Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mircea Cel Batran s-a nascut in anul 1355, si a decedat la 31 ianuarie 1418. El a fost
domnul Tarii Romanesti intre 23 septembrie 1386 si noiembrie 1394, si apoi intre ianuarie 1397
si 31 ianuarie 1418. El a fost fiul lui Radu si fratele lui Dan, care i-a urmat la tron. Țara
Romanesca pe timpul lui Mircea Cel Batran a ajus sa fie cea mai mare intindere teritoriala din
istorie. El a fast casatorit cu doamna Mara si a avut 4 copii: Alexandru Aldea, Mihail Valahiei,
Radu Praznaglava si Vlad. Radu intai a avut doi fii: Dan care era mai mare cu Doamna Ana si pe
Mircea cu domana Calinichia. Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, care a fost
menționat in documentul de danie al domnitorului pentru manastirea Snagov. Doamna sotia lui
Mircea, chipul ei se pastreaza pe tabloul votive de la schitul Bradet. Manastirile Tismana si
Arnota o mentioneaza pe a doua sotie, domana Anca. Nepotii lui Mircea care sunt fii lui Dan.
Dan al doilea va ajunge sa domneasca. Ioan aflat la Ragusa in 1397 cu Vlad Uzurpatorul.
Numele sau inseamna ‘’Mircea Cel Vechi‘’, dar apoi cu evolutia limbii si-a pierdut sensul initial.
Mircea Cel Batran a primit acest nume pentru a putea fi deosebit de nepotul sau Mirceal al
doilea si de Mircea Ciobanul cel care a domnit in secolul al 17 –lea. La 22 septembrie 1386,
dupa moartea fratelui sau mai mare Dan, Mircea va urca pe tronul Tarii Romanesti.
Contactul cu turcii
Contactul lui Mircea Cel Batran cu turcii are loc in momentul cand Tara Romaneasca cunostea
cele mai intinse hotare din istoria sa. Mircea stapanea de la Oltul Transilvaniei pana dincolo de
Dunare la Durstor, de la Severin la Marea cea Mare si Chilia. El putea sa intituleze intr-unul din
documentele sale: Io Mircea, mare voievod si domn din mila lui Dumnezeu si cu darul lui
Dumnezeu, stapanind si dominand peste toata Tara Ungrovlahiei si al partilor de peste munti,
inca si catre partile tataresti si Almasului si Fagarasului herteg si domn al Banatului Severinului
si pe amandoua partile pe toata Podunavia, incap si pana la Marea cea Mare si stapanitor al
cetatii Darstorului peste munti, Mircea s-a amestecat in treburile sud-dunarene n-a intarziat sa
atraga mania sultanului Baiazid si dorinta sa de a cucerii Tara Romanesca. In toamna anului
1394 intreaga oaste turceasca se indreapta sub insasi conducerea sultanului spre Dunare. La
expeditii alaturi de oastea turcesca participa contigentele sarbesti ale lui Stefan Lazarevici,
Marco Cralevici si Constantin Dejanovici.
Dupa batalia de la Rovine, pe scaunul tarii urcase un om pe nume Vlad, a izbutit cu ajutor
turcesc sa-l alunge pe Mircea cel Batran si sa devina stapan la Curtea de Arges. Mircea avea de
partea de o parte din tara a trecut in anul 1395 in Transilvania, unde s-a intalnit cu regele
Ungariei Sigismud. Intalnirea dintre Sigismud si Mircea a vut loc la Brasov. Datorita acestei
intalniri s-a incheiat o alianta intre cei doi. Sigismud i-a acordat un ajutor lui Mircea, oameni
pentru al alunga pe uzurpatorul Vlad. In anul 1395, au avut loc foarte multe lupte intre Mircea
si Vlad, fara nici un rezultat. In anul 1396, la insistentele papei si al ungurilor, se organizeaza o
cruciada antiotomana. Cavaleri din Anglia si Franta, din Burgundia si Germania incep sa vina la
Buda, incepand insa din luna mai. In vara, oastea cavalerilor porneste spre Dunare, ajungand la
data de 13 august la Orsova. Mircea se alatura si el cu oamenii sai. Cruciada cavalerilor veniti
din Franta, Anglia si Germania, aflati sub cuvantul regelui Ungariei, Sigismud, avea sa
demonstreaze la Nicrolope, in anul 1396, ca oastea otomana era cea mai puternica din Europa.
