BTLIA DE LA ROVINE EPISOD DE REFERIN N ISTORIA NEAMULUI ROMNESC

La 23 septembrie1386, acum 623 de ani, urca pe tronul Munteniei Mircea cel Batran, unul dintre cei mai straluciti voievozi romani, descendent din Basarab, fiul lui Radu, care va domni treizeci si doi de ani si se va dovedi un diplomat iscusit, un conducator de exceptie si un chivernisit gospodar de tara. Sub Mircea, nu doar intinderea statului muntean si viata militara au cunoscut o dezvoltare deosebita, dar si religia si economia si-au intins aripile. Acesta este Mircea cel Batran si aceasta este impunatoarea titulatura prin care era recunoscut domnitorul sub care, intre 1386 si 1418, Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile.

Conflictul lui Mircea cu turcii a nceput n anul 1389, cnd a trimis un ajutor militar cneazului srbilor Lazr, n rzboiul pe care acesta l declarase sultanului Murad. Btlia s-a dat pe locul numit Cmpia Mierlei (pe teritoriul actual al provinciei Kosovo). Dup uciderea sultanului Murad de ctre srbul Milo Obilici, fiul sultanului, Baiazid, supranumit Ildrm (Fulgerul), a obinut victoria, zdrobindu-i pe cretini, fiind ucis n lupt inclusiv cneazul Lazr. Izvoarele istorice nu sunt unanime n stabilirea datei i locului desfurrii btliei. Potrivit majoritii istoricilor, data desfurrii este 17 mai 1395, stabilit pentru prima oar de ctre marele savant B.P. Hadeu n anul 1876 n lucrarea Originile Craiovei i demonstrat de C. Litzica n lucrarea Din domnia lui Mircea Vod. Sunt ns i autori ca Dimitrie Onciul i Constantin C. Giurescu care susin c btlia s-ar fi desfurat la 10 octombrie 1394, dar i n anul 1398, potrivit lui N. Densuianu. Istoriografia recent a adoptat data corect, 17 mai 1395 cnd se tie cu absolut siguran, potrivit unei cronici srbeti, c n lupta cu Mircea cel Btrn a murit Constantin Draga i Marco Kralevi, doi vasali srbi forai de Baiazid s se alture oastei otomane. n ceea ce privete locul exact al btliei, este dificil de precizat, ntruct izvoarele sunt vagi i contradictorii. n timp ce unele vorbesc despre un loc neprielnic, pe malul unui ru (cronica bulgar), cronicile otomane pomenesc de un loc de btlie situat pe rul Arge. Leunclavius nota c btlia s-a dat ntr-un loc pe care turcii l denumesc att Arcas ct i Artzes. Letopiseul cantacuzinesc spune c lupta s-a dat la Rovine, undeva pe malul Ialomiei. Majoritatea letopiseelor srbeti leag locul btliei de Urvina (adic la anuri, rpe sau pe loc

mltinos). ntruct unele surse otomane se refer la rul Arge, iar altele indic limpede prezena munilor n preajma locului btliei, lund n considerare i itinerarul urmat de Baiazid de la Nicopole la Turnu spre capitala rii Romneti, Curtea de Arge, este de admis c aceast confruntare s-a desfurat n apropiere de aceasta din urm, probabil la confluena Argeului cu Vlsanul (lng Meriani, la circa 15 km nord-vest de oraul Piteti). n anul 1395, sultanul Baiazid I Yildrm (1389-1402), n fruntea unei armate otomane de circa 40000 lupttori la care se adugau aproximativ 8000 de srbi i albanezi condui de vasalii sultanului, a trecut Dunrea pe la Turnu i s-a ndreptat spre Curtea de Arge, capitala rii. Pentru a opri iureul otoman, Mircea a reuit s strng o oaste de circa 10000 de oameni, format att din steagurile domniei, ct i din cele ale boierilor nspimntai de modul cum turcii lichidaser pe feudalii sud-dunreni. Dup ce a evacuat populaia din calea invadatorilor, Mircea i-a pus la adpost n muntele Braovului femeile i copiii, apoi a adoptat tactica hruirii inamicului, pustiind totul n calea acestuia spre a-l lipsi de provizii, iar cu unitile rapide de clrei l lovea prin surprindere i permanent. n acelai timp, forele principale ale otirii, formate mai ales din rnime, care a constituit majoritatea otirii lui Mircea, au fost concentrate n interiorul rii ntr-un loc anume ales de domnul romn, unde terenul s-i fie de folos, iar inamicului s nu-i permit s-i foloseasc superioritatea rezultat din mulimea otirii sale. Laonic Chalcocondil, n lucrarea Expuneri istorice , consemneaz: i inndu-se pe urma lui (a

lui Baiazid), svrea isprvi vrednice de amintit, dnd lupte, cnd vreo unitate duman rupndu-se, se ndrepta prin ar dup hran sau la prdat vite i aa cu mare ndrzneal se lupta ntruna cu el n chip strlucit. La Rovine, oastea romneasc a organizat o poziie de
aprare n scopul opririi i nimicirii trupelor otomane. S-a desfurat aici una dintre cele mai crncene i mai dramatice ncletri din istoria militar a romnilor. Potrivit unei cronici bulgare contemporan evenimentelor lnci fr numr s-au frnt atunci i

