu l.
N e amintim de chipu rile celor dragi
pe care i-am p rivit plecînd,
dar, iată, că se-ntorc,
în fiecare casă, nu bărbaţi
ci urne şi cenuşă 49.

S trofa III

Z arafu l Ares, care dă

în schimbul aurului leşuri

36
şi ţine balanţa lu ptei de suliţi,
din Ilion trimite, acasă, la rude,
scoasă din flăcări,
o rămăşiţă grea de lacrimi,
cenuşă-n loc de oameni,
îngrămădită- n vase fu nerare 50.
Şi plîngem, lăudîndu-ne cîte-u n erou,
atît de iscusit în bătălie,
sau altul, prăbuşit cu slavă în măcel,
pentru -o femeie lu i străină.
N oi murmurăm, doar în tăcere,
dar creşte şi în noi du rerea surdă
şi ura faţă de feciorii lui Atreu
porniţi să se răzbune.
Iar alţii, împreju ru l zidului,
sub care au luptat,
zac în pămîntul troian cu trupuri întregi,
ascunse de glia duşmană 51.

A n tis tr ofa II I

G rea este faima-ntemeiată

pe mînia celor din cetate ;
ea are a plăti despăgubire
blestemelor unui întreg popor.
N e turbură necontenit
o presimţire înfăşată-n noapte.
Z eii nu întîrzie să-l vadă
pe ucigaşul vinovat
de- atîtea revărsări de sînge
Cu vremea, E riniile smolite
răstoarnă soarta celui fericit fără dreptate,
îl nimicesc, îl storc de viaţă,
şi-n cel pierdu t nu mai tînjeşte fir de vlagă.
Prea multa slavă e primejdioasă :
fu lgeru l lui Zeus loveşte ochii.
Fie nejindu it belşugul nostru !
Să nu ajungem nici să pustiim oraşe,
nici să ne trecem zilele- n rob ie !

37
 Focu l aducător de bunăveste
întinde murmur sprinten prin cetate.
Dacă e cu temei
cine- ar putea să spună ?
Poate că-i numai un neadevăr dumnezeiesc.

E ste vreu n om atît de slab

şi de copilăros la minte,
încît inima să i se-aprindă
la vestirile piezişe ale unei flăcări,
deşi îi va fi dat să su fere pe urmă,
cînd rostul întîmplărilor se va schimba ?

Aşa - i femeia care ţine lancea stăpînirii :

se alătură mai aprig la ceea ce doreşte
Cecît la cele dovedite.

Prea încrezătoare, pe muiere

o mută grabnic dorul dincolo de fapte ;
apoi se sting şi veştile cu faimă scurtă
pe care glasul său le-a răspîndit odată.
( C o rife u l p riv e ş te s pre dreapta, s pre d ru m u l care v in e
de la m a re .)

C O R IF E U L

Vom şti, îndată, dacă torţele care împrăştie lumină,

cu semnele şi cu popasurile lor de foc, au rostit adevărul
sau dacă numai licăru l plăcut al unui vis a ven it să ne
tu rb u re minţile.
Văd cum înaintează de la ţărm un crainic, umbrit
de ramu ri de măslin 53.
îm i este martoră această pulbere, sora noroiului
şi ruda lu i uscată !
El nu va flu tura o veste mută, prin fu mu l arzător
al unui foc de ramuri ce pîlpîie pe-un vîr f de munte.
G lasu l lui, cu vorb e limpezi, ne va hărăzi o mare
bucurie, sau dimpotrivă, acest gînd ne înfioară.
După b inele care ni se arată, fie să urmeze
numai bine !

38
 Oricine va face altă urare cetăţii decît aceasta,
■>,\ culeagă rodul păcatului săvîrşit în inima lu i !
IIn tră cra in icu l, s fîrş it de fu gă, cade în g e n u n ch i în a in te a
a lta re lor, le cu p rin d e cu b raţe le , s ărută, p ă m în tu l.)

C R A IN IC U L

lo, glie părintească, tărîm al Argolid ei 51, iată clipa

revederii, după zece ani !
D intre atîtea speranţe zdrobite, a rămas să mi se
împlinească numai una.
Nu nădăjduiam să mai primesc la moarte
preascumpa zestre a unui mormînt în glie argeiană.
Bun găsit, patria mea !
închinare ţie, lumină a soarelui şi ţie Zeus, care
de sus veghezi peste această ţară, şi ţie, celui ce domneşti
la Pytho 55 !
Arcaşule, sperăm că nu ne mai sunt hărăzite
săgeţile tale : destul ne-au fost potrivnice lingă
Scamandros 56 !
Acum fii mîntuirea noastră şi -vindecarea noastră,
stă pine Apolo !
închinare de-asemeni şi vouă, zei oblădu itori
ai jocu rilor şi întrecerilor obştii, şi ţie, Hermes,
ajutorul meu, sol şi mărire scumpă solilor !
Iar voi pe-ju mătate-zeilor 57, care aţi ocrotit plecarea
noastră, primiţi-i, b inevoitori, acum pe ostaşii mîntu iţi
de lance !
Io, lăcaş al b asileilor mei, acoperişuri dragi, jeţu ri
s lă vite !
Chipuri de zei 58 cu faţa către soare, păstraţi-vă,
mai mult decît odinioară, ochii strălu citori de bucurie,
ca să-l primiţi pe rege cu cinstire, după atîta vrem e !
Stăpînul Agamemnon vine, aducând lu mina zilei,
pentru voi, la miezu l nopţii, pentru voi cu toţii.
Faceţi din primirea lui o sărbătoare, cum i se
si cuvine nimicitorului cetăţii Troia care, cu spada
dreptăţii lui Zeus, a răsturnat pămîntul, a spulberat,
altarele şi templele atîtor zei şi a stîrpit din ţară
orişice sămînţă.

39
 După ce a prins gru mazu l Troiei într-u n jug
necruţător, iată, se întoarce fiu l cel dinţii al lui Atreu ,
bărbatul răsfăţat de soartă şi mu ritoru l cel mai vrednic
să-i fie închinată cinstea noastră.
N ici Paris, nici oraşul lui, sfîrşit cu el odată,
nu se vor putea fă li că fapta le- a fost mai cu temei decît
răsplata.
Fiind învinu it pe drept şi de răpire şi de tîlhărie,
el şi-a văzu t luată prada, iar patria şi casa părintească
retezate de-o seceră atotnimicitoare.
Au ispăşit îndoit Pria m izii pentru păcatele lor.

C O R IF E U L

Să-ţi fie fericit ajunsul, crainic al oştirii aheene !

C R A IN IC U L

Sunt fericit. D e- ar fi să mor acum, nu aş cîrti faţă

de zei.

C O R IF E U L

A tît de mult te-ai mistuit de dorul ţării ?

C R A IN IC U L

Iată, ochii- mi sunt înlăcrimaţi de bucurie !

C O R IF E U L

Cunoaşteţi, aşadar, şi voi plăcuta noastră suferinţă.

C R A IN IC U L

Cei vrei să spui ? Invaţă-mă, să înţeleg mai desluşit

cu vîntu l tău.

C O R IF E U L

Eraţi şi voi cuprinşi de-acelaşi dor cu cei ce vă

doreau.

40
 C R A IN IC U L

Oare acest pămînt plîngea după răzb oinicii care .

plîngeau de dorul lui ?

C O R IF E U L

Şi cu gemeam adine în inima-mi cernită.

C R A IN IC U L

Ce fel de-amărăciune vă neliniştea ?

C O R IF E U L

D e multă vreme nu aveam decît un singur leac,

tăcerea.

C R A IN IC U L |

De cine vă temeaţi, în lipsa regilor ?

C O R IF E U L

Acum şi pentru mine, după cum ai spus şi tu,

a muri ar fi o mîngîiere.

C R A IN IC U L

Şiru l întîmplărilor s-a încheiat cu bine.

D ar toate cîte se urmează în vrem e atît de lungă
se poate spune că aduc, pe rînd, cînd împliniri voioase^
cînd restrişte.
D oar zeii îşi petrec fără du rere timpu l veşnic.
Dacă v-aş depăna oboselile noastre pe mare şi cazna
traiului afară şi punţile înguste pe care zăceam 59 !
In care ceas al zilei n-am îndu rat şi n-am gemut ?
Iar pe uscat necazu rile noastre erau şi mai amare :
ne făceam culcuşul chiar sub zidu rile duşmanului şi rouă
pajiştilor, scursă din cer şi din pămînt, ne înmuia

41
în pagubă necontenită, umplînd de gîngănii firele de păr
ale straielor noastre.
D e v-aş grăi, apoi, despre iarna u cigătoare de păsări,
iarna de neîndurat adusă de neaua muntelui Ida !
Sau despre arşiţa verii, cînd marea, neînspumată de
vîntu ri, cade şi-adoarme în patul amiezii !
D ar pentru ce să ne mai întristăm ?
Chinul s-a risipit, s-a risipit preabine.
M orţii nu-şi mai dau silinţa să învie.
La ce bun să-i mai numărăm pe cei sfîrşiţi ?
N u le slujeşte celor vii să su fere pentru o soartă pînă
ieri duşmană.
Cred că e nimerit să ne luăm un straşnic bun rămas
de la nenorociri.
Pentru noi, ostaşii argieni iertaţi cu zile, a b iru it
cîştigul şi nu ne mai descumpăneşte cazna.
Să ne mîndrim în faţa strălu cirii Soarelu i care
pluteşte peste mare şi peste pămînt :
„Troia a fost cucerită ! O armată din Argos
a pironit pe temple aceste prăzi, aceste vechi podoabe,
în cinstea zeilor H eladei !“
Au zind asemenea vestire, trebu ie să lăudaţi cetatea
şi căpeteniile sale şi cu slavă să-l cinstiţi pe Zeus,
prin care s-a desăvîi'şit izbînda.
Asta e tot ce am avut de spus.

C O R IF E U L

M - a b iru it cu vîntul tău şi nu tăgăduiesc.

B ătrînii rămîn veşnic tineri, cînd se cu vine să înveţe
adevărul.
D ar veştile aduse sună mai cu seamă pentru această
casă şi pentru Clitemnestra.
M ie nu mi se îngăduie decît un dram din toată
bogăţia. v.
( lia u ltim e le cu v in te ale co rife u lu i, C lite m n e s tra se
iv e ş te in p ra gu l p a la tu lu i.)

42
 C L ITE M N E S TR A

D e mu lt am înălţat un strigăt lung, voios, cînd

a sosit întîiu l, noaptea, crainicu l de foc, grăind despre
luarea şi ruina cetăţii Ilion.
Atu nci, învinu indu -mă, u nii au zis :
„D in pricina unei fu ga re p îlp îiri de torţe, socoţi a fi
încredinţată că Troia este acuma nimicită ?
Aceasta- i doar învăpăierea u nei inimi de femeie !“
Asemenea cuvinte mă arătau a fi cu mintea rătăcită.
Totuşi, am poru ncit să se închine sacrificii şi,
după noima femeiască, ţipătu l je r tfir ii60 s-a răspîndit
în Argos pretu tindeni şi-a răsunat bucuros în
adîncul sălaşelor zeilor, în timp ce servitorii căutau să
potolească flăcările lacome, înmiresmate.
Şi-acum de ce-aş avea nevoie să mai povesteşti ?
A fla - voi tot cu vîntu l de la însuşi regele.
N u - mi dau silinţa decît să-l întâmpin cit mai bine
pe soţul meu cel vrednic de cinstire, care se întoarce-n
ţară.
Ce lumină străluceşte mai plăcut pentru femeie
decît bucuria de a-i deschide porţile bărbatului, pe care
zeii l-au ajutat să scape teafăr din răzb oi ?
D u-te la soţul meu şi spune-i :
„V in o cit mai grabnic, pe măsura dorului cetăţii !
Vino să-ţi găseşti nevasta credincioasă în lăcaşurile
sale, la fel cum ai lăsat-o, căţeaua de pază a casei,
faţă de tine fără greş, faţă de vrăjmaşi neiertătoare,
mereu aceeaşi întru toate, oare în atît amar de vreme,
n-a sfărimat nici o pecete.“
N - am cunoscut ce e petrecerea cu alt bărbat, nici
măcar zvonu l fără cuviinţă, cum nu ştiu ce înseamnă
meşteşugul de-a lustrui arama 61.
Această laudă de sine pare, poate, încrezută,
dar ea cuprinde numai adevăru l ; aşa că nu e ruşinos
să zăngăne din gura unei femei alese.
( R e g in a se în toa rce în p a la t.)

43
 C O RIFE U L

A i auzit rostirea ei, pătru nde-i înţelesu l : o

cuvântare prea subţire, pe măsura unui ascuţit
tălmăcitor.
Vorbeşte, crainice ! Aş vrea să ştiu dacă lui
Menelaos i-au fost hărăzite, laolaltă cu voi,
întoarcerea şi mîntuirea, lui, regele scump acestui
pămînt.

C R A IN IC U L

N u pot să vă scornesc minciuni frumoase care

să poarte roade pentru voi, prieteni, multă vreme.

C O R IF E U L

Fie ca bucuria să însemne pentru noi şi adevărul,

altminteri, despărţită de-adevăr, bucuria ne- ar
dezamăgi prea lesne.

C R A IN IC U L

Menelaos, regele, şi nava lu i s-au răzleţit de cetele

aheilor, nu vă grăiesc minciuni.

C O R IF E U L

A plecat din Ilion, cumva, mai înaintea voastră

sau l-a îndepărtat de oaste vreo fu rtu nă ?

C R A IN IC U L

Ca un arcaş îndemânatic ai lovit la ţintă şi ai cuprins

în cîteva cu vinte o năpastă uriaşă.

C O R IF E U L

Ce se zvoneşte printre oamenii de pe corăbii ?

Trăieşte sau e mort ?

44
 C R A IN IC U L

N imeni nu mai are ştiri întemeiate, poate doar

Helios 6iî, cel ce hrăneşte glia

C O R IF E U L

Povesteşte- ne cum s-a sfîrşit furtuna stîrnită

de mînia unor zei asupra oştii de pe nave.

C R A IN IC U L

N u se cuvine să întunecăm o zi preafericită, vorb ind

într-u n grai vestitor de necazuri ; fiecare zeu doreşte
să-l cinstim la timpu l său.
Cînd un sol, cu faţa mohorîtă, iscă în cetatea sa
o groaznică durere, vestindu - i că i- a fost înfrîntă
o armată, cînd îi face cunoscută o rană tăiată în tru pu l
norodului, spunîndu-i cum războinici fără număr,
dezrădăcinaţi din case fără număr, au fost meniţi să
moară de b iciu l cu două plesne pe placu l lu i Ares, de
u rgia divină cu două vîrfu ri de lance, ucigaşă pereche 63,
atunci, desigur, vestitoru l, încărcat ou - atîta suferinţă,
se cade să bocească peanul E rin iilor64.
D ar eu, venind ca b inevestitor al mîntu irii într- o
cetate bucuroasă de izbîndă, cum să amestec laolaltă
cele vesele cu cele triste şi să vă depăn despre o furtună
prăvălită peste argieni de zei mînioşi ?
Intr- adevăr, ne-a fost dat să vedem focu l şi apa,
mai înainte duşmani, făcînd jurămînt împreu nă şi
dovedindu-şi credinţa, ca să nimicească biata oaste
aheeană.
în plină noapte s-a dezlănţuit nenorocirea cu valu ri
potrivnice.
Vîn tu rile Tr a ciei65 zdrobeau corăb iile una de alta ;
acestea, berbecindu-se puternic în năuceala vijeliei,
sub lovitu rile de grindină ale vîrteju lu i, păstorul
năpastei, se răsuceau şi piereau înghiţite.
Cînd a săltat din nou lumina soarelui strălucitoare,
am văzu t Marea Egee înflorită cu leşuri de bărbaţi ahei
si cu frîntu ri de nave.

45
 Insă corabia în care ne găseam avea carena neatinsă.
Cine a smuls-o prăbuşirii ?
Cine a mijlocit scăparea noastră ?
U n zeu, fără-ndoială, nu un om ţinuse cîrma GG.
Soarta M întu itoare a p oftit să-şi afle loc în navă,
incit aceasta nici n-a fost sorbită de forfota talazu rilor
năpustite, nici nu s-a sfărâmat de vreu n prag de stîncă.
D ar noi, sloboziţi de primejdia morţii pe mare,
am şovăit, în albul zilei, să ne bucurăm pentru norocul
nostru, deoarece purtam în su flete o nouă suferinţă
pentru armata noastră frîntă, amarnic încercată.
Şi chiar acum, de-a mai rămas în viaţă vreunul
dintre luptători, vorbeşte despre noi ca despre m or ţi;
şi cum să nu, devreme ce noi înşine gîndim acelaşi lucru
privitor la soarta lor.
Fie să se împlinească numai cele bune, să-l vezi
ivindu - se aici, mai întîi şi mai ales, pe Meneîaos !
Sau, cel puţin, dacă pe undeva îl întîlneşte o rază
de soare şi- l află sănătos, cu ochii deschişi în lumină,
prin mijlocirea lui Zeus, care n-a vru t să stingă stirpea
Iui Atreu , noi mai putem nădăjdui că se va întoarce iar
în casa lui.
Fii sigur : tot ce-ai auzit e numai adevăru l 67.
( C ra in icu l ple acă în în tîm p in a re a lu i A g a m e m n on .)

C O RU L

S trofa I

Cine i- a dăruit H elenei

nu mele-ntru totu l pe potrivă 68.
O pu tere nevăzută,
care cunoaşte lu cru rile dinainte
şi ne învaţă limba sorţii ?
Cine-a numit-o pe soţia
cucerită cu lancea
şi-nconjurată de zavistii ?
Intr-adevăr, ea s-a născut

46
să-nece nave,
să piardă oameni şi să spulbere cetăţi,
ea care, lăsînd fastuoase pînzetu ri şi vălu ri,
a fu git peste mare, minată
de su flu l uriaş al zefiru lu i,
in vreme ce numeroşi vînători, înarmaţi cu scuturi,
porneau pe urma vasului său risipită,
ca să coboare la Simois
pe ţărmuri bogate-n frunzişuri,
stîm iţi de sîngeroasa Eris 69.

A n tis trofa I

M înia 70 ce-şi îndeplineşte

neabătută gîndu l
mută la Ilion fiinţa
a cărei cununie cunună cu moartea 71.
N epreţu irea mesei ospeţiei
şi-a lu i Zeus ocrotitoru l vetrei
pînă la urmă se răzbună
asupra tuturor celor care-au cîntat
cu voce-naltă h im en eu l72
spre cinstirea miresei,
laolaltă cu fra ţii bărbatului său 73.
După cîntul de nuntă, cetatea lui Priam bătrînă
deprinde cîntu l de jale
şi, blestemîndu-1, greu îndurerată,
pe „Paris, cel cu aşternut fu neb ru “,
îşi plînge traiu l copleşit
de jelu iri şi suferinţe,
fiindu -i dat să-şi vadă oamenii cetăţii
prăbuşiţi în sînge.

S trofa II

Cineva, odată, a crescut

un pui de leu în casă,
lipsit de laptele şi grija mamei sale.
Şi s-a-ntîmplat, în zilele de la-nceput,
să fie molcom, să se joace cu copiii,
să-i facă veseli pe bătrîni,

47
să zăbovească de atîtea ori în braţe,
ca un nou născut cu limpede privire,
şi omului, împins de foame,
să-i linguşească mîna.

A n tis tr ofa II

Insă, cu vremea, nu şi-a dezminţit

pornirea cea dintru născare
şi, drept răsplată pentru grija
celor care l-au hrănit,
s-a poftit de unul singur la un praznic
de mioare sfîrtecate.
Şi-a fost înmuiată-n sînge casa,
pentru căseni o pacoste fără iertare,
o cruntă pagubă şi un măcel !
In locuinţă a crescut, mînat de zei,
un preot al răzbunătoarei Ate.

S trofa III

In cetatea Ilion, putem a spune

c-a intrat, mai întîi, cu Helena,
o tihnă de valu ri neturburate de vînt,
un dulce ju vaer într-o comoară74,
o săgeată gingaşă ţintind spre ochi,
o floare a iu b irii ce muşcă din inimi.
Apoi, năpraznic, totul s-a schimbat,
amarnică a fost urmarea unei nunţi.
La Priamizi a poposit nevastă
pustiitoare pentru gazde,
nimicitoare pentru cei din preajmă.
Zeus chezaşul ospeţiei
a călăuzit-o pe această
Erinys şi a plînsului mireasă.

A n tis tr ofa II I

De mult se-aude printre mu ritori

un bătrîn proverb, iară şi iară :
norocul omului, crescut prea sus,
:iu moare făr-a slobozi vlăstare ;
din belşug încolţeşte o neistovită năpastă.
Noi, despărţindu-ne de alţii, gîndim cu mintea noastră :
‘aptul nelegiuit, acela naşte
lot şirul celorlalte fapte
asemenea părintelui care le-a zămislit,
iar vetrelor zidite pe dreptate
îe sunt hărăziţi copii frumoşi.

S trofa IV

Mereu, străvechea lipsă de măsură

plodeşte printre ticăloşi
o nouă lipsă de măsură,
devreme sau tîrziu,
!a ziua sorocită a unei naşteri noi,
înd se-nfiripă şi-o divinitate
neîmblînzită, neînvinsă şi nesfîntă,
Ate cea neagră pentru case
aidoma cu născătoarea sa.

A n tis trofa IV

D ike scapără lumină

sub streşini afumate
şi proslăveşte vieţile cinstite,
în schimb, îşi mută ochii de la
lăcaşul poleit cu aur,
in care dă porunci o mînă necurată.
Apropiată doar de cei fără prihană,
nepreţuind puterea bogăţiei,
nici ifosele ei de slavă,
ea duce totul pîn’ la capăt.
( P rin dreapta in tră A g a m e m n on . în p icioa re , în carul
re gal. In u rm a lu i, pe alt car, stă în cre m e n ită C asandra,
cu o ch ii p iro n iţi în g o l.)

C O R IF E U L

O, rege fiu l lui Atreu , nimicitor al Troiei, cu ce fel de

cu vinte să te întîmpin V

49
 Cum să te slăvesc, nici depăşind măsura, nici
rămînînd dincoace de cinstea ce ţi se cu vine ?
M u lţi mu ritori, cu grijă numai pentru ceea ce par
a fi, trec alături de dreapta măsură.
Fiecare e gata să geamă pentru năpastele altuia,
dar dinţii du rerii nu muşcă din ficatu l lu i ; fiecare
se preface că împărtăşeşte b u cu riile străine, silindu-şi
faţa împietrită să zâmbească.
Ci omul vrednic, bun cunoscător al tu rmei sale,
nu se lasă înşelat de luciu l unor ochi ce par să dovedească
un su flet credincios, dar care îl alintă cu prietenia
lor apoasă.
Odinioară, cînd ai ridicat o oaste din pricina Helenei,
n-am să-ţi ascund, te-am înscris în rindu l celor răzleţiţi
de muze, ca unul neînstare să ţii bine cîrma gândurilor
tale.
Cum să împingi bărbaţi la moarte pentru o
neruşinare de bună voie împlinită ?
D ar astăzi, nu de la hotaru l inimii si nu ca neprieten,
închin recunoştinţa mea celor oare şi-au dus la bun
sfîrşit însărcinarea.
Cu vremea, vei cunoaşte, dacă ţii să afli, dintre
cetăţenii rămaşi pe lingă case, cine s-a călăuzit după
dreptate şi cine s-a purtat în chip nepotrivit.

AG AM E M N O N

Întîia mea rostire cuvenită este pentru Argos şi

pentru zeii pământeni, care m-au aj«utat să mă întorc
între ai mei şi să dau pedeapsă grea ţării lu i Priam.
Zeii, care judecă nu după vorb e ci după săvârşiri,
au hotărît cu toţii, intr-u n singur glas, să arunce-n urna
sîngelui vărsat un vot oare înseamnă prăbuşire pentru
Ilion şi nimicire pentru lu ptătorii săi.
Mina care se apropia de cealaltă urnă, a iertării,
aducea numai speranţa, dar înăuntru nu lăsa nimic.
Acu m fu mu l este semnul sigu r că a fost cetatea
cucerită.
Sunt vii doar vijeliile u rgiei, în vreme ce oraşul
moare, odată cu cenuşa istovită, din oare suie aburii
cei unsuroşi ai bogăţiei.

50
 Z eilor li se cuvine harul mu lţu mirii noastre,
deoarece dintr- o răpire, a Helenei, ne-am plămădit
o răzbunare fără margini ; şi pentru o femeie
oraşul a fost nimicit de fiara argiană, prăsila calului
de lemn 75, de ceata înarmată cu scuturi uşoare,
care, la vremea cînd apun Pleiadele, a ţîşnit intr-u n salt,
s-a năpustit peste ziduri, ca un leu flămînd de carne
crudă, şi s-a îmbătat, sorbind regescul sînge.
D e-aceea prelungesc atîta cuvântul meu de închinare
către zei.
Iar în privinţa gîndu rilor tale rostite adineaori,
eu le păstrez în minte şi le împărtăşesc, spunînd cu tine
împreună : sunt rari bărbaţii cărora le este dat să-şi
cinstească fără ciudă un prieten răsfăţat de norocire.
Cînd se înfige- n inima cuiva veninu l urii, acesta
suferă de- o boală îndoită : îl apasă greu l nefericirii sale
şi totodată geme văzîndu-1 fericit pe altul.
Ştiu pentru ce vorbesc aşa, cunosc oglinda prieteniei
mult preabine : ea s-a dovedit a fi năluca unei umbre
la cei care păreau că sunt b inevoitorii mei adevăraţi.
D oar Odiseu, purces pe mare fără voia lu i76, odată
prins la jug, a tras cu hotărîre de fu nii lingă mine ;
dau despre el această mărtu rie fie că-i mort, fie că-i viu.
C ît despre cele ale zeilor şi-ale cetăţii, vom rîndui
dezbateri în adunări de sărbătoare şi ne vom sfătui.
Treb u ie să cumpănim asupra b inelu i cum să-l
aşezăm dăinu itor şi neschimbat.
Ia r cînd vor fi de trebuinţă leacuri tămăduitoare,
vom căuta să alungăm năpasta molipsirii, fie arzînd.
fie tăind cu mult bun simţ în carne vie.
Intrînd acuma în palatul meu, în lăcaşul vetrei mele,
ridica- voi mîna dreaptă mai întîi spre zeii care m-au
însoţit pînă departe şi m-au adus acasă.
Fie ca Biruinţa, de vrem e ce mi-a stat mereu
în preajmă, să nu mă părăsească niciodată !
( In tim p ce A g a m e m n o n îş i în ch e ie cu v în ta re a , C lite m -
nes tra ie se d in palat, în s oţită de s clav e în că rca te cu fe lu ­
rite ţe s ă tu ri şi cov oa re de p re ţ.)

51
 C L IT E M N E S T R A

Oameni ai cetăţii, preacinstită adunare argiană,

nu mă voi ruşina să-mi dau pe faţă, înaintea voastră,
pornirile de dragoste pentru bărbatul meu.
Timpu l îi topeşte omului din inimă orice sfială.
Nu voi îngîna cu vinte învăţate de la alţii, am să
vă depăn despre viaţa mea nefericită, despre amarul
anilor cît el a stăruit sub Ilion.
In primu l rînd să spun că e o cruntă caznă pentru
femeia cu bărbatu l răzleţit să rămînă singură, acasă.
Crainic după crainic se perindă înaintea sa,
aducîndu-i ştiri tot mai întunecate, vestindu -i zgomotos
nenorociri pentru lăcaşul său.
D e- ar fi prim it atîtea răni acest bărbat cum s-a
zvonit pînă la casa lui în fel şi chip, ar avea mai
multe găuri decît un năvod.
D e-ar fi răposat de-atîtea ori precum au povestit-o
alţii din belşug, s-ar fi putut mîndri că i-au fost date, ca
lui G eryon, trei tru pu ri şi că le-a părăsit în mantia
mormîntului pe toate, murind, pe lind, sub fiecare
din aceste trei înfăţişări 77.
Iată zvonu rile crunte, pentru care de multe ori
mi-am atîrnat gîtu l în laţ, de unde am fost dezlegată
doar cu sila.
D e-aceea nu este de faţă nici fecioru l tău, aşa cum
s-ar fi cu venit, Oreste, chezăşia bunăcredinţei noastre.
Să nu te miri, el creşte la o gazdă binevoitoare,
în Fokida, la Strophios 78, care mi-a glăsuit despre
ameninţări turburătoare : acolo, primejdia morţii tale,
sub Ilion, aici, răzmeriţa poporului şi răsturnarea
sfatului obştesc.
Oamenii, prin însăşi firea lor, sunt gata să-l frămînte
cu călcîiele pe cel căzut.
Temeiu l celor spuse nu ascunde viclenie.
M ie însă mi- a secat izvoru l ţîşnitor al plînsului,
n-a mai rămas în mine nici măcar o lacrimă.
Ochii mi-au slăbit în lu ngile nopţi de veghe, cînd
plîngeam pentru tine, aşteptînd semnalele de foc, care
întîrziau mereu.

52
 Iar din vise mă trezea zborul subţire şi zumzăitor
al unei museuliţe, şi te vedeam copleşit de năpaste mai
numeroase decît fuseseră clipele visu lu i meu.
( C u patos re to ric, ad re s înd u- s e c o ru lu i:)
Acum, după atîta pătimire, cu inima neînfricată,
pot să-l numesc pe omul acesta : cîine de pază pentru
staul, odgon mîntu itor al navei, stîlp de sprijin al
înaltului acoperiş, fecior unul născut al părintelui său,
şi, tot aşa, ţărm năzărit navigatorilor fără nădejde,
lumină preadulce ivită după furtună, izvor ţîşnind să
potolească drumeţul însetat.
Ce bucurie deplină să scape din încleştarea sorţii !
El este vrednic să i se închine asemenea nume.
Fie să înceteze între noi orice in vidie !
Am îndurat destule chinu ri pentru această bucurie.
( în a in tin d , lu i A g a m e m n on :)
Şi-acuma, creştet scump, coboară din caru l de luptă,
fără să-ţi aşezi pe ţarină, stăpîne, piciorul tău, care
a răsturnat cetatea Ilion !
Roabelor, de ce întîrziaţi ?
Oare n-am poruncit să-i aştemeţi covoare în cale ?
Să ia fiinţă, grabnic, un drum de purpură sub paşii
săi, pe care să-l călăuzească D ike într-o casă dincolo de
orişice nădejde 79.
Iar celelalte, eu, păstrîndu-mi gîndu l neînvins
de somn, am să le duc la drept sfîrşit, cu voia zeilor şi
ajutorul sorţii.
( S lu jito a re le aş te rn cov oa re p u rp u rii de la poa rta re gală
a p a la tu lu i pîn ă la ca ru l lu i A g a m e m n o n .)

AG AM E M N O N

70 Fiica Ledei, straja vetrei mele, ai ţinu t o cu vîntare

pe măsura lipsei mele de acasă ; destul ai prelu ngit-o.
D ar dacă se cu vine să fim lăudaţi, bagă de seamă,
e bine să ne-aducă alţii lauda.
Şi-apoi, nu mă împodobi cu-atîta slavă, precum
obişnuiesc femeile.
N u mă întîmpina, ca pe-un barbar, cu fru ntea
în ţărînă, strigînd cu glas înalt !

53
/C Să nu-mi faci din covoare un drum care ar deştepta
invidie.
D oar zeii trebu ie cinstiţi în felu l ăsta 80.
Eu, mu ritor de rînd, mă tem să merg pe scoarţe
cu alesături.
Vreau să mă cinstiţi nu ca pe-un zeu, ci numai
întru cît sunt om.
Bunul renu me se întinde fără ştergătoare de picioare
şi fără ţesături alese ; a nu avea dorinţe de mărire
e cel mai mare dar ai cerului.
Fericit e numai mu ritoru l care-şi încheie viaţa
în plăcută propăşire.
îţi spun din nou : ceea ce vrei nu aş putea înfăptui cu
inima neturburată.

C L IT E M N E S T R A

Răspunde-mi, şi nu te împotrivi dorinţei mele !

AG AM E M N O N

N u - ţi va lipsi răspunsul meu deschis.

C L IT E M N E S T R A

Făcu t-ai la primejdie cumva un atare legământ faţă

de zei ?

AG AM E M N O N

N u mi s-a cerut în chip vădit aceasta.

C L IT E M N E S T R A

Dacă Priam ar fi fost învingătorul, cum îţi închipui

că s-ar fi purtat ?

AG AM E M N O N

Cred că ar fi umblat pe scoarţe cu alesături.

54
 C L IT E M N E S T R A

D e cine-ţi este frică ? D e învinu irea unor oameni ?

AG AM EM N O N

D e glasul care strigă tare, al poporului.

C L IT E M N E S T R A

Cînd mu ritoru l nu -i de fel invidiat înseamnă

că-i nevrednic de invidie.

AG AM EM N O N

Femeia nu se cade să poftească lupta.

C L IT E M N E S T R A

Chiar fericiţii, cîteodată, se cuvine să se dea învinşi.

AG AM E M N O N

Oare tu ţii atît de mu lt să ieşi b iru itoare din această

luptă ?

C L IT E M N E S T R A

lncrede-te şi lasă-mi de bună voie mie biruinţa !

AG AM E M N O N

Fie, de vreme ce aşa îţi este voia, dezlege-mi

grabnic cineva sandalele, aceste slu gi ale picioarelor,
ca nu cumva, cînd voi înainta pe ţesătu rile de purpură,
să cadă peste mine, de departe, privirea unui ochi
invidios.
Prea ruşinos ar fi să-aduc prăpăd în casă, stricînd cu
tălpile asemenea scumpete de covor, cîştigat cu atîta
preţ de-argint.
D ar am grăit destul despre acestea.

55
 Pe străina care stă în faţa ta primeşte-o
b inevoitoare 81.
Z eu l îşi coboară privirile cu grijă asupra celui
ce domneşte molcom.
D e bună voie nu îndură nimenea ju gu l robiei.
Aleasă din noianul de comori, această floa re mi-a
dăruit-o oastea şi ea m-a urmat.
(C ob oa ră d in ca ru l de lu p tă .)
Şi-acum, dacă m-am învoit să mă supun voinţei
tale, mergînd pe drum de purpură, mă voi întoarce
sub acoperişul casei.
( C u paşi m ă re ţi s e - a p rop ie să in tre în pa la t.)

C L IT E M N E S T R A

( ro s tin d orgolioa s ă )
Cine ar putea să istovească marea ce hrăneşte
îmbelşugatul suc al purpurei, la preţ de-o seamă cu
argintul, vopseaua pururi înnoită pentru scoarţe ?
A vem prisos de purpură în casă, prin mila zeilor,
stăpîne, sălaşul nostru nu cunoaşte sărăcia.
Eu şi mai mu lte scoarţe aş fi risipit să se destrame
sub picioare, de-aş fi primit vreu n îndemn din locu rile
unde se rostesc oracole, pe cînd mă frămîntam să dau
preţ de răscumpărare spre mântuirea vieţii tale.
(P ăş e ş te în în tîm p in a re a s oţu lu i său, cu b ra ţe le în tin s e .)
A ti ta timp cit rădăcina este teafără, fru nzişu l se
întinde spre casă şi umbra lui o apără de focu l arzător
al Cîinelu i 82.
Întoarcerea ta la vatra palatului nostru înseamnă
pentru noi întoarcerea verii în mijlocu l iernii.
Iar în zilele cînd Zeus face să curgă vinu l din
ciorchinii acri, dacă pătrunde, dintr-o dată, în casă,
o răcoare, e semn că stăpînul, bărbatul de... s ă virş it83
se află iarăşi înăuntru...
(L ă s în d u - l pe A g a m e m n on să treacă p ra gu l în tîiu l,
zăb ov eş te o clip ă şi ş opteş te o ru gă s um b ră, cu două
în ţe le s u ri.)
Zeus, o Zeus, prin care toate se duc pînă la capăt,
îndeplineşte-mi dorinţele !

56
 G îndeşte-te cu grijă la ceea ce ţi- e dat sa
împlineşti !
( In tră şi ea în pa la t.)

C O RU L

S trofa I

D e ce într-una se ridică
această spaimă înaintea
prevestitoarei noastre inimi
şi fîlfîie- m p reju ru l ei din aripi ?
D e ce, neporuncit şi neplătit,
cîntul nostru spune viitoru l .
Oare de ce să nu scuipăm
ca după visele ceţoase 84
si, plini de-ncredere stăruitoare,
să ne-aşezăm pe jeţu l su fletului nostru ?
S-a irosit atîta vreme
de cînd, pe sub parîme şi ciocuri de corăbii,
se spulbera nisipul 85,
şi grei de arme năvăleau
spre Ilion năierii noştri.

A n tis trofa I

Ei s-au întors acum acasă ;

ne-am încredinţat cu ochii,
dăm pentru asta măi tui ie.
Şi totuşi inima-n adîncul nostru
boceşte imnu l fără liră,
cel de la sine învăţatul,
cîntul tîngu it al Eriniei.
N i s-a topit încrederea
preadulce a speranţei.
N u ne înşeală niciodată
măruntaiele fiin ţei noastie,
iar inima ce ni se- nvîrte roaia
pe diafragmu l închinat dreptăţii,
ne tălmăceşte numai adevărul.
Am vrea să fie toate doar părere
 şi grija noastră speriată
să cadă, fără-ntru chipare !

S trofa II

Intr-adevăr, prea multa sănătate

este un ţel nesăţios ;
vecina ei apropiată, boala,
stă pururi gata s-o răstoarne.
B elşugul omului, purces la drum întins,
se frîn ge de o stîncă nevăzută.
O, dac-ar fi în stare teama,
folosind un scripete după măsură,
să mai descarce din prisosul
atîtor bunuri adunate,
lăcaşul nu s-ar scufunda cu totul,
deşi e înţesat de avuţii.
Marea nu înghite barca.
Zeus şi brazdele de fieca re an
îndepărtează molima înfometării
prin daruri mu lte şi curgînd de pretutindeni.

A n tis trofa II

D ar negru l sînge omenesc,

odată deşertat pe glie,
nimenea nu-1 va chema prin farmec
din nou în vinele deschise,
însuşi Asclepios, care scornise
cum să-aducă morţii dintre umbre,
a fost oprit de Zeus,
pentru neturburarea noastră 86.
Vai, dacă Soarta n- ar fi pus hotare
atît de strimte fiecărei sorţi,
inima i- ar da de veste limb ii
să-şi verse focu l în afară !
N oi însă gemem în du rere şi în beznă
şi nu sperăm să depănăm pînă la capăt
vrun sfat folositor
din pieptul nostru mistu it de flăcări.
( C lite m n e s tra se iv e ş te ia r în p ra gu l p o rţii.)

58
 C L IT E M N E S T R A

Intră şi tu în casă ! N u mă auzi, Casandra ?

D eoarece chiar Zeus preablînd a hotărît ca, în acest
paiat, să te împărtăşeşti din apa noastră sfîntă 87, stînd,
între numeroase slugi, lingă altarul bogăţiei noastre,
coboară din car şi nu te u mfla de mîndrie !
însuşi Heracles, fiu l Alcmenei, se spune că, odată,
a fost vîndu t şi nevoit să se înfru pte din pîinea traiului
de sclav 88.
Pentru omul silit să îndure asemenea soartă e un
straşnic noroc să încapă în mîinile unor stăpîni
îmbelşugaţi de multă vreme.
/ Cei care, fără să fi sperat niciodată, au avut
secerişul b ogat sunt aspri cu sclavii în toate şi
necruţători.
D in partea noastră vei primi ceea ce porunceşte
obiceiul.
( C asandra tace, n e clin tită .)

C O R IF E U L

( C a s a n d re i:)

Ţie ţi- a vorb it cu limpezi cuvinte.

Eşti căzută în năvodul sorţii.
Supune-te de ţi- a fost dat să te supui ; ori, poate, ai
de gînd să te împotriveşti ?

C L IT E M N E S T R A

De nu cumva grăieşte într-o limbă necunoscută şi

barbară 89 ca piu itu l rindunicii, voi căuta, cu voie bună,
s-o înduplec, şi să-i împlînt în inimă cu vîntu l meu.

C O R IF E U L

( C a s a n d re i:)

U rmeaz- o ! Sfatul ei, în starea ta de prinsă, este cel

mai nimerit.

