SINTAXA 5

Precizează felul propozițiilor subordonatoare:

1. Nu-i cunosc pe toți câți au să vină de ziua tatălui meu, care este de Sfântul Ștefan.

2. Cred că drumețul nu cunoștea ținuturile spre care călătorea și despre care cerea mereu informații celor ce se
afla în preajma sa.

3. Observația că în desenul pe care l-a făcut n-a folosit decât culori reci este interesantă.

4. Leagănul unui râu e o dinastie, căreia numai erele geologice pot să-i curme domnia.

5. Când brazii încep să se rărească, refuzând parcă să respire același aer cu arborii a căror frunză îngălbenește si
cade. Oltul poate socoti că a încheiat traversarea Carpaților.

6. Simina îi spune că nici nu știa cum să-i spună ce mult îi plăcea că duminică după-masă oamenii se îmbrăcau
cu ce aveau ei mai bun și se duceau devale, de fapt, în centrul satului…

7. Întrebat dacă nu bănuiește ca birtașul de la Moara cu noroc era înțeles cu Săilă Sincu Buză-Ruptă, Lica
răspunse că nu crede că aceștia să fi fost oamenii cu fețele acoperite ce l-au călcat pe arendaș.

8. Odinioară el credea că omul poate să facă și să desfacă; acum simțea că toate vin cu întâmplarea și se
mulțumea cu puținul bine de care avusese parte.

9. Aș fi vrut să-i pun din nou în vedere că nu putea să intre și să rămână la mine când nu sunt acasă, dar mi s-a
părut că mânia mea i-ar sfărâma nervii, că l-ar deprima ca o insultă nemeritată.

10. Își dădea seama că iubirea aceasta îl depărtează de toate credințele și năzuințele lui și totuși simțea că fără
de ea i s-ar istovi inima și viața însăși și-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fără margini.

11. El ar vrea să afle de ce, după lumina zilei, a coborât întunericul , dar ,aducându-și aminte de existența sa,
stăruie să i se lămurească mai întâi misterul acestei necontenite cugetări.

12. Când nu mai poți să-ți salvezi sufletul, speri măcar să-ți salvezi numele. Oare uzurpatorul care avea să-și
asigure o poziție privilegiată în univers ar fi reușit aceasta fără voința de a face să se vorbească despre el?

13. Niciodată însă nu-mi închipuisem că vânatul nu vine spre pușca mea din pricina lui și abia acum băgam de
seamă că în pădurea aceea eu eram un dușman ca și lupii vânători.

14. Dacă vede că-s o femeie sărmană și c-o casă de copii, apoi trebuie să-și bată joc de casa mea?

15. În cele din urmă premiantul tuși și începu să spună o poezie, dar nu izbuti să recite decât două-trei versuri…
 SINTAXA 6

Precizează felul propozițiilor subordonatoare:

1. - Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vreo doftoroaie
undeva, să se caute.

2. Când vei ajunge și tu odată mare și tare, ...vei crede celor asupriți și necăjiți, pentru că știi acum
ce e năcazul.

3. În gând își zicea că nici o meserie nu-i mai frumoasă pe pământ ca aceea de a desțeleni mintea
tinerelor vlăstare omenești.

4. Dar a găsit nimica toată, căci furnicile parcă intraseră în pământ; s-au mistuit, și nu știa ce s-au
mai făcut.

5. Te-am ruga, mări, ruga,/ Să-mi trimiți pe cineva / Ce-i mai mândru-n valea Ta.

6. Șoseaua se încolăcește între Olt și dealurile care se ridica unele peste altele in înălțimi și albastre.

7. Dar lumea izbucni într-o priveliște de basme pe care nimeni n-ar fi putut sa creadă aievea …. Cât
vedeai cu ochi pământul era o mare de jăratec care sclipea neîncetat , căruța nu mai avea decât
trei cai adică doi înainte și unul la oiște pe care el era calare .

8. Acolo se întâlni cu zmăul...rătăcind ca un besmetic și neștiind cum să facă ca să aducă herghelia.

Îi spuse ca mă-sa crăpase de necaz, pentru că nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui.

9. Și iată ca într-o zi las din nevoie zgomotele nedezlușite ale orașului nostru..., dorind sa știu ce fac
prietenii mei cei buni.

10. Când veni vremea a merge la război, iată ca se înfățișa la împărat și argatul,ginere-său și ceru să-l
ia și pe dânsul la război.... Împăratul și ginerii cei marii îl înfruntară, zicându-i să-i lase în pace.

11. -David al meu are de gând să mă bage de vie în mormânt cu apucăturile lui, cum văd eu. Iaca ce
rană-i pe dânșii, sărmanii băieți!

12. N-auzisem până atunci legenda celor două poieni și nu știam cine a fost Gratie și Palamon.
 SINTAXA 7

Precizează felul propozițiilor subordonatoare:

1. În bârlogul lor , mormăitorii urși au încetat să își mai sugă unghiile. Ei știu că vine timpul
florilor, al albinelor si al mierii.

2. Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul Bobotezii.

3. Și eu trec de-a lung de maluri, /Parc-ascult si parc-aștept/ Ea din trestii să răsară....Și să-mi cadă
lin pe piept

4. Aș fi dorit ca bisericuța din Răzoare să-mi iasă înainte mai curând.

5. Mam-mare așază frumușel beretul lui Goe....îl întreabă dacă îl mai doare nasul.

6. Am jurat ca peste dânșii să trec falnic , fără pas.

7. Ipate însă era mâhnit pentru pierderea lui Chirică....și nu știa unde l-ar găsi ca să-i mulțumească
pentru atâtea binefaceri.

8. Frica îi sfâșia inima, dar, in în același timp, îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului
care îl lasă să fie măcelărit de banda răsculaților.

9. Tudor chema pe panduri, pe plăieși și pe toți câți mai aveau o schinteie de bărbăție în piept: la
viață și la moarte.

10. Găsește acolo căruța tocmită, în care aveau să înceapă în voie, alături de dânsa, și o bună prietină
cum era cucoana Maria.

11. Până una alta, își căutară culcuș unde sa mâie peste noapte.

12. -Apoi, domnilor, era odată un ciubotar. Si ciubotarul acela a plănuit într-o zi să facă o pereche de
ciubote cum n au mai fost pe lume.

13. Acu ,nu de mult, tot pe aceeași cale și tot către acel locaș ,mergea în tăcere și nebăgat în seamă
dricul modest in care erau rămășițele pământești ale poetului Alexandrescu. .Mi am amintit că
pentru marele poet era momentul când răsărea ziua din care începea a trăi și a trăi etern in inima
și în memoria românilor.

14. Bulgarii din sat n au primit cu bucurie vestea că ne batem cu bulgarii de dincolo de graniță.

15.