Agricultura
Ceea ce se producea la acea vreme sunt cerealele care erau transportate peste Dunare.
Tara Romaneasca ducea multe produse din Ardeal. Rezervele de cereale erau obisnuite sa fie
depozitate in granare subpamantene astfel incat ploaia sa nu patrunda. Morile erau foarte
raspandite in toata tara. In afara de aceste produse, in Tara Romaneasca se mai producea si
cantitati de vin si fructe, livezi de nuci si alti pomi. Cea mai mare bogatie din Tara Romanesca o
reprezenta insa turmele de animale si produsele obtinute din exploatarea lor. Se cresteau boi,
vaci, oi, porci dar si albine. Multe dintre produsle obtinute de la aceste animale ajungeau pana
la Raguza si Ancona. Se exporta si foarte mult peste, obtinut din raurile si baltile Tarii
Romanesti. Mircea a acordat atentie pastorilor romani din Ardeal, pentru ca ei sa poata sa-si
pasca oile in muntii din Tara Romaneasca si sa foloseasca pajistile si baltile din tara. Daca in
cazul unui razboi intre cele doua tari, satele pastorilor erau protejate de catre un boier trimis
special de Mircea. Sarea extrasa din mine reprezenta o buna sursa de venit. Sarea se exporta
mai ales in sudul Dunarii, de unde obtineau venituri importante. Ocnele reprezentau un bun al
domniei. Cea mai importanta ocna era cea de la Ocnele Mari, de langa Valcea. Mircea a avut
initiativa sa infinteze o mina de arama la Baia de arama cu putin timp inainte de anul 1392
Zeciuiale provenita de aici a fost daruita Manastirii Tismana, care o comercializa pentru
manufactura clopotelelor, sfesnice etc. Arma obtinuta de aici era exportata in Ardeal si in alte
zone, de exemplu cetatea Caffa a cumparat trei clopote de arama in 1419. In timpul lui Mircea,
monedele erau folosite de catre negustori si straini. Spre exemplu in 1400, deci la peste
douazeci de ani de epoca voievodului muntean, ieromonahul Dorotei cumpara sase vii, platind
in schimb cu 3100 de vedre de vin. Au mai fost cazuri in care pentru cumpararea mosiilor au
fost dati cai, boi si chiar un caftan de imbracaminte.
Administratia
Prin titlul sau Mircea avea dovada ca este un bun domnitor si stapanilor ortodox, ales de
Dumnezeu si uns de Biserica Rasaritului. Prin aceasta formulare era subliniata si indepedenta
tarii. Titlul nu cuprinde realitati politice ale epocii, fiindca Mircea nu stapaneste ca un autocrat
ci ca si un domnitor respectat, care isi da seamna de deciziile pe care le ia cu ajutorul boierilor
din sfat. Domnul era aparatorul supusilor sai. Sfetnicii domnesti detineau cele mai importante
pozitii in administratie. In timpul lui Mircea, in documente sunt pomenite in minim sase sau
maxim unsprezece dregatorii. Dregatorii il urma pe voievod prin tara si indeplineau functia de
consilieri si martori. Prin atributiile zilnice ei alcatuiau o curte legata strans de persoana
domnitorului. Vornicul este cel mai inalt dregator al țarii. El era judecatorul si seful curtii. Banul
indeplineste functia de dregator militar, care executa poruncile administrative ale domnului.
Logofatul tine socotelile domniei, el coordoneaza activitatea gramaticilor. Vistiernicul se
ingrijeste de veniturile si platile domniei. Spatarul, poarta sabia domneasca la ospete si
ceremonii, pe langa asta mai este si seful ostii in timpul razboiului. Stolnicul se ingrijeste de
mesele domnesti. Paharnicul, mai este numit si picernic, el varsa de baut domnitorului. Comisul
are in administratie grajdurile domnesti. Alte dregatorii mentionate in hrisoavele lui Mircea
sunt cele de pivnicer, pitar si nemestnic. Administratia locala era asigurata de catre dregatori
mici, boieri localnici sau trimisi ai domniei. Țara era impartita in judete, conduse de catre
capitani numiti la acea vreme de catre Mircea judeti. In hrisoave sunt pomenite Motru, Jales de
Balta, Jiu etc. Orasele si targurile apartineau domniei. Consiile orasenesti erau alese de catre
locuitori. Reprezentatul domnului intr-un oras era vornicul, care era ajutat de catre un pristav si
un folnog.