FIȘA DOMNITORULUI

MIRCEA CEL BĂTRÂN

„cel mai viteaz şi mai ager dintre principii creştini”
 1. ANII DE DOMNIE:
Mircea cel Bătrân (n. 1355, Curtea de Argeș, 
Argeș, România – d. 31 ianuarie 1418, 
Curtea de Argeș, Argeș, România) a fost 
domnul Țării Românești între 23 septembrie 
1386 - noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între
ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418.
A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar
numai după tată), căruia i-a urmat la tron.
 2. ȚARA:
Granițele Valahiei s-au schimbat
deseori până la mijlocul secolului al XVI-
lea, însă în timpul domniei lui Mircea 
Țara Românească a ajuns la întinderea
teritorială maximă din Evul Mediu: de la 
Olt în nord la Dunăre în sud și de la 
Porțile de Fier în vest până la 
Marea Neagră în est.
 3. Calitățile:
Mircea cel Bătrân este domnitor al Țării
Românești, figura pilduitoare a istoriei
naționale. Un adevarat erou popular în timpul
întâlnirii cu Baiazid și în timpul bataliei de la
Rovine. Este profund legat de poporul său, ale
cărui aspirații le reprezintă. Se caracterizează
prin port simplu, vorba chibzuită, modestă. un
personaj exemplar, emblematic prin aceea ca
intruchipeaza experienta seculara a romanilor,
cumpatarea si intelepciunea acestui popor.
 4. POLITICA INTERNĂ:
Mircea a stăpânit un teritoriu întins, pe care l-a
organizat într-o formă centralizată. L-a asociat la
domnie pe fiul său cel mai mare, Mihail I, înainte
de 27 decembrie 1391.
Economia țării a fost întărită prin măsuri privind
sistemul de impozite și taxe, prin emiterea de
monedă în cantități suficiente și cu valori potrivite,
precum și prin stimularea schimburilor comerciale
cu țările vecine cu care încheie tratate și privilegii
în acest sens.
 S-au înființat noi surse de venit în urma
deschiderii minelor de aramă, în timp ce
producțiile de cereale, animale și sare cresc.
Administrația a fost organizată centralizat,
punându-se accentul pe sfatul boieresc
alcătuit în principal din dregătorii curții. De
asemenea, se înmulțește numărul
funcționarilor însărcinați cu adunarea
impozitelor și judecarea pricinilor și le sunt
stabilite clar jurisdicția precum și datele
pentru strângerea dărilor.
 Armata a fost organizată în „oastea cea
mare”, alcătuită în principal din țărani, și
oastea cea mică sau curtea. Este de
semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul
de oaste asupra satelor scutite și se pare că
reactivează această obligație pentru
ohabele create de domnii anteriori. În
paralel, înzestrează armata cu arme și
întărește sau înființează cetăți în punctele
strategice ale țării.
 Mircea a construit o serie de mănăstiri și
biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor
deveni în timp centre de cultură prin
activitatea copiștilor și caligrafilor, precum
și prin crearea școlii de pictură religioasă și
activitatea zugravilor acestora. În 1401,
mitropolitul Țării Românești a primit titlul
de „exarh al plaiurilor”, având astfel
jurisdicție și asupra credincioșilor din
Ardeal.
 5. POLITICA EXTERNĂ:
În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și
alianțe solide pentru a-și mări șansele de a
păstra independența țării. A păstrat relații
strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele 
Ungariei, bazate pe interesul reciproc în lupta
împotriva extinderii Imperiului Otoman. Trebuie
menționat faptul că Mircea a fost vasalul regelui
ungar,care i-a recunoscut ca feude ducatele 
Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin; în plus i-
a mai acordat castelul Bran și cetatea Bologa
 cu 18 sate.
 Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat
până în zilele noastre, aluzii la existența acestuia se
regăsesc în tratatul de ordin politic și militar între
cele două țări, încheiat la Brașov în 1395. Tratatul
încheiat la Brașov de Mircea cel Bătrân cu regele
Sigismund la 7 martie 1395 conține clauze reciproce
pe picior de egalitate: „Nos, Mirchya, vaivoda
Transalpinus, dux de Fugaras et banus de Zeuerin”
- așa începe actul latinesc păstrat (în Arhiva
Națională a Ungariei), care amintește apoi de
Sigismund: „a arătat față de noi osebita bunăvoință
a maiestății sale, de când ne-am cunoscut ,precum
și, prielnicul și prietenescul său sprijin...”