mulimea sgeilor a fost nenumrat, nct vzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor , iar
rul curgea rou de sngele ce ieea din mulimea trupurilor czute. Se cltinau, lovite de romni din toate prile cetele de rzboinici turci din Asia i Tracia, precum i cele ale vasalilor

din Macedonia i Serbia apreciaz cronicarul bizantin Sphrantzes. A fost o lupt crncen, o mare btlie, consemnau cronicile otomane, masivele formaii de ieniceri i spahii izbindu-se de
aprarea drz a romnilor. Atunci cnd a sesizat momentul de criz al atacului otoman, Mircea i-a trimis ntr-un contraatac de flanc, prin surprindere, cavaleria desclecat astfel nct, att

din partea musulmanilor ct i din partea ghiaurilor au murit muli oameni, dup cum
consemneaz Orudj bin Adil. Dup cum arat Laonic Chalcocondil, sultanul Baiazid, pentru a evita catastrofa, a fost sftuit de Evrenos bei s ridice o fortificaie de pmnt i din trunchiuri de

copaci o redut, pentru ca la adpostul ei s-i regrupeze forele ce fugeau de pe cmpul de lupt i s reziste. Dup victoria lui Mircea, boierimea, eliberat de teama stpnirii otomane, se scindeaz: o parte rmne fidel lui Mircea i politicii sale de lupt antiotoman, alta, partizan a pcii prin plata tributului ctre Poart, se grupeaz n jurul unei rude domneti, Vlad, care caut sprijinul Poloniei, recunoscndu-l pe Vladislav Jagello ca suzeran. Este foarte probabil ca Vlad s fi obinut odat cu plata tributului recunoaterea statutului de autonomie a rii Romneti de ctre Poart. Tradiia politic muntean a atribuit lui Vlad primirea celei dinti capitulaii otomane, ceea ce ar putea fi o dovad c n 1395-1396 a avut loc prima reglementare a raporturilor romno-otomane. Important este faptul c n martie 1396 gsim prima atestare a faptului c n partea de est a rii Romneti fusese instalat ca domn Vlad, supus Poloniei i Imperiului Otoman, n vreme ce Mircea este obligat s se retrag n Oltenia, de unde va continua rezistena pn la nlturarea lui Vlad i restabilirea stpnirii sale asupra ntregului teritoriu, fapt realizat dup lupta de la Nicopole (25 septembrie 1396). Ecoul btliei de la Rovine a strbtut veacurile, strnind puternice sentimente de emoie n lumea scriitorilor, care au evocat n lucrri valoroase faptele glorioase de arme ale lui Mircea cel Btrn i otenilor si, remarcndu-se n acest sens, poezia Scrisoarea a III-a a marelui Eminescu, chiar dac, metaforic, poetul plaseaz data btliei de la Rovine dup lupta de la Nicopole. Concluzionnd, se poate aprecia epoca lui Mircea cel Btrn ca una dintre cele mai glorioase perioade din istoria nepmntesc de zbuciumat a poporului romn.

Politica si ctitoriri
Timp de aproape 15 ani, Mircea cel Batran a fost principele crestin care s-a bucurat de cea mai mare faima si autoritate in rasaritul Europei, fiind singurul care a invins de doua ori pe temutul Baiazid Ilderim. Venetienii l-au considerat cel mai puternic dintre principii crestini care au luptat cu otomanii, iar cronicarul turc Leuclavius l-a numit "Principe intre crestini, cel mai viteaz si cel mai ager". Politica interna a lui Mircea cel Batran s-a axat pe dezvoltarea comertului si a vietii economice. In anii 1403 si 1409 a incheiat tratate economice cu lipovenii, iar in anul 1413 cu brasovenii. Tara Romaneasca exporta blanuri, piei, vite, sare, miere, ceara, grau, peste si branza, iar importurile veneau atat din rasarit, cat si din apus. Ca multi alti voievozi romani, Mircea cel Batran este si ctitor de biserici. Cea mai de seama manastire construita de Mircea este Cozia, care avea sa serveasca de necropola domneasca lui si familiei sale. Din hrisovul de danie din 20 mai 1388, anul zidirii Coziei, rezulta ca "a ridicat din temelie o manastire in numele sfintei si de viata datatoarei si nedespartitei Treimi... la locul numit Calimanesti, pe Olt".

Manastirea Cozia pastreaza pana azi chipul ctitorului Mircea, impreuna cu cel al fiului sau Mihail. Mircea ne apare tanar, asa cum era cand a zidit manastirea, de talie mijlocie, cu ochii albastri si par castaniu. Este imbracat cu vesminte bogate, cu haina scurta, cu ciorapi stramti, pe genunchi avand cusut cu fir de aur vulturul cu doua capete. Deasupra poarta o hlamida din purpura, prinsa pe umarul drept cu o agrafa de aur batuta cu pietre scumpe, ca la imparatii bizantini sau regii francezi. Pe cap poarta o coroana cu trei colturi, semn de mare domn. Mircea cel Batran a incetat din viata la 31 ianuarie 1418, fiind inmormantat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie, acelasi an. Daca ne gandim numai ce a insemnat viata Peninsulei Balcanice in timpul secolelor de dominatie turceasca, putem aprecia la justa sa valoare rezistenta lui Mircea. Fara acest mare voievod, este foarte probabil ca intregul curs al istoriei muntene si, prin consecinte, al intregii istorii romanesti, ar fi avut o cu totul alta dezvoltare si alte proportii, nu neaparat dintre cele mai fericite.