Proiect

Tema: Întemeierea Țării Moldovei

La: Istorie

Al elevului: Țenu Bogdan

Clasa a VI-a “A”

Chișinău 2022
Cuprinsul:

1. Introducere;

2. Date istorice despre întemeierea Țării Moldovei;

3. Legenda întemeierea Țării Moldovei;

4. Concluzie;

5. Bibliografie.

1. Introducere:
 La începutul mil. al II-a la Est de Carpați apar formțiuni statale incipiente;
Localnicii era numiți - vlahi, volohi, schismatici;
La sfârșitul sec. al XIII-lea situația politică în această regiune era stabilă, deoarece regatele
mari vecine erau ocupate cu alte războaie interne sau externe;

2. Date istorice despre întemeierea Țării Moldovei

Exista pareri că Bogdan I este Întemeietorul Țara Moldovei de sine stătătoare (adică ca și
stat separat si independent). Acesta a domnit intre anii 1359-1365.

Bogdan I era voievod al volohilor (adica românii) din Maramureş, care s-a rasculat contra
regalităţii maghiare. Urmat de mai mulţi conaţionali ai săi, trece Carpaţii, il înfrînge pe Balc –
voievod susținut de regele maghiar, care domnea în acea regiune. Bogdan I, își impune
autoritatea si altor voievodate din văile rîurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava, le mobilizează la
luptele împotriva maghiarilor care doreau să-şi supune Ţara Moldovei. Moldovenii şi-au apărat
libertatea, și datorită lui, Moldova şi-a obţinut independenţa. Prin actul său din 2 februarie 1365
regele Ungariei - Ludovic de Anjou - a marcat neputinţa de a recuceri Moldova, confirmînd că
nu pretinde la Ţara Moldovei.

În acest document oficial din 2 februarie 1365, regele Ungariei recunoşte eşecul politicii
sale de a supune Moldova si deplînge soarta supusului său - voievodul Balc din voievodatul est-
carpatic. Totodata, acest document semnifică, pe de o parte, și biruinţa definitivă a voievodului
moldovan Bogdan și adevereşte existenţa Statului de sine stătător ̶ Țara Moldovei.

3. Legenda întemeierea Țării Moldovei

Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România care se
numeşte Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi meşter vânător. Îi plăcea tare
mult să vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare, mistreţi şi lupi. Legenda spune că, umblând el la
vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la răsărit de munţii Carpaţi, de pe valea râurilor Siret
şi Prut, sufereau mult din pricină că-i jefuiau şi-i ucideau tătarii. Aceştia erau pe atunci, un
neam de oameni care trăiau numai din razboaie şi din ceea ce luau de la alţii. Se ştia că nu-i
întrecea nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu. Loveau cu nişte săbii curbate numite
iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor ţâşneau ca gândul şi nimereau drept în ţintă. Pe
cap purtau căciuli mari, din blană de oaie, iar de apărat se apărau cu scuturi rotunde din fier.
Conducătorul tătarilor se numea han sau han-tătar.

Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute în lupta cu
tătarii. Prin munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un zimbru, mai mare ca un taur,
cu coarne ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu păr lung negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu
nări largi. Întâi l-a simţit căţelușa lui Dragoş,  numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el,
lătrând ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu
suliţă. Rănită, plină de sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi. Ba, a
trecut şi un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar râul
fiind adânc şi valurile lui repezi, biata căţelușă Molda s-a înecat. Dragoş cu vitejii lui au trecut
râul, au lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfârşit, l-au doborât. Foarte mult s-a bucurat
Dragoş de această biruinţă, dar mult i-a părut rău de pierderea căţelușei. În amintirea ei a numit
acel râu Moldova.

Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe  şi  a ajutat pe românii din această parte a ţării să-i
alunge pe tătarii cei răufăcători. Când s-a întors din luptă, biruitor, românii l-au ales voievod şi
l-au poftit să conducă această parte din ţară, pe care au numit-o tot Moldova, de la numele
râului. Capul zimbrului a devenit un element din Stema de Stat a Moldovei și se regăsește si în
centrul Drapelului Republicii Moldova, pe culoarea galben a tricolorului.

4. Concluzie
Dragoș este prezentat drept primul voievod al Moldovei în mai multe variante ale cronicilor
Ţării Moldovei. Lui i se atribuie rolul de descălecător al Moldovei, iar începutul domniei lui
este plasat, de regulă, la 1359, având o durată de doar doi ani. De fapt, mai mulți istorici sustin
că Dragos a fost numit voievod de către regele ungar al noului Voievodat format în Valea
Moldovei. Astfel, el devine primul domn, vasal al regelui Ungar. Menirea lui era de fapt să
păzească aceste teritorii de invaziile tătarilor și de răscoalele locale.
Bogdan I a domnit intre anii 1359-1365 (sau in alte izvoare istorice dateaza 1363-1367).
Bogdan I, este primul domn de sine stătător al Moldovei independente, si s-a proslăvit prin
luptele sale pentru asigurarea independenţei politice şi spirituale a Ţării Moldovei. El a
contribuit la consolidarea ei ca stat suveran, la întemeierea unei organizări bisericeşti proprii
prin crearea episcopiei de Rădăuţi.
 În procesul de unificare a statelor române s-au constituit 4 nuclee statale (Transilvania,
Dobrogea, Țara Românească și Țara Moldovei), unde locuia acelaș popor și care aveau o
organizare politică similară. Nu a fost posibil crearea unui stat unitar ca urmare a influienței
maghiare in Transilvania si Imperiului Otoman în Dobrogea. Țara Românească și Țara
Moldovei au fost conduse de dinastii domnești diferite, dar au avut o viață economică și
culturală comună.

5. Bibliografie:
1. Dumitru Almas – Povestiri istorice
2. www.moldova650.asm