59
 Supune-te şi părăseşte jeţb l tău din car.
(C as andra s tăruie să tacă.)

C L IT E M N E S T R A

N - am vreme să mai zăbovesc aici, la poartă.

Lingă vatra şi buricul casei, stau pregătite oile de
jertfă, aşteptînd cuţitul.
Dacă e să mă urmezi, nu pierde timpul, iar dacă nu
îmi înţelegi rostirea, tu fiind străină lim b ii noastre, în
lipsa glasului, vorbeşte-mi, cum fac sălbaticii, cu mina.
(C as andra ră m în e ne m iş cată.)

C O R IF E U L

Străina cred că ar avea nevoie de un tălmaci cu

graiu l desluşit.
Arată ca o lighioană înhăţată de curînd.

C L IT E M N E S T R A

D esigur c-a înnebunit şi că-şi ascultă mintea rătăcită,

dacă, smulsă din cetatea biruită ieri, nu ştie să poarte
zăbala, decît împroşcînd un su flu de spumă sîngerie.
N-am să mai vorbesc în gol, doar pentru ca ea să
mă înfrunte.
( In tră în pa la t.)

C O R IF E U L

'l

Sunt năpădit de milă şi nu mă pot întărită.

N efericito, haide, părăseşte-ţi carul, urmează voia
sorţii, încearcă-te la ju g !
(C as andra m a i stă o v re m e n e clin tită cu o ch ii p iro n iţi
as upra s ta tu ii lu i A p o lo , ze ul d ru m u rilo r, apoi
izb ucne ş te , fără să cob oare d in c a r:)

60
 C AS AN D RA

S trofa I

Vai, vai, pămînt şi cer !

Apolon, Apolon !

C O R IF E U L

D e ce îl cheamă, gemînd, pe Loxias 90 ? Lu i nu i se

cu vin cîntările de jale.

C ASAN D RA

A n tis trofa I

Vai, vai, pămînt şi cer !

Apolon, Apolon !

C O R IF E U L

Cu glas mîhnit îl strigă iar pe zeu l care nu are ce

să caute în bocetele de durere.

C ASAN D RA

S trofa II

Apolon, Apolon,
ocrotitoru le de drumuri 91 !
Apolon, tu mă pierzi 92 !
M ă pierzi atît de lesne înc-o dată.

C O R IF E U L

Vrea oare să-şi prezică amarnicul destin ? Su flarea

zeu lu i răzbate din inima-i de sclavă.

C ASAN D RA

A n tis tr ofa II

Apolon, Apolon,
ocrotitoru le de drumuri !

61
 Apolon, tu mă pierzi !
U nde m- a dus cărarea ta, sub ce acoperiş ?

C O R IF E U L

In casa lui Atreu , ţi- o spunem noi, dacă nu ştii ;

rostind şi tu la fel nu vei grăi minciună.

C ASAN D RA

S trofa III

Vai, spune mai degrabă, sălaş u rît de zei

şi martor la blestemăţii fără de număr,
ce au făcu t să curgă viaţa unui frate
şi capete să cadă retezate,
o măcelărie de bărbaţi
cu sînge băltind în ţărînă 93.

C O R IF E U L

îm i pare că străina caută ca o căţea ; adulmecă o

urmă şi va da de sînge.

C ASAN D RA

A n tis tr ofa II I

Ah, aceste mărtu rii sunt de crezut

aceşti copilaşi ce plîng sub cuţit,
şi-aceste cărnuri fripte
din «..are-nfulecă un tată.

C O R IF E U L

Noi faima ta de ghicitoare ţi- o cunoaştem, dar nu

avem aici nevoie de profeţi.

62
 C AS AN D RA

S trofa IV

Vai, ce se pune la cale acolo,

ce altă cu mplită durere se pune la cale
în palatul acesta,
durere cumplită şi crudă,
de neîndu rat pentru rude,
de nevindecat ?
Vai, aju toru l e departe !

C O R TFE U L

N u sunt în stare să-nţeleg ce prevesteşti, dar cele

întîmplate le cunosc ; le strigă toată ţara.

C ASAN D RA

A n tis trofa IV

Nemernico, nu te- nfioară fapta-aceea !

P e soţul tău ce a-mpărţit
acelaşi pat cu tine
îl scalzi în baie mai întîi,
pe urmă, cum să spun sfirşitu l ?
Se va petrece cît mai iute.
Ea braţele, pe rînd, şi le va-ntinde
şi le va lu ngi ca să lovească.

C O R IF E U L

Acu m pricep şi mai puţin : după enigme, iată oracole

întunecate ; mă simt neputincios.

C ASAN D RA

S trofa V

Am ar şi vai, amar şi va i ! Ce se arată ?

Să fie un năvod din Hades ?
Ba nu ! Adevărata plasă
 e chiar părtaşa de-aşternut,
acum părtaşa de omor.
Iar ceata Eriniilor, legată
nezdruncinat de neamul acesta,
să-nalţe ritualu l strigăt,
ca la doborîrea unei jertfe
hărăzită să fie ucisă cu pietre 94 !

C O R/IFE U L

D e ce să năpusteşti peste aceste case strigătu l îna lt

al E riniilor ? C u vîntu l tău mă îngrozeşte.

C O RU L

Spre inimile noastre năvăleşte

o undă galbenă, precum şofranul,
la fel ca valul, care le-nsoţeşte
lu ptătorilor căzuţi sub lance
licăririle din urmă ale vieţii,
în clipa cînd moartea s-apropie zornic.
C ASAN D RA "

A n tis tr ofa V

Păzea, păzea, fereşte- te de vacă !

In capcana unei pînze a făcu t să-i cadă
taurul cu negre coarne.
Ea din preajmă îl izbeşte,
el se surpă-n scăldătoarea plină.
A flă de la mine destinul unei căzi
de viclenie şi de sînge !

C O R IF E U L

Eu nu mă laud că aş fi cunoscător iscusit de oracole,

dar spusele acestea menesc nenorocire.

C O RU L

Cînd izvoreşte oare din oracol

pentru mu ritori vreo ştire bună ?

64
Intr- adevăr vestind numai nenorociri,
profeţii cu arta rostirii bogată
revarsă pretu tindeni frica.

C ASAN D RA

S trofa VI

'V a i mie, sărmana de mine !

Vai, soarta mea nefericită !
D urerea mea o torn
în crateru l 95 de jale şi-o strig.
U nde m- ai călăuzit,
sărmana de mine 96 ?
Oare nu ca să mor şi eu
cu alţii-mpreu nă ?

C O RU L

îţi rătăceşte mintea, pradă unui zeu,

de vrem e ce-nalţi despre tine
un astfel de cîntec necîntec !
La fel, privighetoarea galben-aurie,
ţipînd fără oprire „Itys ! Itys ! “ 97,
în inima-i năpăstuită, vai, suspină
despre o viaţă prea împovărată
de florile obidei.

C ASAN D RA

A n tis tr ofa V I

Vai, vai, nu-mi aminti ursita

privighetorii cu atît de gingaş vier s u l!
Z eii au plămădit în ju ru l ei
un trup în a rip a t;
fără plînsetele sale
traiu l său ar fi nespus de dulce.
Eu, în schimb, sunt hărăzită
să fiu despicată
de fieru l cu două tăişuri.
 C O RU L

C ine-ţi dezvălu ie aceste

nenorociri copleşitoare,
trimise năvalnic de zei ?
Cine te-nvaţă să cînţi răspicat
oracolele fioroase
şi-n cîntece de jale cadenţate,
şi-n melodii ascuţite ?
C ine- ţi şopteşte înţelesu l
acelor cuvinte de rău grăitoare
pe drumul profeţiilor tale ?

C ASAN D RA

S trofa V II

Vai, nuntă, nuntă a lu i Paris,

pierzania dragilor mei !
Vai, Scamandros, băutura ţării mele,
pe malu rile tale am crescut,
prin grija ta, oropsita de mine !
D ar în curînd voi proroci
la rîu rile Kokytos
şi Aheron, pe malu ri 9S.

C O RU L

Prea desluşite ţi-s cu vintele rostite ;

pînă şi-un prunc le- a r înţelege.
Ca o muşcătură sîngeroasă,
ne încearcă gîndu l sorţii tale-ndu rerate,
cînd te-au zim că-ţi strigi
năpastele tânguitoare.

C ASAN D RA

A n tis tr ofa V II

Va i cazne, cazne ale ţării mele

de-a pururi nimicită !
 Vai, jertfe aduse de tata
spre mîntuirea meterezelor cetăţii,
nenumărate ucideri
de boi ce păşteau prin poienile noastre !
Zadarnic ne-a fost orice leac !
Cetatea Ilion şi-a îndurat ursita
iar eu, cu su fletul fierb inte,
voi fi surpată pe pământ.

C O RU L

Acest oracol nou se leagă

de cele dinainte.
Poate un daimon 99 plin de ură
s-a năpustit asupra ta, cu grea povară
şi te sileşte să cînţi
aceste du reri suspinate
şi dătătoare de moarte.
Iar noi, împiedicaţi, nu bănuim sfîrşitu l.
(C as andra îş i d e s prind e p riv irile de pe s tatuia lu i
A p o lo şi cob oară d in car.)

C ASAN D RA

Oracolul, acuma, nu se va întrezări numai prin

vălu ri, ca o tînără mireasă, ci va ţîşni, suflînd puternic,
în faţa răsăritului de soare şi va rostogoli înspre văpaia
lui talazul unei încercări şi mai cumplite.
Deci, să vă luminez fără enigme.
D epuneţi mărturie, că am adulmecat, cu nările-n
cărare, u rmele unor nelegiu iri străvechi.
N u se desprinde niciodată de acest acoperiş un alai
de glasuri, potrivite laolaltă, ce nu răsună molcom şi
nu grăiesc de bine.
Ca să-şi aţîţe îndrăzneala tot mai mult, ceata
petrecăreaţă care zăboveşte în palat s-a îmbătat cu sînge
omenesc şi nu mai poate fi gonită, ceata E rin iilor acestui
neam.
Pu ru ri lipite de aceste ziduri, imnu ie imnul despre
cea dintîi fărădelege 100 ; pe urmă blestemă culcuşul
fratelu i, nemernic pentru cel care l-a p în gă rit101.

67
 Am tras în ţintă cu săgeata sau am nimerit alături ?
Sunt o ghicitoare mincinoasă, care bate şi
sporovăieşte pe la porţi ?
Mărturiseşte, jură-te, că nu ai auzit nici un cu vînt
despre păcatele străvechi ale acestei case !

C O R IF E U L

Cum ar putea să lecuiască oare chezăşia unui

jurămînt, oricît ar fi de răspicat ?
Mă m ir cum tu, crescută dincolo de mare şi străină,
te întîlneşti mereu cu adevărul, ca şi cum l- ai fi văzu t
cu ochii.

C ASAN D RA

Apolo ghicitoru l m-a înzestrat cu harul ăsta.

C O R IF E U L

Adevăra t e zvonu l că, deşi fiind un zeu, a fost

cuprins şi el de pofta dra gos tei102 ?

C ASAN D RA

Odinioară m-aş fi ruşinat să pomenesc despre

iubirea lui.

C O R IF E U L

Aşa e omul, mîndru, în vremu rile fericite.

C ASAN D RA

Zeul, aprins de patimă, lupta din răspu teri şă mă

cîştige.

C O R IF E U L

V- a ţi dedat cumva la munca zămislirii, după noima

tuturor ?

68
 C AS AN D RA

I- am făgădu it lu i Loxias, dar nu mi-am ţinu t

iegămîntul.

C O R IF E U L

Erai înzestrată încă de-atunci cu meşteşugul divin

al prezicerii ?

C ASAN D RA

încă de-atunci proroceam su ferinţele patriei mele.

C O R IF E U L

Şi cum ? A i fost cruţată de mînia lui Ap olo ?

C ASAN D RA

D in clipa cînd l-am înşelat, nimeni nu a mai crezut

în spusa mea.

C O R IF E U L

D ar nouă ni se pare că oracolele tale nu sunt

mincinoase.

C ASAN D RA
/
Vai, vai, alei, nenorociri !
Iar mă căzneşte viitoarea dreptei preziceri, cumplita ;
mă turbură năpraznicul ei cîntec.
P riviţi la tinerii aceia, iscaţi în preajma casei,
asemeni unor arătări de vis ; parcă ar fi copii ucişi de
dragii lor părinţi !
Iată m îinile pline de cărnuri, bucăţi din trupurile
lor spre demîncare !
Ei duc o groaznică povară de măruntaie şi de vintre,
din care însuşi tatăl lor s-a înfruptat.

69
 Acu m să vă rostesc de ce u rzeşte răzbunare un
nemernic leu de casă 103, oploşit în aşternut, pîndind,
alelei, întoarcerea stăpînului yneu, al meu, deoarece mi-e
dat să-i port ju gu l de sclavă !
M aimarele peste corăbii, nimicitoru l Troiei, nu ştie
ce pune la cale, spre nenorocul lui, căţeaua haină,
pacostea făţarnică, a cărei limbă spune şi îndrugă
despre su fletu - i voios !
îndrăzneala sa e nestrunită, parte femeiască ucigaşă
de bărbat !
Cum să numesc dihania respingătoare ?
Şarpe, ce se leagănă cînd înapoi, cînd înainte,
S kylla 104, cuibărită între stînci, pierzanie pentru
corăbieri, mumă clocotind de ciudă, scăpată din Hades,
care împroaşcă un război neostenit peste ru dele sale ?
Ce ţipăt a scos de izbindă, atotulsfruntata, ca un
luptător victorios în b ătălie ! N im en i să nu-şi închipuie
că-i bucuroasă pentru o întoarcere mîntu itoare !
Pu teţi să mă credeţi sau nu, totuna-mi este !
Ceea ce trebu ie să vie se va împlini, iar tu, cuprins
de milă, vei mărturisi îndată că am profeţit preabine
adevărul.

C O R IF E U L

A i vorb it despre ospăţul pregătit anume lui Thyestes

din carnea copiilor săi.
Am înţeles, cutremurat de un fior, şi mă cuprinde
teama, cînd aud că rosteşti adevărul, nu copia lui
zugrăvită.
în privinţa celorlalte vorb e ale tale, mintea mea,
năucă, iese din făgaş.

C ASAN D RA

Am spus că vei vedea cu ochii sfîrşitu l hărăzit lui

Agamemnon.

C O R IF E U L

încetează, nefericite, adoarmă-ţi gura !

70
 C AS AN D RA

N u este nici un leac pentru năpasta prevestită.

C O R IF E U L

Nu, dacă e dat să se întîmple. Fie să nu se

împlinească !

C ASAN D RA

Poţi să te rogi ; ei tocmai pregătesc omorul.

C O R IF E U L

Ce om pune la cale asemenea nelegiu ire dureroasă ?

C ASAN D RA

Prea te îndepărtezi de miezu l oracolelor mele.

C O R IF E U L

Intr-adevăr, nu înţeleg capcana cate tocmai se

în tin d e .

C ASAN D RA

Totuşi, eu ştiu să mă fac înţeleasă în limba helenilor.

C O R IF E U L

La fel şi zeul pythian, deşi sunt greu de tălmăcit

oracolele sale.

C ASAN D RA

Vai ! Ce foc mă pustieşte ?

Cum năvăleşte peste mine !
Vai mie, Apolon L yk eios 105, vai mie !

71
 ■

Ea însăşi, leoaica pe două picioare, care s-a tă vălit

cu lupul in lipsa de acasă a nobilulu i leu, mă va ucide,
sărmana de mine !
în vasul cu venin amestecă, turnînd, şi răzbunarea
sa şi o simbrie pentru mine 106.
Ascu ţind ju ngheru l îm p otriva .soţului, ea vrea să îl
omoare drept pedeapsă pentru vina de-a mă fi adus aici.
D e ce mai port aceste fleacu ri vrednice de rîs,
toiagul şi bentiţele de ghicitoare de la gît ?
Am să vă stric, mai înainte de a muri şi eu !
(S e le apădă de în s e m ne le p ro fe ţie i, îş i ru p e toia gu l,
îş i a z v îrle p a n g licile p e p ă m în t.)
Fiţi blestemate ! M ă bucur să vă ştiu î’isipite pe jos.
D aţi- i şi alteia nenorocire din belşug !
Priviţi, însuşi Ap olo mă despoaie de straiul
profeţesc, după ce el însuşi a lăsat, deşi purtam acest
veşmînt, să fiu cu mplit batjocorită şi de duşmani şi de
prieteni, fără pricină, de toată lumea.
M i se spunea „haimanaua“, ca unei prezicătoare de
răspîntii, ca unei b iete cerşetoare hămesite.
Şi-acum prorocul, care m-a schimbat în prorociţă,
m-a însoţit chiar el spre nenorocul dătător de moarte.
Aici, în loc de-al tarul casei părinteşti, mă aşteaptă
numai un butuc, care va fi împu rpu rat de sîngele
fierb ine al înju nghierii mele.
D ar zeii nu vor îndura să pier cu nedreptate : se va
ivi altcineva, un alt răzbunător, un vlăstar u cigător de
mamă, care va răsplăti omorul unui tată.
Rătăcind în exil, alungat din pămîntu l acesta printre
străini, se va întoarce să închidă cît mai sus acoperişul
chinu rilor înălţat pentru ai săi.
îl va călăuzi chemarea ru gătoare a tatălui său
prăbuşit.
La ce bun să mă înduioşez de mine astfel şi să mă
tînguiesc ?
După ce am văzut, întîi, oraşul Ilion pătimind ceea ce
i s-a dat să pătimească, îi văd şi pe cu ceritorii aceleiaşi
cetăţi pierind, precum am spus-o, pedepsiţi de cer.
Iar eu, plecînd, voi îndura pînă la capăt, mă voi
supune morţii, căci pentru mine zeii au făcu t un mare
jurămînt.

72
 ( In to rcîn d u - s e , p riv e ş te s pre faţada p a la tu lu i.)
Mă închin acestor porţi ale lu i Hades.
Fie- mi hărăzită doar o lovitu ră la locu l potrivit,
care să-mi închidă ochii, fără zbateri, în cu rgerea de
sînge blînd u cigătoare !

C O R IF E U L

O preanefericită şi preaînţeleaptă Casandra, mi-ai

amintit atît de multe.
D ar dacă ştii, intr-adevăr, ce soartă-ţi este hotărîtă,
de ce să te îndrepţi cu-atîta îndrăzneală spre altar, ca o
juncă minată de zei ?

C ASAN D RA

Nu mai încape scăpare, nu mi se mai îngăduie,

străinilor, nici o clipită.

C O R IF E U L

Cine trăieşte deplin, pînă la cele din urmă, e

socotit a fi mai presus decît timpul.

C ASAN D RA

Nu, iată ziua ! Prea mărunt ar fi cîştigu l dacă aş fu gi.

C O R IF E U L

Să ştii, cu rajul tău e pe măsura neînfricatei tale

inimi.

C ASAN D RA

Fericiţii n-au prileju l să audă asemenea laude.

C O R IF E U L

A muri în slavă e un har al cerului.

*
*
73
 C AS AN D RA

V a i ţie, tată, vai, fiilor tăi cei de seamă107 !

( Îş i acope ră capul cu v ă lu l şi u rcă s pre palat, dar
după cîţiv a paşi, d in tr- od a tă se în toa rce .)

C O R IF E U L

Ce s-a întîmplat ? Ce spaimă te alungă înapoi ?

C ASAN D RA

(în g ro z ită :)
Vai, vai !

C O R IF E U L

Ce sunt aceste vaiete ? Ce groză vie se iscă în

inima ta ?

C ASAN D RA

Aceste case duhnesc de omor şi vărsare de sînge !

C O R IF E U L

Şi cum să nu ? Pa re a fi mirosu l jertfelor ce pîlpîie

pe vatră.

C ASAN D RA

S-ar spune că sunt aburi care răbufnesc dintr-un

mormînt.

C O R IF E U L

Vorb eşti de o tămîie care nu e siriană.

C ASAN D RA

V oi merge să mă vaier pentru morţi, pentru destinul

meu şi al lui Agamemnon.

74
 Destulă mi- a fost viaţa.
( S e în d re a ptă ia ră s pre palat, d ar se opre ş te iară şi
se în toa rce .)
A lei, străinilor, nu sunt o pasăre ce piu ie de spaimă
înaintea u nei tu fe !
Vreau doar, cînd voi fi moartă, să mărtu risiţi, în
locul meu, pentru acestea toate, în clipa cînd, în
schimbul meu, fem eie stinsă, va fi să piară o altă
femeie, şi cînd, în schimbul unui bărbat surpat de
nevastă, va fi să cadă alt bărbat.
A tît vă cer fierb inte ca dar de ospeţie, în pragu l
morţii mele.

C O R IF E U L

Sărmana de tine, mi- e milă pentru soarta-ţi

prevestită.

C ASAN D RA

N ici un cuvînt mai mu lt !

N u vreau să-mi cînt eu însămi bocetul.
Spre soare se înalţă rugăciunea mea, spre cea mai
din urmă lumină.
Fie ca răzbu nătorii mei să le dea celor ce m-au ucis
aceeaşi plată pentru moartea unei sclave, o pradă lesne
de răpus !
( In tră re s e m nată în palat. P oa rta se în chid e , grea, în
u rm a sa.)

C O R IF E U L

O/ai, rostu rile omului mîhnite !

Fericirea lui pare a fi doar un desen cu umbre.
Cînd se abate, nenorocul prin cîteva mişcări şterge
desenul, ca un burete umed.
M ai mu lt pentru această rînduială decît pentru cele
întîmplate mă năpădeşte mila.
M u ritorii nu se satură de propăşire niciodată.
De ea nu se lipseşte nimeni şi n-o îndepărtează de la

75
 casa lui cu un deget ameninţător, spunîndu-i : „N u
pătrunde !“ 3
Z eii fericiţi i-au hărăzit acestui om să cucerească ţara
Troiei.
Iată că s-a întors acasă, împovărat de zei cu slavă.
D ar de va trebu i să dea acuma socoteală pentru
sîngele pe care l-au vărsat înaintaşii lui, pierind şi el,
după atîtea stingeri, şi-apoi stîrnind un şir întreg de
alte morţi, cine, aflîn d aceasta, cine dintre mu ritori se
va mai lăuda c-a fost plămădit spre un destin scutit de
rele ?
( A g a m e m n o n s trigă ja ln ic d in lă u n tru l p a la tu lu i.)

AG AM EM N O N

Vaaai ! M - a străpuns în adînc o rană de moarte.

C O R IF E U L

(a proape în şoaptă :)
Tăcere ! Cine strigă din pa la t rănit de moarte ?

AG AM E M N O N

( cu v oce de s paimă, s fîrş ită :)

Vai mie, vai, din nou, a doua lovitu ră !

C O R IF E U L

(la f e l :)
Sunt vaietele regelu i, s-a făptu it omorul !
Să ne unim cu toţii, să ne sfătuim temeinic.

AL D O IL E A C O RE U T

( e n e rg ic :)
A fla ţi părerea mea ; să strigăm cetăţenilor : „V en iţi
la palat ! Aju tor !“

76

I
 V

AL T R E IL E A C O R E U T

Părerea mea e să ţîşnim cît mai degrabă, să dovedim

omoru l pînă e sabia plină de sînge proaspăt.

AL PA TR U LE A C O RE U T

împărtăşind acelaşi gînd şi eu, vă îndemn să trecem

la faptă ; nu -i timp să şovăim.

AL C IN C IL E A C O RE U T

Să amînăm spre a vedea ; acesta este numai

începutul, vestirea unei tiranii, pe care ei o pregătesc
pentru cetate.

A L Ş AS E LE A C O RE U T

D e ce lăsăm să fu gă timpu l ?
Ei sfarmă în picioare faima de a fi şovăitori şi nu
îngădu ie să le adoarmă braţul.

A L Ş A P TE L E A C O RE U T

N u ştiu ce sfat să vă întind ; pînă şi omul hotărît

se cade mai întîi să chibzuiască.

A L O P TU LE A C O RE U T

La fel socot şi eu ; nu cred că mortu l va învia dacă-i

vom da poruncă noi.

A L N O U A l e A COREUT

Cum ? N u m a i1pentru a scăpa cu viaţă să ne plecăm

stăpînilor ce pîngăresc lăcaşul ?

A L Z E C E LE A C O RE U T

Ruşine de n eîn d u ra t! M ai bine să murim !

Moartea e mai blîndă decît tirania.

77
 AL U N S PRE Z E C E LE A C O RE U T

Fără dovezi, numai din faptu l c-a ţipat nu poate fi

ghicit sfîrşitu l unui om.

AL DOISPREZECELEA COREUT

Nu mai cînd afli ceva limpede ai dreptu l să te

răzvrăteşti.
A bănui şi a cunoaşte nu-i totuna.

CORIFEUL

Eu sunt de partea celor care cred că treb u ie să ştim

deschis ce soartă i s-a hărăzit lu i Agamemnon.
( S e des chid e cu z gom ot p oa rta regală. In prag
păşeşte C lite m n e s tra , cu spada în s în ge ra tă în m ină.
În ă u n tru , pră b u ş it în cadă, se v e d e A g a m e m n o n m o rt,
în făş urat în plasă. L în g ă e l, zace ca d a v ru l C as and rei.)

CLITEMNESTRA

ÎN u îm i va f i ruşine să dezmint atîtea vorbe ce le-am

rostit mai înaint e, la strîmtoare.
Cum oare a ltfel să-ţi astîmperi ura faţă de acel pe
care îl urăşti, cu toate că tu te prefaci a-1 îndrăgi, decît
întinzîndu - i o capcană mai presus de orişice scăpare.
D e- atîta vrem e m-am gîndit la încercarea asta !
Aşadar, a venit răzbunarea victorioasă, pînă la urmă.
Stau neclintită chiar în locu l unde am lo v it; acum
fapta este săvîrşită.
N u voi tăgădui, am pus la cale totul, astfel încît
fecioru l lu i Atreu să nu poată fu gi din faţa morţii şi
nici s-o poată da de-o parte.
Aru nc asupra lu i o plasă din care nu este scăpare,
un năvod pescăresc, un strai de mărire vicleană, şi îl
lovesc de două ori ; el scoate două u rlete, mădu larele
i se înmoaie, şi cînd se năruie, lovesc din nou, a treia
oară, prinos vărsat lu i Zeus cel de sub glie, Mântuitorul
morţilor 108.

78

1
 Atunci, zăcînd, el îşi dă duhul, iar sîngele, ţîşnind
din rănile străpunse, mă împroaşcă, picătu ri întunecate,
nu mai puţin plăcute pentru mine, decît e rouă
sclipitoare, dar dumnezeiesc, pentru seminţele din
muguri.
Acestea-s faptele, cinstiţi b ătrîni din Argos ; fie că
sunt pe placu l vostru, fie că nu vă plac, eu tot mă laud
pentru ele.
D e-ar fi îngădu it să i se toarne lib aţii unui leş, ar fi
pe drept s-o facem pentru omul ăsta, mai mu lt decît
pe d r ep t!
El a umplut crateru l în acest palat cu atîtea rele
blestemate, încît, sosind aici, a treb u it şi el să- l soarbă
dintr-o dată.

C O R IF E U L

Rostirea gu rii tale sfru ntate mă uimeşte, cînd te

făleşti pe seama soţului, cu astfel de cuvinte.

C L IT E M N E S T R A

Mă puneţi la-ncercare, mă luaţi drept o femeie fără

minte.
V ă spun din inimă netremurată şi să vă fie limpede,
totuna-mi este de mă lăudaţi sau veştejiţi.
Acesta- i Agamemnon, soţul meu, iar mîna mea cea
dreaptă l- a preschimbat în leş, — isprava unei bune
lucrătoare !
Asta e !

C O RU L

S trofă

Ce iarbă rea, hrănită

de musturile gliei,
ai înghiţit, femeie 109,
ce băutură scoasă din valu rile mării,
încît făptu ind un năpraznic omor,
ai socotit că poţi înlătura

79
 T

şi spulbera ocările strigate

în gura mare de popor ?
V ei fi despărţită de ţară,
pu ternic lovită de ura cetăţii.

C L IT E M N E S T R A

Acu m mă osîndiţi să fiu gonită din oraşul Argos de

ura cetăţenilor şi de ocările strigate de popor în gura
mare, dar nu v- aţi ridicat, atunci, împotriva bărbatului
care, nepăsător, ca unul ce-şi alege un cap de vită
pentru jertfă din belşugul de oi al tu rmelor sale miţoase,
şi-a jertfit- o pe copila lui — rodu l preascump
al pîntecelui meu — ca să îmbuneze vîntu rile Tr a ciei110.
Oare nu el trebu ia izgonit din pămîntul acesta, spre
ispăşirea pîngăririi sale ?
In schimb, v- aţi şi iscat aprigi judecători, îndată ce
aţi auzit de fapta mea.
Să ştiţi, n- aveţi decît să mă ameninţaţi, sunt gata
să vă stau împotrivă.
B iru iţi-mă cu vlaga mîinii voastre şi veţi fi stăpînii
mei !
D ar dacă vreu n zeu va hotărî altminteri, va fi prea
tîrziu să mai deprindeţi, învăţînd, ce (iste o purtare
înţeleaptă.

C O RU L

A n tis trofă

Eşti plină de gîndu ri semeţe ;

ai gră it cu vinte nebune.
Iată cum inima ta,
după omorul de groază ce te-a mînjit,
în sminteala ei, socoate
că pata cea grasă de sînge
îţi şade preabine pe fru nte !
N eîndrăgită, despărţită de prieteni,
vei primi, răsplată, rană pentru rană !

80
 C L ITE M N E S TR A

Nu vreţi să luaţi aminte la cumpăna ju rămintelor •

mele ?
Să-mi fie martore şi D ike, răzbunătoarea fetei mele,
şi A te şi Erinys, cărora le- am înju nghiat omul acesta,
că în palatu l meu nu se va fu rişa nici măcar umbra
spaimei, atîta vrem e cît E gis tm , la fel ca şi pînă acum,
va sta în preajmă, să-mi aprindă focu l vetrei şi să mă
ajute cu bunăvoinţa sa.
E l este scutul mare al îndrăznelii mele.
Iată-1 la pămînt pe omul vătămător pentru nevasta
lui şi plin de miere pentru multe Chryseis la Troia 112.
Şi ea, de-asemenea, captiva, prorociţa şi văzătoarea
semnelor divine, tovarăşa-i de aşternut, iat-o culcată,
credincioasă, lingă el precum au împărţit, deopotrivă, şi
pe mare scîndurile navei !
Amîndoi au îndurat ceea ce li se cuvenea.
E l a căzut aşa cum aţi aflat.
Ea, dimpotrivă, ca o lebădă, şi-a suspinat cîntul de
moarte, cel din urmă, şi s-a întins apoi lîngă ibovnic.
Tocmai mie s-a găsit bărbatu-meu să mi- o aducă,
dar pentru mine pipărat întru atîta s la vă 113!

C O RU L

S trofa I

Vai, moartea să vină degrabă,

fără du reri ascuţite,
fără zacere-n patul de chinuri,
şi să ne-aducă somnul ce ţine de-apururi,
ce nimic nu-1 sfîrşeşte, căci mort e
preabunul paznic al nostru,
căruia mu lt i- a fost dat să îndure
din pricina unei femei,
şi-acum să-şi năruie viaţa
prin altă femeie.

81
 C O RIFE U L

Alei, Helena cea smintită, ea singură a nimicit, sub

zidu rile Troiei, atît de mu lte suflete, prea mu lte !

C O RU L

A i săvîrşit acum şi fa p ta de pe urmă,

ce nu va fi dată uitării,
vărsarea sîngelui cu neputinţă de spălat.
într- adevăr, odinioară,
s-a cu ibărit în casă Eris,
cearta de nezdruncinat în pornirea-i
de-a spulbera un bărbat.

C L IT E M N E S T R A

D e ce, sub povara durerii, voi chemaţi o ursită

de moarte ?
N u vă s tîm iţi împotriva H elenei mînia, ca şi cum
singură ea, ucigaşă de oameni, ar fi făcu t să piară atîtea
su flete de lu ptători danai şi nouă, tuturor, ne-ar fi tăiat
o rană pururi deschisă !

C O RU L

A n tis trofa I

D aimon căzut peste casă

şi peste capetele celor doi
urmaşi ai lu i Ta n ta l114, tu te slujeşti,
de fem ei la fel de sfruntate U5,
ca să birui, muşcînd din inima noastră !
Iat- o pe asta, înfiptă pe leş
ca un corb al năpastei,
cum, după datină, Croncăne
cîntecul său de izbîndă !
C O R IF E U L

Alei, Helena cea smintită, ea singură a nimicit, sub

zidu rile Troiei, atît de mu lte su flete, prea mu lte î

82
 C O RU L

A i săvîrşit acum şi fapta de pe urmă,

ce nu va fi dată u itării :
vărsarea sîngelui cu neputinţă de spălat.
Intr- adevăr, odinioară,
s-a cu ibărit în casă Eris,
cearta de nezdruncinat în pornirea-i
de-a spulbera un bărbat.

C L IT E M N E S T R A

Acu m voi îndreptaţi greşeala gu rii voastre, amintind

de daimonul de trei ori îngrăşat pe seama neamului
acestu ia116.
El ne aprinde- n măruntaie această poftă lacomă să
lingă sînge şi pînă să se-nchidă rău l vechi, o altă rană
se deschide.

C O RU L

S trofa II

Cumplit, cu mplit pentru această casă

şi năpustit spre răzbunare,
e daimonul de tine pomenitul.
Vai, amintirea dureroasă
a u nei sorţi nesăturate de năpaste,
alei, trimise din porunca
lui Zeus, temeiu l tuturora,
care pe toate le- mplineşte !
Ce se încheie oare pentru oameni
fără voinţa lu i Zeus ?
Este ceva să nu fie lucrare divină ?

C O R IF E U L

Vai, basileul nostru, basileu, cum să te plîngem, cum

să-ţi grăim din toată dragostea inimii noastre ?

83
 Tru pu l tău zace înfăşat în aceste fire de păianjen ;
suflarea vieţii tale s-a stins de o moarte nelegiu ită !

C O RU L

Vai nouă, tu zaci în patul nevrednic de tine,

îmb lînzit de o moarte vicleană,
lovit de arma soţiei cu două tăişuri !

C L IT E M N E S T R A

Vă lăudaţi a crede că aceasta este fapta mea.

N ici măcar să nu mai spuneţi că aş fi nevasta lui
Agamemnon.
Sub trăsătu rile fem eii celu i răposat, e vechiu l şi
neînduratul duh răzbu nător al lu i Atreu , al gazdei
ticăloase, duhul oare a dat osîndă, jertfin d un om
în toată firea, ca să răzbune sfîrtecarea unor prunci.

C O RU L

A n tis tr ofa II

Tu , nevinovată de acest omor ?

Cine s-aducă mărtu rie pentru tine ?
In ce fel ? Cum ? Chiar dacă te ajută
duhul răzbu nărilor acestui neam !
Cînd Ares cel negru şi silnic deschide să curgă
în valu ri viaţa fam iliei voastre,
e semn că se-ntoarce dreptatea
pentru copiii mîncaţi la ospăţ,
aşa cum o cere
şi sîngele lor închegat în ţărînă.

C O R IF E U L

Vai, basileul nostru, basileu, cum să te plîngem, cum

să-ţi rostim din toată dragostea inim ii noastre ?
Tru pu l tău zace înfăşat în aceste fire de păianjen ;
su flarea vieţii tale s-a stins de o moarte nelegiuită.

84
 C O RU L

Vai nouă, tu zaci în patul nevrednic de tine,

îmblânzit de o moarte vicleană,
lovit de arma soţiei cu două tăişuri !

C L IT E M N E S T R A

Nu, nu ar fi avu t sfîrşit nevrednic, dar însuşi el,

odinioară, şi-a strecu rat în casă moartea vicleană.
Rodu lui meu, ce mi l- a dăruit, Ifigen iei mele, amarnic
jeli tei, i- a hărăzit un destin pe care 1-a-ndurat apoi
şi el, după dreptate.
Să nu se mai poarte măreţ în lu mea lu i Hades !
Moartea, prin sabie, l- a doborît pe cel care se cuvenea
să plătească pentru fărădelegea lui.

C O RU L

S trofa III

Suntem la strîmtoare, nici un aju tor

temeinic nu ne scade frica.
Încotro să ne întoarcem ?
Se năruie casa.
N e cutremură ropotu l ploii de sînge
ce prăbuşeşte palatu l :
adevărată ru pere de nori.
Pregătind o nouă pedeapsă,
ursita-şi ascute pe o gresie nouă
tăişul dreptăţii.

C O R IF E U L

Vai, G lie, G lie, pentru ce nu te-ai deschis să mă

primeşti pe mine în adîncul tău, mai înainte să văd
cadavrul acesta, întins în patul scăldătorii cu pereţi
de-argint ?
Cine-i va săpa mormîntu l ?
C ine- i va suna cîntul de jale ?

85
 îndrăzn i- vei oare tu, vei îndrăzni, după ce ţi-ai omorît
bărbatul, să-l boceşti, să-i închini cinstire necinstită
su fletu lu i său, drept ispăşire pentru fapta- ţi cumplit de
ticăloasă ?

C O RU L

Cine se va - ngriji, din inimă curată,

să rostească lauda funebră
la marginea gropii acestui
dumnezeiesc bărbat,
sfîşiindu-şi cu mîinile faţa
năpădită de lacrimi ?

C L IT E M N E S T R A

N u - i lucru l vostru să vă faceţi grijă pentru asta.

Prin mine a căzut, a răposat şi se va pune în
mormînt, fără plîn gerile neamu rilor sale.
D oar Ifigenia, fiica lui, cu gingăşie îşi va întîmpina
părintele, cum se cuvine, pe malu l rîu lu i cu ape iuţi
a l su ferinţelor 117, îl va cuprinde-n braţe şi îl va săruta.

C O RU L

A n tis trofa II I

La jign ire se răspunde cu jign ire ;

a judeca e anevoie.
C el care voia să prindă eşte prins,
cel care a ucis plăteşte toată datoria !

(
Va dăinui o lege, cit Zeus va dăinui pe tron :
„Vinovatu lu i pedeapsă !“
E scris în noimele divine.
O, de- ar stîrpi cineva din palat
sămînţa blestemului !
Neamu l acesta-i lip it de năpastă.

C O R IF E U L

Vai, G lie, G lie, pentru ce nu te-ai deschis să mă

primeşti pe mine în adîncul tău, mai înainte să văd

■86

*
cadavrul acesta, întins în patul scăldătorii cu pereţi
d e- a rgin t?
C ine- i va săpa mormîntu l ?
C ine- i va suna cîntul de jale ?
Indrăzni- vei oare tu, vei îndrăzni, după ce ţi^ai omorît
bărbatul, să-l boceşti, să-i închini cinstire necinstită
sufletului său, drept ispăşire pentru fapta-ţi cu mplit de
ticăloasă ?

C O RU L

Cine se va- ngriji, din inimă curată,

să rostească lauda fu nebră
la marginea gropii acestui
dumnezeiesc bărbat,
sfîşiindu -şi cu mîinile faţa
năpădită de lacrimi ?

C L IT E M N E S T R A

Acu m, în sfîrşit, aţi rostit adevărul.

Eu vreau să fac un schimb de ju răminte cu daimonuî
u rmaşilor lui Pleisthenes 118 : îmi voi îndura, deşi mi-e
greu, ursita, pentru ca mai tîrziu duhul acesta să plece
din lăcaşul nostru şi să sleiască altă stirpe, prin morţi
săvîrşite de mîinile rudelor.
Şi mă voi mulţumi cu partea mai măruntă
din bunurile noastre, dacă voi izbu ti să alung din casă
această nebunie de u cideri dintre neamuri.
( A ru n că sab ia d in m ină. N ăv ă le ş te E gis t, u rm a t de o
gardă înarm ată, şi se opre ş te în faţa ca d a v ru lu i lu i
A g a m e m n on .)

