Sunteți pe pagina 1din 2

ÎMPĂCAREA DINTRE PETRU RAREȘ ȘI SULTANUL SOLIMAN CEL MĂREȚ

În vremurile de demult Moldova a fost ”Cum ai ajuns aici? se ară tă uimit şi furios
condusă şi de un voievod numit Petru Rareş, care era sultanul. N-ai auzit de jură mâ ntul meu?” ”Am auzit, a
fiul lui Ştefan cel Mare. Moştenise de la pă rintele să u spus Petru Rareş. Dar mai ştiu că mă ria ta eşti nu
vitejia, bă rbă ţia în luptă şi înţelepciunea în ocâ rmuire. numai viteaz, ci şi foarte înţelept. Nu cred că ai să mă
Toţi se minunau de frumuseţea şi de vorba lui striveşti în copitele armă sarului, înainte de a-mi
iscusită . De asemenea, inima lui bă tea cu mare asculta pă sul pentru care am venit la mă ria ta”.
dragoste pentru ţară . A câ rmuit poporul bine şi cu În adevă r, vă zâ ndu-i înfă ţişarea plă cută ,
dreptate. În ră zboaiele purtate cu duşmanii, a câ ştigat frumoasă , ţinuta demnă , bă rbă tească , auzindu-i vorba
stră lucite victorii. Dar câ nd asupra ţă rii a venit, cu meşteşugită , înţeleaptă , Soliman sultan şi-a înfrâ nt
armată multă , sultanul Soliman cel Mă reţ, boierii l-au furia şi l-a ascultat.
tră dat pe vodă Rareş. Ei au deschis porţile cetă ţii Petru vodă a vorbit despre nevrednicia
Suceava şi l-au primit pe Soliman. Acesta a pus domnitorului pus în Suceava, despre mişeliile lui cele
domnitor peste ţară pe unul din boierii tră dă tori, cu multe şi pă gubitoare norodului, despre suferinţele
scopul de a-l prinde pe Petru Rareş şi a-l ucide. Ce-a ţă rii. Şi a încheiat vorbirea cam aşa: ”Mai multe
fă cut Rareş, în asemenea primejdie? S-a adă postit foloase ai avea, mă rite sultan, din prietenia şi pacea
într-o cetate din munţi, numită Ciceu. Duşmanii l-au cu ţara mea, decâ t din uciderea mea şi din jefuirea
urmă rit îndeaproape. Dar el a închis porţile cetă ţii şi, norodului româ n. Eu mă dă rui acestei împă că ri şi
cu straja credincioasă lui şi doamnei Elena, s-a apă rat prietenii; îngă duie-mi să mă întorc în ţara mea, s-o
acolo mai bine de un an. În acest timp a aflat că conduc spre folosul norodului şi al lumină ţiei tale”.
domnitorul pe care sultanul Soliman cel Mă reţ, în Cucerit de puterea şi adevă rul vorbelor lui
înţelegere cu tră dă torii, îl lă sase în Suceava, iefuia şi vodă Rareş, Soliman sultan a simţit că i se înmoaie
batjocorea ţara şi se purta foarte ră u cu poporul. Şi inima şi-i dă dreptate, în sinea lui. Dar, deodată , şi-a
atunci ce a fă cut Petru Rareş? S-a sfă tuit cu doamna amintit că a jurat să -l calce în copitele armă sarului.
Elena, care i-a zis: ”Altă scă pare pentru ţară nu-i, ”Îmi pare ră u, dar trebuie să -mi ţin jură mâ ntul!”, a zis
mă ria ta, decâ t să te împaci cu sultanul”. ”Aşa gâ ndesc el, cu oarecare pă rere de ră u. ”Îl ţii, mă ria ta”, l-a
şi eu; dar pentru asta trebuie să mă duc la el, în încredinţat Petru Rareş. ”Dar cum crezi că mai scapi
palatul lui”.”E cu primejdie, mă ria ta: ca şi cum te-ai cu viaţă de sub copitele armă sarului meu?” a întrebat
bă ga, de bună voie, în gura leului. Ştii doar că sultanul sultanul. ”Scap, mă rite, dacă faci cum te povă ţuiesc
a jurat să te strivească în copitele calului”… ”N-am eu”. ”Cum?” ”Eu intru sub podul cel de marmură din
încotro, doamnă . Trebuie să mă duc!”… curtea palatului; mă ria ta încaleci armă sarul cel focos
Şi lă sâ nd-o pe Elena doamna să conducă cu care mergi la ră zboaie şi treci, în trap şi-n galop, de
apă rarea Ciceulul, Rareş s-a îmbră cat ca slujitor, a şapte ori încolo şi-ncoace, pe pod. Eu aud copitele
luat cu el multe pungi cu galbeni, a ieşit pe ascuns din calului deasupra mea şi-mi tem zilele. Aşa se cheamă
cetate şi, cu nume schimbat, a că lă torit pâ nă la că mă ria ta împlineşti jură mâ ntul, iar eu nu pier
Istanbul, la palatul sultanului. strivit în copite de armă sar împă ră tesc: mă apă ră
Pe drum a trecut prin multe peripeţii. Şi de podul”. Tare s-a minunat sultanul de isteţimea
multe ori era să -şi piardă viaţa. Dar îndră zneala şi voievodului româ n. S-a bucurat, a râ s, a încă lecat
dibă cia l-au scos la liman. armă sarul şi a trecut de şapte ori, în galop, pe podul
Câ nd a ajuns la palatul sultanului, s-a sub care intrase Rareş.
îmbră cat în straie domnesti şi s-a ară tat unui slujitor, Apoi, descă lecâ nd, i-a zis: ”Eşti teafă r şi
zicâ nd: ”Sunt Petru vodă Rareş de la Moldova şi slobod. Du-te la Suceava şi stă pâ neşte ţara cu
doresc a vorbi cu mă ritul sultan”. înţelepciune; iar mie prieten să -mi fii”.
Slujitorului turc nu-i venea să creadă : ”De Astfel, spre marea uimire a tră dă torilor,
unde vii? Ai că zut din senin? Te vâ r la închisoare”… Petru Rareş a venit iar domnitor în Moldova. Aici a
După multă tâ rguială , după ce a primit o să vâ rşit multe lucruri bune şi de laudă . Ca şi pă rintele
pungă cu galbeni, acel slujitor turc l-a înfă ţişat să u, Ştefan cel Mare, a înă lţat zidiri frumoase care se
sultanului pe vodă Rareş. pă strează pînă în ziua de azi.

S-ar putea să vă placă și