Carol Quintul


A realizat :
Moiseenco Alexandru
cl a-X-a ,,A”
 Cuprins

 Cine a fost Carol Quintul.
 Mostenire si primii ani.
 Domnie.
 Conflictele cu Imperiul Otoman.
 Casatorie si copii.
 Abdicarea si ultimii ani.
 Cine a fost Carol Quintul?

Carol al V-lea a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A
domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556.
Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune
personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu
Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi.
Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și
fratele său, împăratul Ferdinand I. A fost fiul lui Filip I al Castiliei și al Ioanei de
Castilia. Bunicii lui din partea tatălui au fost împăratul Maximilian I și Maria de
Burgundia, a cărei fiică, Margareta de Austria, s-a ocupat de educația lui. Bunicii
din partea mamei au fost Ferdinand al II-lea de Aragon și Elisabeta I a Castiliei,
care prin mariajul lor au unit pentru prima dată teritoriile care astăzi formează
statul modern Spania, și a căror fiică, Caterina de Aragon, a devenit regină
a Angliei, ca prima soție a lui Henric al VIII-lea. Maria I a Angliei a fost verișoara
lui Carol Quintul și avea să se căsătorească cu fiul lui Carol, Filip al II-lea.
Mostenire si primii ani.

Carol este al doilea copil însă fiul cel mare al
lui Filip I al Castiliei și a Ioanei I a Castiliei.
Prenumele său tipic burgund este un omagiu adus
străbunicului său, Carol Temerarul. La naștere i s-a
acordat titlul de conte de Luxemburg. Combinând
moștenirile habsburgilor, cea a Casei de
Burgundia și moștenirea spaniolă a mamei sale,
Carol transcendea frontierele etnice și naționale.
Deviza sa a fost Plus Ultra, „Mai departe”. Carol s-a
născut în orașul flamand Ghent în 1500. Cultura și
viața curtezană din Țările de Jos burgunde l-au
influențat mult la începutul vieții sale.Vorbea cinci
limbi : flamandă, germană, spaniolă, franceză și 
italiană. Vorbea franceza ca limbă maternă și
flamanda din copilărie, după care a învățat
spaniola la un nivel acceptabil.
 
De la strămoșii săi burgunzi, a moștenit o relație ambiguă cu regii
Franței. Carol avea în comun cu Franța limba maternă (alături de
flamandă) și multe aspecte culturale. În tinerețe, a vizitat
frecvent Parisul, pe atunci cel mai mare oraș din Europa de Vest.
Carol a declarat că „Parisul nu este un oraș, este un univers”
(Lutetia non urbs, sed orbis). Dar Carol a moștenit și tradiționala
rivalitate politică și dinastică între lineajul burgund și cel regal
al Dinastiei Valois. Acest conflict a fost amplificat de ascensiunea
sa la tronul Sfântului Imperiu Roman și Regatului Spaniei. A fost
logodit atât cu Louise cât și cu Charlotte de Valois, fiicele
regelui Francisc I al Franței însă ambele au murit în copilărie.
 Domnie
 Burgundia și Țările de Jos

În 1506, Carol a moștenit teritoriile burgunde ale tatălui său, cele mai
însemnate fiind Țările de Jos și Comitatul Burgundia, majoritatea fiefuri ale
Imperiului German, exceptând Flandra lui natală, care era încă - pe hârtie - un
teritoriu francez, reminiscență a Războiului de o sută de ani. Cum era minor,
mătușa lui, Margareta de Austria, a fost regentă până în 1515, și în curând s-a
aflat în război cu regentul regatului Franței, în legătură cu problema
jurământului lui Carol către regele francez pentru ținutul Flandrei, deoarece
tatăl său depusese jurământ. Rezultatul a fost renunțarea Fran ței la Flandra
în 1528.Carol a extins teritoriul burgund prin anexarea
provinciilor Tournai, Artois, Utrecht, Groningen și Geldern.
Cele Șaptesprezece Provincii fuseseră unite de strămo șii burgunzi ai lui Carol,
dar nominal erau încă fiefuri ale Franței sau ale Sfântului Imperiu Roman.
În 1549, Carol a emis Pragmatic Sancțiune, declarând  Țările de Jos un teritoriu
unificat, pe care îl vor moșteni urmașii săi.
Țările de Jos au avut un rol important în Imperiul său. Pe plan personal,
pentru Carol Quintul erau regiunea unde și-a petrecut copilăria. Mul țumită
comerțului, industriei și orașelor bogate, ele au fost importante și pentru
Spania

După moartea bunicului său Ferdinand al II-lea pe 30 mai 1516, Carol a mo ștenit ținuturile sale, care
includeau Aragon, Napoli, Sicilia  și Sardinia. A devenit și rege al Castiliei, alături de mama sa Ioana Cea
Nebună a Castiliei. Împreună cu coroana Castiliei, a luat în stăpânire Navara, Granada  și posesiunile spaniole
în Lumea Nouă.
Pentru prima dată, coroanele Castiliei  și Aragonului erau unite sub aceea și conducere. Ferdinand și Elisabeta
fuseseră suverani fiecare în regatul său, dar numai rege consort în regatul celuilalt.
Carol a ajuns în noile sale regate în toamna lui 1517. Regentul său, Jiménez de Cisneros, trebuia să-l
întâmpine, dar s-a îmbolnăvit pe drum, cu posibilitatea unei otrăviri, și a murit înainte să se întâlnească cu
regele.
Negocierile cu Adunările Castiliene s-au dovedit a fi dificile, și până la urmă Carol a fost acceptat cu
următoarele condiții : trebuia să înve țe castiliană; să nu ofere titluri străinilor; să nu scoată metale pre țioase
din Castilia; să respecte drepturile mamei sale, regina Ioana a Castiliei. Adunările i-au depus jurământ
în Valladolid, în 1518. În 1519, a fost încoronat în fa ța Adunării de la Aragon, la Zaragoza, și după aceea
în Catalonia.
Carol a fost acceptat ca suveran, de și spaniolii nu erau prea încrezători în statutul său de Împărat. Până
atunci, monarhii spanioli fuseseră limita ți de lege; monarhia era un contract cu poporul. Cu Carol ar fi
căpătat accente absolutiste, de și până la moartea mamei sale, în 1555, Carol nu a avut drepturi depline de
rege.
 