E G IS T

O, lumină bucuroasă a zilei, care mi-ai adus

dreptatea !
îm i este limpede acum că sunt în lume zei răzbunători
ai mu ritorilor, care de sus veghează peste nelegiu irile .
pămîntului.
A zi l-am văzut, în pînza E riniilor ţesută,

87
 pe bărbatul ăsta, prăbuşit fără su flare, spre toată
mulţumirea mea, ca să plătească pe de- a- ntregu l pentru
lovitu rile viclene ale m îinii părinteşti.
Intr-adevăr, Atreu , stăpânul ţării şi părintele
lui Agamemnon, văzîndu-1 pe Thyestes, tatăl meu, —
şi ca s-o spun mai limpede, fratele său — că se luptă
să-i smulgă puterea, l-a izgonit şi din cetate şi din casă.
întors din nou la frate să-şi cerşească vatra,
Thyestes cel nefericit a fost să aibă parte de un adăpost
şi nu a fost ucis ; sîngele său nu s-a vărsat în ţărîna
strămoşilor săi.
în schimb, părintele certat cu zeii al acestui om,
Atreu , gazdă mai mu lt prevenitoare decît iubitoare,
prefăcîndu -se că ţine să petreacă în deplină voioşie o zi
de jertfe hăcuite, i- a pregătit lu i tata un ospăţ
din carnea copiilor săi.
A frîn t picioarele şi mîinile cu rîndu rile lor de
degete ; ba, mai mu lt.............................. a şezut la masă.
Thyestes, apucînd bu căţile de nerecunoscut,
înfulecă îndată din hrana blestemată, după cum se vede,
pentru întregu l neam.
Pe urmă, dîndu-şi seama, prea tîrziu, de nelegiu irea
săvîrşită, scoate un urlet, cade şi varsă cărnurile
sfîrtecate.
El cheamă să coboare peste Pelop izi o soartă
neîndurătoare, răstoarnă masa cu picioru l şi spune,
blestemînd :
„Aşa să piară toată stirpea lui Pleisthenes !“
Iată de ce ţi-e dat să-l vezi pe Agamemnon doborît.
Eu am u rzit omorul, în numele dreptăţii.
Fiind al treisprezecelea născut din bietu l meu părinte,
am plecat în exil împreu nă cu el, încă pe cînd eram
în scutece un prunc plăpînd.
D ar am crescut, şi D ike m-a călăuzit în ţară şi pe
duşman am izb u tit să îl lovesc, fără să trec de pragul
porţii sale, legînd cu grijă toate ochiu rile u neltirii
prin care s-a pierdut.
Acu m însăşi moartea mi s-ar părea frumoasă,
văzîndu-1 în năvodul împletit de Dike.
 C O RIF E U L

( m îh n it, apoi d in ce în ce m a i în tă rîta t:)

Egist, eu nu cinstesc neruşinarea ucigaşului.
N e- ai întărit că pe acest erou l- a i omorît
cu bună-ştiinţă, că singur tu ai pus la cale crima vrednică
de milă.
A flă de la mine, capul tău nu va scăpa, să ştii,
de dreapta răzbunare, de pietrele şi de blestemele
poporului.

E G IS T

Prea tare ridici glasul, tu care stai în rîndu l

vîslaşilor cel mai de jos !
Cine dă porunci pe navă ? Oare nu omul de pe punte ?
Deşi eşti vîrstnic te vei lămuri cît e de greu să mai
în veţi ceva la bătrîneţe, cînd s-ar cu veni să dovedeşti
înţelepciune.
D ar lanţu rile grele şi chinurile foamei sunt vraci
fă ră pereche, în stare să-i înveţe chiar şi pe bătrîni.
N u vrei să vezi ceea ce-ţi este dat să vezi ? «
N u cîrti- mpotriva boldului, c-o să te usture !

C O R IF E U L

Eşti o muiere ! A i rămas acasă, pîndind să se

întoarcă lu ptătorii din război !
A i pîngărit culcuşul unui bărbat de seamă, ai pus
la cale moartea maimaralui oştirii.

E G IS T '

Iată din nou cuvinte ce vor face să ţîşnească lacrimi !

Rostirea ta e prea departe de a lu i O rfeu 119 : acela
stăpînea întreaga fire cu harul vocii sale, tu doar
ne turburi cu orăcăieli de prunc.
D ar te vom arunca sub jug şi te vom îmb lînzi
cu sila.

89
 C O RIFE U L

Cum să aju ngi maimare peste Argos, tu care ai pus

la cale sfîrşitu l acestui erou, neîndrăznind măcar
să-nfăptuieşti cu mîna ta omoru l ?

E G IS T

Era limpede că viclenia trebu ia s-o toarcă o femeie.

Eu, vrăjmaşu l lu i de-atît amar de vreme, aş fi dat
de bănuit.
Acu m, cu b ogăţiile lui Agamemnon, socot să pot
domni peste cetate.
Pe răzvrătit îl voi prinde la jug, să tragă din greu ;
nu-1 voi îndopa cu orz, ca pe-un mînzoc buiestraş.
Înt unericul, unit cu hămeseala orunt ă, îl vor face
să pară mai molcom.
C O R IF E U L

D e ce, întru nemernicia su fletu lu i tău, nu l- ai lovit

de unul singur pe erou, de ce a treb u it să- l piardă
o femeie pîngăritoarea ţării şi-a zeilor acestei ţări ?
Oare nu mai vede lumina Oreste, să vie înapoi, adus
de-o soartă b inevoitoare, şi să vă spulbere pe amîndoi,
atotpu ternic ?
( C iocn ire a d in tre C o ru l b ă trin ilo r şi E gis t şi gă rz ile
lu i d e v in e to t m a i v io le n tă .)

E G IS T

D eci astfel înţelegi să-ţi fie faptele şi vorbele.

A m să-ţi arăt eu ţie, în curînd.
Haideţi străjilor, avem aici de lucru !

C O R IF E U L

Haidem, cu săb iile- n mîini ! Fiţi gata cu toţii de luptă !

90
 E G IS T

Fie ! Şi eu sunt gata să mor cu sabia-n mină !

C O R IF E U L

A i spus că eşti gata să mori ? D eci, să-mi încerc

norocul !
( C o ru l dă să năvăleas că asupra lu i E gis t. C lite m n e s tra
cob oară în tre ei s ă - i d es partă.)

C L IT E M N E S T R A

Opreşte-te, o, pentru mine omul cel mai drag,

să nu sporim din nou aceste rele !
Prea jalnic ne-a fost secerişul de du reri !
D estul amar am îndurat.
Să nu începi nimic, noi încă sîngerăm !
Plecaţi degrabă toţi, şi tu şi-aceşti bătrîni, fiecare în
lăcaşul hărăzit de soartă, până nu înfăptu iţi
ori pătimiţi o altă pacoste.
A m săvîrşit ceea ce trebu ia să fie săvîrşit.
Aju ngă- ne atîtea suferinţe şi să nu ne plîngem ;
un zeu cu gheare grele ne-a sfîşiat năpraznic.
Aşa vă sfătuieşte o femeie, de crede cineva că-i
vrednică să fie ascultată.

E G IS T

Cum, ei să mă vatăme cu limba lor neruşinată,

să jignească destinul, azvîrlindu - mi asemenea vorbe,
să-şi piardă într- atîta bunul simţ, încît să-şi înfru nte
stăpînii ?

C O R IF E U L

N iciodată argienii nu-l vor măguli pe un nemernic.

E G IS T

Las’ c-ai să-mi încapi în mină, în zilele ce stau să vină.

91
 C O RIFE U L

Nu, dacă îl va îmb oldi un daimon pe Oreste

să se-ntoarcâ.

E G IS T

Se ştie : omul în exil se ospătează cu speranţe.

C O R IF E U L

D ă-i drumul, este vremea ta, îngraşă-te cu pîngăriri 1

E G IS T

A flă că-ţi voi da răsplată pentru sminteala ta

de-acum.

C O R IF E U L

îndrăzneşte, u mflă- te în pene, cocoş în preajma

pu icii tale !

C L IT E M N E S T R A

( lu i E g is t:)
N u - i băga în seamă, lasă-i să latre în pustiu !
Tu şi cu mine, stăpînind aeest palat, vom aşeza
în bună rîndu ială totul.
( In tră , îm p re u n ă cu E gis t în palat, p rin poarta re ga lă .)
H oeforele1
 PE RS O AN E LE
( in ord ine a in tră rii în s cenă)

O RE S TE , jiu l lui A ga m e m n on
P Y L A D E , prie te n u l lu i O res te
C O R U L hoe fore lor
E L E C TR A , fiica lu i A gam e m non
U N S L U J IT O R
C L IT E M N E S T R A , re gină in A rgos
D O IC A lu i O reste
E G IS T, s oţul re gin e i
S lu jito ri, s lujitoare , cetăţeni.
 F u n d a lu l s ce ne i cu tre i p o rţi înfăţiş ază to t pa la tul
A triz ilo r. U na d in p o rţile la te ra le d uce s pre od ăile
fe m e ilo r. în p rim u l p la n se rid ică m o rm în tid lu i
A g a m e m n on . P rin s tingă in tră O re s te şi P y la d e , v e n iţi pe
ascuns în A rgos .

O RE S TE

Subpămîntene H erm es 2, caută spre tatăl meu căzut,

fii tu mîntu itoru l meu şi laolaltă- lu ptătoru l căruia
mă rog !
Iată-mă din nou în ţară, întors dintre s tră in i?...
( U rcă pe m o rm în tu l lu i A g a m e m n on .)
Pe gorganu l acestui mormînt, îi vestesc părintelu i meu
să-şi plece urechea şi să m-asculte.
( îş i rete ază d in p ă r o ş u v iţă ş i o aşază pe m o rm în t.)
închin o şuviţă de păr lu i Inachos 4, rîu i oare mi-a
hrănit copilăria, şi încă una ca prinos de doliu...
N - am fost de faţă, tată, ca să mă tîngu iesc la moartea
ta, şi braţul meu nu l-am întins, cînd leşul tău a fost
purtat afară din palat...
Ce-m i este dat să văd ?
Ce adunare de fem ei înaintează, îmbrăcate în
veşminte negre ?
Ce nenorocire să cred că s-a mai întîmplat ?
Oare s-a prăbuşit peste aceste case o altă suferinţă
sau poate mai degrabă să socot că fem eile vin
.s ă ri aducă părintelu i meu lib aţiile care-i îndulcesc pe
morţi.
Aşa pare să fie, nu altminteri.
îm i pare, că, într-adevăr, o văd şi pe Electra, pe sora
mea cum vine, împovărată de un doliu mîhnit.
O, Zeus, hărăzeşte-mi să răzbun uciderea tatălui meu,
primeşte să lupţi alături de mine !

95
 Să ne dăm, Pylade, la o parte, să aflu desluşit ce vor
femeile sosind în şir de rugătoare.
( O re s te şi P y la d e se ascund în s tingă, lin g ă z id u l
p a la tu lu i. In tră C o ru l h o e fo re lo r u rm a t de E le ctra .
F e m e ile co ru lu i, roab e , poa rtă u lcioa re cu prinoas e
fu n e ra re şi cu p e .)

C O RU L

S trofa I

Am purces din palat la poruncă,

să însoţim cu bătăi de sprintene mîini
aceste prinoase funebre.
Iată, obrazele noastre
noi le- am crestat pin’ la sînge,
le-am însemnat din unghii
cu brazde proaspăt tăiate !
Inima noastră necontenit
se hrăneşte cu vaiete,
durerea sfîşie peplosul
care ne- nvălu ie pieptul,
iar inul ţesăturii ţipă.
N e- au copleşit năpaste mohorîte 5.

A n tis trofa I

In răspicate cuvinte,
să-ţi facă părul măciucă,
profetu l care-n lăcaşul acesta
grăieşte prin vise,
din somn răsuflînd răzbunare,
în toiul nopţii, din străfundul casei,
a slobozit un strigăt fioros,
care s-a prăbuşit asupritor
în iatacu rile de femei 6.
Şi, judecind aceste vise,
tălmăcitori cu chezăşie de la zei
au dat de ştire despre morţii de sub glie
că sunt jigniţi şi aprig se răscoală
împotriva celor care i- au ucis.

96
 S tr o fa II

D orind fierb inte, prin această

cinstire — mai degrabă necinstire —
să gonească de la ea nenorocirea,
femeia certată cu zeii,
o, maică glie, ne-a trimis aici.
N e temem să scăpăm asemenea cuvinte.
Oare se află ispăşire
pentru irositu l sînge din ţărînă ?
Io, vatră mu lt năpăstuită !
Io, casă năruită la p ă m în t!
Lipsit de soare, u rgisit de oameni,
întu nericu l ne-nconjură lăcaşul
ai cărui domni s-au spulberat.

A n tis trofa II

S-a risipit evla via de altădată,

nebiruită, aprigă, nezdruncinată-n luptă,
ce stăpînea poporul, pătrunzîndu-1
prin inimă şi prin urechi.
Astăzi frica b întu ie-n cetate.
N orocu l împlinit e pentru mu ritori un zeu,
mai mu lt decît un zeu.
Insă D reptatea cu ochii deschişi îi loveşte
pe unii devreme, în ceasul lor de amiază,
pe alţii- i copleşeşte cu du reri târzii,
la hotaru l de umbră al serii,
altora pare că nu le împarte osîndă nici noaptea.

S trofa I I I

D ar cînd sîngele a fost băut

de glia hrănitoare, stropii
răzbunători ai crimei se încheagă ;
nici apa curgătoare nu-i mai spală.
O şi mai cumplită durere e preţu l
amînării pedepsei,
pentru făptaş izbu cnirea nestăvilită
a unui potop de necazuri 7.

97
 A n tis tr o fa III

C el care a pătruns cu sila

în iatacu l unei fete logodite
ia rău l săvîrşit nu poate
să mai găsească vindecare.
Tot astfel, pe omul cu mina mînjită de sînge,
nici rîu rile toate,
unindu-şi dru mu rile intr- o matcă,
nu vor putea să-l albească de pată.

E podă

Iar noi, pe care zeii ne-au împresurat

cu grijile ce strâng cetatea
şi în rob ie 8 ne-au purtat, departe
de casa părintească,
suntem nevoite să urmăm
poru ncile — şi drepte şi nedrepte —
ale celor domnitori asupra vieţii noastre,
şi-amarul inim ii să ni-1 înăbuşim
şi să lăcrimăm sub vălu ri
pentru zadarnicele sorţi
ce ne-au răpus stăpînii,
şi doliu l să-l tăinuim
în su fletele noastre îngheţate.
/n tim p u l cîn te cu lu i cadenţat al fe m e ilo r, E le ctra s-a
o p rit şi a răm as n e clin tită în a in te a m o rm in tu lu i. D u pă
u n răgaz de tă ce re , se în toa rce şi se adresează C o ru lu i.)

E L E C TR A

Roabelor, ce ţineţi buna rînduială în palat, deoarece

voi mergeţi cu mine laolaltă în acest alai de rugătoare,
fiţi totodată sfetnicele mele.
Ce să rostesc, în timp ce- i torn lib aţiile celui răposat,
ce vorb e ca să-i fiu pe plac, ce fel de rugă şă-i cobor
tatălui meu ?
Să spun, oare, că vin cu daruri „pentru soţul iu b it
din partea iu b itei soţii“, din partea mamei mele ?

98
 N u mă încumet, nu ştiu oum să glăsuiesc, în timp ce
torn acest prinos peste mormîntu l părintelui meu,
decît să-l rog, aşa cum se obişnuieşte printre oameni,
să hărăzească „răsplată minunată“ celor care
îi trimit aceste daruri, o răsplată pe măsura nelegiu irii
care l- a răpus.
Sau, în tăcere, poate, fără slavă, — deoarece la fel
s-a stins şi tatăl meu — să răspîndesc lib aţiile
pe pămîntu l însetat şi-apoi să plec, neîntorcînd privirea,
după ce voi lepăda acest u lcior cum azvîrle cineva
un vas lu stral m în jit9.
Aju taţi- mă cu o povaţă, prieten ele mele, de vreme ce
împărtăşim aceeaşi ură în această casă.
N u vă fie teamă, nu -mi ascundeţi miezu l inimilor
voastre.
Aceeaşi soartă este pregătită omului, fie că-i liber,
fie că-i în mîin ile unui stăpîn.
Vorb iţi, vă rog, dacă aveţi să-mi daţi un sfat mai bun.

C O R IF E U L 10

Pentru mine mormîntu l părintelui tău e sfînt ca un

altar ; îţi voi împărtăşi, deoarece îmi porunceşti,
cu vîntu l su fletu lu i meu.

E L E C TR A

Vorbeşte, după cum te îndeamnă preţu irea

mormîntu lui tatii.

C O R IF E U L

Toarnă şi roagă-te cu glas înalt pentru aceia care

ţin la el.

E LE C TR A

P e care dintre cei care- i Sunt dragi să-i amintesc ?

C O R IF E U L

Pe tine mai în tîi şi pe oricine îl urăşte pe Egist.

99
 E LE C TR A

Mă voi ruga deci pentru voi şi pentru mine.

C O R IF E U L

Înţ elege singură ce-am vrut să spun !

E L E C TR A

Ce nume aş putea să mai adaug ?

C O R IF E U L

Adu - ţi aminte de Oreste, deşi e alungat de-acasă !

E L E C TR A

Preab ine zici, mi-ai luminat, şi nu oleacă, mintea.

C O R IF E U L

Acu m adu-ţi aminte şi de făptaşii crimei.

E L E C TR A

N u ştiu ce trebu ie să cer, învaţă-mă !

C O R IF E U L

Cere să vină cineva şi pentru ei, un zeu, un om.

E L E C TR A

Ce vrei să spui ? Judecător să vină sau răzbunător ?

C O R IF E U L

Rosteşte limpede : un ucigaş, precum au fost şi ei !

E L E C TR A

în ochii zeilor, asemenea dorinţă nu ar fi nelegiuită ?

100
 C O R IF E U L

De ce ar fi ? D oar îi plăteşti vrăjmaşu lu i : omor

pentru omor.
( E le ctra ia u n vas d in m îin ile u n e i roab e h oe jore ,
şe p u rifică s ole m n cu apă lu s tra lă şi în ce p e să p icu re
lîb a ţu le pe m o rm în t.)

E L E C TR A

Ascultă-mă, Subpămîntene Hermes, şi dă de ştire,

vestitoru le pu ternic al celor vii şi- al celor morţi : toţi
cei din adîncul gliei, martorii sîngelui vărsat al părintelu i
meu, şi însăşi Glia..11, născătoarea tuturor fiinţelor,
ce le hrăneşte şi le primeşte iarăşi în sine sămânţa,
să-şi deschidă auzul la ru gile mele !
Tu rnînd acest prinos de apă sfîntă celor duşi, îl chem
pe tata şi rostesc :
„Fie- ţi de mine milă şi de iu b itu l tău Oreste, fă să
ajungem iar stăpîni în casa noastră !
Acu m suntem rătăcitori, vîndu ţi de mama ; în schimb,
ea şi-a luat ib ovnic pe Egist, pe cel care a u neltit cu ea
şi te- a ucis.
D in mine au făcu t o roabă ; pe Oreste l-au su rghiunit
din toate b u nu rile sale, în timp ce ei, neruşinaţii,
se bucură la nesfîrşit de slava şi de belşugul pentru care
ai trudit.
întoarcă-se Oreste, adus de-o întîmplare norocoasă.
Âeeasta- mi este rugăciunea, tată, s-o asculţi !
îngădu ie să-mi fie su fletu l mai înţelept decît al
mamei şi mai evlavioase mîinile.
Iată, în privinţa noastră, ceea ce te rog.
Pentru duşmanii noştri, tată, trimite un răzbunător,
ca ucigaşii tăi, la rîndu l lor, să piară tot ucişi, după
dreptate.
M ă încredinţez în voia ta şi pentru vinovaţi rostesc
blestem de moarte, dar nouă iscă-ne, dintru adâncuri,
bucurie, cu ajutoru l zeilor, al G liei şi al D reptăţii
purtătoare de izbîndă !“
Iată- mi dorinţele fierb in ţi în numele cărora torn
aceste libaţii.

101

V
 V oi împodob iţi-le cu tîngu iri, după cum cere datina,
cîntaţi cu glas înalt peanul mortu lu i !
( C on tin u ă să toa rn e lib a ţii. C o ru l iz b u cn e ş te in tr- u n
b oce t a gita t.)

C O RU L

Plîn geţi cu hohote mari,

cu hohote de moarte, pentru stăpînul mort,
la m eterezu l12 acesta de chinuri
şi bucurie.
Spălaţi cu laciâmile voastre
cu mplita jertfă deşertată.
Ascultă, preamărite,
ascultă, stăpîne, chemarea
inimii noastre cernite !
A lelei, alelei !
Io, ce fel de om va veni
să dezrobească palatul,
un vajn ic războinic,
mînuind săgeţile arcului s citic13
în vârtejul lu i Ares,
încercat şi în lupta de-aproape,
cu spada,
cînd braţ, mîner şi tăiş lovesc dintr-odată.

E LE C TR A

Pămîntu l a sorbit lib aţiile noastre, tata le-a primit.

(B ru s c, îş i a ţin te ş te p riv irile în p ă m în t.)
D ar iată, sunt u imită ; să vă spun şi vouă.

C O R IF E U L

Vorb eşte ! M i se zbate inima de teamă.

E L E C TR A

Văd pe mormînt un smoc de păr tăiat.

102
 C O RIFE U L

Smoc de bărbat sau de fecioară încinsă peste ş old u ri14 ?

E L E C TR A

Aceasta mi se pare lesne de ghicit.

C O R IF E U L

C ei mai tineri, aşadar, îi luminează pe cei vîrstnici.

E L E C TR A

Nimeni, afară de mine, nu şi-ar fi închinat şuviţa.

C O R IF E U L

Sunt plini de ură cei care ar trebu i să aducă un

asemenea prinos de doliu.

E L E C TR A

Şuviţa, la culoare, se aseamănă leit...

C O R IF E U L

Cu părul cui, aş vrea să ştiu.

E L E C TR A

(ridicîncL p ă ru l tăiat şi a p rop iiiv d u - l de al s ă u :)

Cu al meu, culoarea e aceeaşi.

C O R IF E U L

N u cumva l-a închinat Oreste, pe ascuns ?

103

/s
 E LE C TR A

Intr- adevăr, aceste plete amintesc de păru l lu i Oreste.

C O R IF E U L

Cum de a cutezat să vină la mormînt ?

E L E C TR A

Poate că a trimis prin cineva şuviţa, spre a-1 cinsti

pe tata.

C O R IF E U L

Ce vrei să spui ? Mă năpădeşte plînsul, la gîndul

că nu va mai pune niciodată picioru l pe pămîntul ţării.

E L E C TR A

Şi mie- mi năvăleşte-n inimă un va l de fiere, ca o

pătrunzătoare lovitu ră.
D in ochii mei curg lacrimi arzătoare, neistovită
revărsare de furtună, cînd privesc şuviţa.
Cum aş putea să cred că este a unui alt bărbat din
Argos ?
De-asemenea, e limpede că nu şi-a retezat-o ucigaşa,
mama mea, deşi nu -i vrednică de nu mele acesta,
deoarece-şi urăşte în chip nelegiu it copiii.
D ar cum să mă împac — şi fără dram de îndoială —
cu gîndu l că acest prinos l- a închinat Oreste, omul
pentru mine cel mai drag ?
Şi totuşi mă răsfăţ întru nădejdea asta.
Vai, dacă cel puţin aceste fire ar avea o voce blîndă,
ca de crainic, să nu mai fiu muncită între două bănuieli,
să pot, încredinţată, fie să le azvîrl, ou scîrbă, dacă
au fost tăiate de pe creştet de duşman, fie dacă sunt
închinate de Oreste, să le socot, în jalea mea, drept o
podoabă la mormînt şi o cinstire pentru tata !

104
 D ar zeii ştiu, cînd îi chemăm în rugi, cum fu rtu nile
ne poartă în vîrteju ri ca pe nişte b ieţi corăbieri, şi, dacă ei
vor să ne scape, dintr- o sămînţă firavă, pot face să
ţîşnească trunchiul uriaş al mîntu irii noastre.
(S e apleacă să aşeze cu g rijă ş u v iţa de p ă r pe
m o rm în t şi d es coperă u rm e proas pe te de paş i.)
Şi iată încă o dovadă : u rme de paşi ce seamănă
cu paşii mei.
Se văd înscrise tălpile a doi bărbaţi, fără îndoială
ale lui şi-ale tovarăşului său de drum ; călcâiele,
tiparele picioarelor, cînd stai să le măsori, sunt aidoma
cu u rmele mersului meu.
Mă năpădeşte frica, mintea mi se prăbuşeşte.
( O r es te iese d in as cunzătoare, u rm a t de P y la d e . La
v e d e re a lo r E le ctra , s urprins ă, tre s are .)

O RE S TE

C ere- le zeilor norocul să-ţi împlinească ru gile de-a

pu ru ri !

E L E C TR A

Ce mi-a fost oare hărăzit să dobîndesc prin voia

zeilor ?

O RE S TE

In faţa ta se află omul după care suspinai.

E L E C TR A

Ş tii tu pe cine îl chema inima mea ?

O RE S TE

Ştiu că îl aşteptai, nerăbdătoare, pe Oreste.

E L E C TR A

Şi ru gile, în ce fel, mi s-au împlinit acum ?

105
 O RE STE

Eu sunt Oreste, nu mai căuta pe cineva mai drag.

E L E C TR A

Străine, nu cumva urzeşti o viclenie împotriva mea ?

O RE S TE

înseamnă că aş u nelti şi împotriva mea.

E L E C TR A

Poate că vrei să rîzi pe seama chinu rilor mele.

O RE S TE

A r însemna că-mi rid şi de-ale mele.

E L E C TR A

Să fie cu adevărat Oreste cel care mă întîmpină aici

prin glasul tău ?

O RE S TE

Acum, cînd mă priveşti în faţă, tu şovăi să mă

recunoşti, dar adineaori, doar cînd ai zărit şuviţa tăiată
la mormînt în semn de jale, ai prins deodată aripi,
crezînd că mă şi vezi aevea, şi tot aşa cînd, urmărind,
ai cercetat tiparu l paşilor.
U ite : pune-o la locul de unde a fost retezată această
şuviţă din păru l fratelu i tău, atîta de asemănătoare
ou pletele tale.
Iată şi-această pînză ţesută, lu cru l m îinilor tale,
priveşte- i desenul închipuind o vînătoare, înfiripa t de
b ătăile spatei.
( E le ctra i se aruncă în b raţe . E l o îm p ie d ică să s trige
de b u cu rie .)

106
 Păstrează- ţi cumpătul, să nu te pierzi de-atîta
fericire ; ştiu b ine că aici „scumpele noastre ru de“ ne
duşmănesc am arn ic15.

E L E C TR A

O ,,grijă preaiubită a vetrei părinteşti, speranţă

într-u n sîmbure de mîntu ire atîta vrem e plînsă, adună-ţi
toată vlaga şi vei cîştiga palatul lu i Atreu !
O, dulce ochi ce stăpîneşti din mine patru părţi,
ursita mă sileşte să te agrăiesc cu numele de tată !
Ţie- ţi închin de-asemenea iu birea datorată mamei
— pe care o urăsc din toată inima — şi Ifigen iei, celei
cu mine de-o sămînţă, jertfită fără milă.
în sfîrşit în tine-1 desluşesc pe fratele cel credincios
care va face să fiu vrednică de slavă, numai să mă ajute
Kratos 16, D ike şi-al treilea, din toţi cel mai de seamă,
Zeus !

O RE S TE

Zeus, vino, Zeus, şi caută spre chinu rile noastre !

Priveşte, pu ii vu ltu ru lu i şi-au pierdu t părintele, l-au
omorît încolăcirile şi înnodările u nei năpîrci cumplite,
foamea pustiitoare îi chinuieşte pe orfani, căci ei, fiind
nevîrstnici, nu pot să-şi oare pradă la cu ibu l părintesc.
La fel este destinul meu şi al E lectrei, poţi recunoaşte
şi în noi nişte copii lipsiţi de tată, alungaţi din casă
deopotrivă amîndoi.
Dacă tu îngădui să se stingă stirpea unui om care
ţi- a adus atîtea jertfe şi cinstiri bogate, unde vei mai
afla o mină credincioasă care să-ţi închine daruri din
belşug ?
Dacă tu faci să piară neamul vu ltu ru lu i, prin cine
vei mai trimite mu ritorilor semne vrednice de crezare ?
Dacă tu laşi să se usuce, pînă la rădăcină, trunchiul
acesta regesc, cine îţi va mai slu ji altarele in zilele în
care se sacrifică turme de boi ?
Aju tă- ne, înalţă ia r de la pămînt în slavă casa
noastră, oricît ar fi să pară astăzi de surpată.

107
 C O R IF E U L

Copii, mîntu itori ai vetrei părinteşti, tăceţi, să nu

v-au dă cineva, copiii mei, şi de dragul limb u ţiei să dea
de veste totul celor ce au puterea.
Vedea- i-aş morţi, în vîlvăta ia unui rug duhnind
a smoali

O RE S TE

N u mă va înşela oracolul cel preapu ternic al lui

Loxias, care mi-a poruncit să trec peste această
încercare şi m-a stîrnit cu ţipete înalte, şi m-a ameninţat
cu munci în stare să îngheţe ficatu l meu fierb inte 17,
dacă, pe ucigaşii unui tată, nu îi voi face să se
împărtăşească din aceeaşi soartă, dacă nu voi împlini
porunca lui de a da moarte pentru moarte şi — ca un
taur fu rios— de-a nu mă mulţumi cu pedepsele care
despoaie numai de avere.
Altmin teri, mi-a strigat, eu însumi voi fi osîndit
să-mi macin scumpa viaţă în mu lte şi îngrozitoare
chinuri.
D înd oamenilor în vileag pornirea du hu rilor mîniate
de sub glie, el mi-a vestit acele b oli îngrozitoare care
înaintează pătrunzînd în cărnuri, leprele cu fălci
sălbatice care rod din ceea ce fusese pînă deunăzi
o fiinţă, în timp ce rănile se-acoperă cu peri cărunţi.
Şi glasul lui mi-a prevestit, de-asemenea, năvala
E riniilor iscate din sîngele împrăştiat al unui tată...

vedeniile care îşi rotesc în beznă ochii lucitori.

Cînd strigă după răzbunare morţii din acelaşi neam,
întunecata suliţă a celor din adîncuri, — turbare şi
zadarnică înfricoşare năpustită noaptea — zguduie şi
nelinişteşte omul, pînă îl alungă din cetate, cu trupul
sfîrtecat de-această ţepuşă de aramă 18.
Şi mu ritoru l nu mai are parte de crater în scumpa
deşertare de libaţii ; mînia tatălui ascunsă îl
îndepărtează de altare, nu-1 mai primeşte nimeni şi nu-i
mai face loc în adăpostul său ; dispreţuit de toţi, fără
prieteni, pînă la urmă piere, secătuit amarnic, de o

108
 Oare trebu ie să te supui unor asemenea oracole ?
ŞL chiar dacă nu te supui, lucrarea sorţii tot se
împlineşte.
.D ar in mine, cu aceasta, se împacă numeroase
năzuinţe ; mai întîi, porunca unui zeu, şi doliu l cel
mare după tata, nu mai spun că mă împinge lipsa de
mijloace, însă mai ales dorinţa de-a nu -i lăsa pe oamenii
cetăţii mele, pe mu ritorii cei mai renumiţi, care au
răsturnat, cu su flete viteze, Troia, să fie slugi la o
pereche de femei, căci, după inimă, e tot mu iere şi
E g is t; şi dacă n-a aflat- o încă, se va încredinţa îndată.
( S e în to rc cu to ţii s pre m o rm în t şi în ce p s ă- l in v oce
pe tatăl şi pe re g e le răpos at.)

C O R IF E U L

Pu ternice M oire, prin voi, din voinţa lui Zeus, totul

se încheie pe calea dreptăţii !
„Lim b ii duşmane să i se răspundă cu limbă
duşmană“, iată ce strigăt înalţă D ike, cerînd să-şi facă
fiecare datoria.
„Lovitu ra de moarte să fie plătită cu lovitu ră de
moarte ; vinovatu l să îndure osînda“, glăsuieşte un
proverb de trei ori vech i19.

O R E S TE 20

S trofa I

O tatăl meu, sărmane tată,

oare prin ce cuvinte,
prin ce prinoase închinate
să ajung din depărtare
la patul care te închide ?
Lumina şi umbra împart
aceeaşi ursită.
Nu ne rămîne decît plînsul,
atîta cinste li se cade
A trizilor uitaţi
la poarta casei lor închise.

109
 C O RU L

S trofa I I

Copile, dinţii rugu lui sălbatici

nu astîmpără şi duhul celui mort.
Intr- o zi mînia lu i bufneşte.
Cînd mortu l este jelu it,
pe loc răsare şi răzbu nătoru l !
Tîngu irea dreaptă după un părinte,
după un om care a zămislit,
îl stîrneşte fără istovire,
adine îl turbură de pretu tin den i21.

E L E C TR A

A n tis tr ofa I

Acu m te rog şi eu, asoultă-mi, tată,

bocetele mult înlăcrimate.
Amîndoi copiii tăi suspină
mohoritu l threnos 22 la mormînt.
Astăzi şi pe noi, numai o groapă
ne primeşte, surghiuniţi şi rugători.
C e- i alinare într-acestea ?
C e- i soarta noastră decît chinuri ?
Năpasta noastră oare-i neînvinsă ?

C O R IF E U L
r
D ar din
această întristare, într- o bună zi, dacă
binevoieşte, un zeu are puterea să facă a ţîşni strigăte
de mare bucurie.
In loc de a boci un threnos la mormînt, peanul
nostru ar aduce înapoi în casele regale bucuria vinu lu i
de curlnd amestecat în vase 23.

O RE S TE

S trofa III

D e ce nu ai căzut
la llio n sub ziduri, tată,

110
străpuns de-o lance lykiană 24 ?
L ă s în d u - ţi ca s a s tr ă lu c in d d e fa im ă ,
întemeindu -le copiilor,
pe dru mu rile lor, un trai
spre care să-şi întoarcă toată lumea ochii,
acum, te- ai odihni,
într-u n tărîm de peste mare
sub o movilă-naltă,
destin pentru ai tăi mai lesne de-ndurat.

C O RU L

A n tis trofa II

Şi astfel, de acolo, de sub glie,

iu b it de cei ce te-au iubit,
sfîrşiţi întru mărire, ca şi tine,
ai fi poru ncit asupra lor,
domn vrednic de cinstire sfîntă
şi slu jitor
al marilor stăpîni subpămînteni 25,
căci basileu ai fost cit ai trăit,
primind prin hotărîrea sorţii
puterea armelor şi sceptrul
de care oamenii ascultă 26.

E L E C TR A
\

A n tis tr ofa II I

Ba nu, în loc să fi căzut

sub zidu rile Troiei, tată,
în mijlocu l atîtor lu ptători
surpaţi de suliţi,
în loc să ţi se fi săpat mormînt
pe malu l rîu lu i Scamandros,
mai b ine-ar fi pierit omorîtorii tă i27,
iar noi aici am fi primit,
fără să îndurăm atîtea chinuri,
doar vestea că s-au stins
prin voia zeilor, departe.
 C O R IF E U L

r
Copilă, tu doreşti un lucru mai de preţ deeît e
aurul, mai mare deeît fericirea de pe urmă, ursită
H iperb oreenilor 28.
N u auziţi cum şuieră un b ici cu două şfichiu ri ?
S prijin itorii noştri sunt aşternuţi sub glie, stăpînii
au mîinile pline de sînge ; iar dacă soarta lui
^ga m em n on e urgisită, a odraslelor sale e şi mai
amară.

O RE S TE 29

S trofa IV

Cu vîntul acesta-mi străpunge urechea

precum o săgeată.
Zeus, o, Zeus ce faci să răsară,
din târî mul adîncului,
pînă la urmă, Năpasta
pentru omul cu mîini ticăloase, viclene,
'chiar şl pe mama loveşte- o !

C O RU L

S trofa V

Fie- ne dat să-nălţăm

cu pu tere u rletu l sacru,
oînd bărbatul va fi-nju nghiat
ş i femeia jertfită 30 !
De ce să ne-ascundem pornirea ?
Aceasta prinde aripi oricum,
iar înaintea obrazelor noastre,
yîntu l mâniei
şi-al u rii nedescărcate
vu ieşte năpraznic,
purces din inima noastră.

112
 E L E C TR A

A n tis tr ofa IV

O, tu cel înflorind de vlagă, Zeus,

cînd va să cadă braţu l tău ?
Vai, vai, lqveşte capetele lor
şi aşterne încredere- n ţară !
Eu cer dreptate împotriva nedreptăţii.
Ascu ltă-mă, G lie,
ascultaţi-mă, Pu teri Subpămîntene !

) C O R IF E U L

Nu, nu, este o lege picătu rile de sînge care au

stropit ţărîna cer un nou prinos de sînge...
O moru l o strigă, în numele celor răpuşi mai înt'n,
pe Erinys, să aducă moarte pentru moarte 31.

O R E S TE 32

S trofa V I

Vai, vai, stăpîni ai lu mii din adîncuri,

atotpu ternice B lesteme ale morţilor,
p riviţi ce mai rămîne din A trizi :
nurpai nemernica jale
şi-obida fu gii de-acasă.
O, Zeus, încotro să ne-ntoarcem ?

C O RU L

A n tis trofa V

Inima noastră se zbate din nou,

cînd auzim atîta vaier.
Rămînem scăzuţi de speranţe
şi măruntaiele ni se întunecă,
la fiecare vorb ă suspinată.
In schimb, rost irile vînjoase
îndepărt ează de la noi m îhnirea

113
 şi totul, atunci,
ne pare a fi înspre bine.

E L E C TR A

A n tis tr ofa V I

LCe-aş mai putea săvîrşi prin cuvinte ?

Să spun su ferinţele
ce le-ndu răm din pricina mamei ?
Să-ncerc să le alin ?
D ar ele nu mai pot să fie molcomite.
Prin mama, inima mea s-a schimbat
in tr- u n lup sîngeros şi flămînd. *
( D u p ă u n răgaz de lin iş te , C o ru l izb u cn e ş te m ai
năpraznic, fe m e ile iz b in ă u - ş i p ie p tu l cu p u m n ii.)

C O R U L 33

S trofa I

Lovimu - ne faţa şi pieptu l

în ritm de threnos arian.
Iată, mîinile noastre fără istov ropotesc
în felu l b ocitoarelor din Kissia 34,
înmu lţind bătăile mereu,
lovind de sus, cît mai de sus,
de du rere făcînd să vuiască
fru nţile noastre sărmane.

E L E C TR A

Io, io,
nemernică mamă sfruntată,
ai săvîrşit cu mplite funeralii,
ai îngropat un rege fără plînsul
şi doliu l cetăţii,
un soţ fără prisos de lacrimi !

114
 O RE STE

S trofa II

M i- a i depănat nelegiu irea toată.

Ea s-a purtat în chip nelegiu it
cu tatăl meu, dar pentru asta
va ispăşi, mă ju r pe zei,
mă ju r pe braţu l meu !
întâi să o răpun şi-apoi să mor !

C O RU L

A n tis trofa I I

D e vrei să ştii, a schilodit ca d a vru l35

şi 1-a-ngropat aşa ciuntit,
voind să hărăzească vieţii tale
o soartă greu de îndurat.
A i au zit acum nelegiuirea
pu rtării sale faţă de-Agamemnon.

E L E C TR A

A n tis tr ofa I

Tu depeni ursita părintelui meu.

D ar şi pe mine m-au îndepărtat,
m-au u milit şi necinstit,
oprindu -mă să intru la altaru l casei,
ca pe un cîine înrăit.
Şi lacrimile mele,
mai lesne izvorînd decît surîsul meu,
mi le-ascundeam, oa să mă irosesc
în plîns amarnic şi- n suspine.
Au zi- le toate acestea
şi scrie- le- n inima ta !

C O RU L

Sorie-le, şi prin u rechile tale

primeşte-mi sfatul, să-ţi coboare
p în ă la prundul liniştit al gîndu lu i.
Iată ce trebuia să ştii despre trecut.
Inveţe- te mini a viitoru l !
Se cade să intri în luptă
cu fu rie neîmblînzită.

O R E S TE

S trofa I

Tată, te chem, ajută-ţi copiii !

E L E C TR A

Tată, te chem, năpădită de plîns !

