Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă
odată cu evoluția limbii a ajuns să-și piardă sensul inițial, deoarece
numele în sine s-a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” (în
slavonă: starîi) presupune, în general, în limbajul de cancelarie
medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara
Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident,
Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său
Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea
Domnia lui Mircea cel Batran
Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un
tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut
anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la
Constantinopol un fiu drept garanție.
Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la
Cozia, la 4 februarie același an. La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă din 1408.
„Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”, așa cum a fost numit de către istoricul
german Leunclavius, Mircea a domnit peste Valahia timp de 32 de ani. Pe plan intern,
domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înțelepte pe care le-a luat, și
un adevărat creștin, lăsând în urma sa mai multe lăcașe de cult. Pe lângă succesele militare,
Mircea a fost un strălucit diplomat, atât în relațiile cu Ungaria și Polonia, cât și cu Imperiul
Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situația internă. Reușind să împiedice în
mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării, Mircea cel Bătrân devine o figură
proeminentă a luptei creștinilor din Balcani.Mormantul sau se afla la Manastirea Cozia.
Manastirea Cozia
Teritoriile stăpânite de Mircea cel Bătrân
Mircea păstrează organizarea locală (dovada existenței chefaililor, funcționarii de tip balcanic) însă va face
donații de pământ dobrogean boierilor săi și mănăstirilor.
Sub stăpânirea voievodului muntean (intitulat în acte despot al țării lui Dobrotici), comerțul dobrogean va
cunoaște prosperitatea economică, dovadă fiind numeroasele tezaure monetare aparținând lui Mircea ori
lui Petru Mușat, găsite la Niculițel, Enisala și Ecrene. Deosebit de activitatea comercială efectuată pe mare,
economia locală se baza pe bogăția oilor și a peștelui.
Mircea pierde Dobrogea cel mai probabil după înfrângerea de la Nicopole (1396), însă o recuperează în
1404 cu ajutorul lui Sigismund de Luxemburg. Puține știri există în legătură cu victoria din 1404, anume
doar o scrisoare a regelui ungar din același an, în care menționează despre „frumoasele izbânde dobândite
de voievodul Valahiei împotriva turcilor, cu ajutor trimis din partea regelui”. În 1409, Mircea respinge un
nou atac al otomanilor lângă Silistra, fapt menționat într-o inscripție comemorativă în limba greacă
descoperită în acest oraș: „Io Mircea, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de
turci]”.
Dobrogea va fi pierdută din nou de către Țara Românească în 1420, la doi ani după moartea lui Mircea,
reintrând de câteva ori, temporar, în componența Țării Românești până în 1428.