CURAJUL ȘI PUTEREA LUI ION VODĂ

Poate n-aș fi povestit nimi despre Ion Vodă , că lcat jură mâ ntul. A fă cut anume semn unor slujitori,
dacă Andrei, prietenul Oanei și al Dorinei, nu m-ar fi care l-au prins şi i-au legat mâ inile şi picioarele de
întrebat: cozile a patru camile. Lovite cu biciul, aceste animale
– Bunicule, toți voievozii noștri au fost puternice au tras în patru direcţii, sfâ şiindu-l pe Ion
oameni voinici și viteji? vodă de viu în patru bucă ţi. Nu se putea închipui o
– Nu, Andrei, an ră spuns eu. Cei mai mulți, la pedeapsă mai cumplită şi mai nedreaptă .
înfă țișare, au ară tat ca noi toți, doar poate mintea le Pentru că a luptat îndră zneţ cu un duşman
era mai ageră . Unii însă au fost și foarte puternici. De care asuprea ţara şi nu s-a temut nici de moarte,
pildă Ion Vodă , domn în Moldova. Se spune că avea istoria îi spune Ion vodă cel Viteaz şi-l cinsteşte ca pe
atâ ta putere, încâ t frâ ngea potcoava în mâ ini. Pentru unul din cei mai stră luciţi eroi ai poporului nostru.
că a pedepsit cu moartea câ ţiva boieri tră dă tori, unii
i-au zis Ion vodă cel Cumplit. Dar istoria îl laudă şi-i
zice Viteaz, pentru că a încercat încă o dată să scape
ţara de sub stă pâ nirea sultanului. Cu puţini oşteni,
dar îndră zneţi ca şi dâ nsul, a cucerit două victorii
împotriva unor armate turceşti trimise de sultan în
Moldova să -l ră pună şi să -l alunge de la câ rma ţă rii.
În bă tă lia de la Jilişte un oştean a spus: „Ne
batem cu duşmanii fă ră câ rtire, Mă ria ta, dar am vrea
să ştim câ t sunt de mulţi„.”Îi vom numă ra în luptă !” i-a
ră spuns voievodul.
În toiul bă tă liei, unul din cele cinci tunuri din
oştirea lui era gata să cadă în mâ inile duşmanilor.
Tunul era aşa de greu, că nici zece oşteni nu-l puteau
urni din loc. Dar încă să -l mai urce la deal, acolo unde
era porunca. Vă zâ nd aşa, Ion Vodă a înşfă cat funiile ce
legau tunul şi l-a tâ râ t, singur, pâ nă sus, pe un deal,
unde tunarii l-au şi aşezat în bă taie, au tras bombă
după bombă şi au fă cut mare pră pă d în râ ndurile
duşmanilor.
În altă bă tă lie armata turcească , foarte
numeroasă , a înconjurat cu totul oastea lui Ion Vodă .
Vă zâ nd aşa, româ nii au să pat şanţuri şi s-au apă rat în
ele multe zile, nimicind numeroşi duşmani. Dar, fiind
vară şi secetă mare, n-au mai avut nici hrană nici apă .
Şi dacă de foame mai puteau rabda, setea îi istovea.
Ajunseseră aşa că întindeau că mă şile noaptea pe
pă mâ nt să le umezească roua, iar dimineaţa o sorbeau
cu buzele arse de sete.
Câ nd a înţeles că nu mai este nici o scă pare,
Ion vodă s-a predat. A cerut doar ca el să fie dus în
faţa sultanului, iar vitejii lui oşteni să fie lă saţi slobozi
să meargă fiecare la casa lui. Dorind să încheie câ t mai
repede o bă tă lie care-i secera şi lui mulţi ieniceri,
paşa turc a jurat că va face aşa cum a cerut voievodul
româ n. Dar câ nd l-au vă zut câ t de mâ ndru şi voinic
ară ta, turcii s-au cam înfiorat de frică , iar paşa şi-a