C O RU L

Şi glasu rile cetei noastre sună

cu glasu rile lor.
Ascultă-ne, ieşi la lumină,
dă- ne-aju tor să învingem duşmanii 36.

O RE S TE

A n tis tr ofa I

Ares luptă cu Ares, D ike o-nfru ntă pe Dike.

E L E C TR A

Daţi, zeilor, după dreptate, o hotărîre dreaptă

C O RU L

'
N e străbate un tremur, cînd auzim
chemările voastre fierbinţi.
Destul a zăb ovit ursita.
Fie ş-o grăbească rugă noastră !
 S trofa II

O, neam cu du reri înnăscute,

lovitu ri străine de muze
şi pline de sînge
ale Năpastei !
Io, temeri jalnice şi greu de alinat,
io, chinuri fără capăt !

A n tis trofa II

Leacu l atîtor nevoi îl ascunde

în sine palatul acesta.
N u din afară, ci dinăuntru
va fi să-l cîştige,
prin ceartă crudă, sîngeroasă.
Acesta- i imnul zeilor de subpâmînt !

C O R IF E U L

O fericiţilor şubpămînteni, ascultaţi-le ruga,

trimiteţi-le, cu îngăduinţă, ocrotirea voastră copiilor
acestora, spre biruinţă !
( O re s te şi E le ctra se urcă pe m o rm în t, îş i ple acă
g e n u n ch ii şi ros tes c, b ătînd în p ă m în t cu m îin ile :)

O RE S TE

Tată, tu care ai avut o moarte nevrednică de-un

basileu, te rog, fă să domnesc în casa ta.

ELECTRA
Iată ce aştept şi eu din parte-ţi, tată : alungă de la
mine marea mea osîndă şi dă-i-o lu i Egist !

O RE S TE

Astfel, oamenii îţi vor întemeia ospăţuri sacre,

altminteri nu vei avea parte de cinstire, în ziua
praznicelor grase închinate de această ţară pe altare
fumegînde.

11 7
 E L E C TR A

Iar eu, din partea mea de zestre neatinsă, îţi voi

turna prinoase în ziu a nunţii mele, cînd va fi să plec
din casa părintească, şi mai presus de toate, am să-ţi
cinstesc mormântul cu evlavie.

O R E S TE

D eschide-te, pămînt, în toiul luptei, tata vrea să stea

de veghe !

E L E C TR A

Trimite- ne o mîndră biruinţă, Persephassa 37 !

O RE S TE

Adu - ţi aminte, tată, de baia-n care te-au înjunghiat.

E LE C TR A

Adu - ţi aminte de năvodu l îm pletit de ei cu viclenie.

O R E S TE

D e lanţu rile fără bronz în care te-au cuprins.

E L E C TR A

D e pînzele făţarnice ale neruşinatei u neltiri.

O R E S TE

Tată, nu te turbură pînă la urmă jign irile acestea ?

E L E C TR A

N u îţi ridici pînă la urmă creştetul iu b it ?

118
 O RE STE

Trim ite D reptatea să lupte alături de cei care ţi-s

dragi sau lasă-i, mai degrabă, să lovească, precum ai
fost lovit şi tu, dacă, fiind înfrânt odinioară, vrei să
în vingi la rândul tău.

E LE C TR A

Ascu ltă- mi strigătu l cel de pe urmă, tată !

Iată- ţi odraslele adăpostite la mormânt, ai milă de
fiica ta şi de fecioru l tău, nu îngădui să piară sămânţa
Pelopizilor 38 !
Prin ei nu te vei stinge cu toate că eşti mort.

O RE S TE

C opiii mîntu ie de moarte nu mele unui bărbat vestit,

la fel cum plutele, ţinînd năvodul, trag din adîncul
apei ochiu rile tortu lu i de in.
Au zi-mă, aceste gemete, aici, sunt pentru tine ;
împlinindu -mi ruga, te salvezi pe tine însuţi.
( F ra ţii se rid ică în p icioa re şi cob oară de pe m o v ila
m o rm în tu lu i.)

C O R IF E U L

Rugăciunea voastră lungă, fără cusur faţă de datini,

a revărsat cinstirea cu venită peste acest mormînt, la
oare pînă astăzi nu s-a plîns.
Şi-acum, deoarece voinţa ta s-a ridicat să făptuiască,
înfăptu ieşte şi măsoară-te cu duhul sorţii !

O R E S TE

Aşa va fij_ dar mi cred că mă aflu dincolo de drum,

dacă întreb de ce, din ce temei, a trimis lib aţiile
Clitemnestra, ca să aline prea tîrziu un rău ce nu mai
poate fi tămăduit. ;
I- a făcu t o danie măruntă unui mort fără simţire 39.

119
 N -am cum să preţuiesc aceste daruri, însă ştiu că
sunt mai prejos decît păcatul săvîrşit.
N - are decît să-şi verse cineva deodată bunurile
toate, drept ispăşire pentr-un singur fir de sînge ;
truda sa va fi zadarnică ; acesta-i adevărul !
Dar, dacă ştii, te rog vorb eşte-mi despre ceea ce s-a
întîmplat.

C O R IF E U L

Copile, ştiu, eram acolo.

Stîrnită, ca în fiecare noapte, de vise şi de spaime,
femeia fără dumnezeu a ţîşnit din aşternut şi a trimis
prinoasele acestea.

O RE S TE

D ar visu l ei poţi să mi-1 povesteşti ?

C O R IF E U L

Se făcea că a născut un şarpe, ne mărturisea.

O R E S TE

Spune-mi sfîrşitu l ! Visu l cum s-a încheiat ?

C O R IF E U L

Pe şarpe îl adăpostea în scutece, ca pe un prunc.

O RE S TE

Şi ce mînca jivin a nounăscută ?

C O R IF E U L

Ii întindea, în vis, regina sinul.

O RE S TE

Şi sinul cum scăpa nesfîrtecat de lighioană ?

120
 C O RIFE U L

Ba nu, cu laptele sugea şi sînge închegat.

O R E S TE

Iată o arătare ce nu pare să fie fără rost.

C O R IF E U L

Deodată, se smulge din vis, înalţă un strigăt de

groază şi, grabnic, numeroase torţe, cărora bezna le
orbise ochii, izbucnesc la ţipătu l stăpînii în palat.
Şi-atunci trimite daru rile funerare, cu speranţa unui
leac în stare să-i tămăduiască rănile.

O RE S TE

Ei bine, rog această glie şi mormîntu l tatii, să-mi fie

dat ca eu să împlinesc visu l acela.
Iată, ţi-1 tălmăcesc, aşa incit să se potrivească fără
greş.
Dacă, părăsind acelaşi pîntec ca şi mine, şarpele,
asemenea unui copil, s-a în velit în scutece şi-a prins cu
gura sinul care m- a hrănit odinioară, amestecînd un
cheag de sînge în laptele cel scump al mamei, în timp
ce ea striga, înfricoşată, de durere, e semn că trebu ie
acum, de vrem e ce i-a dat să sugă monstrului de spaimă,
să-mi dea şi mie sînge şi să piară, căci eu, balaurul,
am s-o ucid, precum s-a prevestit în visu l ei.

C O R IF E U L

Eu te socot, în legătu ră cu aceasta, un p rofet care

citeşte în minuni. Aşa să fie !
Şi-acum, dă- le porunci prietenilor tăi, spune-le unora
ce trebu ie să facă şi altora de ce să se ferească.

O RE S TE

Răspunsul meu e limpede.

Tu, soră, intră în p a la t; iară pe voi vă rog, ascundeţi
gîndu rile mele, încît, după cum ei au omorît prin

121
 viclenie un erou înconju rat de- atîta cinste, şi ei să
moară tot prin viclenie, prinşi în acelaşi laţ, aşa cum
a prezis Loxias, stăpînul meu Âpolo, ghicitoru l pînă azi
nemincinos.
Lu înd înfăţişare de s tră in , şi arătând întocmai ca un
călător, voi sosi la poarta cu rţii cu Pyla d e — oaspete
nou ăl casei lingă oaspetele vechi 40.
Am în doi ne vom slu ji de graiu l celor din Parnas,
îngînînd rostirea fokeenilor.
Desigur, nici un paznic de la porţi nu ne va primi
cu inimă deschisă, prea tare bântuie prin casă duhul
spaimei !
D ar vom rămâne locului, pentru ca vreu n trecător,
văzîndu - ne cum stăm afară, să rostească : „Egist, pe
ru gător de ce îl ţine pe la uşi, de vrem e ce, aflîndu -se-n
cetate, i se poate da de ştire ?“
Iar eu, îndată ce voi trece pragu l porţilor lăuntrice,
de-1 voi găsi şezînd pe tronu l tatii, sau, şi mai bine,
dacă va pofti chiar el din gură să-mi grăiască şi se va
ivi în faţa mea, oricum, să ştii, mai înainte să întreb e :
„D in ce ţară e oaspetele nostru ?“, voi face din el un
cadavru 41, înfăşurîndu-1 în aramă sprintenă, şi Erinys,
ghiftu ită de omoruri, va veni să soarbă, neamestecată,
băutura sîngelu i vărsat a treia oară 42.
Aşadar, tu bagă de seamă, Electra, la cele din
lăuntrul casei, ca toate să se potrivească fără greşeală
cu întregul.
( C o ru lu i:)
Vou ă yă cer să vă folosiţi cu grijă limba, tăcînd la
timpu l cuvenit, vorb ind numai cînd e nevoie.
( A ră tîn d s pre m o rm în t:)
C ît pentru celelalte, eu îl rog pe tata să vegheze şi
să-mi ocrotească sabia în lupte.
(Ie s e p rin s tingă îm p re u n ă cu P y la d e . E le ctra in tră
in palat.)

C O RU L «
S trofa I

G lia hrăneşte nenumărate

dihănii de spaimă,

122
b raţele mării leagănă monştri
cu mpliţi pentru oameni,
trec meteori de foc
la mijloc de cer şi pămînt,
bat vijelii de temut,
spulberînd jivin e şi păsări.

A n tis trofa I

Dar, dincolo de toate,

cine ar şti să spună
îndrăzneala bărbatului neînfrînată,
iu b irile sfruntate,
ce pururi aduc prăbuşire,
ale fem eilor cu inimi
atotcutezătoare ?
U nirea ce leagă perechile
este învinsă de dragostea cea fără dragoste,
iscată de pofta femelei,
neistovită,
atît la mu ritori cît şi la fiare.J

S trofa II

C ei cărora nu le-au zburat

legendele din suflet,
îşi aduc aminte de focu l viclean
aprins odinioară de fiica
lu i Thestios 44 care a mistu it în flăcări,
ucigaşă a rodului său,
tăciunele roşu ca sîngele,
menit să dăinuie cît fiu l ei,
să-i măsoare trecerea prin viaţă,
de cînd i- a fost purcesul
din tru pu l maică-si, ţipînd,
pînă la ziua sorocită.

A n tis tr ofa II

De-asemeni, mu ritorii îşi aduc aminte

de urgisita, sîngeroasa S k ylla 45,

123
ce şi-a ucis părintele de dragul
unor duşmani, cînd, amăgită
cu brăţări fău rite din aur cretan,
cu daruri din partea lui Minos,
a smuls — căţea neruşinată ! —
păru l nemu ririi
din creştetul lui Nisos,
în timp ce răsu fla adine
în somnu-i fără grijă,
şi Hermes 1-a-nşfăcat îndată 46 !

S trofa II I

Iar dacă s-a-ntîmplat să depănăm

atîtea mişelii amare,
să spunem şi despre soţia cruntă,
— o piază-rea pentru această casă —
despre viclenia unei inimi de muiere
pornită împotriva unui purtător de arme
împotriva unui basileu slăvit,
pentru mînia lui, chiar de duşmani,
în schimb, să preamărim acele
paşnice vetre, în care femeia
domneşte fără sfruntare.

A n tis tr ofa III

D intre atîtea crime ticăloase,

în fru nte se află cea săvîrşită la Lemnos
Glasul poporu lu i o blestemă.
Şi astăzi cele mai cu mplite cazne
poarte numele de lemniene 47.
Neamu l în care s-a-ntîmplat acest omor
s-a stins, u rît de zei,
dispreţuit de oameni.
N u e nimeni să se-nchine
la ceea ce urăşte Cerul.
D intre atîtea crime a mai rămas vreu na
să n-o fi amintit pe drept ?
 S trofa IV

Spada cu vîrfu l amarnic rănind

loveşte pieptu l şi- l străpunge
în numele D reptăţii.
Este oprit de lege
să striveşti în picioare,
să necinsteşti în chip nelegiu it
falnica slavă a lui Zeus !

A n tis tr ofa IV

In vrem e ce se năruie temeiul

altarului zeiţei Dike,
Sorocul îşi ascute sabia de-aramă.
Iată copilu l vechilor om oru ri48
pătrunde în palat, adus
de-aceea care va spăla
cu timpu l prihănirea,
de vestita Erinys
plină de gîndu ri ascunse.
(O re s te re in tră cu P y la d e , u rm a t de cîţiv a s lu jito ri
care le poa rtă p o v e rile şi în ce p e să b ată în poarta
ce n tra lă a p a la tu lu i.)

O RE S TE

Sclavule, hei sclavule, n-auzi cum bat la poarta

cu rţii ?
N u - i nimeni înăuntru ?
Sclavule, hei, sclavule, încă o lovitu ră !
A treia oară chem, să iasă cineva dacă palatul, sub
stăpînirea lu i Egist, cunoaşte ospeţia !
( P o a rta se d es chid e.)

U N S L U J IT O R

Iată că te- am auzit. D in ce loc eşti, străine, de unde

ne soseşti ?

125
 O RE STE

Vesteşte- le ştăpînilor palatului, cărora vin să le aduc

o ştire nouă ; însă, grăb eşte- te deoarece şi carul nopţii
cel întunecat înaintează şi cade ora când drumeţul
sloboade ancora-n lăcaşuri la gazde primitoare.
Tu spu ne-le :
„B inevoiască să se-arate vreu nu l dintre dirigu itorii
acestei aşezări, o femeie, care e aici stăpînă, sau mai
degrabă un bărbat.
Aşa, cit timp vom zăb ovi grăind, nici o sfială nu ne
va umbri cu vintele ; bărbaţii, între ei, vorbesc
neturburaţi, rostirea lor e desluşită.“
( D in od ă ile fe m e ilo r ie s C lite m n e s tra şi în s oţitoa re le
s ale .)

C L IT E M N E S T R A

Spuneţi-mi, străinilor, de ce aveţi nevoie.

în palatul nostru veţi afla tot ceea ce vi se cu vine :
o baie caldă şi un aşternut, care să vă aline oboseala,
întîmpinarea unor feţe binevoitoare.
D ar dacă trebu ie să duceţi la bun sfîrşit un sfat
de taină, aceasta-i îndeletnicire de bărbaţi şi-am să-i dau
de ştire lui.

O RE S TE

Sunt un străin din Daulis 49, din Fokida.

Şi cînd veneam pe cale către Argos, purtîndu -mi
singur toată povara de drumeţ 50, precum o port şi-aci,
în locul unde, în sfîrşit, îmi voi deshăma picioarele,
mi se alătură, deodată, un bărbat, fără să mă cunoască
fără să-l cunosc, iar după ce-mi grăieşte despre călătoria
sa şi mă descoase şi despre a mea, Strophios Fokeanu l
— din vorb ă- n vorb ă am aflat cum se numeşte —
iată ce-mi zice :
— „D eoarece călătoreşti la Argos, străine, aminteşte-ţi,
fără greş, să le vesteşti părinţilor lui Oreste că fiu l lor
e m o r t; deci nu uita, te rog !

126
 Oare, printre neamu rile sale, va b iru i părerea de a-1
strămuta în glia ţării, sau, dimpotrivă, de a-1 îngropa
la noi pe cel cu totu l şi de-a pururi oaspetele nostru.
Adu -mi, la întoarcere, porunca lor !
Acu m cenuşa omului, jelită după cuviinţă, zace
în pîntecele unei urne de aramă.“
Ţi -am povestit ce mi-a fost dat să aflu.
N u ştiu dacă vorbesc, dintre ai săi, cu cineva de seamă,
gata să înţeleagă, dar aceea care l- a născut desigur
ştie 51.

C L IT E M N E S T R A

N enorocire mie !
Spusele tale au desăvîrşit ruina noastră.
O, B lestem de neînlăturat, căzut peste aceste case,
atît de mu lt ne- atinge ochiul tău !
Tu pătrunzi cu săgeţile tale bine ţintite ceea ce
socoteam că e departe şi adăpostit !
Tu mă despoi de toţi ai mei, atotulsărmana de mine !
D eci astăzi este rîndu l lu i Oreste, cel înzestrat
cu prevederea de a-şi fi tras la timp piciorul din mlaştina
de moarte ; s-a mistuit Oreste, u ltima speranţă
în stare să aducă în această casă alinare şi limpede
înves elire !

O RE S TE

Aş fi voit la gazde atît de b inevoitoare să pot veni

cu veşti mai luminoase, ca să le dau prileju l de a mă
cunoaşte şi ca să mă pot îndestula cu ospeţia lor.
Oare cine poartă mai vîrtos de grijă decît gazda
pentru oaspeţi ?
D ar aş fi socotit, în inima mea, drept lipsă de evlavie,
să nu - mi îndeplinesc însărcinarea pe lingă prieteni,
odată ce-am fă gă d u it52 şi după ce am fost primit atît
de bine.

127
 C L IT E M N E S T R A

N u ne vom purta cu tine mai prejos decît îţi este

vrednicia ; te vom primi în casă cu prietenie nescăzută.
U n altul, orişicum, ar fi ven it să ne aducă vestea.
D ar iată, pentru călătorii care s-au ostenit o zi
întreagă, e vremea să ne dăm silinţă pe măsura
drumului cel lung al lor.
( U n u i s lu jito r.)
Călăuzeşte-1 în odăile pentru bărbaţii oaspeţi,
împreună cu însoţitorii şi cu slu jitorii săi, şi-acolo să
găsească tot ce este cuvenit în casa noastră.
A i grijă, să-mplineşti porunca mea întocmai,
altminteri vei da seama !
( S lu jito ru l îi călăuzeş te pe O re s te şi. P y la d e în pa la t
p rin poa rta ce n tra lă .)
Iar eu am să-l înştiinţez de totul pe omul care
stăpîneşte în palat şi, cum nu ducem lipsă de prieteni,
ne vom sfătui în privinţa celor petrecute.
(S e re tra g e cu s fiita în od ăile fe m e ilo r.)

C O R IF E U L

D ragele mele şi captivele acestei case, de ce întîrziem

să-l sprijinim pe Oreste cu singura noastră putere,
a gu rilor noastre ?
O, glie sfîntă, sfîntă movilă funerară, îngrămădire
ce acoperi leşu l regesc al căpeteniei atîtor nave,
acum să ne dai ascultare, acum să ne dai aju tor !
Acu m e vremea să-şi întindă capcanele Peitho 53,
iar Hermes cel Subpămîntean, Hermes cel înnoptat,
să cîrmuiască lu ptele de săbii ucigaşe.
( D in od ă ile fe m e ilo r se iv e ş te d oica lu i O re s te .)
Fără îndoială, bărbatul acela, străinul, pune la cale
o năpastă.
Iat- o pe doica lu i Oreste, toată mimai lacrimi.
U nde te duci, Kilissa 54, dincolo de porţile palatu lu i ?
D u rerea ta este ca o tovarăşă de drum n ea rvu n ită 55.

128
 D O IC A

„S trăinii cit mai grabnic îl cheamă pe Egist, pentru ca,

venind, să afle noua veste, bărbat de la bărbat
şi desluşit“, — aşa sună porunca doamnei mele.
In faţa slu gilor ea ' se arată cu obraz întunecat,
dar "în adîncurile ochilor îi licăre surîsul, căci pentru
dînşa lu cru rile se petrec spre bine, în vreme ce pentru
acest palat spre toată prăbuşirea, aşa cum au vestit-o
limpede străinii.
D esigur, su fletu l îi va sălta de bucurie iui Egist,
îndată- ce va fi să afle noutatea.
D ar eu, biata de mine... Cîte su ferinţe vechi s-au
prăbuşit asupritoare peste casa lui Atreu şi mi-au
îndu rerat odinioară inima din piept !
Totuşi, niciodată nu mi-a fost hărăzit să îndur
asemenea durere.
Prin celelalte rele, cu răbdare, am ştiut să trec.
D ar scumpul meu Oreste, grija vieţii mele, pe care
l-am primit cînd a ieşit din trupul maică-si şi l-am
tyă n it56 !
Şi cazna strigătelor sale asquţite care mă chemau
în fiecare noapte !
Să fi fost atîta suferinţă în zadar ?
Făptura fără minte se cuvine să o creşti ca pe-o
jivină, şi cum să nu ; să te împaci cu nazu rile sale !
Pru ncu l înfăşat nu cuvîntează cînd îl încearcă foamea,
setea, sau cîncî îl trece udul ; pîntecele tînăr al copilului
nu dă socoteală nimănui.
Treb u ie să fii oleacă ghicitoare, şi eu — de ce
nu aş mărtu risi-o ? — m-am înşelat de mu lte ori,
aşa că toată vremea limpezeam la scutece ; şi doica şi
spălătoreasă trudeau pentru acelaşi ţel.
D ar mă simţeam în stare să duc la împlinire
amîndouă muncile, deoarece-1 primisem pe Oreste să-i
port de grijă pentru taică-său.
Şi astăzi aflu că e mort, biata de mine !
D ar să mă duc şă dau de omul care a nimicit acest
lăcaş.
El va primi, desigur, cu bucurie ştirea.

129
 C O RIFE U L

Şi cum îi cere Clitemnestra, în cel fel, să vină ?

D O IC A

In ce fel ? Intreabă-mă din nou, să înţeleg mai bine !

C O R IF E U L

împreu nă cu străjile sale sau singhr, neîntovărăşit ?

D O IC A

Ea îi cere să-şi aducă însoţitorii pu rtători de lănci.

C O R IF E U L

N u - i da de ştire asta unui stăpîn pe care îl urăşti !

Să vină singur, să se poată înţelege cu străinii,
fără să-i înspăimînte.
încunoştinţează-1 cît mai repede, cu inima voioasă.
D e crainic ţine biruinţa unui gînd ascuns.

D O IC A

Cum să te mai aştepţi la bine acum, după aceste

veşti ?

C O R IF E U L

Zeus poate să preschimbe relele în bucurii.

J
D O IC A

Cum oare, cînd s-a stins Oreste. nădejdea casei

noastre ?

C O R IF E U L

N u încă ; doar un ghicitor nătîng ar crede asta.

130
 D O IC A

Ce vrei să spui ? A i altă ştire decît cele care s-au

rostit aici ?

C O R IF E U L

Pleacă, împlineşte-ţi munca, du-le ştirea ce ţi-a fost

încredinţată.
Lasă în seama zeilor ceea ce trebu ie să cadă-n
seama lor !

D O IC A

Pu rced şi-am să urmez îndemnurile tale.

întoarcă-se totu l spre bine, prin harul divin !
( D oica iese p rin d re apta.)

C O R U L 57

S trofa I

Ru gămu -te fierbinte, Zeus,

părinte- al zeilor Olimpieni,

ajută-1 să-şi frîn gă duşmanii

pe cel dinăuntrul palatului 58, Zeus,
stîrneşte-1, întăreşte-1
şi- ţi va-nchina din su flet
răsplată îndoită, întreită.

A n tis trofa I

Priveşte mîndrul bidiviu ,

orfanu l unui ţie scump erou,
înhămat la carul su ferinţei !

Ajută-1 să-şi frîngă duşmanii

pe cel dinăuntrul palatului, Zeus,
stîrneşte-1, întăreşte-1

131
 şi- ţi va închina din su flet
răsplată îndoită, întreită.

S trofa II

Şi voi, care aveţi sălaş

în locu l din casă cel mai adine 59,
în strălu ciri bucuroase de aur 60,
ascultaţi-ne, zei b inevoitori,
şi h a id e ţ i..................................

sîngele nelegiu irilor de ieri

spălaţi-1 cu o proaspătă osîndâ !
B ăţrîna crimă în palat
să nu mai odrăslească !
Apolo, care locuieşti
frumoasa ctitorie
din preajma-nfricoşatei gu ri 61,
înalţă creştetul acestei case de erou,
fă- o să vadă iar, cu ochii dragi,
soarele aprins al lib ertăţii
răsărind din pînza de-ntu neric !

A n tis trofa II

D ă-ne, rugămu-te, şi aju toru l tău,

după dreptate, Hermeş, fiu al M aiei ;
nime nu ştie ca tine
să ducă-nainte o faptă,
su flînd prielnice vînturi....

Tu poţi, rostind un turbure cuvînt,

să-ntinzi peste ochi o beznă de noapte 02
pe care nici ziua n-o mai topeşte.
Apolo, care locuieşti
frumoasa ctitorie
din preajma- nfricoşatei guri,
înalţă creştetul acestei vase de erou,
fă- o să vadă iar, cu ochii dragi,
soarele aprins al lib ertăţii
răsărind din pînza de-ntuneric !

132
 Strofa III

Atu nci, slăvind descătuşarea casei

vom răspîndi, cadenţat, prin cetate
ţipetele noastre femeieşti,
la iscarea vîntu rilor bune.

Fie să biru im ! Cîştig.ul,

cîştigu l nostru e să-ndepărtăm
Năpasta de la cei care ni-s dragi.
N u pregeta, Oreste !
Cînd vei ajunge-n pragu l faptei
şi ea va ţipa către tine : „C op ile“,
spune-i cu voce înaltă
ce strigă părintele tău dintre morţi
şi, neabătut, împlineşte
lucrarea năpraznicei A te !

A n tis tr ofa III

Pu rtînd în piept o inimă

nezdruncinată ca Perseu,
cu gîndu l la cei dragi ai tăi
de sub pămînt şi de deasupra

chiar dacă te încarci cu sînge,

spu lber-o pe vinovata de omor 63 !
N u pregeta, Oreste !
Cînd vei aju nge-n pragul faptei
şi ea va ţipa către tine : „C opile !“,
spune-i cu voce înaltă
ce strigă părintele tău dintre morţi
şi, neabătut, împlineşte
lucrarea năpraznicei A te !
(E g is t in tră p rin dreapta, u rm a t n u m a i de un s lu jito r.)

EGIST

Iată, nu vin aici neispitit, ci chemat de o înştiinţare.

M-am lăsat învins de spusa că nişte călători străini

133
au sosit cu vestea, cîtuşi de puţin dorită, a morţii
lu i Oreste.
A se îngreu na eu-asemenea povară este un prilej
aducător de spaimă pentru acest lăcaş atîta de bătut şi
de însîngerat din pricina omorului cel dinti'u început.
Oare să cred adevărată ştirea, văzu tă chiar cu ochii ?
N u sunt cumva numai rostiri înfricoşate de femei,
care ţîşnesc, prind aripi şi apoi se risipesc fără fiinţă ?
Ce poţi să-mi spui despre aceasta, ceva care să sune
desluşit în mintea mea ?

C O R IF E U L

A m auzit vorbindu -se şi noi, dar intră în palat

şi află întreb îndu - i pe străini.
N ici un vestitor nu poate să-l întreacă pe bărbatul
care se încredinţează, la faţa locului, pe sine însuşi.

E G IS T

Tot astfel vreau şi eu : să-l văd şi să-l descos pe sol.

Se găsea şi el în preajma lu i Oreste cînd a fost să
moară sau cuvîntează doar după un zvon învolburat.
N u va izbu ti să amăgească vederea limpede a minţii
mele.
( In tră în palat p rin poarta ce n tra lă .)

C O R IF E U L

Zeus, o Zeus, ce să rostim ?

Cum să ne începem rugăciunea, strigarea către zei ?
D in toiul ru gii cum să spunem cit mai potrivit
ce se cuvine ?
Acu m e clipa săb iilor ucigaşe de bărbaţi, care se vor
rnînji cu sînge, desăvîrşind pentru vecie ruina caselor lui
Agamemnon !
Sau, poate, dimpotrivă, fiu l său, făcînd să izbucnească
focu l şi lumina lib ertăţii, va dobîndi, o dată cu palatul

134
şi cu pu terile domniei ce orînduiesc cetatea, belşu gu l
uriaş al părinţilor săi'.
într- o asemenea luptă, ca un atlet de schimb,
se va prinde zeiescul Oresţe, doar singur el cu doi
vrăjmaşi 64 ; d'e-ar fi să izbândească !

E G IS T

(d in ă u n tru )
Aa, aa, vai, vai.

C O RU L

Aşa, aşa, ce se petrece ? Cum ?

S-a încheiat în casă totul ?

C O R IF E U L

Să stăm de-o parte, faptu l a fost împlinit.

Să nu părem că suntem părtaşe la omor.
Acu m desigur, s-a ales sfîrşitu l luptei.
( C o ru l se înd e părte ază de faţada p a la tu lu i. S lu jito ru l
ţîş ne ş te în g ro z it şi ale argă s pre poa rta g in e ce u lu i.)

S L U J IT O R U L

V ai mie, vai şi iarăşi vai, stăpînul meu a fost lovit

de moarte.
Vai mie, strig a treia oară, Egist nu mai trăieşte !
(Iz b e ş te v io le n t în uşă)
D eschideţi cît mai grabnic porţile de la odăile
femeilor, scoateţi zăvoarele !
A r fi nevoie de un om în toată plinătatea vîrstei,
dar nu ca să-l ajute pe cel care s-a săvîrşit : la ce ar mai
slu ji aceasta ?
Alei, nenorocire, strig pentru nişte surzi ; vorbesc
fără folos, degeaba !
U nde- i Clitemnestra ? Şi ce face ?
Iată, se pare, gîtu l ei aşezat sub tăiş, gata să cadă,
lovit cu dreptate.
(C lite m n e s tra apare în p ra gu l g in e ce u lu i.)

135
 C LITE M N E S TR A

Ce s- a-ntîmplat ? Ce fel de ţipete împrăştii în palat ?

S L U J IT O R U L

Eu strig că răposaţii îi omoară pe cei vii.

C L IT E M N E S T R A

N enorocire mie ! Desluşesc enigma.

' Vom pieri prin viclenie, precum şi noi prin viclenie
am ucis. i
D e ce nu-mi dă degrabă cineva securea ucigaşă ?
Să ştim odată dacă vom învinge sau dacă vom fi
învinşi.
A tît de mu lt ne-am adîncit întru năpastă.
( R e g in a se grăb e ş te spre poa rta ce ntrală, p rin care
apar O re s te , în m in ă cu spada pă tată.d e s înge, şi P y lad e .
S lu jito ru l fu g e în n e b u n it s pre ce tate , p rin d reapta.)

O RE S TE

Şi eu, de-asemenea, te caut. El şi-a primit pedeapsa

de ajuns !

C L IT E M N E S T R A

V ai mie, ai murit, preascumpul meu Egist !

O RE S TE

Iţi este drag bărbatul ?

Lasă, că ai să zaci cu el în acelaşi mormînt şi astfel
nu ai să-l înşeli, deşi e fără viaţă.
( R id ică spada, gata. să-ş i lov eas că m ama. C lite m n e s tra
cade în g e p u n ch i în a in te a lu i şi îş i ru p e s tra iu l,
d e z v e lin d u - ş i s in u l.)

136
 C L IT E M N E S T R A

Opreşte- ţi mîna, fiu le. Ruşinează-te, copilu l meu,

de sinul la care de atîtea ori ai adormit şi, suptă, hrana
laptelui ţi s-a prelins pe buze.
(O re s te ş ov ăie, b ra ţu l i se în m oa ie , cob oară spada.)

O RE S TE

Pylade, ce să fac ? M i- e teamă s-o ucid pe mama.

PYLAD E

Bagă de seamă, unde vor ajunge profeţiile piezişului

Apolo, rostite la Pytho, şi cinstea, chezăşia ju rămintelor ?
/filai bine să te duşmănească toată omenirea decît zeii !
.. ......... ...... .... " in*" — .. ........
O RE S TE

c^ S ocot că m-au învins temeiu rile tale şi că m-ai

sfătuit cuminte.
(C lite m ne s tre i:)
. U rmează-mă, vreau să te înju nghii în apropierea lui.
Cît a fost viu l- ai preţu it mai mu lt decît pe tata,
culcă-te şi moartă tot cu el, deoarece-1 iubeşti pe omul
ăsta şi îl urăşti pe cel ce trebuia să-ţi fie drag !

C L IT E M N E S T R A

Eu te-am hrănit, vreau să îmbătrînesc în preajma ta.

O RE S TE

Cum ? L- a i omorît pe tata şi mai ţii să locuieşti

cu mine ?

C L IT E M N E S T R A

D e toate, fiu l meu, e vinovată Moira.

137
 O RE STE

Aşadar, sfîrşitu l tău l- a pregătit tot Moira.

C L IT E M N E S T R A

T e m e - te , c o p ilu l m e u , d e b le s te m u l m a m e i ta le !

O RE S TE

A l unei mame care m-a născut ca să mă azvîrle- n

nenoroc.

C L IT E M N E S T R A

D oar te- am trimis intr-u n lăcaş de oaspeţi primitor 65.

O RE S TE

■p- A m fost vîndu t de două ori, eu fiu l unui tată liber.

C L IT E M N E S T R A

U nde- i aşadar simbria în schimbul căreia te-am dat ?

O RE S TE

M i- ar fi ruşine să numesc deschis nemernica simbrie.

C L IT E M N E S T R A

N u - ţi fie, însă totodată pomeneşte şi păcatele

lui taică-tău !

O R E S TE

Nu-1 învinu i pe cel ce se trudea luptînd, în timp

ce tu şedeai, adăpostită, lîngă vatră !

138
 C L IT E M N E S T R A

E dureros pentru femei să stea departe de bărbat,

băiatul meu !

O R E S TE

Cazna bărbatului hrăneşte femeia leneşă de-acasă.

C L IT E M N E S T R A

Tu ţii, intr-adevăr, copile, s-o ucizi pe născătoarea ta ?

O R E S TE

N u eu, ci tu pe tine însăţi ai să te ucizi.

C L IT E M N E S T R A >
A"
Bagă de seamă şi gîndeşte-te la căţelele vrăjmaşe
ale mamei tale !

O RE S TE

D ar dacă preget, cum să scap de ale tatălui ?

C L IT E M N E S T R A

Iată-mă, fiind încă în viaţă, cer îndurare de la un

mormînt.

O RE S TE

S fîrşitu l căşunat părintelui meu te pedepseşte

cu moartea.

C L IT E M N E S T R A

V ai mie, am născfut şi am orescut un şarpe !

139
 O R E S TE

Tp
Spaima din. visele tale ţi-a prorocit adevărul.
L- ai ucis pe cel ce nu se cuvenea, acum îndură
ceea ce nu se cuvine.
( Q tirăş te pe C lite rnn e s tra în palat. P y la d e îi
urm e ază.)
—4
C O R IF E U L

Plin g îndoitu l lor destin nefericit.

B ietu l Oreste a încununat atîtea risipiri de sînge.
Totu şi mă rog : să nu se stingă pentru totdeauna
ochiul casei !

C O RU L

S trofa I

D reptatea s-a-ntors pin’ la urmă,

lovind Priamizii
cu toată povara pedepsei.
D e-asemeni, s-a-ntors în palatul
lui Agamemnon
leu l cel dublu, Ares cel dublu 6S,
şi l- a împins pin’ la capăt
pe surghiunitul
prezis de oracol la Pytho,
pe cel aţîţat cu sfatu ri primite
de la un zeu 67.
Strigaţi, chiuind, mîntu irea
de rele a casei domneşti !
Cei doi purtători de miasmă,
cei doi stricători de averi
au ales cărările morţii.

A n tis trofa I

S-a-ntors, luptînd în ascuns,

cel care ştie, cu gîndu ri viclene,
s-aducă pedeapsa.

140
 în luptă braţul i-a fost întărit
de fiica lu i Zeus,
căreia noi, mu ritorii, îi spunem Dike,
după cum i se şi potriveşte,
.dreptatea, ce suflă peste duşmani
răzbunare şi moarte.
Strigaţi,' chiuind, mîntuirea
de rele a casei domneşti !
Cei doi pu rtători de miasmă,
cei doi stricători de averi
au ales cărările morţii.

S trofa II

Acu m profeţia, strigată

din inima peşterii largi,
de-Apolo, zeul muntelui Pamas,
prin viclenie nevicleană
se năpusteşte la rîndu -i asupra greşelii
de-atîta vreme rămasă nepedepsită.
N oima divină domneşte
aici pentru noi.
A zi ne e dat să nu mai fim slu gile fărădelegii,
cinstim, după cum se cuvine,
puterea cerească.
Lu mina răsare din nou.
Simţit-am căzînd cu mplitele lanţuri
ale palatului.
Ridică- te casă ! Destul
ai stat prăbuşită-n ţărînă.

A n tis trofa II

Curînd va pluti
peste pragu l acestui palat
sorocul ce toate le schimbă,
cînd pîngărirea va fi
gonită din vatră, prin jertfe
de ispăşire ce spală păcatul.

S trăinele- nfipte- n lăcaşul acesta

141
 vor fi de-asemeni gonite 68.
Lu mina răsare din nou.
Simţit-am căzînd cu mplitele lanţuri
ale palatului.
Ridieă-te casă ! Destul
ai stat prăbuşită-n ţărînă.
(P o a rta ce ntra lă se des chid e. O r este iese, cu sab ia în
m ină . în s pate le lu i zac pe pod e a cad av re le lu i E gis t şi
al C lite m n e s tre i. P rin dreapta in tră ce tă ţe n ii d in A rgos .
D in gin e ce u ale argă E le ctra .)

O R E S TE

P riviţi- i pe cei doi tirani ai ţării, ucigaşii tatălui

meu, pu stiitorii casei mele.
Cit de semeţi erau, odinioară, aşezaţi pe tronuri !
Şi-acum sunt tot uniţi în dragoste — se poate
judeca din ceea ce au pătimit — iar ju rămîntu l lor
rămîne credincios atâtor chezăşii.
Ei împreună ,s-au ju rat să îl ucidă pe sărmanul meu
părinte şi tot împreună să moară ; şi-au ţinut, fără
greşeală, legământul !
( P o p o ru lu i :)
Priviţi, de-asemenea, voi care nu sunteţi străini
de chinurile noastre, priviţi capcana care l- a înlănţuit
pe bietu l tata, împiedeeîndu -i mîinile, încătuşîndu-i
gleznele.
Apropiindu - vă în cerc, desfăşuraţi şi arătaţi
învelitoarea în care a fost prins bărbatul, pentru ca
săvârşirile nelegiu ite ale mamei mele să le vadă tatăl,
nu zămislitoru l meu, ci Helios 69, cel care-şi plimbă
ochii peste toate.
El, pentru mine, va mărturisi în faţa judecăţii
c-am fost îndreptăţit să îmi urmez răzbunarea pînă la
omoru l mamei.
N u mai vorbesc de omorîrea lui Egist ; fiind un
dezmăţat, el şi-a primit pedeapsa cu venită după lege.
Insă femeia care a pus la cale o asemenea blestemăţie
împotriva bărbatului său, ale cărui odrasle ea le-a purtat
sub brîu în pîntec — povară multă vrem e scumpă,

142
dar apoi vrăjmaşă, precum s-a dovedit — ce ţi se
pare că a fost ?
M yrenă 70 sau năpîrcă, o făptu ră ce otrăveşte
fără muşcături, doar prin atingere, prin numai
îndrăzneala şi sfru ntarea sa firească ?

Iar ăstuia cum să-i spun oare cit mai pe potrivă,

folosind cu vintele cele mai blînde ?
Laţ de prins sălbăticiuni sau giu lgiu de sicriu,
care îmbracă leşul din creştet pînă-n tălpi ?
Ba nu, năvod, mai • bine cursă, arcan înconjurînd
picioarele, unealtă-a unui făcător de rele oare ar înşela
dru meţii şi ar trăi din jafu ri şi care, datorită capcanei lui
viclene, cu cît ar nimici mai mu lţi cu-atît mai mult
s-ac încălzi în inimă de bucurie !
Să nu-mi pătrundă niciodată asemenea soţie-n casă ;
cu voia zeilor, mai bine să mă sting fără copii !

C O R IF E U L

Aiai, mîhnite întîmplări !

Te- a i săvîrşit de o cumplită moarte 71!
Aiai, durerea înfloreşte pentru cel rămas în viaţă.