 Sfantul Imperiu Roman
După moartea bunicului său din partea tatălui, Maximilian I, Împărat al
Sfântului Imperiu Roman, în 1519, Carol a moștenit teritoriile habsburge
din Austria. A fost de asemenea candidatul ales de principii-electori pentru
succesiune, și cu ajutorul familiei înstărite Fugger, l-a putut devansa pe
Francisc, fiind ales pe 28 iunie 1519. În 1530, a fost încoronat Împărat romano-
german de către Papa Clement al VII-lea, în Bologna, având să fie ultimul
împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat de un papă.
Carol a fost Împărat al statelor germane, dar puterea lui era în realitate limitată
de principi. Protestantismul s-a bucurat de mult succes în Germania, iar Carol
era decis să nu lase asta să se întâmple în Țările de Jos. S-a organizat
o inchiziție încă din 1522. În 1550, s-a introdus pedeapsa cu moartea pentru
orice erezie. Dizidența politică a fost ținută sub control, în special
în Ghentul natal al lui Carol, unde a înăbușit personal revolta din 1539.
 Conflictele cu Imperiul Otoman

Carol a luptat incontinuu cu Imperiul Otoman și cu sultanul ei, Suleiman
Magnificul. Marea înfrângere maghiară de la 1526, Bătălia de la Mohács, "a
trimis un val de teroare asupra Europei". Totuși, avantajul musulman în
Europa Centrală a fost Asediul Vienei din 1529.
Pe de altă parte, lupta dintre Carol și Suleiman pentru stăpânirea Mediteranei
a fost decisă în favoarea sultanului în ciuda victoriilor spaniole, cum ar fi
cucerirea de la Tunis din 1535. Flota otomană a dominat Mediterana de est
după victoria sa de la Preveza din 1538 și pierderea de la Djerba din 1560 (la
scurt timp după moartea lui Carol), care a decimat sever brațul marin spaniol.
În același timp corsarii musulmani au acționat sub autoritatea și
supravegherea sultanului, au devastat în mod regulat coastele spaniole și
italiene, au lovit comerțul spaniol și puterea habsburgică.
În 1536 regele Francisc I al Franței s-a aliat cu Suleiman împotriva lui Carol. În
timp ce Francisc a fost convins să semneze tratatul de pace din 1538, el s-a aliat
din nou cu otomanii în 1542 într-o alianță franco-otomană. În 1543 Carol s-a
aliat cu Henric al VIII-lea al Angliei și a forțat Franța să semneze Tratatul de la
Crépy.
 Casatorie si copii

La 10 martie 1526, Carol s-a căsătorit cu verișoara lui primară Elisabeta a
Portugaliei, sora lui Ioan al III-lea al Portugaliei.
Copiii lor au fost:
 Filip al II-lea al Spaniei (1527 - 1598), singurul fiu care a ajuns la
maturitate.
 Maria a Spaniei (1528 - 1603), care s-a căsătorit cu vărul ei Maximilian al
II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.
 Ioana a Spaniei (1535 - 1573).
Carol este faimos și pentru că a avut numeroase amante. Două dintre ele au
dat naștere unor copii care au ajuns guvernatori ai Țărilor de Jos habsburge :
 Ioana Maria van der Gheynst a dat naștere Margaretei de Parma și
 Barbara Blomberg a dat naștere lui Ioan al Austriei.
 Abdicarea si ultimii ani

La 25 octombrie 1555, Carol a abdicat la toate titlurile sale cu excepția ținutului
Charolais, dând Imperiul Spaniol (Spania continentală, Olanda, Neapole-
Sicilia, Lombardia și coloniile spaniole din America) fiului său, Filip al II-lea al
Spaniei. Fratele său, Ferdinand I, deja intrase în posesiunea ținuturilor
habsburgice succedându-i ca împărat al Sfântului Imperiu Roman.
Carol s-a retras la mănăstirea din Yuste, în Extremadura, Spania, însă a
continuat să păstreze o corespondență largă și și-a menținut interesul asupra
situației imperiului. A suferit de o gută severă și unii cercetători cred că
împăratul a abdicat după atacul de gută din 1552 care l-a forțat să amâne
recapturarea orașului Metz, unde mai târziu a fost înfrânt. A trăit singur într-o
mănăstire retrasă cu ceasuri atârnate pe toți pereții, lucru despre care unii
istorici cred că simbolizează domnia și lipsa lui de timp.
Carol a murit la 21 septembrie 1558 de malarie. Douăzeci și șase de ani mai
târziu, rămășițele sale au fost transferate în panteonul regal de la El Escorial.
 

Sfarsit