 Domnitorul muntean a stabilit o alianță cu
voievodul Petru Mușat al Moldovei încă din 1389
. Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a
reușit în 1389 să încheie cu regele 
Vladislav al II-lea al Poloniei o alianță îndreptată
împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în
care acesta din urmă ar fi pornit un război cu una
din cele două țări. Tratatul a fost înnoit în 1404, cu
termeni mai puțini preciși. După întrevederea din 
1406 de la Severin, în care regele Sigismund i-ar
fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo (Chilia Veche
), relațiile dintre Ungaria și Țara Românească se
înrăutățesc.
 Pentru a contracara o eventuală campanie militară
a regelui ungar, domnul muntean reînnoiește în
1410 tratatul cu Polonia.
În 1400, Mircea l-a îndepărtat de la tronul 
Moldovei pe Iuga Ologul și l-a impus ca domn pe 
Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Mușat. Până la
moartea voievodului muntean, relațiile dintre cele
două țări au rămas cordiale.
Mircea a mai întreținut relații de bună vecinătate și
cu regii/țarii din sudul Dunării. În perspectiva căderii 
Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi
adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea
preia inițiativa și o alipește Țării Românești în 1388.
 6. IMPORTANȚA ISTORICĂ:
Mircea cel Bătrân a fost o personalitate istorică importantă
din istoria României întrucât a apărat statalitatea și religia țării,
fiind un simbol al curajului și vitejiei datorită încercării de a
constitui blocul unității românești.
 la începutul sec. al XV-lea Mircea a reluaT politica „blocului
românesc" profitând de starea de criză a Imperiului Otoman
după 1402 îl susţineA la tron pe Alexandru cel Bun în Moldova
(1400);
a reînnoit alianţele cu puterile creştine: Polonia, Ungaria;
a respins atacurile turcilor;
a întreţinut anarhia şi luptele pentru putere din Imperiul
Otoman susţinând diverşi candidaţi la tron (Musa şi Mustafa - fiii
lui Baiazid).
 7. CURIOZITĂȚI:
 Mircea cel Bătrân dă prima capitală a Ţării
- “El îi dă calitatea de capitală Târgovişte,
pentru că în 1396, un cavaler bavarez Hans
Schiltberger, care luptase în bătălia de la
Rovine, când a venit ca să lupte la cruciada,
la care a participat şi Mircea, spune într-o
cronică mai târzie, că a trecut spre Rovine,
prin cele două capitale ale Ţării Româneşti,
Argeş şi Târgovişte”, ne-a spu istoricul
George Coandă. 
 Originea mamei, incertă - Potrivit
istoricilor, Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai
mare, cu doamna Ana şi pe Mircea, cu
doamna Calinichia. De doamna Calinichia
există mai multe supoziţii. Acestea ar fi că
ea este a patra fiică a cneazului Lazăr al
Serbiei, potrivit unei cronici sârbeşti târzii
(sec. al XVII-lea), o prinţesă bizantină,
pentru că numele ei este grecesc sau că
provine dintr-o familie boierească din
Oltenia, judecând după întinsele moşii pe
care le deţine acolo.
 “..singur stăpânitorul, Mircea mare
voievod şi domn...”- a fost fiul lui Radu I
şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron
după moartea acestuia, la 23 septembrie
1386. În actele oficiale apare ca „În Hristos
Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos
iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea
mare voievod şi domn...” . În istoriografia
română apare şi sub numele Mircea cel
Mare.
 Originea supranumelui de „cel Bătrân”
- pentru a fi deosebit de nepotul său
Mircea al II-lea şi de Mircea Ciobanul, care
a domnit în secolul al XVI-lea, logofeţii
vremii, care ţineau hrisoavele importante l-
au numit “cel Bătrân”. Numele lui însemna
„Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut),
însă odată cu evoluţia limbii a ajuns să-şi
piardă sensul iniţial, deoarece numele în
sine s-a păstrat neschimbat. 
 Ce teritorii a stăpânit Mircea - în timpul
domniei sale, graniţele Valahiei au cunoscut
întinderea teritorială maximă din Evul Mediu:
de la Olt în nord la Dunăre în sud şi de la
Porţile de Fier în vest până la Marea Neagră
în est. Mircea a stăpânit Banatul Severinului
(din 1388/9), Ducatele Amlaşul şi Făgăraşul,
Cetatea Bran, Cetatea Bologa, Graniţa
dinspre Moldova,  graniţa dintre Moldova şi
Ţara Românească (sectorul dintre Carpaţi şi
Prut) şi Dobrogea.
 Cel mai lung titlu al lui Mircea - cel mai
lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la
sfârşitul domniei sale, sub forma: „Eu, întru
Hristos Dumnezeu binecredincios şi
binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat,
Mircea mare voievod şi domn din mila lui
Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu,
stăpânind şi domnind peste toată Ţara
Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă
şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi
Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului
Severinului şi pe amândouă părţile pe toată
Podunavia, încă până la marea cea mare şi
stăpânitor al cetăţii Dârstorului”.