O RE S TE

A făptu it omor sau nu a făptu it ?

îm i este martoră această pînză înroşită de spada
lui Egist.
Sîngele, prin care s-a pătat, lu crînd cu timpu l
împreună, îi şterge din urzeală felu ritele culori.
Acu m pot să mă laud şi tot acum pot să mă plîng
pe mine însumi.
Invinu ind această ţesătură care l-a ucis pe tata,
mă mistui de durere şi pentru faptă şi pentru pedeapsă
şi pentru neamul meu întreg.
D in toată biru inţa nu-mi rămîne decît o amarnică
mînjire.

143
 C O R IF E U L

N u - i om sâ străbată pînă la capăt o viaţă

nepăgubită de chinuri.
Aiai, aiai, tot su ferinţe una după alta !

O RE S TE

Lu aţi aminte, nu ştiu cum va fi sfîrşitu l acestor

întîmplări.
îm i pare că încerc să-mi stăpînesc din frîie telegarii,
care s-au smuls din drumul lor ; mă poartă gîndu rile
mele răzvrătite.
A m fost învins şi Spaima, gata să-şi înalţe cîntul,
,se iscă-n faţa mea ; cu zgomot mi se zbate inima,
dar, cită vreme încă mintea mă ascultă, le fac vestire
celor care ţin la mine :
Intr-adevăr, pe mama am ucis-o, şi nu fără dreptate,
pe ucigaşa părintelu i meu pîngărită, pe femeia urîtă
de zei, iar cel care m- a îmb oldit să îndrăznesc a fost
Apolo, profetu l din Pytho.
El prin oracol mi-a prezis, că, săvîrşind aceste fapte,
mă va scuti să fiu învinu it de crimă, în schimb, de voi
lipsi să-i împlinesc porunca, n-am să vă spun osînda
făgăduită mie ; nici o săgeată azvîrlită nu ajunge
să bată pînă la asemeni suferinţe.
Şi-acum priviţi- m ă : purtînd un ram împodobit
cu lînă 72, voi merge la lăcaşul sfînt, clădit în ju r peste
bu ricu l lu mii 73, pe pămîntul lui Loxias, unde străluceşte
para unui foc nepieritor, ca să fu g de sîngele vărsat
a] mamei.
M i- a rîndu it Apolo, plecînd, să mă îndrept numai
spre această vatră.
Ia r pentru mai tîrziu, vg rog pe voi, pe toţi din Argos,
să spuneţi cum s-au petrecu t aceste rele şi să depuneţi
mărturie, cînd se va întoarce Menelaos în cetate.

144
 Eu, rătăcind printre străini, plecat din ţară, nu voi lăsa
în urma mea decît această faimă tristă, viu sau mort.
(S e în d re a ptă is to v it s pre ie ş ire a d in s tingă .)

C O R IF E U L

D ar tu ai încheiat cu bine lupta ; să nu te prinzi

la jugu l unor rostiri a mare,, să nu te ponegreşti pe tine
însuţi, în ceasul cînd ai dezrobit întreg pămintul argian,
şi dintr-o lovitu ră nimerită, ai retezat aceste două
tapete de şarpe.
"--.»•••-*. , .
¡JO res te se opre ş te b rus c şi dă în a p oi cu tre m u ra t
de groază.) \

O RE S TE

Vai, prinselor... acolo zăresc nişte femei, parcă-s

G orgone 74, îmbrăcate în veşminte negre, şi sumedenie
de şerpi, înoolăeindu-se pe ele.
N u mai sunt în stare să rămîn aici.

C O R IF E U L

Ce fel de năluciri te duc într- un vîrtej, Oreste,

pe tine, omul, pentru tatăl tău, cel mai de preţ ?
întăreşte- te, nu-ţi fie teamă, ai dobîndit victorie
deplină.

O RE S TE

N u sunt năluciri deşarte cele ce mă chinuiesc ;

e limpede că sunt căţelele 75 stîrnite ale mamei !

C O R IF E U L

E proaspăt încă sîngele pe rhîna ta, de-aceea ţi s-a

năzărit în inimă o turburare.

145
 O RE STE

Stăpâne Apolo, ce mulţime forfoteşte !

D in ochi le picură un sînge înspăimântător.

C O R IF E U L

M ai este cale să te cureţi de miasmă 76.

M ergi şi atinge-1 pe Loxias, ce te va dezlega
de suferinţe.

O RE S TE

V oi n- aveţi cum să le zăriţi, dar eu le văd.

Ele mă alungă, nu mai pot rămîne.
(F u ge , d e znăd ăjd uit p rin s tingă, cu spada in s înge ra tă
în m in ă .)

C O R IF E U L

M ergi cu noroc şi-un zeu, coborînd asupra ta

prielnice priviri, să-ţi hărăzească întîmplări mai bune.
Aceasta- i a treia fu rtu nă ce su flă deodată năvalnic
peste palatul basileilor noştri.
Copiii tăiaţi şi mîncaţi au deschis, pentru sărmanul
Thyestes, urmarea caznelor noastre.
Pe urmă, a fost dat să pătimească bărbatul regesc ;
omul din fru ntea oştirii aheilor a pierit înju nghiat în
baie.
Acum, a treia oară, peste noi s-a prăbuşit, cum să
grăiesc, mântuirea sau moartea ?
U nde se va sffrşi, unde se va stinge, adormită, mînia
năpraznicei A te ?
Eumenidele'
 PE RS O AN E LE
( In ord ine a in tră rii in s cenă)

P Y T H IA , preoteasa d in D e lfi
APO LO
O RE S TE , fiu l lu i A gam e m non şi al C lite m n e s tre i
U M B R A C L IT E M N E S T R E I
C O R U L E R IN IIL O R
A TE N A
A L A IU L
H erm es, un crainic, jud e cători, cetăţe ni ate nieni.
 A cţiu n e a d ra m e i în ce p e în faţa te m p lu lu i lu i A p o lo
din D e lfi. L u m in ă ce nuş ie de d im in e a ţă . D in d re apta
v in e P y th ia , pre ote as a z e u lu i, care , în a in te d e - a in tra în
te m p lu l p ro fe tic, în a lţă o ru gă ciun e .

P Y T H IA 2

în primu l rînd, dintre nemuritori, o preacinstesc

în rugăciunea mea pe Gaia, ghicitoarea cea dinţii,
apoi pe Themis care a dobîndit a doua jeţu l profetic
de la maică-sa, precum se povesteşte.
P e urmă a domnit aici a treia, înscăunată chiar
de Themis, nu prin silnicie, o altă Titanidă, o fiică tot
a G liei, Phoibe.
Aceasta scaunul l- a hărăzit, ca pe un dar de naştere
voioasă, lui Phoibos 3, care de la Phoib e a primit
şi numele de împrumut,
Lăsînd ostrovu l Delos, cu lacul şi spinarea lui
stîncoasă, el coboară pe ţărmul Atenei, cel căutat de
coră b ii4, apoi vin e să-şi afle sălaş în Parnas,
tărîmu l acesta.
Copiii lui Hephaistos 5, deschizîndu-i cale, îi fac alai
şi îi închină mare slavă, şi îmblînzesc în cinstea lui
acest pămînt atunci încă neîmblînzit.
Sosind aici, este întâmpinat cu straşnică mărire
de tot poporul şi de Delphos 6, regele cîrmu itor al ţării.
Ia r Zeus îi umple inima cu o divină iscusinţă şi,
al patrulea, îl rînduieşte, pe tronu l de profet.
Loxias grăieşte aici în locu l lu i Zeus, părintele său.
Aceştia sunt zeii spre care-mi îndrept mai întîi
ru găciunile mele.
D ar Pallas Pron a ia 7, după spusele de altădată,
are şi ea dreptul să fie preaslăvită.

149
 M ă rog, de-asemenea, şi N im felor din peştera
Koryk ia n ă 8, ascunzişul păsărilor şi adăpostul unui duh
nemuritor.
Acolo locuieşte Bromios 9 — şi mă feresc să nu-mi
aduc aminte — din vremea cînd el, zeu fiind, a dus
ceata B achantelor 10 la luptă, ursindu -i lu i Penteu ii
*să moară ca un iepure.
M ai chem în ru ga mea piru l Pleistos 12, puterea lui
Poseidon şi pe Atotîmplinitoru l, Preaînaltu l Zeus.
Pe urmă, eu voi coborî la jeţu l meu de ghicitoare.
Fie ca zeii amintiţi să binecu vinteze,
astăzi mai mu lt ca niciodată, intrarea mea în templu !
Iar dacă au sosit drumeţi din părţile Heladei,
să vină înainte, după obicei, pe rînd, aşa cum fiecăru ia
îi cade sorţul.
Eu prorocesc doar ceea ce-mi şopteşte zeul.
( P y th ia in tră în te m p lu , dar ie se în cu rîn d , în s pă i-
m întată , d e - a b ia tîrîn d u - s e pe lin g ă z id u ri şi coloa n e .)
Vai, groaznic e de spus, vai, groaznic pentru ochi
să vadă priveliştea ce mă goneşte din lăcaşul lu i Apolo.
Mă părăsesc puterile, nu mă pot ţine dreaptă,
doar mîinile- mi aleargă, picioarele mi-s grele.
O bătrînă înfricată parcă nu mai este chiar nimic ;
e mai fără vlagă decît un copil.
înaintam spre sanctuarul mult încununat cu daruri,
cînd, iată, văd aproape de B u ricu l lu mii un om cu
su fletul pătat, care se ghemuise în chip
de rugător, cu mîinile mînjite greu de sînge, cu spada
trasă de curînd din rană, ţinînd o creangă de măslin
înalt crescută, evlavios împodobită cu numeroase panglici,
cu — să grăiesc mai limpede -— un adevărat fu ior
strălucitor de lină.
Şi-n faţa omului aceluia doarme, şezînd pe jeţuri,
o ceată de femei, uluitoare.
De ce le spun femei ? G orgone mai degrabă !
D ar nu, nici cu G orgonele nu le-aş asemăna.
Am văzu t odată H arpiile zu grăvite,
răpind mîncarea de pe masa lui Phineus 13 ;
dar făptu rile acestea nu-s înaripate, înfăţişarea

150
lor e neagră şi scîrboasă, ele sforăie împrăştiindu-şi
ITprcăiala, din ochi li se preling urdori de sînge,
podoaba lor de şerpi nu se cu vine a fi purtată nici
în faţa statuilor de zei din temple, nici sub acoperişu rile
mu ritorilor.
N u mi-a fost dat să văd pînă acum nicicînd
neamul ce naşte o atare şleahtă şi nu ştiu ce tărîm
se poate lăuda că le-a hrănit nepedepsit şi fără să geamă
pentru osînda primită.
D ar orişice s-ar întîmpla, eu mă încredinţez
stăpînului acestei aşezări, lu i Loxias celui preaputernic ;
el este, prin oracolele sale, tămăduitor, tălmăcitor
de ciudăţenii şi pu rificator de case.
( P y th ia ple acă p rin dreapta. P oa rta s a n ctu a ru lu i se
d es chid e larg. D in p îcla d in ă u n tru , care se lum ine ază
tre p ta t, se d is tin ge O re s te g h e m u it lin gă p ia tra în form ă
de s tup n u m ită O m phalos , adică b u ricu l, m ijlo cu l pă-
m în tu lu i şi al în tre g ii lu m i. A p o lo , cu tolb ă şi arc, v e ­
ghează în p icioa re lin g ă el. îm p re ju r, pe je ţu ri şi pe jos ,
zac E rin iile u a d orm ite .)

A P O L O 15

( lu i O re s te :)
N u te voi da în schimb ; eu voi fi straja ta pînă la
capăt, din preajmă- ţi sau din depărtare.
N u voi fi molcom cu duşmanii tăi.
Iată, s-au îmb lînzit înverşu natele acestea.
Prin somn au fost învinse fecioarele cumplite,
copilele bătrîne ale unor vremu ri vechi, de care
nu se-apropie nici zeu, nici muritor, nici fiară.
Născute pentru rele, hălăduiesc în umbra din care
se împărtăşeşte răul şi sub pământ, în Tartaros,
de oameni u rgisite şi de zeii din Olimp.
Cu toate-acestea, fu gi, nu te lăsa cuprins de
moleşeală, căci ele te vor urmări de-a lu ngu l marelui
uscat şi te vor alunga de-a pururi din tărîmu l în care
vei ajunge cu paşi rătăcitori, pînă dincolo de mare
şi de insu lele cu cetăţi.

151
 D ar nu îngădui să fii păscut de chinul tău,
ci du-te mai în tîi în oraşul Atenei, pleacă-ţi genunchii,
îmbrăţişează chipul străvechi al zeiţei, şi-acolo, cu
ju decătorii celor întîmplate şi cu vorb ele alinătoare,
mă voi pricepe să găsesc mijloace de a te dezlega de
toată suferinţa ta.
Oare nu eu te-am hotărît să nimiceşti alcătuirea
unui trup de mamă ?

O RE S TE

Stăpîne Apolo, tu ştii să te porţi cu dreptate, dar

dacă ştii, te rog, învaţă- mă să nu greşesc !
Pu terea ta e chezăşia b inefacerilor tale.

APO LO

Ia seama, nu cumva frica să-ţi b iruie sufletul.

( L u i H e rm e s , care apare lin gă el, ţin in d în m ină
ca d u ce u l:)
Ia r tu, fra tele meu din sîngele aceluiaşi părinte,
Hermes, veghează peste el !
Indreptăţeşte-ţi numele de C ălău zitor1G, acestui
ru gător al meu păzeşte-i paşii !
Tu ştii că însuşi Zeus respectă cinstirea celor . scoşi
în afara hotarelor le g ii17, dîndu-le oamenilor ajutorul
unei călăuze norocoase.
( A p o lo se face ne v ăzut. O r es te, călăuzit de H e rm e s ,
tre ce p rin tre E rin iile a d orm ite şi iese d in te m p lu .
U m b ra C lite m n e s tre i se iv e ş te deodată în m ijlo cu l
lă ca ş u lu i.)

U M B RA C L IT E M N E S T R E I18

D ormiţi în tihnă ; hei, de somnoroase n- am nevoie !

Voi aţi lăsat să fiu atît de greu dispreţuită printre
morţi, să mi se spună „u cigaşa“ în lumea u mbrelor pe
unde pribegesc umplută de ruşine.
A fla ţi că fapta mea, acolo, e socotită drept o mare
crimă, în schimb, după cumplita soartă ce m-a făcut
s-o sufăr iubitu l meu fecior, nici unul dintre daimoni

152
nu-şi mai aminteşte să mă apere pe mine cea
înju nghiată de un braţ ucigător de mamă.
( îş i d e zv ă lu ie g ltu t şi p ie p tu l.)
Priviţi- m i rănile cu inimile voastre !
în timpu l somnului se-aprind atîţia ochi, străluminînd
în su fletele mu ritorilor, cărora ziua nu li se îngăduie
daru l vederii.
N u aţi sorbit de-atitea ori prinosul meu, lib aţiile
mele fără vin, amestecurile izb ăvitoare 19 ?
N u v- am săturat cu-atîtea jertfe închinate, noaptea,
la sfintele voastre ospeţe, în flacăra altarului, la un
ceas pe care nu-1 împărtăşiţi cu nimeni altu l dintre
zei ?
Şi-acestea toate, azi, le văd strivite în picioare.
Oreste scapă, se topeşte ca un căprior în fu gă ;
sărincTuşor, s-a desprins din mijlocu l plasei şi-şi bate
joc de voi, făcîndu - vă straşnice schime !
Âscu ltaţi-mă, în numele su fletu lu i meu !
V en iţi- vă în fire, zeiţelor subpămîntene !
D in adîncul visu rilor voastre, vă cheamă Clitemnestra.
( C o ru l m o rm ă ie in s om n.)
D egeaba mormăiţi, bărbatul nici nu se mai vede,
el aleargă departe.
A i mei au de la cine să ceară ocrotire, eu însă nu am
de la cine.
( E rin iile m o rm ă ie 20)
D ormiţi prea mult şi nu vă este milă de suferinţa
mea ; Oreste, ucigaşul meu, al mamei sale, a fugit.
( E rin iile s trigă în s om n.)
Strigaţi, dormiţi ? Scu laţi-vă degrabă !
Ce altă treabă vi s-a hărăzit decît aceea de a răspîndi
du rere ?
( S trig ă t şi m a i p u te rn ic.)
Somnul şi oboseala, părtaşi nebiruiţi, au istovit mînia
cu mplitu lu i balaur !
( D u b lu m o rm ă it şi s trig ă t.)

C O RU L

Apucă-1, apucă-1, apucă-1, apucă-l ! Păzea !

153
 U M B R A C LITE M N E S TRE I

Voi alungaţi în vis o fiară şi "urlaţi, ca haita de

copoi nedespărţită de grija u rmăririi.
Ce faceţi ? Sus ! N u vă lăsaţi învinse de sfîrşeală,
nu uitaţi, în molcomirea somnului, năpasta îndurată !
M ai bine să vă usture ficatu l, din vina dreptelor
mustrări : acestea sunt adevărate boldu ri pentru
înţelept.
Revărsaţi peste omul acesta su flările voastre de
^sîhge,. mistuiţi-1 în focu l răbu fnit din măru ntaiele
voastre, urmaţi-1 şi sieiţi-1 într- o nouă goană.
( U m b ra C lite m n e s tre i se face nev ăzută. C ond ucă ­
to a re a E rin iilo r sare d in s om n şi le tre ze ş te zgom otos
şi pe ce le la lte .)

C O R IF E U L

Trezeşte- te ! Trezeşte- ţi vecina, haide, trezeşte-o !

Tu încă dormi ? Ridică- te ! Dă somnului un brînci,
să desluşim dacă în somnul ce ni s-a vă dit nu se ascunde
şi un dram de amăgire.
(U n a cîte una, E rin iile se rid ică n e lin iş tite în p icio a re .)

C O RU L

S trofa I

Iu, iu, aiai ! Prietenelor, ce durere !

D estul ne-a fost dat să-ndurăm în zadar !
Am îndurat o durere cumplită ! A ia i !
O caznă de nesu ferit !
Jivina, din plasă ţîşnind, a fu g it!
învinse de somn, pierdu t-am vînatul.

A n tis trofa I

Io, fecior al lui Zeus, tu eşti un tîlhar !

Tinere, tu zeităţile vechi
le striveşti sub copitele cailor.
D e ce-1 ocroteşti pe acest rugător,

154
om fără dumnezeu
şi-amarnic născătoarei sale ?
Eşti făptu ră zeiască, şi totuşi
vrei să ne smulgi ucigaşul de mamă.
C ine- ar afla în aceasta fir de dreptate ?

S trofa II

D in adîncul viselor noastre

s-a ridicat o jignire,
ca o ţepuşă aprig mişcată de vizitiu ,
să ne izbească în inimă şi în ficat.
Parcă am fi de un gîde
vrăjmaş biciuite
şi- nfrigu rate năpraznic, mu lt prea năpraznic.

A n tis trofa II

Iată mai tinerii zei cum se poartă,

căutînd, în afara dreptăţii,
să fie stăpîni peste toate.
Vai, tronu l pătat de sînge din Pytho
noi îl vedem din creştet în tălpi,
B u ricu l în tregii făpturi,
plin de mînjirea neispăşită, de groază,
a unui omor !

S trofa III

Chiar zeu l profet şi-a umplut de miasmă

vatra lăcaşului s ă u 21.
E l singur s-a-ndemnat,
el singur s-a poftit.
O crotindu - i pe oameni, el a trecut
alături de legea divină,
aducînd sfîşiere b ătrînelor M oire 22.

A n tis tr ofa III

El doar ne sporeşte mîhnirea, şi tot nu-1 dezleagă

pe omul acesta,

155
 .ce nu va ii slobod nicicând,
chiar de-ar fu gi sub pămnît.
M înjit, oriunde ar merge,
va afla că-1 aşteaptă la pîndă un răzbunător,
gata să- l fu legere- n creştet 23.
( D in ad in cu l te m p lu lu i apare A p o lo , cu a rcu l în tin s
de s ăgeată.)

APO LO

Afa ră ! Vă poruncesc, ieşiţi afară grabnic din lăcaşul

meu !
Pieriţi din casa profeţiilor de taină, de vreţi să nu vă
muşte şarpele cu aripi albe ce va ţîşni din arcul meu
de aur, silindu - vă să împroşcaţi, muncite de dureri,
spuma neagră suptă de la oameni, să vărsaţi, în cheaguri,
sîngele sorbit în clipa- nju nghierii.
Nu vi se cu vine să vă apropiaţi de-această aşezare.
G răb iţi- vă la locu rile de osîndă, unde se prăbuşesc
în sînge capete, se crapă ochi, se sfîrtecă grumaze,
unde, spre întreru perea seminţei, sunt ju găniţi copii,
unde se mutilează, se ucid cu pietre oameni şi geme
piînsul lung al celor traşi în ţeapă.
Iată, auzit-aţi oare sărbătorile ce vă desfată,
pocitanii u rîte de zei ?
Toată înfăţişarea voastră vă esţe pe potrivă.
 r trebui să locu iţi în peştera vreu nu i leu care
înghite sînge, nu să daţi buzna în acest lăcaş proorocesc
şi să-i mînjiţi pe cei din preajma voastră.
Plecaţi, fără păstor, să vă găsiţi păşune ; nici un zeu
nu iubeşte asemenea turmă !

C O R IF E U L

Ascu ltă-mă acum, la rîndu l tău, stăpîne Ap olo !

Tu nu eşti doar părtaş la cele săvîrşite, ci singur tu
şi întru totu l eşti vin ova t de ele.

APOLO

In ce fel ? D ă-mi răspuns şi nu întinde vorba.

156
 C O RIFE U L

Celui pe care-1 găzduieşti i-ai prorocit, prin oracolul

tău, să îşi omoare mama.

APO LO

Prin oracol doar l-am îndemnat : „M ergi şi răzbună-ţi

tatăl !“ De ce nu ?

C O R IF E U L

I- ai făgăduit, după vărsarea sîngelu i cea nouă, să îl

primeşti la tine.

APO LO

I-am spus să caute sălaş, aici, în templu l meu.

C O R IF E U L

Iar noi suntem alaiul său. Atu nci, de ce să ne

jigneşti ?
APO LO

Lăcaşul meu nu-i ridicat pentru un astfel de alai.

C O R IF E U L

N i s-a hărăzit şi nouă să ne facem datoria.

APO LO

Ce fel de datorie ? Hai, slăveşte-mi această menire

minunată !

C O R IF E U L

Alu ngăm ucigaşii de mamă din casele lor.

APO LO

D ar pe mu ierea care îşi omoară soţul ?

157
 C O RIFE U L

Prin crima sa ea nu deşartă sîngele stirpei sale.

APO LO

Straşnic mai necinsteşti căsătoria !

Tu socoteşti că este un nimic legătu ra sfîntă,
rîndu ită de Hera D esăvîrşitoarea nunţii 24 şi de Zeus ?
D ar prin cu vîntu l tău tu o respingi, de-asemenea, şi
n-o cinsteşti pe Kyp ris 25, care împarte mu ritorilor cele
mai, dulci plăceri.
Culcuşul nupţial, în care soarta îl uneşte pe bărbat
şi pe femeie, stă sub chezăşia unui drept mai mare decît
price jurămînt.
Dacă dovedeşti atîta slăbiciune pentru cei ce se ucid
unii pe alţii, încît nici nu le mai ceri să ispăşească
pentru ele, şi nu-i întîmpini cu mînie, spun limpede
că-1 urmăreşti fără dreptate pe Oreste, deoarece unele
crime te turbură în inimă adine, pe cînd altele este
vădit că nu ţii să le bagi în seamă.
Pallas 26 va judeca temeiu rile celor două părţi.

C O R IF E U L

N u vom lăsa niciodată să ne scape bărbatul acesta.

APO LO

N - aveţi decît să-l hăitu iţi şi să vă sporiţi într-una

oboseala.

C O R IF E U L

Slava noastră nu se va surpa dintr-un cu vînt al tău.

APO LO

N-aş vrea să mă împărtăşesc dintr-o atare slavă.

158
 C O RIFE U L

&
/ Te - arăţi puternic, pentru că stai lingă tronu l lui
Zeus ; însă pe noi ne mină sîngele de mamă risipit şi
ne vom ţine, ca nişte copoi, de urma lu i O r este":

APO LO

Eu însă îl voi apăra pe ru gător şi îl voi mîntui.

Cumplită este, şi la zei, ca şi la oameni, mînia
ru gătoru lu i asupra celui care l-a vîndu t şi nu fără
de voie.
( E rin iile ies tu m u ltu o s s pre s tingă. P oa rta te m p lu lu i
se în chid e . D e co ru l s ce ne i se s chim b ă. A cu m înfăţiş ează
A cro p o la ce tă ţii A te n a . în faţa u n u i te m p lu se află o
s tatuie arhaică a z e iţe i Pallas . O re s te v in e a le rgin d , se
aruncă la p icio a re le s ta tu ii şi le îm b răţiş e ază.)

O RE S TE

Stăpînă-Atena, vin la tine din porunca lu i Loxias,

primeşte cu buneţe un su flet blestemat, căci nu mai
sunt un ru gător cu mina pîngărită.
Păcatu l meu amarnic s-a tocit şi s-a mai şters din
întîln irile cu-atîţia oameni care mi-au îngădu it să le
pătrund în case ori m-au însoţit pe drumuri, cit am
călătorit peste uscat şi peste mare.
Supus îndemnu rilor poruncite de Loxias prin oracol,
sosesc la templu l tău, zeiţă, şi cuprinzînd în braţe
statuia ta de lemn, aştept aici sfîrşitu l judecăţii.
(O re s te ră m în e lip it de s tatuie . P rin s tingă in tră
E rin iile , a d u lm e cîn d u - i u rm a .)

C O R IF E U L

Ei, bine ! Iată, limpede, dovada căutată !

N u vă depărtaţi de sfatul acestei călăuze mute.
Precu m copoii urmăresc un pui rănit de căprioară,
noi îl adulmecăm, de-a lungul picătu rilor de sînge, pe
Oreste.

159
 După atît amar de cazne suntem frîn te şi ni se zbate
pieptul.
Am străbătut pămîntul, în lung şi-n lat, cu turma
mea, şi, hăituindu-1, am zburat peste talazuri, fără
aripi, la fel de repede ca o corabie.
însă de data asta e ghemu it pe undeva pe- aici ;
duhoarea sîngelu i de om zîmbeşte iarăşi către noi.
( E rin iile îl caută p re tu tin d e n i şi în ce le d in u rm ă îl
d e s cope ră.)

C O RU L

Priviţi, p riviţi cu luare aminte,

căutaţi pretutindeni,
a ltfel vă scapă, furiş,
din mîini ucigaşul de mamă,
3ăsîndu-şi datoria neplătită !

Iată-1 ! Iar şi-a găsit adăpost !

El s-a lipit de statuia de lemn
a zeiţei nemuritoare
şi vrea să fie judecat
doar după fapta b raţelor sale.

N u - i cu putinţă. Sîngele mamei

odată vărsat în pămint
nu e uşor, aiai, să-l întorci înapoi !
Ceea ce curge şi este primit de ţărînă,
acolo rămîne.

în semn de răsplată, din tine, care eşti viu ,

şi noi vom sorbi purpuria ofrandă,
din mădu larele tale.
Adăpătoare afla- vom în tine
cu băutură cumplită.

Pe urmă, încă din viaţă, secat,

noi te vom trage în lumea de jos,
drept ispăşire pentru năpasta
u ciderii mamei.
Acolo- ţi va fi dat să-i vezi

160
 pe cei cu bună ştiinţă
necinstitori de zei şi de oaspeţi
şi de scumpe rude :
fiecare-şi primeşte osînda după dreptate.

Hades e, sub pămînt, pentru oameni

marele sameş 27, ce toate le vede
şi toate le-nscrie, ca pe tăbliţe, în su fletu l său.
( L ip it de s tatuia z e iţe i, fără să-ş i în toa rcă p riv irile
s pre ceata E rin iiio r d e zlă n ţuite , O re s te o cheam ă în
a ju to r pe A te n a .)

O RE S TE

Am învăţat de la nenorocirea mea, cunosc mai multe

felu ri de pu rificări ; ştiu, de-asemenea, cînd este drept
să cu vîntezi şi cînd să taci.
D ar în această cumpănă, un dascăl înţelept mi-a
poruncit să glăsuiesc.
Sîngele pe mîna mea e adormit şi istovit.
M - am scuturat de pata u ciderii de mamă ; ea încă
era proaspătă cînd mă aflam la vatra dumnezeiască a
lui Phoibos, dar am îndepărtat-o de la mine, închinînd,
prinos de curăţire, un pu rcel je r tfit28.
Prea mult ar trebu i să povestesc de-aş înşira toţi
oamenii de care m-am atins, fără să-i fi molipsit cu
nici un rău.
D ar timpul, cînd îmbătrîneşte, şterge totul.
Şi-acuma pot, aici, din nepătată gură s-o strig
evlavios pe stăpîna acestui pămînt, pe Atena : să vină
şi să mă ajute, fără lance să-l cucerească pe Oreste
şi pămîntul său şi poporul său din Argos, care- i va fi
aliat credincios, după noima dreptăţii, de-a pururi.
Fie că ea se află prin locu rile ţării libiene, pe malul
flu viu lu i Triton 29, unde s-a născut, să vină, văzu tă sau
ascunsă în umbră, în ajutoru l celor pe care-i îndrăgeşte !
Fie că ea cercetează cîmpia de la Phlegra 30, precum
un cap de oaste îndrăzneţ, — oricît ar fi de departe,
zeii aud chemările noastre — să vină şi să mă scape
de asupritoarele acestea !

161
 CO RIFEU L.

Nu, nici Apolo, nici Atena cea puternică, nu te vor

mîntu i.
Treb u ie să pieri, uitat de toată lumea, un su flet
care nu va fi ştiut ce este bucuria, o făptu ră golită de
sînge, hrana unor zeiţe, o umbră !
N u - m i dai răspuns, ci doar îmi scuipi cu vinte înapoi,
tu, cel îngrăşat pentru jertfele noastre.
N e vom ospăta de viu din tine, fără să te-nju nghiem
lingă altar.
D ar mai întîi ascultă imnul care te va-ncătuşa.
( C e rcu l E rin iilo r se s trîn g e a m e n in ţă tor în ju ru l lu t
O re s te .)
Hai, să ne prindem în horă !
Cîntecu l nostru de groază noi vrem să-l u rlăm şi
să depănăm cum ceata noastră împarte u rsitele omului.
N e lăudăm a fi judecătoare drepte pentru cel ca re-şi
întinde mîinile neprihănite ; mînia noastră nu se
năpusteşte niciodată peste el, el îşi petrece viaţa fără
suferinţe.
D ar cînd un vinovat, ca omul ăsta, îşi ascunde
m îinile sale pătate de crimă, noi ne iscăm în faţa lui,
martore adevărate ale morţilor, necruţătoare, şi-i cerem
să-şi plătească datoria de sînge.
( C o ru l E rin iilo r îl în co n ju ră , ca un la n ţ v iu , pe
O re s te .)

C O RU L

S trofa I

O mamă Noapte, mamă,

ne-ai zămislit să-i pedepsim
pe vii şi pe morţi 31,
ascultă-ne glasul.
Născutul din Leto 32 ne umileşte,
ne smulge iepu rele, pe Oreste,
singurul prinos în stare
să spele omoru l de mamă.
Iată cîntu l nebu n

162
pentru victima noastră,
bulboana ce turbură mintea,
cîntecul fără de liră
al Eriniilor,
care usucă omul de spaimă.

A n tis tr ofa I

M enirea toarsă nouă pentru vecie

de M oira neclintită
e să ne ţinem, ceată, de răufăcătoru l
ce-a săvârşit, mînios, vărsare de sînge,
pînă coboară-n adîncul lui Hades,
dar pentru acesta nici moartea
nu-nseamnă scăpare.
Iată cîntul nebun
pentru victima noastră,
bulboana ce turbură mintea,
cîntecul fără de liră
al E riniilor,
care usucă omul de spaimă.

S trofa II

Moira, la naştere, ne-a hărăzit

asemenea parte.
Să nu ne-o ştirbească m îinile zeilor,
nu ne-nfru ptăm nici noi din ospeţele lor 3,\
N u ni se cade, nu ni se-ngăduie
să îmbrăcăm veşminte străalbe 34...
N oi dăm seama de prăbuşirea lăcaşelor
cînd, îmb lînzit mai întîi lingă vatră,
Ares pe urmă răpune o rudă 35.
Atu nci, noi ţîşnim pe urma făptaşului,
oricît ar fi de puternic,
şi- l nimicim, sub povara omoru lu i proaspăt-

A n tis trofa II

N oi suntem acolo gata pe alţii

oricînd să-i scutim de asemenea grijă,

163
vrem, prin silinţele noastre,
să-i descărcăm pe zei
de-a mai da hotărîri în astfel de pricini.
Zeus niciodată nu-şi pleacă auzul
către nemernica sămînţă
a prihăniţilor de sînge.
N oi dăm seama de prăbuşirea lăcaşelor
cînd, îmb lînzit mai întîi lingă vatră,
Ares pe urmă răpune o rudă.
Atu nci noi ţîşnim pe urma făptaşului,
oricît ar fi de puternic,
Şi-l nimicim sub povara omorului proaspăt.

S trofa III

M ăririle omului cele mai sfinte sub cer

se mistuie şi, umilite, se scurg în ţărînă,
la năvala straielor noastre cernite,
la blestemul paşilor noştri de joc.
Săltămu-ne pasul cit mai înalt,
ca să izb im cit mai tare apoi în pământ !
Năpraznic fu gind, să ne tremu re coapsele
de sarcina grea a năpastei !

A n tis trofa III

Se prăbuşeşte omul şi nu ştie

în pustiitoarea-i nebunie.
U rgia săvîrşită fîlfîie- n ju ru - i
ca un amurg,
peste casa lui coboară bezna deasă,
o mu lt îndurerată faimă-1 însoţeşte.
Săltămu-ne pasul cît mai înalt,
să izb im cît mai tare apoi în pămînt !
Năpraznic fugind, să ne tremu re coapsele
de sarcina grea a năpastei !

S trofa IV

N e-au fost hărăzite, nouă C elor Temu te 36 :

îndemînarea,
 stăruinţa pînă la capăt,
memoria ticăloşiilor,
neînmu ierea faţă de oameni,
ca să-i putem alunga departe de zei,
smeritele, b atjocoritele de noi,
în sm îrcu l37 ascuns de lumina lu i Helios,
la fel de amarnic
şi pentru cei care văd strălu cirile zilei,
şi pentru morţii fără vedere.

A n tis tr ofa IV

N u - i nimeni să nu se supună,
să nu se-nspăi minte de legea
rîndu ită nouă de Moira,
statornicită de zei.
U n drept moştenit-am şi noi din vechime
şi noi se cu vine să fim preamărite,
deşi locuim sub pămînt
în beznele nestrăbătute de soare.
( A p a re d in v ăzd uh P allas A te n a , în ze s trată cu atri­
b u te le sale cu n o s cu te : casca, lancea ş i egid a — marele
s cut d in p ie le de capră.)

A TE N A

Am auzit strigarea unui glas din depărtare, de pe

malu l rîu lu i Scamandros, unde luam în stăpînire ţara
închinată mie de regii şi de căpeteniile aheene, drept
parte-mbelşugată din prada de răzb oi 38, tărîm care va fi
al meu, cu rădăcini cu tot, pentru vecie, un dar de preţ
pentru copiii lu i Tezeu 39.
Plecînd de-acolo am ven it cu gleznele nevătămate,
lăsînd să freamăte ca un vu iet de aripi egid a 40
u mflată de vînt, car tras de cai puternici, înhămaţi.
Şi-aici, văzînd o gloată nemaiîntâlnită în această
ţară, nu-mi este frică, însă ochii mei sunt uluiţi.
V oi cine sunteţi, vă întreb pe toţi deopotrivă, pe
tine mai întîi, străine, care te-ai ghemu it lingă statuia
mea, şi pe voi, care nu semănaţi cu nimeni,

165
 Z eii nu vă întîlnesc printre zeiţe, dar nici n- aveţi
înfăţişarea unor muritoare.
însă a-1 vorb i de rău pe altul, fără să- l poţi învinu i
de vreu n cusur, este un fel de-a fi nedrept, îndepărtat
de cumpăna nepărtinirii.

C O R IF E U L

A fla - vei totul, în cuvinte numărate, fiică a lu i Zeus.

N oi suntem tristele copile ale N opţii : în locu inţele
de sub pămînt, B lestemele suntem numite.

A TE N A

Ş tiu neamul vostru şi porecla care vi s-a dat.

C O R IF E U L

A flă atunci şi care e menirea şi mîndria noastră.

A TE N A

Le voi cunoaşte, dacă-mi vei grăi cu vorb e cît mai

limpezi.

C O R IF E U L

P e cel care ucide oameni îl alungăm din casa lui.

A TE N A

Ş i pentru el care e capătul acestei goane ?

C O R IF E U L

Tă rîm u l unde nu pătrunde niciodată fericirea 41.

A TE N A

( a ră tîn d u - le p e O re s te :)
D eci într- acolo vreţi să-l hăituiţi şi pe acesta.

166
 C O RIF E U L

D esigur, pentru că a cutezat să-şi înju nghie mama.

A TE N A

A făcu t- o de nevoie sau de teama u nei răzbunări ?

C O R IF E U L

Ce b old ar putea să-l împingă pe om la omoru l de

mamă ?

A TE N A

Sunt aici, de faţă, două părţi, dar nu s-a rostit

decît una.

C O R IF E U L

E l nu cinsteşte ju rămîntu l, nici al lui şi nici nu vrea

să fie respectat al nostru.

A TE N A

V rei să te- arăţi mai dreaptă decît îţi este fapta.

C O R IF E U L

Cum astfel ? Lămu reşte-mă ! Tu nu duci lipsă de

înţelepciune.

A TE N A

Eu spun că nedreptatea nu poate b iru i prin

jurăminte.

C O R IF E U L

Atu nci u rmează- ţi cercetarea şi judecă, deschis,

după dreptate.

167
 A TE N A

Deci, îmi încredinţaţi această pricină, să o dezleg ?

C O R IF E U L

D e ce nu am primi ? N oi te cinstim cu cinstea care

ţi se cade.

A TE N A

( în to rcîn d u - s e s pre O res te :)

Ce ai de zis, la rîndu l tău, străine, întru
apărarea ta ?
Întîi grăieşte-mi despre patria şi neamul tău şi
despre patimile tale, apoi înlătu ră învinu irile ce ţi se
pun în seamă.
Dacă îi crezi, intr- adevăr, dreptăţii, cînd stai în
preajma vetrei mele, şi-mi strîngi în braţe chipul,
rugător evlavios precum a fost odinioară Ixion 42,
răspunde-mi limpede la toate cîte te întreb.

O RE S TE

Stăpînă Atena, înainte de orice, eu vreau să-ţi

risipesc marea îngrijorare arătată de cu vintele- ţi din
urmă.
N u sunt o fiinţă necurată, nu m-am ghemu it sub
chipul tău de lemn cu mâinile pătate ; şi am să-ţi dau,
despre aceasta, o dovadă bună.
E drept că legea porunceşte ticălosului mîn jit să fie
mut, dar numai pînă cînd un pu rificator, ce spală
sîngele vărsat, face, peste făptaş, să curgă iară sînge,
al unui pui de animal jertfit.
D e multă vrem e pîngărirea mea s-a şters în cafele
ce m-au primit pe căile pămîntului şi ale mării.
Deci, iară spun, înlătu ră-ţi această grijă.
In privinţa obîrşiei mele, vei fi înştiinţată fără
zăbavă : sunt argian, pe tata îl cunoşti preabine, pe
Agamemnon, maimarele flotei b ărbaţilor ahei, cu

168
aju toru l căruia, din Ilion, cetatea Troienilor, tu ai făcut
o necetate.
Cînd a sosit acasă, Agamemnon a pierit de moarte
hîdă : mama mea cu gîndu ri sumbre l- a ucis,
înfăşurîndu-1 într- o plasă migălită, mărtu ria crimei
săvîrşite în odaia băii.
Eu, întorcîndu-mă în ţară, după un exil îndelungat,
am ucis-o pe mama, nu voi tăgădui, pentru ca omorîrea
preaiubitului meu tată s-o răsplătesc tot cu omor.
Intr-asta e părtaş la vină deopotrivă şi Loxias ;
oracolele lui, ţepuşele inimii mele, îmi preziceau doar
cazne, de nu voi împlini poru ncile sale împotriva
făptaşilor.
Fie că am avu t dreptate, fie că am greşit, e datoria
ta să judeci.
Sunt în puterea ta şi mă voi supune hotărîrii tale,
orice s-ar alege de mine.

