DRAGOȘ CEL MÂNDRU CA SOARELE

Acum, dragii mei, după ce ați auzit povestiri Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe şi a
cu vreo trei voievozi: Gelu Româ nul de pe Someș, ajutat pe româ nii din această parte a ţă rii să -i alunge
Menumorut din Crișana și Basarab de la Argeș, din pe tă tarii cel ră ufă că tori. Câ nd s-a întors din luptă ,
Ț ara Româ nească , ce ați zice dacă v-aș povesti și de biruitor, româ nii l-au ales voievod şi l-au poftit să
un al patrulea voievod? Vreți s-auziți? conducă această parte din ţară , pe care au numit-o tot
– Vrem! Vrem! au strigat Oana și Andrei, iar Moldova, de la numele râ ului.
Dorina, mai curioasă a și întrebat: Pentru că i-a scă pat de primejdia tă tară
– Cum îl chema și ce ispră vi a fă cut acel româ nii i-au fă cut acelui voievod un câ ntec, care
voievod? începe așa:
– Tocmai asta voiesc a vă spune: îl chema ”Dragoș, mâ ndru ca un soare
Dragoș, și tră ia în acea parte din Româ nia care se A plecat la vâ nă toare,
numeşte Maramureş. Era bun gospodar şi câ rmuitor Ghioaga și să geata lui
dibaci, dar şi meşter vâ nă tor. Îi plă cea tare mult să Fac pustiul codrului…”
vâ neze zimbri, urşi, cerbi, că prioare, mistreţi şi lupi. Dragi copii, Oana, Andrei și Dorina au învă țat repede
Povestea spune că , umblâ nd el la vâ nă toare, a aceste versuri din câ ntecul lui Dragoș Voievod. Dacă
auzit că fraţii lui, româ nii de la ră să rit de munţii vă plac, învă țați-le și voi.
Carpaţi, de pe valea râ urilor Siret şi Prut, sufereau
mult din pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau tă tarii.
Aceştia erau pe atunci, un neam de oameni care tră iau
numai din razboaie şi din ceea ce luau de la alţii. Se
ştia că nu-i întrecea nimeni la că lă rie. Nă vă leau pe cai
iuţi ca vâ ntu. Loveau cu nişte să bii curbate numite
iatagane, iar să geţile repezite din arcurile lor ţâ şneau
ca gâ ndul şi nimereau drept în ţintă . Pe cap purtau
că ciuli mari, din blană de oaie, iar de apă rat se apă rau
cu scuturi rotunde din fier. Conducă torul tă tarilor se
numea han sau han-tă tar.
Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut
munţii la ră să rit, ca să -i ajute în lupta cu tă tarii. Prin
munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor să i, a ieşit un
bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu coarne
ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu pă r lung
negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu nă ri largi.
Întâ i l-a simţit că ţelandra lui Dragoş, numită
Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el, lă trâ nd ascuţit.
Dar oricâ t de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a ochit
cu să geata şi l-a înţepat cu suliţă . Ră nită , plină de
sâ nge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pă durea cu
arbori înalţi. Ba, a trecut şi un râ u cu apă mare; Molda,
după dâ nsa, gonea, gonea din ră sputeri s-o prindă .
Dar râ ul fiind adâ nc şi valurile lui repezi, biata
că ţelandră Molda s-a înecat.
Că lă ri, Dragoş cu vitejii lui au trecut râ ul, au
lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfâ rşit, l-au
doborâ t. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această
biruinţă , dar mult i-a pă rut ră u de pierderea
că ţelandrei. În amintirea ei a numit acel râ u Moldova.