Sunteți gata să descoperiți care au fost

întemeietorii țărilor românești?

Pregătiți-vă fișele și fiți atenți la detalii

pentru a le completa. Să pornim la drum,
prin istorie!
Cum arăta lumea acum 1200 de ani?

Pe teritoriul României pe care o cunoaștem astăzi, dar în urmă cu 1200 de ani, în Evul
Mediu, oamenii vorbeau aceeași limbă, dar erau împărțiți în așezări mici, multe dintre ele
ascunse prin păduri pentru a nu cădea pradă populațiilor migratoare care treceau prin acele
locuri. Aceste așezări se numeau obști și erau conduse de un jude sprijinit de sfatul
bătrânilor.

Când mai multe obști și-au unit puterile și au ales un conducător comun, s-au format
cnezatele. În cele din urmă, prin unirea mai multor obști și cnezate s-au format
voievodatele. Conducătorii lor se numeau voievozi.

De unde cunoaștem aceste detalii în ziua de astăzi?

Gelu, Glad și Menumorut

Gelu era voievod al Transilvaniei, Glad era voievod al Banatului iar Menumorut al
Crișanei. Bogăția acelor locuri a fost râvnită de o căpetenie a ungurilor, deoarece se
spunea că „pământul e udat de cele mai bune râuri, că din nisipurile lor se culege aur, că
de acolo se scoate sare și că românii nu au alte arme decât arcul și săgețile”, istorisea
cronica maghiară scrisă de Anonymus.

În decursul următoarelor secole, ungurii au trimis sași și secui în Transilvania, pentru a

alege din rândul lor oameni cu funcții de conducere, pentru a dezvolta economia și nu în
ultimul rând, pentru a asigura controlul asupra ținuturilor cucerite.
Basarab I

Poză accesată pe Wikimedia Commons (CCO)

Înapoi
După cucerirea Transilvaniei, ungurii au dorit să ajungă și în ținuturile de la sud de Munții
Carpați. Acolo erau mai multe voievodate și cnezate, de la munți până la Dunăre, care au
fost unite într-o singură țară numită Țara Românească de Basarab I. Acesta și-a păstrat
funcția de conducere deoarece a recunoscut stăpânirea Ungariei.

Cu toate acestea, regele Ungariei din acele timpuri a vrut să cucerească Țara Românească.
Basarab i-a oferit o ofertă generoasă de pace, dar regele nici nu a vrut să audă. Dar în
acele vremuri, oamenii călătoreau pe jos sau pe cai și nu puteau căra multe provizii cu ei.
Armata maghiară se baza pe hrana pe care o găsea pe drum, dar Basarab a dat ordin să se
ardă pământul din fața invadatorilor iar aceștia începeau să sufere de foame.

Basarab I
Basarab I

În cele din urmă, regele Ungariei a dat ordin de

retragere, dar pe drumul lor înapoi, într-o vale
îngustă, Basarab și oastea sa le-a întins o
capcană: îi loveau de sus cu săgeți, pietre și
lemne. Astfel, în urma luptei victorioase,
cunoscută ca bătălia de la Posada, Țara
Românească și-a câștigat independența.

Poză accesată pe Wikimedia Commons (CCO)

Bătălia de la Posada
Dragoș

Poză accesată pe Wikimedia Commons (CCO)

La câteva sute de ani de la cucerirea Transilvaniei

de unguri, regele Ungariei l-a trimis pe Dragoș, un
voievod din Maramureș, să lupte împotriva tătarilor
care încercau să avanseze la est de Munții Carpați.
După ce a eliberat românii din acele locuri de
teroarea atacurilor, Dragoș a rămas acolo la
conducerea mărcii de apărare.

După moartea lui Dragoș, un alt voievod

maramureșean pe nume Bogdan s-a ridicat
împotriva regelui Ungariei și s-a dus în estul
Munților Carpați de unde a preluat puterea
Moldovei de la urmașii lui Dragoș. Acesta a luptat
împotriva regelui Ungariei și a obținut
Dragoș, descălecatul independența Moldovei.
Moldovei
Dragoș

O legendă spune că voievodul Dragoș a fost atras

în pământurile Moldovei de un zimbru mare și
impunător. El a urmărit animalul până lângă o apă
unde a reușit să îl ucidă. Apoi, a dat nume acelei
ape și acelor ținuturi după numele cățelușei sale
iubite, Molda. Așa a apărut numele Moldovei iar
legenda grăiește și de pe pecetea Moldovei pe care
stă un cap de zimbru, căruia i s-a mai spus cap de
bour.

Poză accesată pe Wikimedia Commons (CCO)

Dragoș, descălecatul
Moldovei