Subiectul: Țara Românescă pe timpul lui

Mircea ce Bătrân
Mircea cel Bătrân a fost domnul Țării Românești
în perioada1386 – 1418. În timpul domniei lui,
Țara Românească a ajuns la cea mai mare
întindere teritorială din istoria sa. A fost
supranumit şi Mircea cel Mare în istoriografia
română, datorită dibăciei sale în orânduirea ţării.

La urcarea pe tron, Mircea cel

Bătrân găseşte o ţară aflată în
plină ascensiune economică şi
politică, datorită chibzuinţei
înaintaşilor săi. Acţiunile sale se
vor îndrepta spre dezvoltarea
economiei, spre întărirea armatei,
consolidarea administraţiei şi
construirea lăcaşurilor de cult. A zidit cetatea de scaun la Târgovişte în
1403.
Luarea acestor măsuri a ajutat Ţara Românescă să reziste tendinţei de
expansiune a Ungariei şi Poloniei până la gurile Dunării. Mircea este
domnitorul care a implementat măsuri prin care a întărit economia ţării.
Amintim emiterea de monede cu valori potrivite, încurajarea comerţului
cu statele vecine prin încheierea de tratate în plan commercial și
acordarea de privilegii negustorilor străini, dar și locali. Totodată, apar
noi surse de venit pentru bunăstarea populaţiei prin deschiderea minelor
de aramă şi sare, încurajarea creşterii animalelor şi cultivării cerealelor.
În plan administrativ are loc o creştere a numărului de funcţionari
publici, care sunt însărcinaţi cu adunarea impozitelor, după legi clar
definite. Mircea cel bătrân ctitoreşte o serie de bieserici pe întregul
teritoriu al ţării, creându-se o şcoală de pictură religioasă. În timul
reorganizării statale, Mircea cel Bătrân, pentru păstrarea independenţei
ţării încheie alianţe cu ţările vecine. În lupta împotriva Imperiului
Otoman, păstrează o legătură puternică cu regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg, față de care puse jurământ de vasalitate.
Mircea cel Bătrân a avut relaţii strânse cu Țara Moldovei. Mircea cel
Bătrân este cel care îl susţine pe Alexandru cel Bun să preia tronul
Moldovei în anul 1400.
În perioada de domnie a lui Mircea cel Bătrân Imperiul Otoman era în
plină ascensiune și ajunsese la sud de Dunăre, devenind vecin cu Țara
Românească. În anul 1394, sultanul Baiazid a trecut Dunarea cu o armată
puternică. Oastea română condusă de Mircea i-a aşteptat la Rovine. Aici
s-a dat una din cele mai aprige lupte, în anul 1395, când în faţa unei
armate de 40.000 de soldaţi, Mircea reuşeşte doar cu o armată de 12.000
de soldaţi să-i înfrângă pe turci, menţinând independenţa ţării. Victoria
de la Rovine l-a inspirat pe Mihai Eminescu, peste secole, să scrie poezia
„Scrisoarea III”
„La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.....”
1396, Mircea s-a alăturat trupelor creştine în bătălia de la Nicopole.
Mircea care luptase cu turcii şi le cunoştea obiceiurile, a cerut să
deschidă el lupta. Fiindcă a fost refuzat, iar cavalerii burgunzi(germani)
au condus lupta, cruciaţii au fost învinşi.
Vor urma o serie de atacuri virulente din partea Imperiului Otoman,
ceea ce îl va determina pe Mircea cel Bătrân să încheie, spre sfârşitul
domniei, un tratat de pace cu turcii, prin care este recunoscută libertatea
Ţării Româneşti în schimbul unui tribut anual de 3000 de piese de aur.
A alipit la Ţara Românească ţinutul Dobrogei, dar pe care l-a pierdut
spre sfârşitul domniei, încadrat în Imperiul Otoman, în 1417 ca pașalâc.
 După moartea sa, este înmormântat la Mănăstirea Cozia, una dintre
ctitoriile sale.
În cei 32 de ani de domnie
Mircea cel Bătrân s-a
dovedit a fi un bun
gospodar, un strălucit
diplomat şi un adevărat
creştin.

Sarcini:
1. Prezentă contextul intern și extern și al venirii la tron a lui Mircea cel
Bătrân în Țara Românescă.
2.Prezentă în 3 argumente contribuția în istorie a Domnitorului Mircea
cel Bătrân în politica internă și 3 în politica externă ./ respectă algoritmul de
construcție a argumentului/.

3. Exprimă-ți opinia asupra realțiilor româno-otomane, pornind de la

sursa istorică Scrisoarea III-a de M.Eminescu. /faceți trimitere la sursă/
SUCCES!!!
Sper să ne vedem în curând.