A TE N A

Această pricină este prea mare pentru ca nişte

mu ritori să poată cumpăni asupra ei în judecată 43.
De-asemenea, eu n-am îngăduinţa să dau hotărîri în
crime izbucnite din focu l mîniei, mai ales că tu ai
poposit la mine în chip de rugător, supus, pu rificat şi
neprimejdios pentru lăcaşurile mele.
P e urmă, faţă de cetatea mea, eu nu te socot vinovat
cu nimic.
D ar iarăşi, au şi aceste fiinţe dramul lor de dreptate,
nu lesne de înlăturat, şi dacă se va întîmpla să nu
învingă cauza lor, peste pămîntul ţării mele, mai tîrziu ,
îşi vor năpusti veninu l ciudei, o molimă tristă, de
neîndurat.
Aşa stap lucru rile ; orişicum, fie că le primesc la noi,
fie că le alung, voi avea parte de rele greu de ocolit.
D eci, dacă ne-am împotmolit aici cu toţii, voi rîndui
judecători pentru vărsările de sînge, legaţi prin
jurămînt, şi tribu nalul meu, întemeiat de mine, va
dăinui de-a pururi.

169
 Iar voi, chemaţi în sprijinu l vostru mărtu rii şi
dovezi, ajutoarele b izu ite pe jurămînt, ale judecăţii 44.
Eu plec şi după ce îi voi alege pe cei mai vrednici
din oraşul meu, mă voi întoarce, pentru ca ei să judece
deschis această cauză, fără să-şi calce jurămîntul, cu
inimi nepărtinitoare.
(Ie s e d in scenă, p rin d re apta.)

C O RU L

S trofa 1

Astăzi va fi răsturnată vechea dreptate ■'

prin noi legiu iri 45,
dacă va fi să învingă, la judecată,
ucigaşul de mamă,
a căru i ispravă
îi va- ndemna pe toţi mu ritorii la toată
nemernicia.
Răni fără număr, adevărate,
le vor tăia, în vremea ce vine,
părinţilor fiii.

A n tis tr ofa I

N u vor mai sta să-i urmeze

pe oameni cu ochii M enadele 46,
să-şi năpustească mînia- mpotriva
unor asemenea crime.
D e azi înainte lăsăm,
pentru orişice fel de omor,
să rămînă slobodă calea.
V or alerga mu ritorii, unii la alţii,
căutînd fiecare să spună
năpasta căzută peste aproapele său.
U nde să a fle un capăt,
sau măcar un răgaz, la şirul de chinuri ?
N u vor putea, sărmanii, decît
să se-aline, în van,
cu şubrede leacuri.

170
 S trofa II

N imeni să nu ne mai cheme,

cînd va fi copleşit de necazuri,
să nu mai grăiască, ţipînd :
„O D ike, o voi E rinii de pe jeţu ri !“
C el ce va geme cu-asemenea gemete lungi,
poate va fi un părinte
sau poate o mamă, loviţi
de-o neaşteptată-ncercare.
A zi D ike îşi vede lăcaşul
căzut în ruină.

A n tis trofa II

U neori e prielnică teama,

care veghează în inimi ;
ea trebu ie pururi acolo să zacă.
E bine să-nveţi a fi înţelept,
din du rerile tale.
D e nu se mai află nimic pe sub soare
care s-aducă în su flet cutremur,
cine, om sau cetate,
va mai cinsti dreptatea cum se cuvine ?

S trofa III

N u te- nvoi să-ţi petreci în

orîndu ire anarhică viaţă,
dar nici sub noime despotice.
Cumpăneşte în toate măsura,
aşa-i rîndu iala divină
împotriva pu terii cu toane 47.
E bine să spunem, iară şi iară,
aici, cu vîntu l acesta.
Limpede ştim ; depăşirea măsurii se naşte
din lipsa evla vie i;
mintea cea sănătoasă, în schimb,
are drept fiu norocul iubit,
jindu it de oameni nespus de fierbinte.

171
 Antis trofa III

Iară şi iară să spunem, de-asemeni,

legea din urmă :
slujeşte altaru l D reptăţii,
nu-1 răsturna cu picioru l ateu,
amăgit de cîştig !
Osînda nu zăboveşte,
de neabătut rămîne sfîrşitul.
Pentru aceste temeiuri,
mai înainte de toate,
slăveşte-ţi părinţii iar pe prieteni
primeşte-i cu cinste cînd vin
să-ţi intre în casă.

S trofa IV

Cel care, singur, fără să fie silit,

şe poartă mereu cu dreptate,
va dobîndi fericirea ;
el nu va pieri niciodată cu totul.
In schimb, răzvrătitu l obraznic,
care a strîns, împotriva dreptăţii,
de-a valma atîtea grămezi
de comori ticăloase,
fără-ndoială, va fi nevoit
să-şi coboare pînza, cu vremea,
cînd va sta îngrozit
lingă verga corăb iei ruptă.

A n tis tr ofa IV

El strigă neauzit, din adîncul

vîrteju lu i fără scăpare.
Şi daimonii rid de omul sfru ntat
care nu-şi prevăzuse sfîrşitu l ;
îl bîntuie chinuri nealinate
şi nu izbuteşte
să le învingă năvala.
Norocu l său îndelu ng dinainte
 l- a purtat să-l izbească de stînca D reptăţii
ascunsă sub valu ri
şi iată-1 că moare, de nimenea plîns, iros it48.
(A te 'fia se în toa rce . în u rm a sa in tră pe rîn d ju d e ­
că to rii g re o p a g iţi şi se aşază pe scaune cu faţa s pre
p u b lic. E rin iile tre c d e - o p a rte a s cene i, ca a cu z a tori,
O re s te de ce alaltă, ca acuzat. P e la tu ri se îm b u lze ş te la
p roce s p o p o ru l ate nian. U n cra in ic cu trîm b iţă înce arcă
să re ţin ă oa m e n ii.)

A TE N A

Vesteşte, crainice, mu lţimii să se domolească.

Răsune pin ’ al cer pătrunzătoarca trîmb iţă
tireniană 49, plină de omenească răsuflare, facă să
freamăte cu glasul său înalt u rechile poporului !
In timp ce se adună Sfatul, e de folos a se păstra
tăcere, ca toată ţara să audă legile pe care le
statornicesc pentru vecie, ca oamenii aceştia să poată
răspica o hotărîre dreaptă.
( C ra in icu l sună d in trîm b iţă . P e neaş teptate se iv e ş te
A p o lo .)

C O R IF E U L

Stăpîne Apolo, nu ieşi din rostu rile tale !

D e ce să te amesteci în pricina aceasta ? Spune !

APO LO

( m e rg în d s pre O re s te :)
Eu vin să depun mărturie.
Acest bărbat, e, după lege, rugătoru l meu şi
oaspetele vetrei mele ; eu l- am pu rificat de crima
despre care s-a vorb it aici.
D ar vin şi ca să-i fiu apărător, deoarece sunt vinovat
de vărsarea sîngelu i mamei sale.
Deschide tu dezbaterea, Pallas Atena, şi rînduieşte
pricina aceasta.

173
 A TE N A

(g ră in d E rin iilo r :)
A veţi cu vîntul voi. D ezbaterea este deschisă.
Vorb ind întîiul, învinu itoru l trebu ie să ne arate
faptele, cum s-au petrecu t într-adevăr.

C O R IF E U L

N oi suntem numeroase, dar vom grăi pe scurt.

( L u i O r e s te :)
Răspunde limpede la fiecare întrebare !
Spune, mai întîi : pe maică-ta n-ai omorît- o ?

O R E S TE

A m omorît- o, nu voi tăgădui aceasta.

C O R IF E U L

D in trei ciocniri la lu pte 50, iată una câştigată !

O RE S TE

D ar nu sunt încă doborît. D e ce te lau zi ?

C O R IF E U L

Totuşi, mai treb u ie să-mi dai răspuns : cum ai

ucis-o ?

O R E S TE

Trăgînd cu mîna spada, i- am tăiat grumazul.

C O R IF E U L

Şi cine te- a împins, cine te-a sfătu it ?

174
 O RE STE

O racolele lu i Apolo, care îmi este martor.

C O R IF E U L

Prezicătoru l, aşadar, ţi- a poruncit omoru l mamei ?

O RE S TE

El, dar pînă astăzi nu mi-am învinu it destinul.

C O R IF E U L

Iţi vei schimba părerea, cînd te va lovi osînda.

O R E S TE
P "

N u mi-am pierdu t încrederea. Tatăl meu îmi va

trimite ajutoare din mormînt.

C O R IF E U L

încrede-te în morţi, de vreme ce tu ţi-ai stins din

viaţă mama !

O R E S TE

Ea s-a m în jit cu două crime dintr-o dată.

C O R IF E U L

în ce fel ? Luminează-i pe ju decători !

O RE S TE

Ea şi-a ucis bărbatul şi totodată l- a ucis pe tatăl

meu.

C O R IF E U L

D ar tu eşti încă viu , pe cînd ea, pierind, şi-a

ispăşit omorul.

175
 O RE STE

D e ce n-aţi prigonit-o şi pe ea, pe cînd trăia ?

C O R IF E U L

Ea nu era dintru acelaşi sînge cu cel pe care l- a ucis.

O RE S TE

D ar eu cu mama suntem, oare, dintru acelaşi sînge ?

C O R IF E U L

Cum, ucigaşule ? Ea te-a hrănit sub b rîu l său,

iar tu te lepezi de sîngele preascump al mamei tale ?

O R E S TE

E rîndu l tău acuma să dai mărtu rie pentru mine.

D ezvălu ie-mi, Apolo, dacă pe mama am ucis-o cu
dreptate !
Faptul, că s-a petrecut, eu nu-1 tăgăduiesc.
Cum ţi se pare, după mintea ta, a fost îndreptăţită
sau nu vărsarea sîngelu i ?
Vorbeşte, să le spun şi eu acestor oameni !

APO LO

Vă dau răspunsul vouă, ju decători ai tribu nalulu i

măreţ, întemeiat de Atena : „A fost îndreptăţită !“
Şi cum eu sunt mijlocitoru l proniei divine,
nu aş putea minţi : pentru tot ce am prezis cîndva,
de pe tronu l meu profetic, despre bărbat, femeie
sau cetate, am prim it poruncă de la Zeus, părintele
O lim p ien ilor51.
Această îndreptăţire îşi are greu tatea ei ; vă poftesc
şă cîntăriţi şi să urmaţi voinţa tatălui meu.
N ici un ju rămînt nu este mai presus de Zeus.

176
 C O RIFE U L

Deci, după spusa ta, Zeus te-a făcu t să dai

oracolul care i-a poruncit lui Oreste să răzbune uciderea
tatălui său, fără nici o preţuire pentru maică-sa.

APO LO

Intr-adevăr, deoarece este cu totu l altceva, ca

un bărbat de neam ales, copleşit de cinstea cuvenită
sceptrului încredinţat de Zeus, să moară prin mina
femeii sale, dar nu străpuns de săgeţile cu lungă bătaie,
ţîşnind din arcul unei Amazoane 52, ci aşa cum veţi avea
p rileju l să aflaţi, tu, Pallas, şi voi, cetăţeni, aşezaţi aici
spre a hoţări despre această pricină prin votu l vostru.
E l se întorcea de la război, unde dobîndise atâtea
biruinţe.
Ea îl întîmpină cu prefăcu tă voioşie, pe urmă
îl călăuzeşte în odaia băii şi, cînd se ridică, la sfîrşit,
din scăldătoare, aruncă peste el un giu lgiu şi îl izbeşte
pe bărbatul său, prins, fără de ieşire, în peplosul brodat
cu măiestrie.
Aşa i-a fost ursit să piară atotcinstitului erou,
maimarelui oştirii de corăbii.
A m rostit ceea ce am rostit, spre a- i stîrni,
muşcîndu-i, pe oamenii orîndu iţi aici să judece
această cauză.

C O R IF E U L

După cu vîntul tău, destinul tatălui e aprig ocrotit

de Zeus ; acesta, însă, l- a legat în lanţuri pe bătrînul
său părinte, Cronos.
Ce zici, cum se potrivesc una cu alta ?
(Jud e cătorilor:)
Pe voi vă rog să ascultaţi, vă iau drept martori.

177
 APO LO

D ihănii urî te de toată făptura, nesu ferite zeilor,

Zeus poate să dezlege oricînd nişte cătuşe ; se găseşte
leac pentru aceasta.
Căile descătuşării sunt nenumărate.
D ar cînd sîngele unui bărbat s-a risipit în pulbere,
odată ce e mort, pentru el nu mai încape în viere ;
şi totuşi, împotriva răului acestuia, tatăl meu nu a
scornit nici un descîntec, el, care aşază şi răstoarnă,
în sus şi-n jos, întregu l lumii, fără să-şi obosească
răsuflarea.

C O R IF E U L

Bagă de seamă cum îi aperi nevinovăţia !

El a vărsat sîngele mamei sale în ţărână, acelaşi sînge
cu al său, ca pe urmă să hălăduiască în Argos,
în casa părintească.
La ce altare ale obştii va aduce jertfe ?
Care fratrie îi va îngădui să folosească apa
sa lustrală ?

APO LO

Ascu ltă- mi răspunsul şi înţelege că temeiu l meu

e drept !
CNu mama naşte ceea ce se spune că ar fi copilu l său,
ea nutreşte doar vlăstaru l semănat în ea.
Cel care naşte e bărbatul, el o face să rodească ;
ea numai găzduieşte plodul, ca o străină pe-un străin,
cînd nu îl vatămă cumva un zeu 53.
A m să-ţi dau şi o dovadă în sprijinu l susţinerilor
mele : poţi fi părinte şi fără amestecul vreu nei mame.
A vem o mărtu rie chiar în preajma noastră, fiica
lui Zeus O lim pian u l54, care nu a fost hrănită în bezna
unui pîntece.
N ici o zeiţă nu ar fi în stare să plodească un
asemenea vlăstar.

178
 D e altfel, eu, Atena, după măsura minţii mele,
aş putea să-ţi cresc în măreţie cetatea şi poporul.
L- am călăuzit la vatra casei tale pe Oreste, ca să-ţi
fie credincios mereu de- a lu ngu l vremii, ca să-i cîştigi
drept aliaţi, pe el şi pe feciorii lui, zeiţă, şi ca să-ţi dea
dovadă de-a pururi de credinţă copiii feciorilor lui.

A TE N A

(ad re s înd u- s e E rin iilo r :)

Pot să le cer acum ju decătorilor să-şi lase fiecare
votu l nepărtinitor în urnă, după cum îi cere conştiinţa ?
Oare nu aţi cuvîntat îndeajuns ?

C O R IF E U L

N e- am slob ozit din tolbă şi u ltima săgeată.

Aştept să aflu hotărîrea ce va pune capăt înfruntării.

A TE N A

(s p re A p o lo ş i O re s te :)
Cum oare să mă port cu voi ca nu cumva să
mă învinu iţi ?

APO LO

( ju d e că to rilo r :)
A ţi auzit ce-aţi auzit.
Străinilor, cînd veţi vota, păziţi cinstirea jurămîntului,
în inimile voastre.

A TE N A

Ascu ltaţi-mă, întemeiez o lege, locu itori ai Atticei,

care aţi fost aleşi, voi cei dintîi, să judecaţi o vărsare
de sînge !

179
 Poporu l lu i Egeu 55, de astăzi înainte, va ocroti,
statornic înnoindu-1, S fatu l acesta de judecători.
Aici, pe mu ntele lu i Ares 56, pe care s-au aşezat
odinioară Amazoanele cu cortu rile lor, cînd au pornit,
din ura lor pentru Tezeu , răzb oiu l cu atenienii,
şi au ridicat în faţa cetăţuii noastre o altă cetăţuie
cu meterezele înalte, şi- i aduceau lu i Ares sacrificii
— de unde s-a păstrat şi numele de stînea, muntele^ lui
Ares, — aici, de azi încolo, deopotrivă şi ziua şi noaptea,
Cinstirea Legilor şi Frica, sora ei, îi vor îndepărta
pe oamenii oraşului de orimă, de nu cumva chiar
cetăţenii vor răsturna din nou ei înşişi legile.
D ar cel ce turbură izvoru l limpede cu scurgeri
necurate de noroi, unde să mai găsească apă de băut ?
N ici anarhie, nici pu teri despotice, iată măsura !
Ii sfătuiesc pe cetăţenii mei s-o urmeze cu toată
evlavia.
D ar nici să prigonească dincolo de zidu ri orice
fior de teamă neîngrădit de teamă, care mu ritor
mai ştie să rămînă drept ?
D e veţi cinsti cum se cu vine această rînduială
sfîntă, ea, pentru ţara voastră, pentru cetatea voastră,
va fi un meterez mîntuitor, neîntîlnit la alte neamuri,
nici printre sciţi şi nici prin părţile lui Pelops 57.
N elacom de cîştig, nestrămutat şi vrednic de cinstire,
are să fie S fatu l întemeiat acum, ca să vegheze
peste ţară, pu ru ri treaz, cînd lumea doarme.
Iată îndemnul meu, pe care am ţinu t să-l desluşesc,
pentru viitor, locu itorilor cetăţii.
Acu m, sculaţi-vă, daţi- vă fiecare votu l şi dezlegaţi
această pricină, credincioşi faţă de ju rămîntu l vostru !
Eu mi-am rostit cuvîntul.
( J u d e că to rii se rid ică şi se în d re a ptă pe rîn d s pre
ce le două u rne . In tim p ce îş i d e pune fie ca re v o tu l, p ă r­
ţile în ce arcă s ă - i in flu e n ţe z e .)

180
 C O RIFE U L

Ivirea noastră va fi grea pentru acest pămînt,

vă sfătuiesc să nu ne vătămaţi întru nimic !

APO LO

Şi eu vă aduc aminte : oracolele mele sunt,

în acelaşi timp, ale lu i Zeus, temeţi-vă, deci, să nu
rămînă fără roade !

C O R IF E U L

Vărsările de sînge nu sunt pricini destinate ţie.

D e ce te turburi pentru ele ?
N u vei mai fi curat, să poţi rosti oracole neprihănite.

APO LO

Oare tatăl meu să fi greşit, în chibzuinţă sa,

cînd l-am primit ca ru gător pe ucigaşul cel dinţii, pe Ixion

C O R IF E U L

Chiar tu ai spus-o ; noi, dacă nu va fi să dobîndim

dreptate, vom asupri din greu această ţară.

APO LO

N ici zeii noi, nici zeii vechi nu te slăvesc.

învingătoru l voi fi eu.

C O R IF E U L

Tot astfel te-ai purtat şi în casa lu i Pheres 58.

A i înduplecat M oirele să-i facă nemu ritori pe oameni.

APO LO

N u este drept să-l sprijini pe cel care te preţuieşte,

îndeosebi la vrem e de nevoie 59 ?

181
 C O RIFE U L

Străvechea împărţeală tu ai sfîşiat-o, şi ai înşelat,

cu ajutoru l vinu lu i, b ătrînele zeiţe.

APO LO

Tu, în curînd, lipsită de sfîrşitu l aşteptat al judecăţii,

vei revărsa doar un venin becisnie peste duşmanii săi.

C O R IF E U L

S triveşti bătrâneţea noastră în picioarele cailor,

tinere zeu !
Fie ! N oi aşteptăm, numai urechi, rostirea ju decăţii
şi stăm în cumpănă, dacă să năpustim minia noastră
peste ţară.
( J u d e că to rii au tre cu t cu to ţii p rin faţa u rn e lo r. A
m ai răm as să v ote z e A te n a .)

A TE N A

Lu cru l meu este să mă rostesc cea de pe urmă.

Adau g votu l meu la cele care au căzut pentru Oreste.
Eu n-am avu t o mamă, care să mă nască, şi, întru
totul, preţuiesc mai mu lt bărbatul, dar nu pînă la pragu l
nunţii 60.
Sunt din toată inima de partea tatălui.
Prea mu lt nu cîntăreşte pentru mine stingerea unei
femei, care l- a omorît pe soţul său, ocrotitoru l vetrei sale.
Pentru ca Oreste să învingă, este destul să fie
votu rile deopotrivă împărţite.
Răsturnaţi din urne cit mai grabnic sorţii, voi,
dintre judecători, cărora v- am încredinţat această grijă.
(S e gole s c u rn e le şi în ce p e n um ără toa re a v o tu rilo r.)

O R E S TE

O, Phoibos Apolo, oum va fi sentinţa ?

182
 C O RIFE U L

O, Noapte neagră, mamă, tu vezi ce se petrece ?

O R E S TE

Va trebu i să mă spînzur sau voi fi lăsat să mai

privesc lumina ?

C O R IF E U L

Va trebu i să pierim sau ne vom bucura şi

mai departe de cinstire ?

APO LO

Număraţi întocmai votu rile care se rostogolesc,

străinilor !
B ăgaţi de seamă, alegîndu -le, să nu greşiţi.
U nu l mai puţin ar însemna nenorocire mare,
un singur vot mai mu lt ar îndrepta din nou o casă
prăbuşită.
( J u d e că to rii în s ă rcin a ţi cu n um ărătoare a v o tu rilo r îi
arată A te n e i ta b e le le cu re z u lta te le .)

A TE N A

Omul acesta este dezlegat acum de vina sîngelu i

vărsat, numărul sorţilor este acelaşi de-o parte şi de alta.
( A p o lo se ja ce n e v ă zu t.)

O R E S TE

O Pallas, tu ai mînu it casele mele.

Pierdu sem pământul părinţilor mei, dar tu mi l-ai
înapoiat.
Se va rosti printre heleni :
„Iată-1 din nou în rînd cu argienii, înstăpînit
în bunurile părinteşti, cu aju tor de la Atena şi Apolo

183
şi mai ales cu voia celui de al treilea, atoate judecă torul,
M întu itoru l Zeus.“
El a luat în seamă destinul de moarte al tatălui meu
şi, căutînd la cele care sprijină dreptatea mamei mele,
m-a salvat.
Şi-acum cînd mă întorc din nou în casa mea,
mă leg prin jurământ faţă de ţara ta şi faţă de
poporul tău, ca, începînd de astăzi şi pînă la sfîrşitul
vremii, nici un bărbat, aflat la cîrmă în cetatea
Argos, să nu pătrundă în tărîmu l Attieei cu lănci
b iru itoare 61.
Eu însumi, din mormântul meu adînc, pe cel care
va fi să calce jurământul răspicat aici, îl voi împiedica,
iscîndu-i întîmplări potrivnice, de netrecut, făcîndu -i
drumul silnic şi presărat cu prevestiri de doliu, incit
să-i pară rău de tot ce-a pus la cale.
în schimb, dacă făgădu iala mea va fi urmată,
dacă argienii vor cinsti oraşul tău prin arme aliate,
atunci îmi voi întoarce către ei bunăvoinţa.
Rămîi cu bine, Pallas, rămîi cu bine, popor
locuind în cetatea Aten ei !
Năpraznice pentru duşmani, lovitu rile voastre
în luptă să vă mîntu ie ţara, spre gloria lăncilor voastre !
(O re s te ple acă p rin s tingă .)

C O RU L

S trofa I

Io, zeilor tineri, voi spulberaţi,

precum sub copitele cailor, legile vechi,
le smulgeţi din mîinile noastre !
D ar noi, u milite, sărmanele,
clocotind de mînie, vom pedepsi
năpraznic pămîntu l acesta !
Veninu l, veninu l ce ne răzbună,
se va scurge, picînd, din inima noastră,
de neîndurat pentru ţară.
O lepră va face să cadă frunzişul,

184
 să moară copiii — Dike, D ike ! —
năpădind această ţărînă,
o molimă.._va_bîntui, ucigaşă de oameni.
N oi plîngem. D ar ce-am mai putea săvîrşi ?
Să cotropim cu năpastă cetatea !
N e- a fost dat să-ndurăm o mare jignire,
nouă, fiicelor N opţii,
obidite şi-amar u milite !

A TE N A

Lu aţi aminte, nu mai suspinaţi atît de greu.

V oi nu aţi fost învinse : numărătoarea sorţilor
din urne a fost nehotărîtă, spre folosu l adevărului, şi nu
spre necinstirea voastră.
Au tras în cumpănă strălucitoare mărtu rii purcese
de la Zeus, iar martor a fost însuşi Phoibos, care, prin
oracol, i- a prezis lu i Oreste, că, săvîrşind acele fapte,
nu -i va fi dat să pătimească nici un neajuns.
V oi vreţi, peste această ţară, să împroşcaţi o grea
mînie.
Chibzuiţi, nu vă stîrniţi în inimile voastre,
nu stîrpiţi pămîntul, lăsînd, zeiţelor, din gu ră să vă
cadă picături de spumă aprigă, mistuitoare de seminţe.
Eu vă făgăduiesc, cu toată hotărîrea, să vă dau
un adăpost, un lăcaş ferit şi pe măsura voastră,
în această ţară, unde veţi sta pe tronu rile luminoaselor
altare, copleşite cu mărire de oamenii cetăţii.

C O RU L

A n tis trofa I

Io, zeilor tineri, voi spulberaţi,

precum sub copitele cailor, legile vechi,
le smulgeţi din mîinile noastre.
D ar noi, umilite, sărmanele,
clocotind de mînie, vom pedepsi

185
 năpraznic pămîntu l acesta !
Veninu l, veninu l ce ne răzbună,
se va scurge, picînd, din inima noastră,
de neîndu rat pentru ţară.
O lepră va face să cadă frunzişul,
să moară copiii — D ike, D ike ! —
năpădind această ţărînă,
o molimă va bîntui, ucigaşă de oameni.
N oi plîngem. D ar ce-am mai putea săvîrşi ?
Să cotropim cu năpastă cetatea !
N e- a fost dat să-ndurăm o mare jignire,
nouă, fiicelor Nopţii,
ob idite şi-amar umilite.
A TE N A

V oi n-aţi fost înjosite.

Z eiţelor, nu -i asupriţi pe oameni, din cale-afară
răzvrătite, nu le faceţi glia neascultătoare
la strădaniile lor !
S prijinu l meu e Zeus, mai trebu ie s-o spun ?
D oar eu, dintre nemu ritori, ţin cheile odăii unde
zace fu lgeru l p ecetlu it; aici, însă, de el n-am trebuinţă..
A veţi încredere în mine, nu aruncaţi peste acest
pămînt, cu limb i întărîtate, cu vinte ce ar da numai
un singu r rod : pieirea tuturor !
A d orm iţi- vă amarnica mînie, care năpădeşte
ca un va l întunecat !
Impărtăşiţi- vă şi voi din slava ce mi se închină,
locu iţi şi voi cu mine !
In această ţară-mbelşugată, veţi primi numai
prinoasele de fru nte, jertfe la naşterea de prunci,
daruri la nuntă, iar voi veţi lăuda de-a pururi
îndemnu rile mele.
C O RU L

S trofa II

Vai, cum să-ndurăm asemenea soartă,

noi, vechi şi-ncercate du mnezeiri ?

186
 Cum să trăim în pămîntul acesta
mereu blestemate, hu lite ?
Răsu flările noastre împrăştie foc de mînie.
"Vai, cer şi pămînt,
ce durere ne zbuciumă pieptul,
ce chin ne fu lgeră-n inimi !
Au zi- ne, Noapte, mamă,
străvechile noastre cinstiri
ni le- au răpit nişte zei,
prin viclenii îndîrjite,
ne-au preschimbat în nimicuri.

A TE N A

Vă iert mîniile, deoarece voi sunteţi mai în vîrstă ;

ci chiar dacă, fără-ndoială, aţi agonisit înţelepciune
mai bogată decît mine, mi-a dăruit şi mie Zeus o minte
nu tocmai nătîngă.
N u plecaţi în altă ţară.
V eţi tîn ji după acest pămînt.
Iată, rostesc o profeţie : cu rgerea timpului,
neistovită, va face să crească într-u na slava oraşului
meu, iar voi, avînd sălaş mărit, în preajma caselor lu i
Erechteu 62, veţi dobîndi, de la alaiuri de bărbaţi
şi de femei, ceea ce nici un alt popor nu ar putea să vă
închine.
D ar voi, la rîndu -vă, nu azvîrliţi, peste tărîmu rile
mele, acele boldu ri sîngeroase cu ascuţiş de piatră,
ce sfîşie atîtea măruntaie fragede şi, fără vin, aţîţă
clocotu l mîniei !
N u asmuţiţi, în inimile cetăţenilor, neîmpăcarea,
aşa cum se obişnuieşte în lupta de cocoşi, pornirea
fra ţilor să îşi ucidă fraţii, care le dă cu raju l să se rupă
între dînşii.
Războiu l poartă-se cu cei de dincolo de porţile
cetăţii, la îndemîna doritorilor de glorie înfricoşată.
Nu -rai place bătălia între păsări de ogradă !
Iată ce vi se îngădu ie să dobîndiţi aici din
partea mea : facerea binelui, primirea b inecu vîntărilor,

187
desăvîrşita slavă de la oameni şi cetăţenia în ţara
cea mai plină de cucernicie.

C O RU L

A n tis tr ofa II

Vai, cum să-ndurăm asemenea soartă

noi vech i şi-ncercate dumnezeiri.
Cum să trăim în pământul acesta,
mereu blestemate, hu lite ?
Răsu flările noastre împrăştie foc de mînie.
V ai cer şi pămînt,
ce du rere ne zbuciumă pieptul,
ce chin ne fu lgeră- n inimi !
Au zi- ne, Noapte, mamă,
străvechile noastre cinstiri
ni le- a u răpit nişte zei
prin viclen ii îndîrjite,
ne-au preschimbat în nimicuri.

A TE N A

N u voi slăbi să vă arăt binele vostru, ca nu cumva

să spuneţi că voi, zeiţe de demult, aţi fost izgonite
fără cinste şi su rghiu nite din această glie de mine,
o divinitate mu lt mai nouă, şi de oamenii cetăţii.
Dacă Peitho este pentru voi vrednică de sfîntă
şi plecată închinare, zeiţa care împrumută farmec şi
dulceaţă limb ii mele, atunci veţi primi să rămâneţi aici.
D ar dacă vă îm p otriviţi şi nu rămîneţi, aţi fi,
într-adevăr, nedrepte, de aţi revărsa peste acest oraş
ciudă statornică, mînie, vătămare — aprige pentru
norod — deşi vi se îngădu ie să vă mutaţi, cu tot
temeiul, într-u n pămînt în care veţi fi veşnic preaslăvite.

C O R IF E U L

In ce sălaş ar fi să locuim, stăpînă Atena ?

188
 A TE N A

Intr-u nu i neatins de nici o suferinţă. Crede-mă,

primiţi-1 !

C O R IF E U L

Să spunem că primim : ce fel de cinste ne aşteaptă ?

A TE N A

Fără aju toru l vostru, nici o casă nu va propăşi.

C O R IF E U L

V ei îngădui să câştigăm asemenea putere ?

A TE N A

V oi îndepărta nenorocirea numai de la oamenii

care vi se închină.

C O R IF E U L

Făgăduiala ta oare va dăinui de-a pururi ?

A TE N A

Aş fi putut să nu grăiesc, de n-aş fi vru t să-mi ţin

făgăduiala.

C O R IF E U L

Farmecul tău ne-astîmpără mînia, ne lepădăm de ură.

A TE N A

înseamnă că veţi dobîndi aici prieteni de credinţă.

C O R IF E U L

Şi ce ne porunceşti anume să-i menim, cîntînd, acestei

ţări ?

189
 A TE N A

Tot ceea ce aduce b iru inţă nestricată.

Intîi, ca toate adierile de vîn t care se ridică de pe
glie, din valu l mării şi din cer, să alunece, su flînd
asupra ţării, în lumina unui soare de priinţă.
Să nu se istovească niciodată roadele pămîntului
şi ale turmelor, care fac să curgă bogăţia în cetate.
Să fie ocrotită sămînţa omenească63.
Pe neevlavioşi înlătu raţi-i cit mai aprig !
îm i este scump, ca unui bun păstor de plante,
neamul fără buruieni al celor drepţi.
Acestea-s gândurile mele în privinţa voastră.
In schimb, eu voi păstra în grija mea războinicele,
nob ilele bătălii, ca să se bucure de slavă printre oameni
cetatea mea mereu învingătoare.

C O RU L

S trofa I

Vrem să trăim laolaltă cu Pallas,

să nu lipsim de cinstirile noastre
cetatea din care
Zeus cel Atotu lpu tem ic şi Ares
au făcut meterez pentru zei
şi cetăţuie pentru altarele sfinte
ale Helenilor.
Spre ea ne îndreptăm u rările noastre,
rostite-n oracole, cu bunătate.
D in pămîntu l acesta, ţîşnească
fericirile toate,
cele prielnice vieţii,
în strălucire curată de soare !

A TE N A

Cu dragoste, din grija ce o port cetăţii, am aşezat

aici zeiţele puternice, de neînduplecat, menite să
orînduiască totu l pentru oameni.

190
 Cel care nu a întîlnit aceste arătări cu mplite
nu poate înţelege de unde-i cad năpastele în viaţă ;
crimele strămoşilor îl trag pînă la ele, şi atunci,
pradă necruţătoarei lor mînii, în pofida strigătelor
sale, omul este nimicit de-o moarte mută.

C O RU L

A n tis trofa I

Niciodată văpăile vîntu lu i

copacii să nu -i ofilească !
Aşa se rosteşte folosu l harului nostru.
Arşiţa, ce le stîrpeşte
plantelor ochii,
de hotarele noastre rămînă departe !
H oldele ţării să fie cruţate
de boala mălurii, cu mplită !
G lia hrănească tu rme de oi dolofane,
toate purtînd la soroace
gemeni în pîntec.
C omorile 64, ce odihnesc
în adîncul acestui pămînt,
să dăinuiască de-a pururi,
spre slava divinelor daruri !

A TE N A

S trăjeri ai oraşului, aţi auzit ce vor să împlinească

pentru voi ?
E mare puterea sfintei Erinys, şi înaintea
Celor- fără- moarte şi înaintea Z eilor- de subpămînt.
Iar în privinţa mu ritorilor, tot ele, fără ocol şi din
belşu g, unora le dăruiesc numai cîntări, altora un trai
înceţoşat de lacrimi.“1

C O RU L

S trofa II

Vom veghea să nu-i reteze

moartea pe bărbaţii tineri.

191
 Faceţi să se bucure de nuntă
gingaşele fete, voi,
stăpînele sorţilor omului,
M oire, fiice cu noi de o mamă 65,
voi duhuri ce ţineţi cumpăna legii
şi locu iţi pretutindeni în case
şi pururea faceţi, din greu apăsînd,
să cîştige dreptatea,
voi, dintre cetele zeilor,
cele mai aprig cinstite.

A TE N A

M i se umple inima de bucurie, cînd aud ce daruri

pregătesc pentru cetate, minate de bunăvoinţă,
şi-o binecuvântez pe Peitho, pentru ochii săi, căci ea mi-a
îndrumat gu ra şi limba, cînd ele se împotriveau ,
E riniile sălbatice, să mă asculte.
Zeus Agoraios 66, domnul cuvântărilor, a fost mai tare
şi cearta mea cu ele, întru cele bune, a b iru it pentru
eternitate.

C O RU L

A n tis tr ofa II

Să nu zornăie-n cetate,
vrajb a, lacomă de chinuri !
Pu lb erea să nu se-adape
din sîngele întunecat
al oamenilor ţării.
Să nu se mai ceară,
la imb oldu l mîniei, răsplată,
omor pentru omor,
spre ruina cetăţilor 67.
D oar bucurii să schimbe-ntre ei mu ritorii,
străbătuţi de o singură dragoste,
duşmănind dintr-o singură inimă.
M u lte du reri omeneşti
numai într- astfel se vindecă.

192
 A TE N A

Cine va spune că nu-şi dau silinţa să afle calea

bunelor rostiri ?
D in aceste chipuri înspăimîntătoare, văd, pentru
oamenii cetăţii, izvorîn d un minunat folos.
Dacă iu birea voastră şi iu birea lor îşi răspund
prin mari cinstiri eterne, veţi dovedi că îndrumaţi cu
toţii şi ţara şi cetatea în lumina nestricată a dreptăţii.

C O RU L

S trofa III

Rămîneţi cu bine, fiţi fericiţi !

Fii fericit în belşug de folos,
popor al cetăţii,
rîndu it în preajma Fecioarei lui Zeus,
închină-i dragostea ta,
şi neîncetat învaţă să fii înţelept.
Cei ocrotiţi sub aripi de Pallas
au parte de trecere şi la părintele său.
( în tre tim p s - a în ş ira t un co rte g iu s ole m n , a lcă tu it
d in pre ote s e ale z e iţe i, în s traie p u rp u rii, d in p u rtă toa re
de to rţe şi de ofra n d e .)

A TE N A

Rămîneţi cu bine şi voi.

Eu trebu ie să merg în fru nte, să vă arăt lăcaşul,
în văpăile cucernice de torţe ale celor ce alcătuiesc
alaiul vostru.
M ergeţi, coborîţi aceste jertfe sfinte sub pămînt,
îndepărtaţi de noi nenorocirea, trimiteţi- ne fericirea,
spre biruinţa cetăţii !
Ia r voi, stăpînii oraşului meu, copiii lui Kranaos 68,
deschideţi-le calea zeilor care s-au strămutat aici.
Spre dobîndirea binelui, fiţi plini numai de gîndu ri
bune, cetăţeni !

193
 C O RU L

A n tis tr ofa II I

Rămîneţi cu pace, fiţi fericiţi,

şi daimoni şi oameni,
toţi trăitorii- n oraşul acesta !
Rostim această menire iară şi iară.
Voi locuiţi de mu lt în cetatea Aten ei ;
acum şi pe noi ne primeşte-n sălaşele sale.
Dăruiască-ne cinste deplină !
V oi astfel nu veţi avea prilej să vă plîngeţi
de u rsitele vieţilor voastre.

A TE N A

( m e rgîn d în fru n te a a la iu lu i:)

Vă laud pentru felu l în care v- a ţi rostit u rările
şi vă călăuzesc, prin lumina torţelor izvorîtoare
de văpaie, pînă la locu rile care se deschid în adîncime,
sub pă m în t69.
Ven i- vor să mă însoţească slu jitoare şi paznice
ale statuii mele ; aşa este şi drept.
Ochiul în tregii ţări 70 a lui Tezeu poftească înainte,
nobila ceată de femei şi de copile, şi pilcu l de cucernice
bătrîne.
( C ătre p re ote s e le d in co rte g iu :)
Veniţi, u rmaţi-mă îmbrăcate în veşmînt de
purpură, cinstiţi-le, săltaţi lumina focu lu i, pentru
ca binevoitoarea lor petrecere în ţară să însemne pentru
noi, mereu, prileju ri fericite şi în floriri de oameni.

A L A IU L 71

S trofa I

Pu rcedeţi pe cale, mărite pu teri

însetate de slavă,
copilele fără copii ale N opţii,
mergeţi în pas cu seninul alai !
întregu l popor să păstreze tăcere adîncă !

194
 A n tis tr o fa I

Pogorînd într- o peşteră subpămînteană,

veţi fi proslăvite cu daruri
şi cucernice jertfe străvechi.
Întregu l popor să păstreze tăcere adîncă

S trofa II

Prielnice pentru tărîmu l acesta

şi cu su fletu l larg,
mergeţi, voi, Cele Temu te,
pe molcomu l drum cu fă clii
mistuite de foc !
Şi-acum sloboziţi un chiot prelung,
să răspundă cîntu lu i nostru î
( S trig ă t ritu a l.)

A n tis tr ofa II

Se toarnă prinoase de pace-n

oraşul Pallas Atenei,
şi în case domneşte, spornic, norocul.
Aşa s-a-ncheiat legămîntu l
lui Zeus Atotvăzătoru l cu M oira 72.
Şi-acum sloboziţi un chiot prelung,
să răspundă cîntului nostru !
( S trig ă t ritu a l.)
 N O TE

AG AM E M N O N

1 A tît în llia d a cît şi în O diseea, A ga m em n on este r eg ele

M yken ei, oraşu l cu b elşu g de aur, ia r M en ela os dom n eş te
la S parta. E schil a evita t să a lea gă M yk en e d rep t sediu
a l a cţiu n ii d ram ei, un oraş ce fu sese distru s d e a rgien i cu
cîţiva ani în a in te d e da ta rep rezen tă rii O re s tie i (458). D e
a ceea a tra n s fera t cap ita la lu i A ga m em n on la A rgos şi
a in ven ta t d u b la rega lita te a celor doi A trizi.
2 C eru l s u p erior la greci, şi totoda tă zeu l ca re îl p ers on ifica ,
a colo u nd e lu m in a este m a i pu ră d ecît în ceru l d e jos, în ­
vecin a t cu păm în tu l.
3 Troia , oraşu l în tem eia t de Ilos, u nu l d in străm oşii b a si-
leilo r troien i.
4 Tr im itere la jocu l d e za ru ri ; tre i o ri şase era lovitu ra cea
m a i bu nă. Pa zn icu l speră să a ib ă şi el p a rte d in cîş tigu l lu i
A ga m em n on , d rep t răs plată pen tru ves tirea b iru in ţei.
5 E xp res ie p roverb ia lă . L im b a p a zn icu lu i este îm p ovă ra tă de
teamă.
6 D ivin ita tea p rim ord ia lă a ră zb u n ă rii. E rin iile, născu te din
s în gele lu i U ranos, du pă H esiod, fiice a le N o p ţii du pă E schil,
au m en irea să- i tortu reze p e u cigaşi, m a i ex a ct p e p a ricizi,
u rm ă rin d u - i fă ră în ceta re, a tît în via ţă , cît şi du pă m oa rte
în In fern .
7 F iu l lu i Pria m , Pa ris , n u m it şi A lexa n d ros , a n ecin stit le ­
g ile os peţiei, sed u cînd- o pe H elen a , în lăcaşu l soţu lu i ei
M en ela os . D e a ici izvoră ş te ră zb u n area lu i Z eu s X e nios , cel
ca re ţin e cu mp ăna d rep telor rela ţii d in tre ga zd e şi oaspeţi.
8 H elen a, soţia lu i M en ela os , cea ră p ită şi du să la Ilion de
P a ris ; p ricin a legen d a ră a ră zb oiu lu i troia n.
9 N ea p rin d erea jer tfelo r s em n ifică refu zu l zeilor u ra n ieni,
pu rces d in tr- o m în ie neîn d u p lecată : semn p reves titor d e rele.
10 R eg ele S p a rtei şi soţu l Led ei. D in îm b ră ţiş a rea în aceeaşi
n oa pte cu soţu l său şi cu Zeus, ca re a p ogorît la S pa rta ca

197
 leb ă d oi în a rip a t, L ed a a născu t pa tru gem en i : o perech e
u mană, C litem n es tra şi C astor şi u na d ivin ă , H elen a şi
Polyd eu kes (P olu x). C ei d oi fii, D ios cu rii (în tă lm ă cire :
fecior ii lu i Z eu s), crescîn d îm p reu n ă în casa ta tă lu i lor
părintesc, au aju ns celeb ri eroi b in efă că tori. C ele dou ă fiice
s-au m ă rita t, H elen a cu M en ela os şi C litem n es tra cu A ga -
memnon. A s tfel, p rin tr- o u n ire a p roa p e incestu oasă, fra ţii
au d even it totoda tă cu m n a ţi şi s u rorile cu mnate.
11 , A ga m em n on şi M en ela os .
12 R ege fr ig ia n şi înain ta ş a l casei rega le troien e. Teu krid a ,
ţa ra lu i Teu kros , e s in on im cu Troia .
13 C alhas, fiu l lu i Th estor, este, în p oem ele h om erice, p roro-
citoru l şi p reotu l a rm a telor helene.
14 'C u vîn tu l m oira în sem n ează parte, de u nde p a rtea rîn du ită
_ __ / fiecă rei vieţi, du rata vieţii, soarta. A cea s tă noţiu ne, Ia
H om er im p erson ală , p rin d e ch ip u lterior, a ju n gîn d să fie
concepu tă ca o d ivin ita te p ers on ificîn d destinu l. D e la H e-
siod M oirele su nt rep rezen ta te de ob icei ca o treim e —
C lotho, La ch es is şi A trop os — îm p ă rţin d „m u ritorilor b in ele
şi ră u l“. ( The ogon ia )
15 A rtem is , den u m ită a ici cu ep itetu l K ala (fru m oa sa ), este
ocrotitoa rea s ă lb ă ticiu n ilor şi m a i cu seamă a p u ilor, pe
ca re vîn ă tor ii au d a toria ,să- i cru ţe. D evorîn d iep u roa ica
gra vid ă , vu ltu rii au jign it- o p e A rtem is .
16 In a rta p rezicerii du pă zb oru l şi ţip etele p ă s ă rilor ( o r-
nithom ante ia), ivir ea u nu i semn în p a rtea d rea ptă era soco­
tită d e b u n au gu r.
17 E p itet a l lu i A p olo, mai ra r al lu i D ionysos, îns em nînd
vin d ecă toru l, tă mă du itoru l, m în tu itoru l. A ic i este in voca t
fr a tele d ivin a l A rtem id ei.
18 J ertfirea Ifig en iei, fiica lu i A ga m em n on şi a C litem n estrei,
la A u lis , a fos t izvoru l m u ltor s u ferin ţe şi al prăb u ş irii
cu p lu lu i rega l.
19 E schil se referă la su ccesiu nea gen era ţiilor d ivin e. U ranos
(ceru l, C oelu s la rom a n i), cel m a i vech i d in tre zei, a ză ­
m is lit îm p reu n ă cu G a ia (glia ) în tîia gen era ţie d ivin ă , T i­
ta nii, C iclop ii, etc. Pu terea lu i ză m is litoa re a fos t b ru tal
sistată la u ltim u l său născu t, C ron os (tim p u l), ca re l- a cas­
trat. C ron os (la rom a n i S atu rn ) a în tem eia t a dou a pu tere
d ivin ă şi a d a t n aş tere p rin Rh ea zeilor olim p ien i. U nu l
d in tre ei, Zeus, l- a b iru it p e C ronos, la rîn du - i, şi pe Tita n ii

198
 cu ca re ta tă l său se a lia se şi s- a în tron a t ca nou stăpîn al
lu mii.
20 C eta tea d e scau n a in su lei Eu b oia.
21 P o r t în B eoţia , locu l d e adu na re a l flo tei a heen e p orn ită
în ră zb oiu l cu Troia . S trîm toa rea E u rip os (n u m ită de a ntici
şi flu viu , astăzi ca n alu l N egrop on te) d es p ă rţea in su la E u b oia
de coasta contin en ta lă a B eoţiei şi a A tticei.
22 F lu viu în Tra cia (B u lga ria ), S tru ma. A ş a d a r vîn tu l p otrivn ic
a l fu rtu n ei b ătea din sp re nord.
23 Rem ed iu l ceru t a ici este u n s a crificiu u man, des pre ca re
C alhas a m in tis e în ch ip în vă lu it m a i în a in te : jer tfir ea Ifi-
gen iei, fiica lu i A ga m em n on .
24 C u vîn tu l elin ( th y te r) îl in d ică tocm a i p e cel ca re mîn u ieş te
cu ţitu l în ritu a lu l jer tfir ii.
25 Ifigen ia treb u ia îm p ied ica tă să vorb eas că , deoa rece b les te­
m ele, oda tă ros tite, se cred ea că pu n în m iş ca re şi forţele
m is terioas e în stare să le du că la îm p lin ire.
26 La s fîrş itu l prîn zu lu i se fă cea u trei lib a ţii, d in tre ca re
u ltima , în ch in a tă lu i Z eu s M în tu itoru l, era u rm ată u neori
d e in ton a rea pean u lu i, im n d e glorie, b u cu rie şi b iru inţă.
27 Z eiţa d rep tă ţii, născu tă d in Z eu s şi Th em is , p ers on ifica rea
id eii de dreptate.
28 D en u m ire a Peloponesu lu i, du pă tira n u l legen d a r A p is . C eta­
tea A rg os se a fla în Pelopones.
29 A u rora , d ivin ita tea zorilor d e ziu ă, M a ter M a tu ta la rom an i.
30 F iu l lu i Z eu s şi a l H erei, zeu l focu lu i stră lu citor şi cald.
31 M u n te în Frigia , dom n in d din a p rop iere pes te Troia .
32 Insu lă d in M a rea Egee, a p roa p e d e coasta A s ie i M ici, ocro­
tită d e mesa geru l zeilor, fiu l lu i Z eu s şi a l n im fei M a ia .
33 M u n te din pen ins u la C h a lkid ica , d even it mai tirziu în
vea cu ri b iza ntin e, S fîn tu l M u nte.
34 Lacu nă. P u n ctele d e su spensie vo r a ră ta p retu tin d en i locu ­
r ile u nde textu l este mu tilat.
35 M u n te d in insu la E u b oia, du pă scholiast.
36 P e contin en t, în B eoţia, a p roa p e d e A n th ed on .
37 Rîu din B eoţia.
38 L a n ţ să lb a tic d e mu nţi în tre B eoţia şi A ttica .
39 In p rea jm a C orin th u lu i, du pă H esychios.
40 N ecu noscu t, cita t d oa r d e E schil.
41 S trîm toa re în tre A ttica şi A rg olid a , a stă zi golfu l E gina.
42 Textu a l M u n tele Pă ia n jen u lu i, d e lin gă A rgos .

199
43 Tra n s m iterea s em n a lelor de foc este com p a rată cu în tre­
cerile a ttice a le p u rtă torilor d e fa cle.
44 Ră zb oiu l troia n este asemănat a ici cu o cu rsă (d iaulos ), în
ca re a lergă toru l treb u ia să pa rcu rgă toată lu n gim ea pistei,
apoi să ocolească b orn a şi să se în toa rcă la locu l de porn ire.
45 R os tire a m b igu ă : p en tru C or „cei m orţi“ su nt a h eii căzu ţi
la Troia , p en tru C litem n es tra este vorb a de Ifigen ia .
46 B ogă ţia p rea m a re este p rin ea însăşi hy bris. Ii este greu
b ogatu lu i să ţie cu mpăna măsu rii. A ş a cu m se va arăta mai
dep arte, în a n tis trofa I, b ogă ţia lu crează în s u fletu l om u lu i
cu violen ţă şi, ca o persu asiu ne ( P e ith o, ab s tra cţiu n e p er­
s on ifica tă ) cu semn schimb at, nu is p iteş te ci constrînge.
F iică a zeiţei A te, în tru ch ip a rea erorii, a in fa tu ă rii şi a a ltor
rele, această persu asiu ne fu nestă e trim is ă d e Z eu s asu pra
celor p e ca re p ofteş te să- i pia rd ă. D eci b ogă ţia , p rin ră ­
tă cirea in im ii, du ce la nesocotirea d rep tei măsu ri ; aceasta
naşte crim a ia r crim a adu ce cu sine osînda.
47 A lu zie la locu ţiu n ea p roverb ia lă „a fu g i du pă ceea ce
zb oa ră “.
48 M en elaos, ca re lip s ea din A rg os cîn d P a ris a ră p it- o pe
H elen a , îm p reu n ă cu o pa rte din teza u ru l A trizilor .
49 D u rerea nu es te nu m ai a lu i M en ela os şi a casei rega le
ci a tu tu ror h elen ilor în d olia ţi d in p ricin a ră zb oiu lu i. In
s trofa u rm ă toa re su nt în vin u iţi A tr izii, d eoa rece ei au
je r tfit lu p tă tori în n u m ele u nei ră zb u n ă ri pers ona le.
50 A res , zeu l ră zb oiu lu i, este asem u it cu un negu s tor ce fa ce
troc. Z a ra fu l sîn geros p rim eş te tru pu ri d e oa m en i şi dă în
schimb cenu şa lor, în gră m ă d ită în u rne.
51 In op oziţie cu lu p tă torii arşi pe ru g şi trim iş i acasă în
u rne, textu l îi am in teş te p e cei căzu ţi sub zid u l cetă ţii şi
în grop a ţi, degrab ă, în tregi, în p ă m în tu l străin.
52 A tr izii su nt în vin u iţi d in nou pen tru toată ris ip a d e sîn ge
grecesc fă cu tă d e d ra gu l H elen ei.
53 S im b ol a l victo r iei şi a l păcii.
54 Lea gă n mai în tîi al u nei cu ltu ri mis terioas e, fă u rită de
p ela s gii au tohtoni, oda tă cu in va zia a h eilor, p rim u l va l d e
trib u ri ca re vorb ea u greceşte, A rg olid a , în rîu rită d e C reta
min oică , a d even it un p u tern ic foca r p olitic şi cu ltu ra l. în
vers u rile h om erice, p rin „A r g o s “ nu se în ţelege n u m ai
A rg olid a d in Pelop on es, ci însăşi p a tria a h eilor, a tu tu ror
grecilor ca re se a lia seră îm p otriva Troiei.

200
55 N u m e a rh a ic p en tru D elfi, locu l p e ca re se rid ica tem p lu l
ora cu la r a l lu i A p olo, ch ia r a colo u nde zeu l u cisese ş a rp ele
fa b u los Pyth on , u zurpîndu - 1 d e pu terea p rofetică .
56 Rîu în Troa d a , d en u m it u neori şi Xan thos.
57 S em izeii sau eroii, străm oşii, ocrotitorii şi în tă ritorii n ea ­
mu lu i, a tît în tim p d e pace cît şi în răzb oi.
58 C ra in icu l se adresează, la sfîrş itu l in voca ţiei sale, s ta tu ilor
zeilor.
59 Tex tu l este tu rb u re sau poa te coru pt. Am tradu s u rm înd
su gestia lu i P a u l M a zon .
60 Ţip ă tu l ritu a l, în a lt şi p relu n g al fem eilor care in vocă
d ivin ita tea (ololy gm os ).
61 D u pă H. Lech a t a rta lu s tru irii b ron zu lu i cons titu ia un secret
p rofesion a l.
62 Z eu l soarelu i, a toa tevă ză toru l.
63 Im a gin ea ob scu ră a b iciu lu i du b lu şi a lă n cii d u b le pa re
să su gere fa p tu l că A res loveş te a tît în trea ga ţară, cît şi,
în pa rte, fieca r e va tră .
64 Pea n u l (paid n), cîn tecu l solemn, era în ă lţa t d e m a i m u lte
voci, spre s la va u nei d ivin ită ţi, mai ales a lu i A p olo, şi
spre m în tu irea r u g ă to r ilo r ; a lteori, cîn d era adres at d ivi­
n ită ţilor in fern a le, deven ea, fireş te, un im n fu neb ru .
65 P r in Tra cia grecii den u meau în deob ş te tă rîm u rile n ordice,
nordu l.
66 Poa te Poseid on , născu tu l din C ron os şi Rhea, fr a tele lu i
Zeus, stăpînu l a totp u tern ic a l m ă rilor şi a l fu rtu n ilor, zeu l
cu „p letele vin ete“.
67 R ela ta rea fu rtu n ii ca re a ris ip it flota lu i M en ela os, d ep a rte
d e a fi un ep is od in u til, rep rezin tă un su mb ru a vertis m en t.
Aga m em n on , lip s it d e fr a tele său, se va a fla din această
clip ă sin gu r în fa ţa D estinu lu i.
68 Joc de cu vin te in tra d u ctib il în tre H ele ne şi hele-naus, în -
sem nînd cel ca re fa ce să p ia ră coră b ii.
69 Poetu l denu meşte lu p tă torii în că rca ţi în coră b ii şi p orn iţi
peste m a re pe u rm ele H elen ei şi a le lu i Paris , ră p itoru l său,
asemu indu - i cu vîn ă torii ce cau tă n ea b ă tu ţi u rm a vîn a tu lu i.
S tîrn iţi de zeiţa za vis tiei, de E ris, ei nu se vo r op ri d ecît în
Troa da , pe m a lu rile ver zi a le rîu lu i S imois.
70 Tr im itere la m în ia lu i Z eu s X e n ios (O s p ita lieru l), ca re fu sese
jig n it d e fa p tu l s ă vîrş it de P a ris ch ia r în casa ga zd ei sale
M en ela os , u nde fu sese p rim it ca oaspete.

201
 71 E schil se joa că a ici cu d u b lu l în ţeles a l cu vîn tu lu i kedcs
grijă , m îh n ire, doliu , d a r şi în ru d ire p rin alia nţă , p rin că­
sătorie, în cu scrire.
72 Im n n u p ţia l la greci şi la rom a n i ; îl în ă lţa u a ltern a tiv
cetele d e fecior i şi d e fete, ca re în tovă ră şea u cu torţe în
m îin i m irea sa d e la a lta ru l casei pă rin teş ti la a lta ru l d o­
mestic a l soţulu i.
73 Tex tu l se referă la a dou a nu ntă a H elen ei, cea de la
Troia , cu Pa ris , la ca re au fos t d e fa ţă şi n u m eroşii săi
cu mnaţi, cin cizeci du pă izvoru l h om eric.
74 A tît în sens fig u r a t cît şi în sens prop riu , deoa rece Pa ris
i- a ră p it lu i M en ela os nu nu m ai fem eia ci şi tezau ru l.
75 S fă tu iţi d e A ten a , a h eii au cons tru it la Ilio n fa im os u l cal
u riaş de lem n, în p în tecele căru ia s- au ascuns cei m a i stră­
lu ciţi eroi, d e u nd e au ţîş nit, în toiu l nop ţii, cîn d apu ne
cons tela ţia P leia d elor.
76 F iu l lu i L a erte a s im u la t neb u nia, ca să evite în rola rea în
exp ed iţia troia nă.
77 U ria ş u l G eryon , fiu l lu i C h rys a or şi a l okea n id ei K a llirh oe,
a vea trei corp u ri crescu te îm p reu n ă p e o singu ră p erech e
de p icioa re şi stă pîn ea o m a re tu rm ă d e b oi roşcaţi. U na
din m u n cile lu i H ercu le a fos t să cu cerească b oii şi să-i
adu că lu i Eu rystheu s, la T y r in th : a îm p lin it- o, să getîn d
u ria şu l şi a ju toa rele sale.
78 M ă ru n ta p rovin cie mu ntoasă, în ca re se a fla m a rele sanctu ar
pa n h elen ic de la D elfi, era cîrm u ită illo te m pore de un
b ă rb a t evla vios , regele S trophios, că să torit cu sora lu i A g a ­
mem non , ca re l- a născu t p e P yla d e. A ş a d a r cei d oi fa im oş i
p rieten i, O reste şi P yla d e, erau ver i p rim a ri.
79 R os tire a m b igu ă : C litem n es tra p a re să nu mească a tît p a la tu l
din A rgos cît şi lăca şu l su b pă m înten a l lu i H ades, In fern u l,
în ca re p etrec u m b rele oa m en ilor şi er oilor du pă m oa rte.
80 Z eii şi sta tu ile zeilor nu se cu ven ea să a tin gă pămîntu l.
M ergîn d asem enea lor, pe covoru l în tins, A ga m em n on se
tem ea să nu le trezească mîn ia.
81 C as andra i- a reven it ca p ra d ă d e ră zb oi lu i A ga m em n on
du pă că derea Troiei.
82 S iriu s, cîin ele cred in cios a l vîn ă toru lu i O rion , u cis îm p re­
u nă cu stă pîn u l său d e s ă geţile A rtem id ei, a fos t rîn d u it
în cer în con s tela ţia C aniş M a jor. S teau a cîin elu i este cea

202
 m a i stră lu citoare d e p e b oltă, ră să ritu l ei fiin d socotit adu ­
că tor d e secetă în antichitate.
83 A lt joc su mb ru de cu vinte.
84 G est şi m ijlo c d e în lă tu ra re a u nei p în gă riri, d e exorciza re
a semnu lu i rău.
85 N a vele erau tra se p e ţă rm u l Troa d ei.
86 A s clep ios , fiu l lu i A p olo, iscu situ l vin d ecă tor şi tau m atu rg,
ven era t ca p rotector a l m ed icilor şi a l vra cilor, fu sese in i­
ţia t în a rta tă m ă d u irii de cen ta u ru l C h iron. D u pă ce a r e ­
adu s m a i m u lţi m orţi la via ţă , Z eu s l- a ucis, a zvîrlin d u - i
fu lgeru l în piept, pentru ca să nu se tu rb u re ord in ea
lu mii.
87 A p a lu strală.
88 La cu rtea regin ei O m p h a le — în L yd ia — u nd e a în du ra t
rob ia vrem e de trei ani.
89 În ţeles u l n oţiu n ii b árb aros s-a coru p t de- a lu ngu l secolelor.
H elen ii nu meau b a rb a r pe orice n egree, fie că a p a rţin ea
u nor p op oa re pe ca re le a dm ira u pentru cu ltu ra şi în ţelep ­
ciu nea lor, ca egip ten ii sau perşii, fie că era vlă s ta ru l u nor
n ea m u ri sălb atice.
Tră s ă tu rile b a rb aru lu i era u : su pu nerea oarb ă fa ţă de
b u nu l p la c al că peten iei, a d ora rea u n or d ivin ită ţi im p la ­
ca b ile, s tra n ii sau terifia n te (a deseori zoom orfe) şi, în tre
a ltele, lim b a „cir ip ită “, păsărească, d e neîn ţeles .
90 In tre n u m eroa sele ep itete a le lu i A p o lo era şi a cela de
L oxia s (în tu neca tu l, textu a l ob licu l) ca re îi su b lin ia a p ti­
tu d in ea p r o fe tic ă ; în tr- a d evă r, ora colele sale erau ex p r i­
m a te în ch ip în vă lu it, pieziş.
91 A p o lo era ven era t şi ca zeu p ă zitor a l d ru m u rilor, ca a ta re
p u rtîn d nu m ele d e A gy iates .
92 C as an dra fa ce să se tra gă n u m ele lu i A p o lo d e la verb u l
apólly m ai, a distru ge.
93 V iziu n ile C asa n drei s tră fu lgeră în tîm p lă ri (trecu te şi v ii­
toa re) d in cron ica sîn geroas ă a r eg ilor d e A rgos . S e a m in ­
teşte m a i în tîi d e con fru n ta rea fr a tr icid ă d in tre A treu şi
Th yes tes , fiii lu i Pelop s. M itu l spu ne că, în tu rm ele lu i
A treu , a fost să se nască un m iel d e au r, ca re a vea haru l
să- i asigu re p rop rieta ru lu i său d om n ia pes te M yken e.
Th yes tes , la com de pu tere, o sedu ce p e A erop e, soţia lu i
A treu , dob în d eş te cu a ju toru l aces teia m ielu l, îl în fă ţiş ea ză
p op oru lu i şi se p rocla m ă b asileu . A tu n ci Zeus, m în ia t de

203
 fă ră d elege, îl sfă tu ieş te p e A treu , p rin H ermes, să- i sm u lgă
fra telu i hain p rom is iu n ea că - i va în a p oia tron u l dacă, vr e ­
odată, S oa rele se va ivi în tr- o d im in ea ţă în la tu ra a s fin ţi­
tu lu i. Th yes tes prim eşte, n ecrezîn d în p os ib ilita tea ră stu rn ă rii
u nor rîn d u ieli co s m ice; dar Zeus, p en tru a-1 ped eps i,
schimb ă dru m u l S oa relu i, silindu - 1 să ră sa ră la apu s şi să
apu nă la răsă rit. A treu a ju n ge iarăşi rege, îş i cond am nă la
m oa rte soţia şi îşi exilea ză fra tele. P e u rmă, n eîn d es tu la t
doa r cu a tîta răzb u n are, îl rech ea m ă p e Thyestes, su b p re­
textu l îm p ă că rii. C în d acesta se în toa rce în cetate, îi u cid e
în ascu ns cop iii, îi ta ie şi, fierb în d u - i, îi s erveş te la b a n­
ch etu l m in cin os a l îm p ă că rii. Ta tă l, fă ră să b ănu iască, în ­
fu lecă din ca rn ea fiilo r şi, a b ia cîn d este gh iftu it A treu îi
a ra tă ca p etele victim elor şi îi d ezvă lu ie felu l ospăţu lu i.
A lu n g a t ia răş i în su rghiu n, Th yes tes îl ză misleşte, du pă
u n ele vers iu n i cu p rop ria - i fiică , p e E gist.
94 S u p liciu rezerva t m a r ilor u cigaşi, de a tin gerea că rora s- ar
p în gă ri p în ă şi călău l.
95 V a s m a re, d e a rgilă sau d e b ronz, în ca re grecii amestecau
vin u l cu apa în a in te d e a-1 tu rn a în cu pe.
96 Se la m en tea ză lu i A p o lo şi im p licit îl fa ce vin o va t de
soa rta ei n efericită .
97 Fiu l lu i Tereu s, un rege trac, şi a l Procn ei, fiica lu i Pa n d ion ,
regele A ten ei. Itys a fos t om orît d e maică - sa la vîrs tă fr a ­
gedă (şase an i ?), a fos t tă ia t b u căţi, gă tit şi o fer it p e masa
lu i Tereu s , d rep t ră zb u n are p en tru că acesta o ră p is e p e
P h ilom ela (sora lu i Procn e). Z eii au p res ch im b a t- o în p r i­
vigh etoa re (a lte va ria n te a le m itu lu i spu n că în rîn d u n ică )
veş n ic tîn gu itoa re du pă cop ilu l sa crifica t.
98 P e m a lu rile rîu r ilor d in tă rîm u l m orţilor.
99 La an tici o d ivin ita te, un s p irit vegh in d pes te (sau in cor-
porîn d u - s e în ) persoane, locu ri, societă ţi, sfatu ri, etc. U n ii
filo s o fi su sţineau că fieca r e om a r a vea doi d a im on i : u nu l
b u n şi u nu l rău.
100 U cid erea cop iilor lu i Th yestes.
101 D ra gos tea a d u lteră d in tre Th yes tes şi A erop e, soţia lu i
Atreu .
102 C as an dra a p rim it de la A p olo haru l p rofeţiei, cu cond iţia
ca ea să- i dăru ia scă în sch im b iu b irea . N eîm p lin in d u - ş i
prom isiu nea, a fos t ped ep sită d e zeu să p oa tă p r ofeţi mai
dep arte, d a r să nu m a i fie crezu tă d e nimeni.

2S4
103 E gist, fiu l lu i Thyestes, deci vă ru l p rim a r a l lu i A ga m em n on .
104 M on s tru marin, locu in d în tr- o peşteră d in s trîm toa rea S ici-
liei, în vecin a tă cu vîr teju l a m en in ţă tor, C h a r yb d is ; a m în -
dou ă erau p ers on ifică ri a le fu rtu n ilor violen te.
105 E p itet a l lu i A p olo, în sem n în d în sens p rop riu n im icitoru l
d e lu pi, ( ly kos , lu p), sau zeu l L yk iei sau, m a i degra b ă , du pă
B a illy, lu min os u l (d e la lyke, lu min ă).
106 C litem n es tra se va răzb u na şi ca m am ă ră n ită de jer tfir ea
lfig en iei şi ca soţie în şelată, „p lă tin d u - i s im b ria “ a m a n tei
b a sileu lu i.
107 11 in vocă p e regele P r ia m şi p e fecior ii săi u cişi, P ria m izii.
108 A treia lib a ţie, ca re se în ch in ă du pă ob icei lu i Z eu s S a l­
va toru l, este vă rs ată a ici — p rin sîn gele m ortu lu i —• lu i
Hades.
109 C oru l vrea să spu nă : „Fem eie, ai înneb u n it, b în d su cu l
___, vreu n ei p la n te otră vitoa re ?“
1 1 0 J ertfirea lfig en ie i este a m in tită d e m a i m u lte ori în tra -
II ged ie pen tru a face, num ai în apare nţă, scu zab ilă crim a :
în această lu m in ă C litem n es tra nu este u cigaşa soţu lu i său
ci ră zb u n ătoa rea fiice i sale.
III în fa ţa tu tu ror îl recu noaşte p e E gis t d e b ă rb a t şi d e stăpîn
al casei.
112 F iica lu i C hryses, p reotu l lu i A p olo, în rob ită d e A ga m em n on
la în cep u tu l ră zb oiu lu i troia n. P reotu l i- a ceru t zeu lu i său
să ab ată o ep id em ie d e ciu mă asu pra a h eilor şi a s tfel şi- a
red ob în d it fa ta . A ga m em n on , ca re a b ă n u it că este vorb a
d e o lovitu ră a lu i A h ile, i- a lu a t- o aces tu ia p e fru m oa sa
B riseis, s cla va p refera tă . C earta iscată d e a ici în tre cei d oi
eroi şi con s ecin ţele ei m ilita re su nt cîn ta te în Iliada.
113 C litem n es tra — a n titeză a Pen elop ei — este fem eia in fid elă
şi totoda tă geloasă, ca re o u cide cu m îin ile sale p e roab a
iu b ită a soţu lu i său.
114 A ga m em n on şi M en ela os. Ta n ta l, fiu l lu i Z eu s şi a l u nei
O kean id e, strămoşu l A trizilor , p en tru m u lţim ea p ă ca telor
şi a crim elor sale, a p rim it în H a des pedeaps ă cu m p lită :
să fie veş n ic m is tu it d e sete, d a r apa să fu gă de la gu ra
lu i, să fie lih n it d e foame, d a r roa d ele pă m în tu lu i să se fe ­
rească d e m in a lu i şi să- l a m en in ţe m ereu o stîncă gata să
i se p ră vă lea s că pes te cap.
O rgoliu l n eîn frîn t, cu riozita tea su mb ră şi ten ta ţia crim ei
îl ca ra cterizea ză pe în tem eietoru l de n ea m Ta n ta l, de la

295
 ca re acestea s- au tra ns mis din gen era ţie în gen era ţie, ca
nişte cu su ru ri b les tema te, du pă leg ile ered ită ţii.
115 C litem n es tra şi H elen a , fiicele lu i Tyn d a r.
116 C ele trei even im en te p e ca re le im p lică textu l s u n t: a d u lteru l
soţiei lu i A treu (execu ta tă de acesta din u rm ă), m a sa cra rea
cop iilor lu i Th yes tes şi u cid erea lu i A ga m em n on .
117 A h e r o n u l; E schil a p rop ie nu m ele acestu i flu viu in fern a l d e
ăchos, du rere.
118 D u pă u nii, Pleis th en es , pers ona j in trod u s tîrziu în gen ea ­
logia casei d e A rgos , a fos t u n fiu d e- a l lu i A tr eu şi ta tă l
lu i A ga m em n on şi M en ela o s ; în con cep ţia au toru lu i, el
a p a rţin e u nei gen era ţii m a i vech i, fiin d p rob a b il fecior a l
lu i Pelops .
119 E rou al Tr a ciei legen d a re, fiu l lu i O ia gros şi al m u zei
C a lliop e, ma es tru m ira cu los a l cîn tecu lu i şi a l lirei, d e ca re
ascu ltau oa m en ii, fia r ele s ă lb a tice şi u m b rele In fern u lu i.

H O E FO RE LE

1 T itlu l greces c al tra ged iei este C hoe phoroi, a d ică P u rtă ­
toare le de prinoas e, de la choe, lib a ţie în tru cin s tirea m or­
ţilor, ofra n d ă fu n era ră , şi verb u l phero, a pu rta.
2 în cep u tu l p rologu lu i lips eşte d in sin gu ru l manu scris a l d ra ­
m ei (M e d ice u s ) şi a fost recon stitu it du pă cita te d in B roaş­
te le lu i A ris tofa n şi d in gra m a ticien i. Pen tru tă lm ă cirea
p rim u lu i vers, d eoseb it d e obscu r, l- a m u rm at p e P. M a zon .
H erm es, in voca t a ici cu ep itetu l C htonios , su b teran u l, cel
ca re cob oară sub p ă m în t în ca lita te de că lă u zitor a l s u fle­
telor du pă m oa rte în In fer n (P s y chopom pos ) sau d e m ijlo ­
citor în tre lu m ea d e sus şi lu m ea d e jos.
3 D u pă O diseea O reste a răm as în e x il vrem e de şa pte ani.
4 Z eu l rîu lu i cu acela şi nu me d in A rg olid a , născu t d in
O keanos şi Tethys .
5 La G reci, în p erioa d a arhaică, b ocetu l era zgom otos şi în ­
soţit d e o a m p lă ges ticu la ţie ritu a lă : în s oţitorii mortu lu i,
mai a les cîn d acesta era b asileu , îş i b răzda u o b r a jii cu
u n gh iile p în ă la sînge, îşi izb ea u cap u l şi p iep tu l cu m îin ile,
etc. M a i tîrziu , legiu itoru l S olon, în ju ru l anu lu i 600, a în ­

206
 gră d it aceste ob iceiu ri, rezervîn d u - le nu m ai fem eilor în ­
ru d ite d e a p roa p e cu defu nctu l.
6 Red au nota lu i P. M a zon : „A ces t «p r o fe t» este remu şca rea
in sp ă im în ta tă a C litem n es trei. Ţip ă tu l scos în m ijlocu l n op ţii,
p rin gu ra regin ei, este u n ora col d e m oa rte, ca re fa ce să
se ab a tă s u flu l ră zb u n ă rii pes te p a la t.“
7 A ş a d a r m a rii vin ova ţi (crim in a lii) îşi p rim es c pedeapsa cu
toţii p în ă la u rmă, ch ia r dacă u neori, la începu t, p a re că
nu li se va îm p ă rţi n iciod a tă osînda.
8 C oru l este a lcă tu it din s lu jitoa rele palatu lu i, d in fem ei, p ro­
b a b il troien e, a ju nse ca p tive.
9 O rice ob iect folos it la o p u rifica re se socotea con ta m in a t
de m în jirea pe ca re a fos t m en it s-o în lă tu r e ; d even it
impu r, treb u ia să fie ars, în ecat, în grop a t în p ă m în t sau
pu r şi sim plu a zvîr lit în u rmă, fă ră a în toa rce ochii.
10 Tra d iţia tea tru lu i vech i cerea ca toa te rolu rile, ch ia r şi cele
fem in in e, să fie in terp reta te d e a ctori b ă r b a ţi; deci cond u ­
că toa rea coru lu i se nu mea corifeu , ch ia r în ca zu rile coru ­
r ilor a lcă tu ite d in fem ei.
11 G aia. zeiţa străveche, rep rezen tîn d păm în tu l, soţia lu i U ra n os
(C eru l), fă cea p a rte d in gen era ţia d ivin ă a n terioa ră p u terii
lu i Zeus, p e care acesta a spu lb erat- o. Res p ectu l fa ţă de
această zeiţă om n ip rezen tă s- a m en ţin u t cu toată ascensiu nea
O lim p ien ilor şi era ad es eori a m in tită în in voca ţii, ru gi şi
ju ră m in te.
12 M eta foră pen tru morm în t, mai exa ct pen tru m ovila (gor­
ga n u l) m orm în tu lu i.
13 S ciţii, săgetaşi des toinici, erau con s id era ţi in ven ta torii a rtei
tra gerii cu arcu l.
14 Cu b rîu l cît mai cob orît, pen tru ca h ain a să cadă în fa l­
du ri cît m a i b oga te ; deci corifeu l a vea în ved ere o p er­
soană elegantă.
15 Recu noaşterea, ca ra cteristică , du pă A ris totel, îm p reu n ă cu
p erip eţia , tra ged iilor cu su b iect com p lex este d efin ită în
P oe tica d rep t „o trecere d e la n eştiinţă la ştiinţă, în stare
să îm p in gă fie la dragoste, fie la du şm ănie p ers on a jele sor­
tite fer icir ii sau n efericirii. C ea m a i izb u tită recu noa ştere
e cea în soţită de răstu rna re d e situ aţie...“ Ş i m a i dep arte,
cla s ificîn d felu r itele ch ip u ri d e recu noaştere, S ta giritu l p r e­
cizea ză : „A p a tra ca tegorie e d a torită u nei ju decă ţi, ca în

207
 H oe fore le : cin eva sem ănînd cu m in e a v e n it; n im en i nu
seamănă cu m in e d ecît O reste ; O reste treb u ie să fi ven it.“
(Tra d . D. M . P ip p id e.)
S cena recu noa şterii d in tre cei d oi fr a ţi se în tîln eş te,
mai a b il constru ită, in E le ctra lu i S ofocle şi în d ram a
om on im ă a lu i E u rip id e. A ces ta d in u rm ă p olem izea ză , ch ia r
în textu l tra ged iei, cu a rgu m en tele in voca te în fa voa rea r e­
cu n oaş terii d e ilu stru l său înaintaş, în cercîn d să d em on teze
mecanism u l d ra m a tic eschilian .
16 P ers on ifica rea (m ascu lină a) forţei, d om in a ţiei, p u terii, fiu lu i
p erech ii p rim ord ia le : U ra n os şi G aia.
17 A m p refera t să redau în tocm a i exp res ia elin ă , în toată con ­
creteţea sa. M a i a p roa p e d e noi şi m a i lib er s- ar fi pu tu t
spu ne „m u n ci în sta re să - m i în gh eţe s în gele în in im ă .“
Pen tru m u lţi greci, de la H om er la A ris totel, fica tu l era
sed iu l su fletu lu i sau cel p u ţin al u n ei p ă rţi d in su flet.
18 S paim a ca re îl a lu ngă pe om u l ce nu şi- a ră zb u n at m orţii
din acela şi n ea m e stîrn ită d e ţepu şa d ivin ită ţilor in fern a le,
p rob a b il a E rin iilor. A cea s tă a rm ă (su liţă în tu n eca tă sau
ţepu şă) era d e aramă, d eoa rece, du pă D ietrich , b ron zu l a r
fi a vu t o va loa re religioa s ă deos eb ită şi p ă rea să fie con ­
sacrat d u h u rilor htoniene.
19 C on du cătoa rea coru lu i fa ce a pel la legea ta lion u lu i, în
vig oa re în s ocietă ţile arhaice.
20 A ic i în cep e o a m plă p a rte lirică , a lcă tu ită din la m en ta ţii,
ru găciu ni, ju ră m in te, a m en in ţă ri şi im p reca ţii lega te de
m oa rtea lu i A ga m em n on . în a in te de orice, fr a ţii regă siţi,
îm p reu n ă cu C oru l, adu c b a sileu lu i răpu s on oru rile fu n eb re
de ca re l- a u lip s it asasinii.
21 P lîn gerea ta tă lu i m ort d e că tre cop iii săi este izvo r m ir a ­
cu los d e forţă şi d e acţiu ne.
22 C în tec fu n era r, d e fa p t b ocet, a com p a n ia t d e ob icei d e su ne­
tele ja ln ice, sfîş ietoa re, a le fla u tu lu i frigia n .
23 Pen tru lib a ţiile ce însoţeau peanu l, vin u l treb u ia să fie
proa sp ă t ames teca t în cratere.
24 Tă rîm mu n tos în A s ia M ică , a p roa p e d e Troia , scă lda t în
a p ele M ed itera n ei, od in ioa ră sed iu l u n ei rem a rca b ile cu ltu ri.
25 H a des şi Pers ep h on a . L ip s it d e b ocetu l ritu a l, A ga m em n on
în in fern este d oa r o b ia tă u mb ră, şi nu u n rege (a l du hu ­
r ilor) pu ternic, aşa cu m i se cu venea.

208
26 A ga m em n on fu sese su veran leg itim şi nu înscău nat prin
u zu rp are ca Egist.
27 E gist şi C litem nestra .
28 L ocu itori m itici a i extrem u lu i nord, des pre ca re se credea
că tră iesc m a i în d elu n g şi m a i fer iciţi d ecît ceila lţi mu ­
ritori.
29 U rm ă toa rele trei s trofe rep rezin tă ru găciu n i (cereri) de
aju tor.
30 U rletu l ritu a l în ă lţa t de fem ei în clip a pră b u ş irii victim ei
s a crifica te.
31 C orifeu l le adu ce a m in te fr a ţilo r rega li să nu se b izu ie pe
ră zb u n area d ivin ă , ci ei înşişi să- i lovea s că p e u cigaş ii lu i
Aga m em n on .
32 V ers u rile u rm ă toa re cu p rind la m en ta ţii des pre p rop ria s lă b i­
ciu n e a erou lu i ca re îl fa ce in a p t d e răzb u n are. C u m ar
m a i pu tea O reste, u n sărman ex ila t, să m a i răspu ndă cu
fa p tă im p reca ţiilor ce răb u fn esc din lu m ea u m b relor ?
33 D in acest m om en t în cep e să se des făşoare, în va lu r i su c­
ces ive, stim u la rea lu i O reste, a tît d in p a rtea E lectrei cît şi
din aceea a C oru lu i. în d em n a t, îm b old it, în tă rîta t, erou l se
va tra n sform a , hotărîndu - se p în ă la u rm ă să acţioneze.
34 A ria , regiu n e din Ira n u l antic, cores pu nzîn d p rovin ciei m o­
derne H orasan. Kis s ia era tot o regiu n e persană, în Susiana.
L a m en ta ţiile fu n eb re a le coru lu i a lcă tu it din roa b e asiatice,
p rob a b il ca p tive troien e, se des fă şoa ră cu a m p loa rea sonoră
şi cu ges ticu la ţia ră vă ş ită p rop rie cu ltelor orien ta le, aspect
s u b lin ia t ad es eori în tra ged ia attică.
35 M u tila rea la ca re se r eferă C oru l era u n ob icei stră vech i,
b in e cu noscu t d in a lte m ă rtu rii. U ciga ş u l tă ia b u căţi din
extrem ită ţile celu i u cis şi i le leg a d e gît sau d e su b ţiori.
S e cred ea că în felu l acesta m ortu l, lip s it pentru totdeau na
d e vla gă , nu va m a i fi în sta re să se ră zb u n e p e făptaşu l
crim ei.
36 O reste, E lectra şi C oru l se adresează, ia ră şi iară, lu i A g a ­
m em n on şi zeilor, cerîn d u - le a ju toru l.
37 A lt nu m e a l Perseph onei, soţia lu i H a d es şi doamna, îm ­
preu nă cu acesta, pes te d ivin ită ţile in fern a le, peste în tregu l
tă rîm a l u m b relor.
38 Pen tru Pelop s , în ain ta şu l A tr izilo r , vezi A gam e m non
nota 114.

209
39 S u fletu l (u m b ra ) mortu lu i, nepă să tor fa ţă de d a ru rile şi
ru gă ciu n ile u ciga ş ilor este sen sib il la glas u l la m en ta ţiilor
filia le.
40 S trophios, ta tă l lu i P yla d e şi regele Fokid ei, a fos t p r i­
m it ca oasp ete şi ca p rieten în casa A tr izilor . A ş a d a r „oa s ­
p etele vech i“ n u m it în tex t este P yla d e, ca re în n u m ele le ­
gilo r os p ita lită ţii, es te în d ritu it să - l in trod u că în p a la t p e
O reste, p e „oa s p etele n ou “.
41 C om en ta torii ob s ervă că n ici u na d in aceste dou ă presu ­
pu n eri nu se va rea liza . A u toru l folos eş te a ici d eta lii îm ­
pru m u ta te u n or m itu ri a n terioa re. Im a gin ea lu i E gis t u cis
de O reste pe tron u l lu i A ga m em n on este lu ată din
S tesichoros.
42 D u pă m a sa cra rea fiilo r lu i Th yes tes şi u cid erea lu i A ga ­
m em n on în b aie, va u rm a a treia crim ă : su prim a rea lu i
E gist şi a C litem n es trei. A cea s ta d in u rm ă este asem u ită cu
a treia lib a ţie, în ch in a tă lu i Z eu s S a lva toru l şi ca re se
să vîrşea cu vin pu r, neam estecat în crater.
43 C oru l în cep e să d ep en e eîteva ca zu ri ilu s trîn d tică loş ia fe ­
m eilor.
44 A lth a ia , m a m a lu i M elea gros. C în d fiu l său a îm p lin it şapte
zile, d ivin ită ţile s orţii i- a u p rezis p rin ora col că acesta va
p ieri, dacă tă ciu n ele care p îlp îia atu nci în va tră se va
mis tu i cu totu l. A lth a ia , tu rb u rată, lu ă că rb u nele, îl stinse
şi îl ascu nse în tr- u n sipet. D ar, m a i tîrziu , s- a în tîm p la t
ca în tim p u l u n ei vîn ă tori M elea gros să- i u cidă p e fr a ţii
m a m ei sale. A lth a ia , m în ia tă , aru ncă în foc tă ciu n ele de
ca re a tîrn a via ţa fecioru lu i său şi acesta m u ri pe loc.
45 S k ylla este n u m ele a dou ă fă p tu ri m itologice d is tin cte, care
au fos t u n ifica te d e m itogra fi, d a r p e ca re tra d iţia tind e,
îndeob şte, să le separe. 1) în tîia este mon stru l m a rin cu
tru p de fem eie, des cris în O diseea, ca re se ascu ndea în a p ele
s trîm torii M es sin ei şi d evora n a viga torii ce se ab ăteau prin
p ă rţile locu lu i. 2) C ea la ltă S k ylla — m en ţion a tă în textu l
eschilia n — era fiica lu i N isos, regele M ega rei. A ces ta era
in vin cib il a tîta vrem e cît a vea neatins un fir d e p ă r roşu
(d e pu rpu ră, du pă a lţii de au r) în creştetu l capu lu i. D ar,
ia tă că fa im os u l M in os , regele C retei, asedia ză M ega ra , reu ­
şind totoda tă să stîrnească dra gos tea S kyllei. A - ea s ta , tră -
dîndu - şi p a tria , smu lse p ă ru l fa ta l, N is os m u ri ia r b a sileu l
C retei lu ă în s tă p în ire cetatea.

210
46 In ca lita te d e Ps y chopom pos călău zea s u fletele m orţilor în
Hades.
47 F em eile din insu la Lem nos, poves teş te m itu l, u itîn d s- o
cinstească p e A frod ita , au fos t ped ep site d e zeiţă să îm p ră ş ­
tie o du hoa re cu m p lită , din p ricin a că reia b ă rb a ţii nu s-au
m a i a p rop ia t d e ele, ci d e roa b e şi d e străine. D rep t ră z­
b u nare, fem eile s- au răs cu lat şi i- a u m ă celă rit, p în ă la
u nu l. D e a ici, u cid erea soţu lu i d e că tre soţie şi, în gen era l,
cele mai a b om in a b ile crim e era u den u m ite „lem n ien e“.
48 O reste.
49 C eta te şi m elea g la ră s ă rit d e D elii.
50 C u a lte cu vin te : că lă torin d p e jos.
51 O reste, elip tic şi la m odu l grecesc, în ţelege a spu ne : N u
ştiu dacă m ă ad resez în clip a aceasta u nu ia d in tre p ă rin ­
ţii săi, d a r dacă m ă a flu cu m va în fa ţa m a m ei sale, aceasta,
d e b u nă seamă, ş tie cin e este ş i- m i va comu nica.
52 L u i S trophios.
53 Textu a l Persu asiu nea, d ivin ita te şi a b s tra cţiu n e p ers on i­
fica tă .
54 Roa b ele şi rob ii se numeau , în gen era l, du pă ţa ra d e b a ş­
tină. D oica lu i O reste se nu m eşte C ilicia n a , a d jectiv d er iva t
din C ilicia (K ilik ia ), tă rîm în A s ia M ică .
55 E xp res ie p roverb ia lă .
56 R ezu ltă că d oica fu sese, la vrem ea ei, şi moaşă, fiin d
m în d ră d e fa p tu l că a p u rta t d e g r ijă u nu i vlă s ta r regesc.
57 Tex tu l C oru lu i este ob scu r şi în b u nă p a rte pierd u t. N u a
fos t propu să n ici o recon s titu ire veros im ilă . Am tradu s
u rm înd, în m a re măsu ră, s olu ţiile lu i P. M a zon şi L u d w ig
W old e.
58 O reste.
59 D ivin ită ţile p rotectoa re a le casei.
60 B ogă ţia A tr izilo r şi a pa la tu lu i lor, fa im oa s ă la cei vech i,
a fost con firm a tă de d es cop eririle a rh eologice din P elo -
pones (M yken e, Tiryn th , etc.).
61 E xp res ia p a re să in d ice sanctu aru l lu i A p o lo d e la D elii ;
terib ila gu ră a r fi, în cazu l acesta, fis u ra deasu pra că reia
p rofeţea , în vă lu ită în ab u ri, Pyth ia .
62 H erm es este in voca t a ici pen tru a trib u tele sale d e zeu in ­
fern a l, noctu rn, mis terios, d a r totoda tă viclea n şi răzb u nător.
63 Pen tru a pu tea s ă vîrşi p a ricid u l, C oru l îl în dea m n ă p e O reste
să se p oa rte ca Perseu , celeb ru l erou argian, care a în ­

211
 fru n ta t- o pe M ed u s a (u na d in G orgon e), m on stru l ce- ş i
îm p ietrea d in ochi du şmanii, şi a u cis- o fă ră s- o p r i­
vească.
64 A tletu l de rezervă treb u ia să lu p te cu cîş tigă toru l în tr e­
cerii p reced en te ; O reste va treb u i să se m ă soare cu o p e­
rech e de in a m ici (E gis t şi C litem n es tra ), în vin g ă torii lu i
A ga m em n on .
65 L a S trophios, în m u n ţii Fokid ei.
66 M eta fore pen tru du b la crim ă ca re se să vîrş ea în pa lat.
67 A p olo îl in stiga se pe O reste, p rin ora colu l d in D elfi, să
ră zb u n e m oa rtea p ă rin telu i său.
68 E rin iile. Totu şi, com en ta torii cons ideră textu l du bios.
69 P e zeu l soarelu i, cel ca re ză m is leş te orice via ţă , O res te îl
nu meşte a ici p ă rin te.
70 Peş te din a d în cu rile stîncoase a le coa stelor M ed itera n ei, cu
corp u l a lu n git de şarpe, a sem ăn ă tor a n gh ilei, p u tîn d să
a tin gă p în ă la un metru şi ju m ă ta te, vora ce, a gres iv, ca u zîn d
mu şcătu ri du reroas e şi a căru i ca rn e era foa rte p reţu ită d e
rom an i.
71 C orifeu l îi vorb eş te ca d a vru lu i C litem n es trei.
72 O crea ngă de copac, în fă şu ra tă în lîn ă alb ă, era sem nu l
su plicantu lu i.
73 D esp re D elfi, aşezarea sacră de p e m u n tele Parn as , se a firm a
că se a flă în m ijlocu l nu nu mai a l H ela d ei, ci a l în tregu lu i
păm în t. în tr- a d evă r, cîn d Z eu s a s lob ozit d oi vu ltu ri, u nu l
de la ră să rit şi celă la lt d e la apus, ca să d es cop ere cen tru l
lu m ii, a ceş tia s-au în tîln it la D elfi deasu pra b u ricu lu i te­
restru , om phalos - ul, rep rezen ta t d e o p ia tră conică.
74 C ele trei G orgon e, fiice a le u n or d ivin ită ţi m a rin e, locu in d
în extrem u l occid en t, a p roa p e de tă rîm u l m orţilor, erau
în ch ip u ite cu ca p etele în con ju ra te d e şerpi ; a vea u colţi ca
m is treţii, m îin i d e b ron z şi a rip i d e au r ; och ii lo r fu lgera u
p r ivir i ca re îm p ietrea u orice fiin ţă se în tîm p la să le p r i­
vească.
75 E rin iile, zeiţele a că ror m en ire de că p eten ie era să ră z­
b u ne crim a, erau asem u ite adesea cu o ceată d e că ţele u rm ă-
rindu-1 p e vin ova t.
76 In a fa ra s tă rilor d e răzb oi, orice crimă, ch ia r şi a ceea in ­
volu n ta ră îl m eta m orfoza pe u cigaş în tr- o fiin ţă res p in ­
gă toa re şi p rim ejd ioa s ă pen tru oricin e s- a r fi a p rop ia t d e
el, d eoa rece p în gă rirea , miasma, era m olip s itoa re. U ciga ş u l

212
 era un fe l d e ciu mat, ca re conta m in a tot ceea ce a tingea ,
ch ia r şi nu m ai cu p rivirea , p în ă cînd, d a torită u nei p u ri­
fică ri ritu a le, d even ea iarăşi o fă p tu ră ob işnu ită.

E U M E N ID E L E

1 Tex tu a l B in e v oitoa re le , nu m e d a t p rin a n tifra ză E rin iilor.

2 în p rolog, P yth ia trasea ză is toria m itică a sacrei aş eză ri
ora cu la re de la D elfi. C entru religios şi centru cosmic,
a d evă ra tă axis m und i, cel m a i in flu en t sanctu ar p a n h elen ic,
în a in te d e a d even i sălaşu l lu i A p olo, a gă zd u it a lte d ivi­
nită ţi. S ă p ă tu rile a rh eologice au scos la ivea lă ru in i de
tem p le d in p erioa d a eroică . M agna M ate r, zeita te stră vech e,
id en tifica tă cu G lia , a lăsat p e coa s tele Pa rn a su lu i o stra­
n ie a m in tire. D u pă E schil, m a i în tîi a p r ofeţit a colo însăşi
G a ia (G lia ), u rm ată d e fiica ei Th em is , p ers on ifica rea id eii
d e lege, d e b u nă rîn d u ia lă , ap oi Ph oib e. O ra colu l era p ă zit
de Pyth on , ş a rp ele fa n ta stic. Ca să a ju n gă stăpîn asu pra
locu lu i p rofetic, A p olo, ven in d d e la D elos, insu la n a ş terii
sale, a treb u it să u cidă b a la u ru l şi a d ob în d it, în felu l
acesta, ep itetu l d e zeu p yth ia n . M a i tîrziu , du pă ce a şe­
zu t el însu şi ca p rezică tor p e trip od u l d e au r, zeu l a rîn -
d u it- o în scau nu l ora cu la r p e Pyth ia , o m u ritoa re din D elfi,
p rin gu ra că reia nu a în ceta t să grăiască, legîn d şi d ezle-
gîn d d es tin ele h elen ilor.
3 P h oib e (S tră lu citoa rea ), cop ila C eru lu i şi a Pă m în tu lu i, i- a
dat în dar lu i A p olo, de a n ivers a re, sanctu aru l d e lfic ;
tot d e la ea a r fi p r im it şi ep itetu l P h oib os (S tră lu citoru l).
4 A p roa p e d e M a ra th on , în A ttica , du pă o tra d iţie ateniană.
5 A ten ien ii, al că ror rege m itic E rich ton ios era fiu l lu i
H ephaistos.
6 E rou l ep on im al cetă ţii d even ită fa im oa să pentru ora colu l
său.
7 P e lin gă Ph oib os , în sanctu aru l d in m u n ţii Fokid ei, erau
ven era te şi a lte d ivin ită ţi. Z eiţa P a lla s îş i d ob în d is e d rep ­
tu l la d rea p tă cin s tire deoarece, du p ă u n ele tra d iţii, îl că­
lă u zis e a colo p e Phoib os.
E ra s lă vită sub nu m ele d e P ronaia, a d ică „cea din fa ţa

213
 tem p lu lu i“, în tr- u n lăcaş în ălţa t, în tr- a d evă r, în a in tea celu i
apolon ic, cîn d ven ea i la D elii d in sp re uscat.
8 O grotă la n ord d e D elfi. N im fele, zeită ţi a le izvoa relor,
şu voa ielor, p îra ielor, p oien elor şi m u n ţilor, fă cea u p a rte
din a la iu l lu i D ionysos.
9 A lt nu me al lu i D ionysos, în sem n în d Z gom otosu l, Tu n ătoru l.
Z eu l vin u lu i, a l b eţiei şi a l en tu zia sm u lu i ocu pa la D elfi
un loc d e seamă, a lă tu ri de A p olo. C u toa te că era n em u ­
ritor, el pă tim is e felu r ite su ferin ţe, ca şi egip tea n u l O siris
şi getu l Z a m olx e ; se p oves tea că mu rise şi că în via s e şi că
m orm în tu l său se a fla tocma i în „s fîn ta s fin telor“ din
tem p lu l lu i A p olo, în tr- o în că p ere su b terană, n eîn gă d u ită
cred in cioş ilor, u nde se găsea şi jeţu l P yth iei.
10 A d ora toa rele şi în s oţitoa rele lu i D ionysos — la în cepu t
nu mai d oicele sale — celeb ra u r itu rile zeu lu i în sîn u l n a ­
tu rii să lb a tice, p rin mu nţi pră p ăs tioşi — cu m este de
a ltfel şi Pa rn a s u l — m a i a les noaptea, sub p îlp îir ea tor­
ţelor, la m u zica fla u telor şi ta m b u rin elor, tra n sp orta te în
ritm u rile u nor dansu ri nău citoa re, extenu a n te, p lin e de o
neb u n ie „s a cră “ ca re le dă dea ilu zia u nei fu zion ă ri ex ta ­
tice cu n atu ra d ivin ă a lu i B achos.
11 R eg e a l Th eb ei şi a d vers a r a l r elig iei dion is iace, s fîrteca t
de B achos şi de în s oţitoa rele sale pe m u n tele K ith e r o n ;
m itu l a fos t d ezvolta t în tra ged ia lu i E u rip id e, B achantele.
12 P îrîu izvorîn d din peştera korykia n ă .
13 R egele tra c d in S almyd es sos (M id ia ?), a vîn d da ru l p r o­
feţiei, l- a folos it fă ră măsu ră şi a d ezvă lu it oa m en ilor
in ten ţiile C eru lu i. Pen tru această hy b ris zeii l- a u p ed ep sit
a m a rn ic : a orb it şi H a r p iile — mon ştri în a rip a ţi trim iş i
d e H elios — îi ră p ea u ziln ic b u catele, sau i le a copereau
cu m u rd ă riile lor, p e masa întinsă.
14 E rin iile, n u m ite u neori — ca în trilogia lu i E schil — şi
E u m en id ele, a d ică B in evoitoa rele (un ep itet m en it să le în ­
du lcească, să ab ată m în ia de la om u l ca re le- a r rosti
a d evă ra tu l nume, cel a b om in a b il) su nt zeiţe violen te, pe
ca re rom a n ii le- a u id en tifica t cu F u riile. E le s-au născut,
du pă H esiod, din p ică tu rile d e s în ge scu rse în G lie (G a ia )
cu p r ileju l ca s tră rii C eru lu i (U ra n os ) ; du pă E schil ele su ni
fiicele N op ţii ( N y x ) ; oricu m , a p a rţin celor m a i vech i d ivi­
n ită ţi a le pa n teon u lu i helen ic. A ces te p u teri p rim ord ia le
nu se în ch in ă a u torită ţii zeilor d in gen era ţia mai tînără,

214
 d im p otrivă , însu şi Z eu s treb u ie să li se su pu nă. E rau r e­
p rezen ta te ca fiin ţe în a rip a te, cu şerpi îm p letiţi în p ă r sau
în colă ciţi în ju ru l m em b relor, ţin în d în m îin i torţe sau
b ice. S ălaşu l lo r se a flă în E reb os, în B ezn a in fern a lă , sau
în Ta rta ros, tă rîm u l cel m a i a d în c d in In fern .
în că d in p oem ele h om erice se cla rifică fu n cţia lo r de
că p eten ie : p ed ep s irea crim elor, m a i ales a p a ricid u lu i. E le
ocrotesc rîn d u ielile cetă ţii şi rep rim ă d ep ă ş irea d rep tei m ă ­
suri, ca re îl fa ce pe om să u ite con d iţia sa d e m u ritor.
E rin iile îi opresc p e p rezică tori să le d ezvă lu ie oa m en ilor
în am ănu nt viitor u l şi să- i scoată d in in certitu d in ea on to­
logică ; certitu d in ea treb u ie să ră m în ă a p a n a ju l zeilor.
P r in ele se exp rim ă cred in ţa p rofu n d ă a s p iritu lu i h elen
în tr- o ord in e u n ivers a lă ce se cu vin e a pă ra tă de fo r ţele
anarhice. E s en ţială ră m în e însă m en irea lor de ped ep s ire a
crim in a lilor, deoa rece om u cid erea rep rezin tă o m în jir e r e­
ligioa să, p rim ejd u in d gru pu l social în care a fost s ă vîr-
şită. U ciga şu l este, de ob icei, a lu n ga t în exil, pîn ă cîn d
i se în gă d u ie să în d ep lin ea scă ritu a lu l d e p u rifica re. A d e ­
seori însă victim a este lovită de n eb u n ie sau pu r şi sim plu
distrusă.
15 D ra m a în cep u tă la D elfi, în tr- o a tm os feră d e pa ce şi se­
ninătate, se va des făşu ra de aci în a in te în tre zei, deoa rece
O lim p ien ii su nt resp ons a b ili d e crim a lu i O reste. E i i- au
p oru n cit- o p rin oracol, d eci tot ei vo r treb u i să- l a p ere
de u rm ă rirea E rin iilor, zeiţe p en tru ca re p a ricid u l este
in exp ia b il.
16 G h id (p om paios ) şi ocrotitor a tît al viilo r (că lă tori, n e­
gu stori) cît şi a l m orţilor.
17 însu şi fiu l lu i C ron os îi p rotejea ză pe su plica n ţi şi pe
proscrişi, cons titu ind în sensul acesta p ild ă şi ju s tifica re
pen tru oam eni, ca re îl ven erea ză , la rîn d u l lor, ca Z eu s
H ikesios (a l R u gă torilor).
18 C on cep ţia grecilor des pre tă rîm u l m orţilor nu a fos t n icio­
dată u nita ră, ch ia r în cu prinsu l u nor op ere ca p oem ele
h om erice, din care, deşi se des prin d elem en tele u nei teo­
logii, aceasta este d ep a rte de a a vea tră să tu ri d ogm a tice.
La H om er, lu m ea viilo r şi a m orţilor erau cla r des pă rţite,
în clip a su premă a fiecă ru i ins, îi zb u ra d in gu ră, odată
cu u ltim a ră su fla re, şi ceea ce h elen ii nu m eau eid olon,
a dică im a gin ea , copia, id olu l fă ră fiin ţă m a teria lă , d a r care

215
 pă stra contu ru l şi u neori ch ia r exp res ia defu nctu lu i. A ces t
du blu , d e o a ltă natu ră d ecît a că rn ii des trămate, su flet,
duh, sau ch ip d e u mb ră, se în d rep ta sp re p orţile N evă zu ­
tu lu i (H a des) şi in tra în îm p ă ră ţia de u nde nu mai era
în toa rcere. Totu ş i, u neori, u m b rele pu teau fi evoca te p rin
acte d e m a gie şi atu nci ele se în firip a u m a i ales în vis ele
şi m a i ra r în trezia oa m en ilor, în fricoş în d u - i, ped eps indu - i,
fă cîn d u - i să în ţelea gă m a i b in e trecu tu l şi să „va d ă “ viito ­
ru l. Acea s tă concepţie, arhaică, in flu en ţa tă apoi d e m is terii,
orfis m şi orien tă ri filos ofice, s- a ră s frîn t şi în vă zd u h u l
cu trem u ra t a l tra ged iei. A p a riţia „u m b relor“ a vea să fie
folos ită , cu efecte pa tetice, d e la E um enid ele şi P e rş ii lu i
E schil p în ă la S ha kes pea re şi m a i dep arte.
19 E r in iilor nu li se adu ceau lib a ţii d e vin , ci de apă ames­
tecată cu m iere, ia r jer tfele nu li se în ch in a u d ecît noaptea,
ca şi celorla lte d ivin ită ţi din tă rîm u l lu i H ades.
20 Acea s tă in d ica ţie d e mişcare, ca şi cele cîteva ca re u rm ea ză
p în ă la „d u b lu m orm ă it şi s trigă t“ exis tă ca a ta re în m a ­
nu s crisele b iza n tin e. Res tu l in d ica ţiilor d in această ve r ­
siu ne a trilog iei a p a rţin e tra du cătoru lu i.
21 P rezen ţa p a ricid u lu i O reste în tem p lu l d elfic a conta m in a t
şi lăca şu l zeu lu i d e miasmă. In ca z d e crim ă , tea m a r eli­
gioasă d e conta m in a re, d e im p u rifica re, îşi găsea la A ten a
exp res ia în tr- o anu m ită proced u ră : ru d ele victim ei, în a in te
de a dep u n e p lîn gere în fa ţa arhon telu i, p rocla m au îm ­
p otriva crim in a lu lu i in terd icţia de a se m a i ară ta în tem p le
şi în agora, pen tru a se evita conta ctu l m olip s itor cu
__ ceila lţi.
22 \ O lege stră vech e, căru ia su nt ob liga ţi să i se su pu nă ch ia r
şi O lim p ien ii, p res crie fiecă ru i zeu să- şi în d ep lin ea scă nu ­
mai p rop ria m enire. U zu rp a rea p reroga tivelor sau în că l­
ca rea dom en iu lu i de a cţiu ne a l a ltor d ivin ită ţi este o m a ­
n ifes ta re de hy bris, cond am na b ilă a tît la m u ritori cît şi
la n em u ritori. C rim ele nu su nt d e com peten ţa O lim p ien ilor ;
p ed ep sirea lo r es te rezerva tă E rin iilor. A p olo, ocrotindu -1
p e O reste, a în că lca t d ivin a îm p ă rţea lă .
23 Ră zb u n area u n ei crim e este im p la ca b ilă , fie că o în fă p ­
tu iesc E rin iile, fie celela lte du h u ri din In fern .
24 H era , a m in tită a ici în ipos taza de Te le ia („cea ca re du ce
n u n ţile la b u n s fîrş it“), şi Z eu s erau ocrotitorii că să toriei.

216
 I

25 A lt nu me a l A fr o d itei, d erivîn d de la K yp ros (C ip ru ), insu lă

în care zeiţa d ra gos tei era ob iectu l u nu i cu lt p a rticu la r
d e in flu en ţă asiatică, mai cu seamă în tem p lu l d e la Paphos.
26 Pa lla s este în gen era l un ep itet ritu a l, solemn, al zeiţei
A ten a , nu mită adeseori Pa lla s - A ten a .
27 H ades este în ch ip u it a ici ca un ver ifica tor de contu ri a toa te-
vă ză tor, ca re în s crie fa p tele şi gîn d u rile oam en ilor, în
ved erea in evita b ilei ju decă ţi.
28 In tre scena preced en tă d e la D elii şi cea desfă şu rată acu m
la A ten a s-a scu rs o b u nă b u cată de vrem e, p oa te cîteva
lu ni, în ca re O reste s-a p u rifica t p rin s u ferin ţă şi p rin -
tr- u n s a crificiu exp ia toriu . V ă rs a rea de s în ge nu pu tea
fi spălată d ecît prin jer tfă de sînge.
29 U nu l d in ep itetele A ten ei este T rito g e n e ia ; pen tru e x p li­
carea acestuia, tra d iţia su sţinea că zeiţa s-a născu t pe
m a lu rile flu viu lu i Tr iton din L ib ia (A fr ica ), ca re u nea la cu l
Triton is cu M ed itera na .
30 C îm pu l terib ilei b ă tă lii d in tre zei şi giga n ţi, loca liza t în
penin su la C h a lk id ica (M a ced on ia ).
31 Ju ris dicţia E rin iilor se în tin d e a tît asu pra cr im in a lilor vii, 1
cit şi asu pra celor din lu mea u m b relor. In vers u rile u rm ă ­
toare se a firm ă ia răşi legea ta lion u lu i : u cid erea C litem -
nestrei nu poa te fi răscu m pă rată d ecît p rin s a crifica rea
lu i O reste.
32 Tita n id a L eto (L a ton a ) i- a născu t p e ..gemenii lu i Z eu s“,
A p olo şi A rtem is .
33 D in s în gele jer tfelo r ce li se închină.
34 S tra iele alb e, de sărb ătoare, a pa rţin ea u cu ltu lu i zeilor
O lim p ien i. N egru l era cu loarea d ivin ită ţilor in fern a le.
35 A res , zeu l la com de sînge, în corp orea ză p orn irea ucigaşă,
exercita tă în cazu l acesta nu asu pra du şm an ilor p e cîm pu l
d e lu ptă, ci asu pra ru d elor, în casă. D e aceea C oru l vo r ­
b eşte des pre un A res domestic, îm b lîn zit, civiliza t, însă
nu mai pu ţin crim in a l.
36 E rin iile se denu mesc pe ele îns ele Sem nai, un ep itet ritu a l
folos it la A ten a , ca re înseamnă, de fa p t, A u gu s tele (cele
ce in sp iră ven era ţie, respect, teamă).
37 C om en ta torii recu nosc a ici o in flu en ţă orfică , „m la ş tin a -“,
„s m îrcu l“ exp rim in d regiu nea d in H ades rezerva tă celor
n ein iţia ţi în mistă rii.

217
38 S e p a re că es te vorb a de p rom on toriu l S igeion , în A s ia
M ică , (Troa d a ), la in tra rea în strîm toa rea H eles p on t, teri­
toriu p e ca re a ten ien ii şi l- a u disp u tat cu m ytilen ien ii, pînă
în vrem ea lu i Pis is tra te (secolu l V I) ; aceasta l- a cu cerit
d efin itiv pen tru ceta tea zeiţei Pallas.
39 D en u m ire p en tru a ten ien i, du pă fa im os u l rege legen d a r a l
A tticei.
40 U n fe l d e cu irasă sau scu t din p iele d e capră, fă cîn d parte,
îm p reu n ă cu la n cea şi coifu l, d in în s em n ele P a lla s - A ten ei.
C a ii pu tern ici d in vers u l u rm ător, în h ă m a ţi la ca ru l fa n ­
tas tic a l egid ei su nt înseşi vîn tu rile.
41 L u m ea su b terană a lu i H ades.
42 R eg ele L a p iţilo r tes a lien i era con s id era t d e E schil, ca re a
scris şi o tra ged ie Ix io n , d rep t în tîiu l crim in a l şi tot­
odată în tîiu l su plicant. D u pă ce s- a că s ă torit cu fiica lu i
D eioneu s, a refu za t să- i dea socru lu i p reţu l fă gă d u it
în a in te d e nu ntă în schimb u l s oţiei şi l- a ucis, aru ncîndu -1
in tr- o groa p ă p lin ă cu cărb u n i aprinş i. D rep t u rm are a
înneb u n it. D in tre toţi zeii d oa r lu i Z eu s i- a fos t m ilă de
ix ion şi a con s im ţit să - l p u rifice şi să- i red ea sănătatea,
în s ă el s- a d oved it nerecu noscător, în d ră gos tin d u - s e d e H era
şi în cercîn d s- o silu iască. D ar Z eu s p revă zu s e n elegiu irea
şi plăs m u is e u n n or cu în fă ţiş a rea zeiţei. Ix io n s-a u n it cu
această fa n tom ă , d în d na ş tere ra sei cen ta u rilor. Z eu s l- a
condamnat, legîndu - 1 de o roată în flă că ri, pe ca re a
lans at- o să se în vîrtă de- a pu ru ri în spaţiu .
43 A ten a exp rim ă , nu anţat, id eea că u n ju d ecă tor in d ivid u a l,
fie m u ritor, fie zeu, nu este în măsu ră să d ecid ă în cau za
lu i O reste, ci d oa r — aşa cu m va a ră ta m a i d ep a rte — o
in stanţă colectivă , un trib u n al.
44 P r ob ele şi m ă rtu riile în procesele crim in a le se depu neau
sub p res ta re d e ju ră m în t.
45 E rin iile, p lă s m u iri din p rim a gen era ţie d ivin ă , era u apă­
ră toa rele d rep tu lu i a rh a ic (în virtu tea căru ia, în m a terie
de crim ă, ispăşirea, cu p ron u nţa t ca ra cter ritu a l, în semna
„s în ge pen tru s în ge“) fa ţă de nou l sistem ju r id ic în tem eia t
pe ord in e şi raţiu ne, rep rezen ta t d e A p olo, fiu l lu i Zeu s
O lim p ia n u l. D in pu n ctu l d e ved ere a l E r in iilor, ca re apă­
rau s ta b ilita tea fa m iliei, crim a cea mai a b om in a b ilă este
p a ricid u l şi ea nu poa te fi ispăşită p rin s a crificii p u rifi­
catoare.
46 D e la m ainom ai, a în n eb u n i; fem ei cu prin se d e en tu zia s­
mu l şi fu ria d elira n tă a cu ltu lu i dionis iac. E rin iile C oru lu i
se nu mesc p e ele în s ele M en a d ele a d ică S m in titele, Z ă lu d ele.
47 C h ia r şi în ord in ea d ivin ă , cu a tît m a i m u lt în cea socială,
treb u ie să domnea scă măsu ra şi nu ca p riciile, ex tr a va ­
ga n ţele şi n e- legiu irile p u terii.
48 în u ltim ele dou ă s trofe este a firm a tă ia ră şi apăsat o id ee
scu mpă lu i E schil, anu me, că îm b ogă ţirea , mai a les cea
izb u tită rep ed e şi pe căi du b ioase, rep rezin tă o gra vă
hy bris, care du ce la p ieirea nesăb u itu lu i, con cretiza tă a ici
p rin fru m oa s a im a gin e a coră b iei ce se s fă rîm ă d e stînca
su b marină.
49 Tiren ien ii, a dică etru scii, locu itorii Tir en iei (E tru riei) erau ,
du pă u nii, in ven ta torii trom p etei. Trom p eta cu noscu tă sub
d en u m irea d e tiren ia n ă era un in stru m en t lu ng, cu p a vi­
lion u l răsu cit (A . J. Rein ach ).
50 La lu pte, ca re se desfăşu rau în trei ru nde, era d ecla ra t
în vin gă tor cel ca re îşi cu lca de trei ori a d vers a ru l la
pămînt.
51 A p olo se p rezin tă p e sine ca u n in term ed ia r în tre voin ţa
lu i Z eu s şi s orţile m u ritorilor.
52 A m a zoa n ele alcătu ia u un trib de fecioa re ră zb oin ice, lo ­
cu ind p e coastele ră să ritene a le H ela d ei şi în A s ia M ică .
E le îş i tăiau sinu l drept, ca să poată tra ge m a i b in e cu
arcu l.
53 P ă r er e comu nă cu o teorie fiziolog ică a lu i A n a xa gora s .
54 P a lla s A ten a s-a născu t gata în a rm a tă d in cap u l lu i Zeus.
55 A ţen ien ii, du pă nu m ele u nu ia d in tre străm oşii m itici, ta tăl
lu i Tezeu .
56 A reop a gu l a fos t p rim a in s titu ţie ju rid ică a tenia n ă în ­
tem eia tă pe colin a lu i A res (A re ios - păgos ) pen tru a da
h otă rîri în ca zu rile d e om u cidere. V ers u rile se referă , mai
dep arte, la un episod ob scu r d in ră zb oiu l m itic d in tre a te-
n ien ii, condu şi d e Tezeu , şi A m a zoa n e. In s ta la rea tru p elor
de A m a zoa n e pe A reop a g p a re să fie in s p ira tă m a i d egra b ă
din ră zb oa iele m ed ice cînd, în anu l 480, p erş ii au asedia t
A crop ola .
57 S e cons idera că s ciţii şi d orien ii d in P elop on es su nt înzes­
traţi, în mod exem p la r, cu sim ţu l d rep tă ţii şi că au in s ti­
tu ţiile cele mai b in e în tocm ite.

219
58 B as ileu tesalia n, fiu l lu i C reteu s şi ta tă l lu i A d m et. In
p rea jm a m orţii sale, A p olo a în ş ela t M oirele (Pa rcele),
îm b ă tîn d u - le cu vin , şi a ob ţin u t d e la ele în voirea ca în
locu l lu i P h eres să m oa ră o a ltă persoană. A lces ta , soţia
lu i A d m et, p rim eş te să se su b stitu ie socru lu i său şi să
des cind ă în lu m ea lu i H ades. S u b iectu l este tratat, de
E u rip id e, în tra ged ia A lces ta.
59 A p o lo a fos t s ilit — d rep t isp ă şire p en tru u cid erea C iclo­
p ilo r — să slu jea scă la un m u ritor. A s tfel a in tra t ca
pă stor la cu rtea lu i A d m et, ca re s- a d oved it a fi un stăpîn
generos.
60 P a lla s a fos t zeiţa fecioa ră p rin excelen ţă .
61 A lu zie s tră vezie la tra ta tu l d in tre A rg os şi A ten a din
anu l 461. D u pă u nii, 'Eschil, a vîn d în ved ere im p lica ţiile
acestei a lia n ţe, a m u ta t ca p ita la A tr izilo r de la M yk en e
u nd e fu sese în fa p t — du pă cu m au d oved it m a i tîrziu şi
d es cop eririle a rh eologice a le lu i H ein rich S ch liem a n n — la
Argos .
62 Tem p lu l E rech teion p e A crop ole, în ch in a t regelu i ctitor al
cetă ţii, lu i E rechteu , celu i născu t d e G a ia . D u pă M a zon ar
fi vorb a des pre însăşi cetă ţu ia A crop olei, sediu l vech ilor
regi ai A ten ei.
63 Pu terea b inecu vântată a E rin iilor — ca şi a a ltor d ivin ită ţi
a le pă m în tu lu i — u rm ea ză să a s igu re b elş u gu l recoltelor,
tu rm elor d e a n im a le şi a le vlă s ta relor omeneşti.
64 C oru l se r eferă la m in ele d e a rgin t a le A tticei, u na din
b ogă ţiile statu lu i, cons iderată d a r a l zeilor.
65 Ca şi E rin iile, M oirele su nt fiicele N op ţii, ză m is lite la
începu tu ri, fă ră tată.
66 C el ca re ocroteşte a d u n ă rile p u b lice (d e la agora) în care
se lu au d eciziile p olitice şi ju d icia re şi, b in eîn ţeles, se ţineau
discu rsu ri.
67 P oetu l ia p oziţie îm p otriva ră zb oiu lu i civil, ca re sleieşte
ţara. L eg ea ta lion u lu i, în virtu tea că reia fa m ilia victim ei
treb u ia să se ră zb u n e asu pra u cigaşu lu i, în treţin ea un la nţ
de ven d ete şi du cea la is tovirea cetă ţii. E ra fires c ca
statul să p reia sarcina p ed ep s irii vin ova ţilor, p rin trib u ­
n alu l p en a l in s ta la t d e A reop a g, ca re în tim p u l lu i Eschil
p ron u nţa s en tin ţe în ca u zele de crim ă cu prem ed ita re.
68 A lt rege legen d a r al A tticei, fiu — ca şi E rechteu — al
G liei.

226
69 S e p a re că p roces iu n ile cu torţe fă cea u p a rte din cu ltu l
atenian al E rin iilor. Acestea , ven era te mai degra b ă ca
zeiţe b in evoitoa re ( E um enid es ), şi ca red u ta b ile, augu ste
(Se m nai), a vea u un sanctu ar in tr- o crăpă tu ră adîncă, la
p oa lele A reop a gu lu i.
70 Fru ntea, elita ţă rii. D in sacru l cortegiu a lcă tu it a ici rezu lta
că fă cea u p a rte m a i cu seamă fem eile.
71 A tît tă cerea, cit şi ch iotu l p relu n g des pre ca re cîn tă A la iu l
rep rezin tă m om en te ritu ale. O asem enea cerem on ie se des­
făşu ra anu a l la A ten a , noaptea, în recu legere, la lu m in a
torţelor.
72 A la iu l fa ce elogiu l pă cii în ch eia te în tre E rin ii şi a ten ien i
şi, mai deasu pra lor, în tre Z eu s şi S oartă. O rd in ea veche,
n ecru ţă toa re a M oirei şi a E rin iilor, şi ord in ea nouă, m a i
ra ţion a lă a O lim p ien ilor, au fos t îm p ă ca te p e A reop a g, de
o in stanţă mai m u lt omenească d ecît d ivin ă .
 C U PRIN S

AG AM E M N O N
H O E FO RE LE .
E U M E N ID E L E
N ote
 Lector : FLORIN CHIRIŢESCU
Tehnoredactor : NICOLAE ŞERBANESCU
Tiraj 29 470 ex. broşate. B un de tipar 7.08.1979.
Coli tipar 14.
Tiparul executat sub comanda
nr. 153 la
întreprinderea poligrafică
„13 Decembrie 1918“ ,
str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97
Bucureşti,
Republica Socialistă România